Nulitate act. Decizia nr. 3171/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 3171/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 21510/3/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 3088/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3171/2015

Ședința publică de la 21 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. A. C.

Judecător D. G. E.

Grefier I. R. M.

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul G. M. C. împotriva sentinței civile nr.3015 din data de 30.03.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, cauza având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul G. M. C., personal, legitimat în fața instanței, lipsind intimata C. de P. a Municipiului București.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei C. de P. a Municipiului București, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.

Curtea, în temeiul art.479 alin.2 din Codul de procedură civilă, încuviințează apelantului proba cu înscrisuri, constatând că aceasta a fost deja administrată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, Curtea deschide dezbaterile, în temeiul art.392 din codul de procedură civilă și acordă cuvântul intimatei asupra cererii de apel.

Apelantul G. M. C. solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, și schimbarea hotărârii atacate. Arată că, într-adevăr, adeverințele nu erau corect emise, dar a revenit la fostul angajator S.C. Semănătoarea S.A. și a reformulat adeverințele ce s-au cerut de către instanță. În aceste condiții, conform prevederilor legale enunțate în acea adeverință, arată că are dreptul de a beneficia de sporul de vechime solicitat.

În temeiul art.394 din Codul de procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul G. M. C. a formulat contestație împotriva deciziei emisă de pârâta C. de P. a Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la revizuirea pensiei, luând in considerare a veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 163/19.02.2014, plata diferențelor rezultate, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3015/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de munca si Asigurări Sociale, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia nr._/03.04.2014 s-a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie, prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 163/19.02.2014, emisă de S.C. Semănătoarea S.A., întrucât la calculul pensiei conform art. 165 alin. 1 și 2 se iau in calcul salariile așa cum au fost înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent.

Veniturile brute menționate în adeverința nr. 163/19.02.2014, emisa de S.C. Semănătoarea S.A., nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât din adeverința nu rezultă dacă au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.

Potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.

Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 alin.2 din Legea nr. 263/2010 punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..

Prin decizia nr. 19/10.12.2012, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000 și pct. V din anexa la O.U.G. nr.4/2005, că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 trebuie luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și dacă pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

În condițiile în care din adeverința nr. 163/19.02.2014, emisa de .., nu rezultă că s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea și a respins-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul G. M. C., apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., în care s-au arătat următoarele:

Trebuie luate în calcul veniturile suplimentare menționate în adeverința nr.692/4.06.2015 (care completează adeverința nr. 163/19.02.2014 de Ia pag.6 din dosarul de fond nr._ ) pentru care s-a reținut și virat CAS pentru pensie suplimentară, în condițiile stabilite de legislația menționată explicit în această, veniturile suplimentare menționate în adeverința nr.695/5.06.2015 (care completează adeverința nr.164/19.02.2014 de la pag.7 din dosarul de fond) pentru sporurile menționate, acordate în baza actelor normative menționate explicit în această, respectiv veniturile suplimentare menționate în adeverința nr.696/05.06.2015 (care completează adeverința nr.165/19.02.2014 de la pag.8 din dosarul de fond) pentru sporul menționat, acordat în baza art. 68 alin.2 din Legea nr. 57/1974 menționată explicit.

Consideră că solicitarea este întemeiata și solicită să se dispună obligarea intimatei să emită decizia de revizuire a drepturilor de pensie pentru limita de vârstă în care să se regăsească: „Punctajul mediu anual revizuit, așa cum rezultă din adeverințele menționate anterior, pentru perioada iulie 1966 - iulie 1969 inclusiv în care a lucrat la Uzinele Semănătoarea; la noua decizie să fie anexate și noile lucrări aferente, respectiv: „Datele privitoare la activitatea de munca" „Punctajele lunare", și „Punctajele anuale"; recuperarea tuturor sumelor datorate, rezultate din diferența de calcul a pensiei acordate prin decizia nr._/3.04.2014, ca urmare a calculației greșite, efectuate de către C. Locală de P. București Sector 2 la dosarul nr._/17.01.2014.

Greșelile decurg din obligația Casei Locale de pensii București sector 2 de a calcula diferențele de pensie începând cu dată când au fost depuse adeverințele menționate anterior (de la pag. 6-8 din dosarul de fond nr._ ) și înregistrate sub nr.86/24.02.2014, care completau cererile înregistrate sub nr._/17.01.2014 (de la pag. 14 și 15 din dosarul de fond nr._ ), la care Uzina Semănătoarea putea atașa, oricând i se solicita, prevederile legale în baza cărora s-au plătit contribuțiile CAS. Completarea dosarului s-a făcut imediat după ce a primit adeverințele nr. 163, 164 și 165 din 19.02.2014 nr.163/19.02.2014 (de la pag.6-8 din dosarul de fond nr._ ) de la Uzinele Semănătoarea, ele au fost depuse la C. Locală de P. București Sector 2, fiind înregistrate sub nr. 86/24.02.2014.

Arată că în cauză nu a fost respectat principiul contributivității. Legea nr. 27/1966 care prevedea ca plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Art.1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la obligativitatea plații de către angajator a contribuției pentru asigurările sociale de stat. Sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 vor fi utilizate la determinarea punctajelor medii anuale în cadrul procesului de evaluare a pensiilor în vederea recalculării. Dovada acestor sporuri poate fi făcută cu carnetul de muncă sau cu adeverințe eliberate de către angajatori sau de către deținătorii arhivelor acestora.

În funcție de aceste prevederi sistemul public se organizează și funcționează având la bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; așa cum rezultă și din adeverințele nr.163,164 si 165/19.02.2014 completate cu adeverințele nr. 692/4.06.2015, nr.695 și 696 din 05.06.2015.

Prin urmare, ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual, sunt toate veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuțiile individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiei, conform legislației anterioare.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele argumente:

Veniturile brute atestate prin adeverința nr.163/19.02.2014 eliberată de S.C. Semănătoarea S.A. trebuie să fie valorificate, pentru toate aceste sume angajatorul calcând și virând contribuții de asigurări sociale, așa cum reiese din conținutul adeverinței completatoare (a se vedea filele 7-9 dosar apel).

Prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Decizia este obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

In motivare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut ca Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.

Sub acest aspect nu poate fi primită teoria în sensul că s-ar face o aplicare retroactivă a Legii nr. 19/2000, în ceea ce privește principiul contributivității, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au născut anterior datei de 1 aprilie 2001.

Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia au fost stabilite pensiile aflate în discuție, nu există obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului. Ulterior, noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000, a instituit obligația virării acestei contribuții de asigurări sociale atât pentru angajator, cât și pentru angajat, reglementând și posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).

Conform art. 8, 9 și 117 din Legea nr. 57/1974 și art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.

În același timp dispozițiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază și o . sporuri sau indemnizații ce nu intraseră anterior în această bază.

Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.

Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.

În acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.

Astfel, interpretarea general obligatorie, care ar contura sau determina înțelesul și sensul legii, are ca obiect principal și exclusiv interpretarea considerată ca necesară, față de sensul îndoielnic sau obscur al legii.

Interpretarea cazuistică, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanțelor judecătorești învestite cu o anumită cauză.

Această concluzie este întărită de considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, enunțate în cauza M. contra României (hotărârea din 22 noiembrie 2002, par.42), astfel: în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății.

În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.

Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.

O situație similara este reprezentata si de dispozițiile din Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a preluat practic sistemul de asigurări sociale de tip nou, creat prin apariția Legii nr. 19/2000, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. Așadar, principiul contributivității este prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Cum interpretarea data de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 19/17.10.2011, este obligatorie, atunci nici veniturile reprezentând salariul de încadrare, spor vechime și concediu de odihnă, atestate de adeverința nr.7647/12.12.2013 eliberată de CN Loteria Română S.A. nu trebuie excluse din calculul pensiei pentru limita de vârsta, pentru aceste venituri achitându-se contribuții de asigurări sociale, care trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei, ca atare, in cauza, trebuie luate in considerare.

Totuși, pentru a nu se ajunge la o dublă valorificare, luarea în considerare a veniturilor din adeverințea în litigiu pentru perioadele menționate va fi efectuată prin înlocuirea salariilor și sporurilor deja valorificate în aceste perioade, pentru că nu este vorba de noi venituri, ci de venituri pe care apelantul le-a mai prezentat la C. de pensii.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 din Codul de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula în parte decizia nr._/3.04.2014, va obliga pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin valorificarea veniturilor brute atestate prin adeverința nr.163/19.02.2014 eliberată de S.C. Semănătoarea S.A., începând cu data de 01.03.2014, înlocuind salariile și sporurile deja valorificate pentru aceeași perioadă, precum și să-i plătească diferențele de pensie astfel rezultate din 01.03.2014 la zi.

În ce privește însă cererea formulată în apel de valorificare a adeverințelor nr.164 și 165/19.02.2014, aceasta nu poate fi primită. Apelantul reclamant nu a solicitat la fond valorificarea veniturilor atestate de aceste adeverințe, ca urmare a refuzului CPMB de a le lua în calcul. Acest refuz a fost exprimat prin decizia nr._/3.04.2014 numai în ceea ce privește adeverința nr.163/19.02.2014 eliberată de S.C. Semănătoarea S.A.. Pentru celelalte două adeverințe, nr. 164 și nr. 165/19.02.2014, emise de S.C. Semănătoarea S.A., partea trebuie să urmeze procedura prealabilă, după depunerea lor la CPMB și refuzul acesteia de valorificare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul G. M. C. – CNP_, cu domiciliul în București, sector 2, .. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr.3015 din data de 30.03.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6 sector 3.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Anulează în parte decizia nr._/3.04.2014.

Obligă pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin valorificarea veniturilor brute atestate prin adeverința nr.163/19.02.2014 eliberată de S.C. Semănătoarea S.A., începând cu data de 01.03.2014, înlocuind salariile și sporurile deja valorificate pentru aceeași perioadă, precum și să-i plătească diferențele de pensie astfel rezultate din 01.03.2014 la zi.

Respinge cererea de valorificare a adeverințelor nr.164 și 165/19.02.2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.

Președinte,

D. A. C.

Judecător,

D. G. E.

Grefier,

I. R. M.

Red:C.D.A.

Dact.: D.A.M

4ex./02.10.2015

Jud.fond: C. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Nulitate act. Decizia nr. 3171/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI