Obligaţie de a face. Decizia nr. 1318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1318/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 46147/3/2012

Dosar nr._ (Număr în format vechi 1114/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1318

Ședința publică din data de 30.04.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L. H.

JUDECĂTOR - P. A.

JUDECĂTOR - E. L. U.

GREFIER - F. V.

Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă S.C. PROCTER & G. MARKETING ROMÂNIA SRL și recurenta-pârâtă B. R. M. împotriva sentinței civile nr.9330 din data de 09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, având ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă S.C. PROCTER & G. MARKETING ROMÂNIA SRL, prin avocat E. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, depusă la fila 10 a dosarului de recurs și recurenta-pârâtă B. R. M., prin avocat R. P., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, depusă la dosar în ședința publică de astăzi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 24.04.2015 recurenta-reclamantă S.C. PROCTER & GEMBLE MARKETING ROMÂNIA SRL a transmis prin fax întâmpinare într-un exemplar, iar la data de 27.04.2015 a înregistrat alte două exemplare. De asemenea, la data de 27.04.2015 recurenta-pârâtă B. R. M. a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.

Curtea înmânează fiecărui recurent câte un exemplar al întâmpinărilor formulate.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.

Având cuvântul, recurenta-reclamantă S.C. PROCTER & GEMBLE MARKETING ROMÂNIA SRL, prin avocat susține că, prima instanță în mod greșit a considerat că obiecțiunile formulate la raportul de expertiză sunt apărări de fond motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.

Având cuvântul, recurenta-pârâtă B. R. M., prin avocat solicită admiterea recursului său și respingerea recursului formulat de către reclamantă, ca nefondat, pentru următoarele motive.

Prima instanță nu a analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale a angajatului astfel cum sunt reglementate în dreptul muncii și în mod greșit s-a reținut că nu puteau fi considerate ca justificate cheltuielile profesionale.

Pentru motivele detaliate în scris solicită admiterea recursului.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul pârâtei, recurenta-reclamantă S.C. PROCTER & GEMBLE MARKETING ROMÂNIA SRL, prin avocat solicită respingerea acestuia ca nefondat deoarece există cheltuieli neprofesionale iar pârâta și-a însușit bunuri în mod necuvenit.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.46._ la data de 29.11.2012 reclamanta S.C. PROCTER & G. MARKETING ROMANIA S.R.L., a formulat în contradictoriu cu pârâta B. R. M. acțiune în răspundere patrimonială solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei aproximative de 194.854 lei, actualizată cu rata inflației, precum și dobânda legală de la data notificării intimatei; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 6.02.2014 reclamanta S.C. PROCTER & G. MARKETING ROMANIA S.R.L., a formulat în temeiul prevederilor art. 132 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă cerere precizatoare a acțiunii în sensul modificării obiectului acțiunii la suma de 168.186 lei, sumă ce urmează a fi ajustată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr.9330/09.10.2014 Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de majorare a onorariului de expert formulată de doamna expert C. A., a majorat onorariul de expert de la suma de la suma de 1000 lei la suma de 2000 lei; a obligat reclamanta la plata catre expert a sumei de 1000 lei, reprezentand diferenta dintre onorariul initial si cel majorat; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâta B. R. M.; a obligat pârâta la plata sumei de 75.141,51 lei către reclamantă, precum și la plata dobânzii legale calculate la acesta sumă începând cu data introducerii acțiunii și până la efectuarea plății, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu expert; a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Pârâta B. R. a fost angajata reclamantei S.C. Procter & G. Marketing Romania S.R.L. ocupând funcția de director adjunct (director asociat relații externe) în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1546/30.06.1999.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtei i-a fost pus la dispoziție un card de credit al companiei, aceasta putând folosi sumele din respectivul cont pentru a efectua cheltuieli necesare desfășurării atribuțiilor de serviciu, cheltuieli care urmau a fi justificate și decontate conform procedurilor interne.

Prin acțiunea dedusă judecății astfel cum a fost precizată, reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata sumei de 168.186 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de către pârâtă în perioada noiembrie 2009 - martie 2012.

Reclamanta a pretins că pentru această sumă pârâta fie nu a prezentat documente justificative, fie le-a efectuat cu încălcarea procedurilor interne ale companiei referitoare la cheltuielile în interes de serviciu, fie le-a justificat prin documente neconforme sau inexacte sau le-a efectuat în interes personal.

Codul muncii statuează cadrul si condițiile in care este antrenata răspunderea patrimoniala a salariaților.

Astfel, potrivit art.254 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.

Legiuitorul a definit si reglementat răspunderea patrimoniala a salariaților ca fiind o răspundere contractuala, fata de aspectul ca raporturile juridice dintre părți (angajator-salariat) se întemeiază pe contractul individual de munca.

In cauza s-a făcut dovada existentei raporturilor de muncă prin depunerea la dosar a contractului individual de muncă, precum și dovada predării cardului de credit al companiei către pârâtă.

Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei este necesara întrunirea și a celorlalte elemente ale răspunderii civile contractuale: prejudiciu, fapta ilicită, legătura de cauzalitate și vinovăția.

Potrivit Procedurii de întocmire și înregistrare a deconturilor de cheltuieli al angajaților București GO, Versiune 3.0 cu data de intrare în vigoare la 01.01.2010, Angajatul care călătorește trebuie să respecte Politica de deplasări Balcani și IBM Travel Expense Accounting și Regulamentul de deplasări al Global P&G.

Începând cu 1 aprilie 2006 urmare a modificării Politicii de deplasări și a înregistrărilor contabile a cheltuielilor de deplasare, pentru România au fost eliminate complet avansurile în numerar, retragerile de numerar au fost limitate la 2000 ron (sau 500 EUR) pe lună, angajații trebuiau să anexeze la Raportul de cheltuieli toate documentele cu cheltuielile de numerar pentru a justifica cuantumul și pe ce a fost cheltuit numerarul retras. Pentru fiecare deplasare trebuia întocmit un Raport de cheltuieli unic care să acopere toate cazurile profesionale care pot apărea în timpul deplasării/evenimentului în cauză. Angajații trebuiau să-și întocmească rapoartele de cheltuieli și să le înainteze spre aprobare superiorilor lor ierarhici în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea extraselor de card de credit de la bancă (la începutul fiecărei luni pentru cheltuielile efectuate în lunile precedente). Dacă numerarul pe care l-au retras de pe card este mai mare decât cheltuielile în numerar suportate efectiv în timpul deplasării, angajații trebuiau să ramburseze diferența de bani societății. Pentru facturi de cină/prânz de peste 150$/persoană, Raportul de cheltuieli trebuie să precizeze motivul cheltuielii și numărul de persoane care au participat. Pentru toate celelalte achiziții ( de exemplu: mese, produse promoționale, accesorii de birou, alte achiziții) se vor furniza ca documente justificative la Raportul de cheltuieli facturile fiscale. Toți angajații au dreptul la retrageri de numerar. In cazul în care există nevoi profesionale de peste 2000 RON pe lună, Administratorul TEA adresează băncii o cerere specială care trebuie să fie aprobată la nivel intern de către HR Manager și Corporate Finance Manager.

In cazul efectuării cheltuielilor de numerar, angajatul trebuie păstreze toate bonurile/facturile, inclusiv toate chitanțele de la Birourile de schimb valutar pentru cheltuieli în orice altă monedă decât cea a Avansului de numerar. In cazul în care angajatul pierde orice bon/factură, acesta poate întocmi o chitanță pe proprie răspundere. Chitanțele pe proprie răspundere pentru cheltuieli de masă, hotel, telefoane și retrageri de numerar/pierderi la schimb valutar nu sunt acceptabile. Orice chitanță pe proprie răspundere nerezonabilă poate fi considerată o încălcare a Politicii de deplasări a Societății și poate conduce la măsuri disciplinare față de angajatul în cauză.

Cardul de credit este utilizat în principal pentru a achita cheltuielile de deplasare efectuate ca urmare a nevoilor profesionale. Divertismentul de afaceri înseamnă numai cheltuielile de masă și trebuie să fie indicat separat pe raportul de cheltuieli.

Începând cu 01.01.2010, în cazul achiziționării de materiale de protocol (definite în linii mari ca materiale care nu sunt direct legate/utilizate direct pentru a promova activitatea de afaceri) și distribuția acestora către non-salariați trebuie întocmite Procese-Verbale, declarații semnate atât de persoanele care oferă, cât și de persoanele care primesc respectivele materiale de protocol, care să precizeze oferirea gratuită a cantității respective de materiale și scopul acesteia.

In cazul în care, în timpul unei deplasări în interes de serviciu, angajatul are atât cheltuieli cu cardul de credit, cât și cheltuieli de numerar, angajatul trebuie să întocmească un Raport de cheltuieli în care sunt raportate toate cheltuielile de afaceri și de deplasare. Cheltuielile personale efectuate cu cârdul de credit corporativ nu trebuie să fie raportate împreună cu cheltuielile de afaceri. In cazul raportării unui eveniment de divertisment de afaceri, angajatul trebuie să enumere persoanele participante la eveniment. Facturile de cazare cu linii de cheltuieli multiple (facturi de cazare cu telefoane, mini-bar, taxiuri, restaurant) vor fi repartizate pe o linie diferită de cheltuieli.

Documentele justificative pentru cheltuielile de numerar sunt: facturi/bonuri/chitanțe (acestea trebuie să fie documente fiscale și să poarte ștampila emitentului), chitanțe de la Casele de schimb valutar, biletele de avion, dispoziția de plată care achită soldul restant, declarația de călătorie furnizată de către Agenția de Turism.

Documentele justificative pentru cheltuielile cu cardul de credit sunt: facturi/bonuri/chitanțe (acestea trebuie să fie documente fiscale și să poarte ștampila emitentului), bonuri POS, biletele de avion, declarația de călătorie furnizată de către Agenția de Turism, asigurare medicală/plata vizei dacă este necesar, extras al cardului de credit de la Societatea cardului de credit.

Rapoartele de cheltuieli erau supuse aprobării în Puncte de control "pentru a fi corecte, aprobate și a avea toate chitanțele originale atașate" de către Administrator.

Angajatul care călătorește "Este responsabil de respectarea procedurilor existente (Politica de lăsări Balcani și IBM Travel Expense Accounting) și a Regulamentului de deplasări al P&G Hal".

Contabilul IBM TEA avea responsabilitatea de a verifica Raportul de cheltuieli, acceptarea acestuia că este corect, înregistrarea plăți în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii. angajatul avea responsabilitatea "de a se asigura că sunt obținute documente fiscale", iar în cazuri excepționale, cu caracter limitat, putea întocmi o chitanță pe propria răspundere.

Privitor la utilizarea cardului de credit în Procedură se arată că acesta "va fi utilizat în principal pentru a achita cheltuielile de deplasare ca urmare a nevoilor profesionale ". În Procedură sunt definite Divertismentul de afaceri și Cheltuielile pentru întâlniri de afaceri/protocol. Divertismentul de afaceri înseamnă numai cheltuielile de masă și "trebuie să vizeze facilitarea discuțiilor de afaceri". Evenimentul de divertisment de afaceri trebuie să fie aprobat de către directorul angajatului în prealabil.

In cazul deplasărilor pot interveni cheltuieli pentru întâlniri de afaceri/protocol, care "ar putea avea efecte de impozitare", ca avantaje în natură ale angajatului "în lipsa unor documente justificative corespunzătoare".Astfel,în Procedură se menționează despre achiziționarea de materiale de protocol ("definite în linii mari ca materiale care nu sunt direct legate de /utilizate direct pentru a promova activitatea noastră de afaceri) și distribuția acestora către non-salariați". Se dă ca exemplu achiziționarea de jucări pentru a fi oferite ca sponsorizare unui orfelinat. Pentru aceste situații, Procedura prevede "documente justificative suplimentare și explicații pentru utilizarea materialelor de protocol achiziționate". Pe lângă documentele justificative se specifică în Procedură despre "un așa-numit "Proces-verbal", o declarație semnată atât de către cel care predă cât și de cel care primește materialele de protocol respective, specificând cantitatea respectivă de materiale și scopul". Această cerință a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2010.

De asemenea, la fila 15/22 din Procedură se arată că "In cazul raportării unui eveniment de divertisment de afaceri, angajatul va enumera persoanele participante la eveniment".

Un alt capitol de cheltuieli pe care le poate face angajatul sunt cheltuieli referitoare la politici care sunt "legate de acele elemente definite în mod special de politicile de resurse umane, precum deplasări prelungite în interes de serviciu" pe care trebuie să le aducă în atenția Relocation Admnistrator spre aprobare.

La fila 19/22, la punctul 7-Regulamentul de deplasări al Global P&G sunt specificate cheltuielile personale non-profesionale, "precum divertisment personal, vizitarea obiectivelor turistice, ziare, țigări, costuri pentru saună/centre de fitness, taxa pentru programele TV vizionate in cameră" sau cheltuieli pentru membrii familiei.

Pentru toate aceste tipuri de cheltuieli, pârâtei i s-a acordat un card de debit cu limita de 28.000 lei. Din contul de card, angajata putea retrage numerar până la 2000 lei. Procedura a fost reînnoită în data de 11.11.2010.

Anterior acestei Proceduri s-a aplicat Procedura Operațională Principală Travel Expense Accounting Bucharest Go în care nu erau prevăzute Procese-verbale sau declarații semnate de persoana care predă și de cea care primește.

Referitor la consolidarea rapoartelor de cheltuieli pentru situații de afaceri neasociate deplasărilor, reclamanta a arătat prin anexa nr 4.1, și respectiv nr. 4.2. care era cerința nouă introdusă în Procedură, respectiv necesitatea atașării Proceselor verbale sau a declarațiilor, comunicând și pârâtei noutatea Procedurii.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pentru toate sumele extrase în numerar din contul de card există documente justificative și s-au întocmit deconturi de cheltuieli care au fost aprobate de conducerea societății reclamante și au fost înregistrate în contabilitate.

Mai rezultă din raportul de expertiză că pentru predarea bunurilor achiziționate reclamanta nu a făcut dovada existenței de dovezi, respectiv de documente suplimentare de tipul Procese-verbale sau declarații, astfel cum prevedea Procedura, iar din cheltuielile decontate de pârâtă s-au constatat cheltuieli efectuate pentru: mobilier și decor, cheltuieli efectuate pentru igienă personală sau pentru îmbrăcăminte, cheltuieli ce se încadrează Ia categoria cheltuieli non-profesionale.

În continuare se concluzionează de către expert că toate cheltuielile au fost justificate cu documente care au fost atașate deconturilor, iar cheltuielile care pot fi imputate pârâtei sunt cheltuielile din categoria non-profesionale.

Luând în considerare toate înscrisurile prezentate de reclamantă, explicațiile din documentele justificative și Procedura PG, expertul concluzionează că suma totală imputabilă pârâtei este de 75.141,51 lei, care este detaliată în Anexa nr.4 a Raportului de expertiză contabilă judiciară

Instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză din următoarele considerente:

In anul 2009 nu exista obligația de a prezenta Procese-verbale sau documente suplimentare, conform Procedurii Operațională Principală Travel Expense Accounting Bucharest Go,această obligație fiind instituită începând cu 01.01.2010, prin Procedura de întocmire și înregistrare a deconturilor de cheltuieli al angajaților București GO, Versiune 3.0.

A mai reținut tribunalul că potrivit procedurii invocate de reclamantă documentele justificative pentru cheltuielile cu cardul de credit sunt: facturi/bonuri/chitanțe (acestea trebuie să fie documente fiscale și să poarte ștampila emitentului), bonuri POS, biletele de avion, declarația de călătorie furnizată de către Agenția de Turism, asigurare medicală/plata vizei dacă este necesar, extras al cardului de credit de la Societatea cardului de credit

Așa fiind, în condițiile în care conform precizării depuse de reclamantă pentru sumele pretinse a fi restituite aferente anului 2009, pârâta a depus chitanțe și facturi ale căror numere sunt indicate chiar de reclamantă și nu exista obligația de a prezenta Procese-verbale sau documente suplimentare, iar deconturile de cheltuieli au fost aprobate de conducerea societății și înregistrate în contabilitate, nu se poate imputa pârâtei încălcarea procedurii și aceasta nu poate fi obligată la restituirea sumelor aferente anului 2009, cheltuielile fiind justificate cu documentele justificative prevăzute în procedura aplicabilă.

Din aceleași considerente și susținerile reclamantei referitoare la neluarea în considerare de către expert la stabilirea prejudiciului a sumelor aferente anului 2009 în cuantum total de 8106,26 lei susținere formulată ca obiecțiune la raportul de expertiză, ce a fost calificată ca apărare pe fond, nu poate fi reținută de instanță.

În privința sumelor aferente anilor 2010-2012 ce se pretind a fi restituite, tribunalul a reținut că și în această perioadă potrivit procedurii invocate de reclamantă documentele justificative pentru cheltuielile cu cardul de credit sunt: facturi/bonuri/chitanțe (acestea trebuie să fie documente fiscale și să poarte ștampila emitentului), bonuri POS, biletele de avion, declarația de călătorie furnizată de către Agenția de Turism, asigurare medicală/plata vizei dacă este necesar, extras al cardului de credit de la Societatea cardului de credit.

A mai reținut tribunalul că pentru sumele pretinse a fi restituite pe această perioada, pârâta a depus deconturile de cheltuieli însoțite de documente justificative, respectiv, chitanțe, bonuri fiscale, facturi iar deconturile au fost aprobate de conducerea societății și înregistrate în contabilitate.

Potrivit procedurii de întocmire și înregistrare a deconturilor de cheltuieli al angajaților București GO, Versiune 3.0,directorul care aprobă raportul de cheltuieli va constata că cheltuiala a fost necesară, articolele decontate au fost în conformitate cu politica societății, sumele au fost rezonabile pentru circumstanțele respective, toate cheltuielile sunt confirmate și explicate printr-o documentație corespunzătoare.

Cu privire la justificarea rapoartelor de cheltuieli se arată în procedură că după aprobarea rapoartelor de cheltuieli, contabilul IBM TEA verifica dacă sumele din raport corespund cu documentele justificative, dacă articolele de cheltuieli sunt cheltuieli profesionale rezonabile, dacă documentele justificative sunt adecvate, dacă raportul a fost aprobat conform ultimelor limite autorizate, iar în cazul în care raportul nu este corect sau complet va informa în termen de 1 zi lucrătoare de la verificare angajatul căruia îi va solicita o reîntocmire a raportului de cheltuieli și abia după verificarea pentru corectitudine îl procesează în termen de 2 zile lucrătoare.

Cum în speță, rapoartele de cheltuieli au fost aprobate de conducerea societății care a apreciat la data depunerii acestora că documentele justificative atașate deconturilor sunt suficiente și că cheltuielile sunt efectuate în interes profesional,iar pârâtei nu i-a fost solicitată reîntocmirea raportului de cheltuieli, ori depunerea de documente suplimentare în termenul de 1 zi prevăzut de procedură, prezumția efectuării cheltuielilor în interes profesional și a descărcării de gestiune, nu a fost răsturnată de reclamantă .

Este real că în anul 2011 și ulterior 2012, reclamantei i s-au solicitat documente justificative suplimentare, însă acest lucru nu înlătură prezumția efectuării cheltuielilor în interes profesional și a descărcării de gestiune, în condițiile în care solicitarea s-a efectuat după aprobarea cheltuielilor și înregistrarea acestora în contabilitate, la o perioada de 2 ani de la efectuarea acestor, fiind evident că atât pârâta cât și persoanele cărora li s-a solicitat confirmarea predării bunurilor nu își mai pot aminti cu exactitate,ce bunuri au fost predate, la ce date, în ce cantitate.

A mai reținut tribunalul că pentru sumele extrase în numerar din contul de card există documente justificative respectiv, chitanțe, bonuri fiscale, facturi și s-au întocmit deconturi de cheltuieli care au fost aprobate de conducerea societății reclamante și au fost înregistrate în contabilitate.

Așa fiind, în condițiile în care pârâta a depus documente justificative, deconturile de cheltuieli au fost aprobate de conducerea societății și înregistrate în contabilitate, iar prezumția efectuării cheltuielilor în interes profesional și a descărcării de gestiune, nu a fost răsturnată de reclamantă, nu se poate imputa pârâtei încălcarea procedurii și aceasta nu poate fi obligată la restituirea sumelor aferente anilor 2010-2012, cheltuielile fiind justificate cu documentele justificative prevăzute în procedura aplicabilă, aprobate de conducerea societății.

Din aceleași considerente și susținerile reclamantei referitoare la neluarea în considerare de către expert la stabilirea prejudiciului a sumelor aferente anilor 2010-2012 în cuantum de_,96 lei pentru anul 2010, 9029,8 lei pentru anul 2011 și 9829,22 lei pentru anul 2012 susțineri formulate ca obiecțiuni la raportul de expertiză ce au fost calificate ca apărări pe fond nu pot fi reținute de instanță.

Din analiza documentelor incluse în deconturi și explicațiilor consemnate în acesta, precum și în funcție de tipurile de cheltuieli efectuate de pârâtă, expertul a analizat în anexa 3 a raportului de expertiză situația cheltuielilor non profesionale efectuate de pârâtă în perioada în litigiu.

Din analiza acestor documente s-a reținut că o parte din cheltuieli au fost efectuate în interes personal, respectiv pentru achiziționarea de obiecte mobilier și decor, pentru care nu s-a făcut dovada predării acestora către terți, astfel cum prevede Procedura. Alte tipuri de cheltuieli identificate din aceste documente sunt cheltuieli cu produse alimentare.

Cea de-a treia categorie de cheltuieli identificate este referitoare la cheltuieli efectuate pentru igienă personală sau pentru îmbrăcăminte.

Cheltuieli cu produse alimentare nu pot fi imputate pârâtei, în condițiile în care pârâta a depus documente justificative, deconturile de cheltuieli au fost aprobate de conducerea societății și înregistrate în contabilitate, iar prezumția efectuării cheltuielilor în interes profesional și a descărcării de gestiune, nu a fost răsturnată de reclamantă.

Cheltuielile decontate de pârâtă efectuate pentru mobilier și decor, cheltuieli efectuate pentru igienă personală sau pentru îmbrăcăminte, se încadrează la categoria cheltuieli non-profesionale ,astfel cum sunt prevăzute în Procedura de întocmire și înregistrare a deconturilor de cheltuieli al angajaților București GO, Versiune 3.0 și contrar susținerilor pârâtei ,aceasta are obligația restituirii sumelor de bani achitate pentru efectuarea cheltuielilor ,aceste sume fiind încasate necuvenit de la angajator prin debitarea cardului pus la dispoziția pârâtei ,exclusiv pentru efectuarea de cheltuieli profesionale și nu pentru efectuarea de cheltuieli personale.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză, tribunalul a reținut că prejudiciul creat reclamantei a fost dovedit în limita sumei de 75.141,51 lei, sumă ce reprezintă cheltuieli din categoria non-profesionale.

Prejudiciul a fost cauzat de fapta ilicita a paratei, care a cunoscut că poate utiliza cardul de credit pentru a achita cheltuielile de deplasare ca urmare a nevoilor profesionale și nu pentru a achita cheltuieli din categoria celor non-profesionale, respectiv din categoria cheltuielilor personale, precum cele efectuate pentru mobilier și decor, cheltuieli efectuate pentru igienă personală sau pentru îmbrăcăminte.

Pârâta a cunoscut obligațiile ce-i reveneau și a fost de acord să exercite funcția încredințata si atribuțiile menționate in fisa postului, și procedurile interne, cunoscând ca va trebui sa răspundă integral pentru orice paguba adusa angajatorului ca urmare a nerespectării obligațiilor de serviciu.

Prejudiciul a fost înregistrat în contabilitatea societății reclamante și este în strânsă legătură cu fapta paratei .

Angajații răspund material, potrivit codului muncii și prevederilor contractului de munca, pentru pagubele cauzate prin fapte care au legătura cu funcțiile încredințate si cu exercitarea atribuțiilor din fisa postului, care nu constituie infracțiuni.

Ca urmare, aceștia răspund integral fata de angajator pentru pagubele pe care le-au cauzat în patrimonii societății, in condițiile in care nu au dovedit nici o împrejurare exoneratoare de răspundere.

Intre prejudiciul produs societății si fapta ilicita a paratei exista o legătura de cauzalitate, primul fiind rezultatul si consecința directa a faptelor acesteia.

Sub aspectul vinovăției, acesta este evidenta, atâta vreme cât la preluarea cardului cunoștea faptul că răspunde de cheltuielile efectuate și are obligația de a utiliza cardul de credit pentru a achita cheltuielile de deplasare ca urmare a nevoilor profesionale și nu pentru a achita cheltuieli din categoria celor non-profesionale, respectiv din categoria cheltuielilor personale.

Pe cale de consecința, având în vedere probele coroborate în cauză, în temeiul art.254 Codul Muncii, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 75.141,51 lei, către reclamantă, precum și la plata dobânzii legale calculate la acesta sumă începând cu data introducerii acțiunii și până la efectuarea plății.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ,reprezentând onorariu expert.

A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată în considerarea celor expuse în precedent .

De asemenea, in baza art.213 alin.2 C.pr.civila, instanta de fond a admis cererea de majorare a onorariului de expert formulată de doamna expert C. A., de la suma de 1000 lei la suma de 2000 lei, avand in vedere ca activitatea depusa de acesta a constat in verificarea pretențiilor reclamantei pe o perioada mare de timp, respectiv 2009-2012, iar deconturile ce au fost verificate sunt în număr mare.

In consecinta, instanta de fond a obligat reclamanta la plata catre expert a sumei de 1000 lei, reprezentand diferenta dintre onorariul initial si cel majorat, sumă inclusă în cheltuielile de judecata acordate, constând in onorariu de expert.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs ambele părți.

Prin cererea sa de recurs întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă S.C. PROCTER & G. MARKETING ROMÂNIA S.R.L, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

Prin încheierea de ședință din data de 2.10.2014 instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în prezentul dosar, formulate de către reclamanta Procter & G. Marketing România S.R.L., calificându-le drept apărări pe fondul cauzei, iar prin sentința civilă nr. 9330/9.10.2014 aceeași instanță a admis doar în parte acțiunea introductivă, obligând pârâta la plata sumei de 75.141,51 lei, sumă stabilită prin raportul de expertiză, fără a lua în considerare și sumele

suplimentare indicate prin obiecțiunile la respectivul raport.

Pentru a înlătura aceste din urmă sume, Tribunalul a reținut faptul că „reclamanta nu a răsturnat prezumția efectuării cheltuielilor în interes profesional de către pârâtă și a descărcării de gestiune a acesteia", astfel că „nu se poate imputa pârâtei încălcarea procedurii și aceasta nu poate fi obligata la restituirea sumelor aferente anilor 2010-2012" .

Învederează recurenta faptul că, deși experta în cadrul Raportului a concluzionat în sensul că „cheltuielile efectuate pentru mobilier și decor", „cheltuielile efectuate pentru igiena personala sau pentru îmbrăcăminte", precum și „cheltuielile cu produse alimentare, cu excepția meselor servite cu ocazia evenimentelor" se încadrează în categoria cheltuielilor non profesionale, astfel încât sunt imputabile pârâtei aceasta a omis să adauge o . astfel de cheltuieli în cadrul Anexei nr.4 la Raport care cuprinde „Situația privind cheltuielile non-profesionale efectuate de pârâtă" și să le adauge la cuantumul total al prejudiciului.

Aceste cheltuieli sunt definite în mod expres ca fiind cheltuieli non-profesionale în cadrul Procedurii de întocmire și înregistrare a deconturilor de cheltuieli a angajaților București GO, versiunea 3.0, valabilă de la 1 ianuarie 2010.

Astfel, cu privire la diferitele tipuri de cheltuieli se arată: cheltuielile efectuate pentru igiena personală sau pentru îmbrăcăminte; cu privire la aceste cheltuieli, atât Tribunalul, cât și experta au concluzionat în sensul că ele reprezintă cheltuieli non profesionale. Cu toate acestea, o . astfel de cheltuieli nu au fost luate în calculul sumei finale a prejudiciului.

Astfel, analizând Anexa nr. 4 la Raportul de expertiză, unde sunt enumerate cheltuielile efectuate de către pârâtă (coloana 9), raportat la cheltuielile reținute de către expertă ca fiind nejustificate (coloana 11), precum și ținând seama de natura cheltuielilor (coloana 6), se pot observa o . cheltuieli cu igiena personală sau îmbrăcăminte care nu au fost luate în considerare.

Spre exemplu: poziția 17 - servicii coafor - MarlenServ - 800 lei; poziția 77 - servicii coafor -MarlenServ - 845 lei; poziția 84 - produse cosmetice - Centrofarm -576.36 lei; poziția 86 - produse farmaceutice - 960.86 lei; poziția 92 - îmbrăcăminte - Sastalas -1775.92 lei; poziția 101 - produse corporale - Qumran -1.554.35 lei; pozițiile 107 și 108 - servicii coafor - 860, respectiv 929 lei; poziția 113 - poșetă - Musette - 2.147 lei; etc.

Cu privire la cheltuielile efectuate pentru mobilier și decor, atât Tribunalul cât și experta au concluzionat în sensul că ele reprezintă cheltuieli non profesionale. Cu toate acestea, o . astfel de cheltuieli nu au fost luate în calculul sumei finale a prejudiciului.

Astfel, analizând Anexa nr. 4 la Raportul de expertiză, unde sunt enumerate cheltuielile efectuate de către pârâtă (coloana 9), raportat la cheltuielile reținute de către expertă ca fiind nejustificate (coloana 11), precum ținând seama și de natura cheltuielilor (coloana 6), se pot observa o . cheltuieli pentru mobilier și decor care nu au fost luate în considerare.

Spre exemplu: poziția 147 - reparații mobilier - Prodmobil M96 - 5.332 lei; poziția 160 -router wireless- 429.99 lei; pozițiile 168 și 169 - accesorii pentru casă - 735 lei și 372 lei; etc.

Referitor la cheltuielile cu produse alimentare, sustine recurenta că în mod eronat instanța de fond a apreciat în sensul că niciunele dintre acestea nu pot fi imputate pârâtei, în condițiile în care în Raportul de expertiză experta a reținut faptul că „procedura prevede numai decontarea cheltuielilor de protocol privitoare la mesele servite cu ocazia evenimentelor, iar produsele alimentare, în cazul în care ar fi fost oferite cu titlu de donații, ar fi trebuit să fie consemnate în documente justificative suplimentare". în acest sens sunt si prevederile din Procedură, unde este definit divertismentul în afaceri, care presupune „numai cheltuielile cu masa" în interes profesional.

Or, analizând Anexa nr. 4 la Raportul de expertiză, unde sunt enumerate cheltuielile efectuate de către pârâtă (coloana 9), raportat la cheltuielile reținute de către expertă ca fiind nejustificate (coloana 11), precum ținând seama și de natura cheltuielilor {coloana 6), se pot observa o . cheltuieli cu produse alimentare care nu au fost luate în considerare.

Spre exemplu: poziția 20 - alimente - Agapitos - suma de 99.97 lei; poziția 24 - alimente -Moulin D’or - 536 lei; poziția 27 - alimente - Odeon Gastronomie - 727.84 lei; etc.

Referitor la alte cheltuieli non profesionale, se arata ca, pe lângă tipurile de cheltuieli enumerate anterior, potrivit Procedurii de decontare nu reprezintă cheltuieli profesionale nici cheltuielile cu servicii personale și nici cheltuielile care au fost făcute de către salariată în locuri în care s-a aflat în interes personal (vacanțe). Astfel, potrivit Procedurii, asemenea cheltuieli pot fi decontate doar în ipoteza în care sunt efectuate „pe parcursul deplasării în interes de serviciu". Or, în cadrul Anexei nr.4 la Raportul de expertiză, deși au fost identificate astfel de cheltuieli, ele nu au fost reținute de către expertă la stabilirea cuantumului total al prejudiciului.

Spre exemplu: poziția 33 - asigurare mașina personală - Omniasig -1395 lei; pozițiile 51-55 -deplasare Serbia (făcută în interes personal)-total 2.950,07 lei; pozițiile 75-76-servicii catering-Gala Catering- 2466.88 lei, respectiv 2466.28 lei; poziția 12 - servicii spălat - 418 + 93 lei; pozițiile 140 -143 - deplasare Viena (făcută în interes personal) - total 418.52 lei; etc.

Având în vedere argumentele expuse anterior, apreciază recurenta-pârâtă ca fiind netemeinice atât încheierea de ședință din data de 2.10.2014, prin care obiecțiunile la Raportul la expertiză au fost calificate drept apărări de fond, cât și sentința civilă nr. 9330/9.10.2014 prin care s-a admis doar în parte acțiunea.

În concluzie, solicită recurenta-reclamantă admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar cu ocazia rejudecării să se dispună refacerea raportului de expertiză cu luarea în considerare și a sumelor menționate mai sus.

Prin recursul formulat de catre recurenta-pârâtă B. R. M., . se sustine ca instanța de fond a realizat o trecere in revista a probatoriilor administrate, fara a se apleca in detaliu asupra lor si fara a le verifica cu atenție.

Pentru perioadele indicate exista confirmări atat prin procese-verbale, cat si prin alte înscrisuri, ale beneficiarilor produselor donate, asa cum se poate constata din înscrisurile depuse la dosarul de fond chiar de către intimata.

Cu toate ca intimata a stabilit in mod arbitrar si incert ca, urmare a „efectuării unui număr mare de cheltuieli pentru care salariata fie nu a prezentat documente justificative, fie le-a efectuat cu incalcarea procedurilor interne ale companiei referitoare ia cheltuielile in interes de serviciu, fie le-a justificat prin documente inexacte", instanța de fond trebuia sa observe faptul ca pe toata perioada in care i se imputa paratei ca ar fi prejudiciat intimata, toate cheltuielile efectuate au fost încuviințate de către superiorul ierarhic, precum si de către departamentele Resurse Umane si financiar.

Printr-o alta critica se sustine ca instanța de fond nu a analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale a angajatului, astfel cum sunt acestea reglementate in dreptul muncii.

Răspunderea patrimonială în dreptul muncii are ca temei contractul individual de muncă și se întemeiază pe normele și principiile răspunderii civile contractuale. Astfel, răspunderea patrimonială în dreptul muncii este caracterizată prin următoarele trăsături care o individualizează față de răspunderea civilă contractuală: este o răspundere specială, se poate angaja numai în măsura în care autorul faptei este încadrat în muncă în baza unui contract individual de muncă, este o răspundere limitată sub aspectul executării silite si are ca temei vinovăția celui în cauză, întrucât angajarea răspunderii se face pentru prejudiciul suferit pentru pagubele produse angajatorului din vina salariaților și în legătură cu munca lor.

Dincolo de acestea, o trăsătura esențiala a răspunderii patrimoniale in materia dreptului muncii este faptul ca aceasta este o răspundere individuală, excluzând, în principiu, solidaritatea. în cazul în care prejudiciu! a fost produs de mai mulți salariați, urmează a se stabili proporția in care fiecare dintre aceștia si-a adus contribuția la crearea prejudiciului pretins de angajator. In cazul in care nu se poate stabili proporția în care fiecare a contribuit la producerea acestuia, răspunderea patrimonială se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei.

In speță, este evident faptul ca parata, neavand nici pe departe poziția de conducere cea mai înalta in cadrul societății, in cazul in care ar fi existat un prejudiciu, nu era singura persoana implicata in exercitarea defectuoasa a unor atribuții, raportat si la atribuțiile deținute de alti salariați ai intimatei, in speța organele de control si conducere la nivelul acesteia.

Astfel, deconturile si activitățile erau autorizate de către Directorul General al P&G România (superiorul său imediat pe linie ierarhica), iar ulterior acestea erau verificate de departamentul financiar si resurse umane. Cu donatarii, recurenta parata a fost in majoritatea cazurilor singura persoana de legătura, având in vedere faptul ca era proiectul de care recurenta răspundea direct. Cu toate acestea, a existat in echipa o persoana care a lucrat pe același proiect si care a avut cunoștința de o parte din activități, implicandu-se in derularea acestora in egala măsura. In ceea ce il privește pe superiorul recurentei (Directorul General al societății reclamante, la care s-a făcut referire anterior), verificând si controlând activitatea acesteia, semna sub 3 aspecte: faptul ca cheltuielile erau rezonabile ca si sume (desi in prezent i se imputa faptul ca ar fi depășit plafonul acceptat si alocat), faptul ca toate cheltuielile erau in conformitate cu politicile si regulamentele companiei si nu in ultimul rand, faptul ca documentele justificative erau atașate. Cu toate acestea, in mod paradoxal si vădit necorespunzator realității, intimata susține faptul ca respectivele cheltuieli nu s-au efectuat conform regulamentului intern al societății.

Pentru a exista răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, fapta ilicita a salariatului săvârșita in legătura cu munca sa, existenta unui prejudiciu si a unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, respectiv vinovăția angajatului.

In ceea ce privește pretinsa fapta ilicită a salariatului, aceasta trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa. Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Un reper esențial este, din acest punct de vedere, fișa postului. Unitatea trebuie să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariatului sí întinderea acestora, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii. Din elementele prezentate de intimate, nu rezulta cu exactitate care erau atribuțiile de serviciu ale subsemnatei si întinderea acestora.

Fișa de post si dovada aducerii la cunoștința a tuturor dispozițiilor interne, asa cum au fost modificate de-a lungul timpului, care nu au fost comunicate, ar trebui sa conțină semnătura paratei, lipsa de informare cu privire la obligațiile acesteia în cadrul relațiilor de muncă făcând imposibilă aprecierea modului în care ar fi acționat si, în consecință, a caracterului ilicit al faptei.

Față de circumstanțele concrete, culpa recurentei este exclusă din moment ce angajatorul nu a luat toate măsurile pentru o bună desfășurare a activității, pentru asigurarea condițiilor tehnice si organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă si condițiilor tehnice corespunzătoare de muncă. Nu se poate retine că recurenta a avut conștiința încălcării unor relații sociale, din moment ce angajatorul a tolerat pe o perioadă lungă de timp, efectuarea activității fără stabilirea unor repere clare de desfășurare, fără inventare periodice, modul deficitar de lucru neputând fi imputat angajaților. Astfel, precizează recurenta ca procesele verbale ca si modalitate de justificare a unor bunuri donate au inceput sa fie solicitate de catre departamentul financiar al companiei care verifica deconturile si asigura procedurile incepand cu aproximativ anul 2010-2011.

Pentru o perioada de mai bine de 3 ani, i s-a imputat paratei faptul ca nu ar fi prezentat documente justificative ale cheltuielilor, ca nu ar fi efectuat cheltuielile in numele companiei, cu respectarea procedurilor, a destinațiilor si a limitelor stabilite in cadrul acestora. Atâta vreme cat nu au fost stabilite reguli clare, care sa asigure o buna desfășurare a activității, respectiv obligații care sa indice repere clare de desfășurare a atribuțiilor de serviciu si modalități de verificare si control a acestora, respectiv atâta timp cat in perioada îndelungata in care a activat in cadrul societății reclamante nu i s-a imputat de catre organele de conducere si cu atribuții de verificare si confirmare a activității sale, vreo neregula, este evident ca, chiar si in eventualitatea unei modalități deficitare de exercitare a activității, aceasta nu îi este imputabila.

Menționează parata sub acest aspect, faptul ca activitatea sa, respectiv deconturile si activitățile, erau controlate si autorizate de catre Directorul General al P&G România (superiorul meu imediat pe linie ierarhica), iar ulterior acestea erau verificate de departamentul financiar si resurse umane.

Fapta salariatului se analizează in raport de obligațiile acestuia concrete, stabilite prin contract, fisa postului si regulamentul intern. In lipsa stabilirii unor atribuții concrete pentru fiecare salariat si in lipsa unor masuri organizatorice concrete din partea angajatorului, nu se poate retine fapta ilicita si exclusiva a salariatului, iar dubiu se interpretează in favoarea acestuia.

In ceea ce privește prejudiciul, privit ca acea modificare a patrimoniului care se realizează atât prin diminuarea activului, urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, sau prin creșterea pasivului, acesta nu îndeplinește caracteristicile cerute de dispozițiile legale pentru a genera in sarcina recurentei obligația de reparare.

Astfel, pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie real, in sensul de a fi determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ținut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniu! angajatorului din alte cauze, inclusiv imputabile altor salariați ai societății;să fie cert si actual, atât în ceea ce privește existența cât și evaluarea sa;

Evaluarea prejudiciului se face potrivit normelor speciale, acolo unde acestea există, iar în absența unor astfel de reglementări, pentru evaluarea prejudiciului, se vor avea în vedere normele dreptului civil.

In cauză, societății reclamante ii revenea sarcina probei, in sensul de a face dovada faptului că prejudiciul reclamat există, adică este unul real și cert, si evident dovada întinderii acestuia. Ceea ce interesează instanța în analiza îndeplinirii condițiilor legale expuse este numai dauna, paguba reală și certă produsă.

Cu privire la raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, se arata ca răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică generată de salariați din vina și în legătură cu munca lor. ln determinarea raportului de cauzalitate este necesară o analiza detaliata si concreta, pentru a stabili, de la caz la caz, fapta sau faptele care au determinat transformarea posibilității prejudiciului în realitate. In lipsa unor informații certe si suficiente din partea societății reclamante, instanța nu poate analiza vreunul din aceste aspecte, si recurenta nu poate formula apărări corespunzătoare.

Nu in ultimul rand, vinovăția este o condiție a răspunderii patrimoniale fără de care aceasta nu există. Vinovăția constituie elementul subiectiv al răspunderii, care constă în atitudinea psihică a persoanei față de fapta sa și consecințele ei păgubitoare. Vinovăția presupune discernământul salariatului, respectiv capacitatea acestuia de a-și reprezenta fapta și efectul ei păgubitor și voința liberă, existentă în momentul săvârșirii pretinsei fapte prejudiciabile. in speța, recurenta a derulat cu buna-credinta in perioada 2009-2012 activitatea, fara a i se imputa nereguli, la indicațiile, cu acordul si sub controlul conducerii societății.

Instanța de fond nu a stabilit in concret ce dispoziție din regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de munca a încălcat, limitandu-se la a retine susținerile reclamantei si la a-si insusi concluziile raportului de expertiza in vederea stabilirii prejudiciului.

Intimata a motivat in mod superficial aspectul laturii subiective a paratei, in raport de săvârșirea pretinsei fapte ilicite, susținând ca „salariata a avut cunoștința de reglementările interne privind efectuarea cheltuielilor in interes de serviciu, precum si de procedura de decontare a acestora, astfel incat nu exista elemente exoneratoare de răspundere.".

Instanța de fond a omis sa constate faptul ca intimata nu indica nici dispozițiile din regulamentul intern care au fost încălcate, nici cele din contractul individual sau colectiv de munca, fara a face referire Ia atribuțiile de serviciu, pentru a se putea crea o conexiune intre pretinsa fapta, in ce au constat incalcarile imputate, si prejudiciul pretins.

Față de aceste aspecte, precizează recurenta ca „regulamentul intern" reprezintă un act juridic întocmit de angajator după consultarea cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prin care se stabilesc o . drepturi și obligații, reguli disciplinare și proceduri de soluționare a anumitor aspecte legate de raportul juridic de muncă. Acesta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu cel puțin dispoziții cu privire (a drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților, procedura de soluționare a cererilor sau reclamațiilor individuale ale salariaților, anumite mijloace de soluționare a conflictelor, de preîntâmpinare a declanșării unor litigii care se pot soluționa prin proceduri interne si reguli concrete privind disciplina muncii în unitate, respectiv modalități de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice. Intimata, ca angajator, nu si-a respectat obligația de a crea prin regulamentul intern proceduri interne de preîntâmpinare a declanșării unor litigii, respectiv de soluționare a lor prin proceduri interne, având in vedere faptul ca, pe întreaga perioada in care recurenta a fost angajata societății, aceștia nu au inteies sa-i impute nereguli privind exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind vorba de o perioada îndelungata reprezentata de decursul multor ani, pentru ca ulterior sa formuleze direct o acțiune in fata instanței, constatând ca pe parcursul multor ani am acționat cu rea-credinta, săvârșind nerespectari flagrante si grave ale contractului individual de munca si ale Regulamentului intern.

Mai mult decât atat, angajatorul are obligația de a aduce la cunoștința salariaților conținutul regulamentului intern, acesta producând efecte față de salariați din momentul încunoștiințării lor. Modul concret de aducere la cunoștință a acestuia se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil, sau prin conținutul regulamentului intern.

Prin exonerarea de la obligația reparării eventualelor pagube rezultate ca urmare a executării ordinului de serviciu, se urmărește ocrotirea intereselor salariaților prin stabilirea unor reguli determinate de particularitățile răspunderii patrimoniale în raport cu contractul individual de muncă.

In acest sens, parata a primit indicații concrete si directe in sensul de a intreprinde anumite activități, conformandu-se sub acest aspect, dupa cum urmează sa probeze. Cu privire la aceasta, a primit parata numeroase indicații clare si obligatorii, verbal, de executare a unor ordine de serviciu. Aceste aspecte sunt confirmate si prin faptul ca, desi putea sa aprobe deconturi ale subalternilor in anumite limite, recurenta avea un buget alocat departamentului din care se făceau cheltuieli, dar orice cheltuiala, fie prin deconturi, fie prin sistemul intern de achiziții trebuia supra-aprobat de șeful direct/departamentul financiar. Astfel, erau supuse aprobării atat bugetele, cat si activitățile cărora acestea se alocau.

Pe fondul celor expuse, solicită recurenta-pârâtă admiterea recursului iar pe fondul cauzei - respingerea ca neîntemeiata a acțiunii formulata de intimata reclamanta.

Partile au formulat intampinari prin care fiecare a solicitat respingerea recursului celeilalte parti.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Recursul reclamantei este nefondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente:

Prima critica vizeaza gresita retinere de catre instanta a faptului ca

reclamanta nu a răsturnat prezumția efectuării cheltuielilor în interes profesional de către pârâtă și a descărcării de gestiune a acesteia, astfel „nu se poate imputa pârâtei încălcarea procedurii și aceasta nu poate fi obligata la restituirea sumelor aferente anilor 2010-2012" .

Curtea retine ca, potrivit procedurii invocate de reclamantă, documentele justificative pentru cheltuielile cu cardul de credit sunt facturi, bonuri, chitanțe - documente fiscale purtand ștampila emitentului, bonuri POS, biletele de avion, declarația de călătorie furnizată de către Agenția de Turism, asigurare medicală, plata vizei, extras al cardului de credit de la Societatea cardului de credit.

Pârâta a depus deconturile de cheltuieli însoțite de documente justificative (bonuri fiscale, facturi ) aprobate de conducerea reclamantei și înregistrate în contabilitate.

Astfel, toate cheltuielile sunt confirmate și explicate corespunzator procedurii de întocmire și înregistrare a deconturilor de cheltuieli si conform politicii societatii.

Este neintemeiata si critica privind cheltuielile non profesionale, pentru ca si acestea au fost aprobate de catre managerul general, de catre Deparamentul de Resurse Umane si de catre Departamentul Financiar.

Nefondat este si recursul paratei.

Prima critica priveste faptul ca instanța de fond a realizat o trecere in revista a probatoriilor administrate, fara a se apleca in detaliu asupra lor si fara a le verifica cu atenție.

Recurenta nu precizeaza ce nu a verificat instanta, iar aspectele ce se aduc in discutie vizeaza de fapt concluziile expertizei, cu privire la care recurenta parata nu a formulat obiectiuni.

Cat priveste dispozitiile din procedurile de decontare, Curtea noteaza ca in considerentele sentintei se retine faptul ca numai ulterior datei de 01.01.2010 procesele verbale ca documente justificative pentru donatii au fost obligatorii.

Cea de a doua critica priveste faptul ca instanța de fond nu a analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale a angajatului, astfel cum sunt acestea reglementate in dreptul muncii.

Curtea observa ca tribunalul a expus clar, detaliat, persuasiv in considerentele sentintei rationamentul sau supus verificarii indeplinirii conditiilor răspunderii patrimoniale, analizand fiecare conditie in parte.

Sustine recurenta parata ca, in ceea ce privește pretinsa fapta ilicită a salariatului, aceasta trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa. Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Un reper esențial este, din acest punct de vedere, fișa postului. Unitatea trebuie să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariatului sí întinderea acestora, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii. Din elementele prezentate de intimate, nu rezulta cu exactitate care erau atribuțiile de serviciu ale subsemnatei si întinderea acestora.

Considera recurenta parata ca, față de circumstanțele concrete, culpa sa este exclusă din moment ce angajatorul nu a luat toate măsurile pentru o bună desfășurare a activității, pentru asigurarea condițiilor tehnice si organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă si condițiilor tehnice corespunzătoare de muncă.

Curtea noteaza ca tribunalul a retinut in mod corect ca, in speta, fapta ilicita consta in utilizarea de catre parata a cardului de serviciu pentru a achita cheltuieli non profesionale.

Cea de-a treia categorie de cheltuieli identificate este referitoare la cheltuieli efectuate pentru igienă personală sau pentru îmbrăcăminte.

Astfel, in mod corect a retinut tribunalul si a expus pe larg in considerentele sentintei, raportat la concluziile raportului de expertiză intocmit in cauza, că prejudiciul creat reclamantei si dovedit în limita sumei de 75.141,51 lei reprezintă cheltuieli non-profesionale.

De asemenea, s-a retinut si s-a aratat ca prejudiciul a fost cauzat de fapta ilicita a paratei, care a cunoscut că poate utiliza cardul de credit pentru a achita cheltuielile de deplasare ca urmare a nevoilor profesionale și nu pentru a achita cheltuieli non-profesionale, respectiv din categoria cheltuielilor personale, precum cele efectuate pentru mobilier și decor, cheltuieli efectuate pentru igienă personală sau pentru îmbrăcăminte.

Prejudiciul a fost înregistrat în contabilitatea societății reclamante și este în strânsă legătură cu fapta paratei .

Intre prejudiciul produs societății si fapta ilicita a paratei exista o legătura de cauzalitate, primul fiind rezultatul si consecința directa a faptelor acesteia.

Si conditia vinovatiei a fost in mod corect analizata, retinandu-se ca la preluarea cardului parata cunoștea faptul că răspunde de cheltuielile efectuate și are obligația de a utiliza cardul de credit pentru a achita cheltuielile de deplasare ca urmare a nevoilor profesionale, in nici un caz pentru cheltuieli non-profesionale.

Sustinerea ca faptei ii lipseste caracterul ilicit deoarece paratei nu i s-au adus la cunostinta obligatiile legate de utilizarea cardului este nefondata, deoarece recurenta parata insasi a recunoscut ca avea cunostinta de continutul procedurii de efectuare a deconturilor – raspunsul la intrebarea nr.1 din interogatoriul ce i-a fost luat la propunerea reclamantei).

Printr-o alta critica, recurenta parata invoca faptul ca societății reclamante ii revenea sarcina probei, in sensul de a face dovada faptului că prejudiciul reclamat există, adică este unul real și cert, si ca dovada întinderii acestuia, ceea ce interesează instanța în analiza îndeplinirii condițiilor legale expuse este numai dauna, paguba reală și certă produsă.

Recurenta sustine astfel ca reclamanta nu a facut dovada realitatii si intinderii prejudiciului dar, asa cum s-a aratat, acestea s-au dovedit in cauza prin administrarea probei cu expertiza contabila, ce a avut ca obictive determinarea certitudinii si intinderii prejudiciului, prin analiza inscrisurilor financiar contabile depuse la dosarul cauzei.

Ultima critica din recurs priveste faptul ca s-a motivat in mod superficial aspectul laturii subiective a paratei, in raport de săvârșirea pretinsei fapte ilicite, retinandu-se in mod gresit ca salariata a avut cunoștința de reglementările interne privind efectuarea cheltuielilor in interes de serviciu, precum si de procedura de decontare a acestora, astfel incat nu exista elemente exoneratoare de răspundere.

Considera recurenta parata ca instanța de fond a omis sa constate faptul ca intimata nu indica nici dispozițiile din regulamentul intern care au fost încălcate, nici cele din contractul individual sau colectiv de munca, fara a face referire Ia atribuțiile de serviciu, pentru a se putea crea o conexiune intre pretinsa fapta, in ce au constat incalcarile imputate, si prejudiciul pretins.

Sub un prim aspect, Curtea reia retinerea anterior expua, in sensul ca ca parata insasi a recunoscut ca avea cunostinta de continutul procedurii de efectuare a deconturilor – raspunsul la intrebarea nr.1 din interogatoriul ce i-a fost luat la propunerea reclamantei).

Pe fondul criticii aduse sentintei, Curtea subliniaza ca tribunalul a expus in considerentele sentintei argumentele care i-au format convingerea si care motiveaza solutia, aratand ca prejudiciul a fost cauzat de fapta ilicita a paratei, care a cunoscut că poate utiliza cardul de credit pentru a achita cheltuielile de deplasare ca urmare a nevoilor profesionale și nu pentru a achita cheltuieli din categoria celor non-profesionale, respectiv din categoria cheltuielilor personale, precum cele efectuate pentru mobilier și decor, cheltuieli efectuate pentru igienă personală sau pentru îmbrăcăminte.

Sub aspectul vinovăției, aceasta a rezultat din faptul ca la preluarea cardului parata cunoștea faptul că răspunde de cheltuielile efectuate și are obligația de a utiliza cardul de credit pentru a achita cheltuielile de deplasare ca urmare a nevoilor profesionale și nu pentru a achita cheltuieli din categoria celor non-profesionale, respectiv din categoria cheltuielilor personale.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 312 Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta-reclamantă S.C. PROCTER & GEMBLE MARKETING ROMÂNIA SRL și recurenta-pârâtă B. R. M. împotriva sentinței civile nr.9330 din data de 09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. H. P. A. E. L. U.

GREFIER,

F. V.

Red. Jud. L.H.

Dact: Z.G./2 ex/25.05.2015

Jud.fond: P.I.

← Anulare act. Decizia nr. 1642/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1319/2015.... →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 1318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 1318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI