Recalculare pensie. Decizia nr. 1043/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1043/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2671/87/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._ (Număr în format vechi 238/2015)

DECIZIE Nr. 1043/2015

Ședința publică de la 31 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. D. Ș.

Judecător A. F.

Judecător L. U.

Grefier Ș. T.

Pe rol soluționarea apelului formulat de contestatorul N. G. împotriva sentinței civile nr. 1595/12.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări Sociale, C.-administrativ fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN, având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, prin apărător ales, avocat S. E. F., conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr._/2015 care se depune la dosar, lipsind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 20.01.2015, după care:

Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului în susținerea cererii de apel.

Apelantul, având cuvântul prin apărător ales, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii. Solicită a se observa că prin aplicarea OUG nr. 4/2005 și neluarea în calcul a celor două texte legale, în speță art. 169 din legea nr. 263/2010 și OUG nr. 100/2008, se creează o situație mai grea pensionarului, în sensul că i se diminuează drepturile de pensie față de apariția și aplicarea OUG nr. 4/2005. Astfel, i se scade stagiul de cotizare la 20 ani iar pensia rezultată este mai mică decât înainte de aplicarea OUG nr. 4/2005. Instanța de fond a apreciat că este vorba în cauză de o pensie specială, precizând în acest sens că, la data deschiderii dreptului de pensie, Legea nr. 3/1977 era legea generală. Se susține că, chiar dacă se reduce stagiul de cotizare la 20 ani și nu la 30 ani, așa cum prevede legea 19/2000, prin asimilarea stagiului de cotizare, consideră că nu este vorba în cauză de o lege specială, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 169 din Lege nr. 263/2010 și OUG nr. 100/2008. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1595/12 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului C. Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N. G., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Național pentru Combaterea Discriminării a fost soluționată la termenul din data de 12.11.2014 prin încheiere în sensul admiterii excepției invocată de către acest pârât, cu motivele expuse în încheiere și pe cale de consecință acțiunea reclamantului împotriva acestui pârât a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Reclamantul N. G. este pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, conform deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Oficiul de Pensii Teleorman, nr._.

Prin decizia nr._/2014, conf. sentinței civile nr.1979/2013, s-a reținut un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă.

Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat revizuirea, conform art. 107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, a deciziei nr._/2010, în sensul acordării, cumulat cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani recunoscut prin hotărâre judecătorească în vederea recalculării pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005, și a punctajului suplimentar reglementat succesiv de dispozițiile O.U.G. nr. 100/2008 și de art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Instanța a reținut că recalcularea pensiei reclamantului, conform O.U.G. nr. 4/2005 s-a făcut prin decizia nr._/2014, în aplicarea sentinței civile nr. 1979/2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman și cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1550/2004, act normativ care, la art. 2 alin. 1 din Anexa 1, dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă (situația reclamantului ) și de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa II de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.

S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie necontestate sunt definitive.

De asemenea, s-a constatat că, în raport de dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, invocate ca temei de drept al cererii cu care instanța a fost învestită, reclamantul avea obligația de a se adresa mai întâi casei de pensii, decizia acesteia sau, după caz, refuzul nejustificat de rezolvare a cererii urmând a face obiectul controlului judecătoresc, în conformitate cu prevederile art. 153 din același act normativ.

În fine, s-a constatat că nici O.U.G. nr. 100/2008 și nici Legea nr. 263/2010 nu conțin dispoziții a căror interpretare să conducă la concluzia recunoașterii posibilității acordării cumulate a celor două beneficii, respectiv stagiul complet de cotizare redus pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă și au fost pensionate în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 și creșterea punctajelor anuale.

Cu alte cuvinte, stagiul complet de cotizare derogator stabilit conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 și acordarea creșterilor de punctaj în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 se exclud reciproc.

Astfel, potrivit dispozițiilor tranzitorii înscrise la art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”

De asemenea, conform prevederilor art. II lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008, cu modificările și completările ulterioare, „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”

Cum reclamantul a beneficiat la recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr._/2014 a Casei Județene de Pensii Teleorman, de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzut de norma specială înscrisă la art. 14 din Legea nr. 3/1977, acesta nu este îndreptățit a beneficia și de punctajul suplimentar acordat conform dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Altfel spus, în condițiile în care reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentinței civile obținute, acesta se încadrează în dispozițiile de excepție ale dispozițiilor O.U.G. nr.100/2008 și ale art. 169 din Legea nr. 263/2010, așa încât nu mai poate beneficia și de numărul suplimentar de puncte, respectiv de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă.

Pentru considerentele expuse, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul N. G..

În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant a solicitat modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 1979/2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă irevocabilă, intimata pârâtă a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 și obligarea paratei la plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 29.06.2008, până la emiterea deciziei de recalculare.

Prin sentința civilă apelata, instanță a respins cererea apelantului reclamant ca nefondată, reținând în motivare că nu este îndreptățit la acordarea majorării de punctaj prevăzută de OUG nr. 100/2008, iar în consecința nu pot beneficia nici de majorarea prevăzută de către art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Consideră că cele reținute de instanță sunt netemeinice. Raționamentul avut în vedere de instanță, anume că apelantul reclamant este beneficiarul unei pensii speciale, nu are temei juridic, dreptul de pensie de care beneficiază neavând caracterul unei pensii special (ca cele ale polițiștilor sau magistraților), ci doar a beneficiat de o reducere a stagiului de cotizare, datorită condițiilor de muncă în care a lucrat.

Astfel, urmare punerii în executare a acestei hotărâri judecătorești, s-a emis decizia nr._/2014, în calculul punctajului mediu anual nefiind luat în considerare punctajul cuvenit conform OUG nr. 100/2008, potrivit eșalonării prevăzute în această ordonanța față de data deschiderii dreptului la pensie.

Din drepturile sale, recalculate conform sentinței civile mai sus menționate, intimata pârâtă a reținut drepturile de pensie de care apelantul reclamant a beneficiat conform OUG nr. 100/2008, acordate până la data emiterii deciziei de recalculare și în continuare nu i-a fost acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat.

Solicită Curții să constate că ca punctajul prevăzut de OUG nr. 100/2008 în mod nelegal nu a fost acordat de către intimata pârâtă, având în vedere că aceasta ordonanța da posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă șl 0,25 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în grupa a ll-a de muncă. Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

Pentru apelantul reclamant, legea nr. 3/1977, nu reprezintă o lege specială, ci legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabilă celor care au prestat munca în grupe o anumită perioadă nu este nici ea o "lege specială" în sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, stabilită tot prin legea generală care reglementa stabilirea și calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare și acordarea de puncte suplimentare în baza OUG nr. 100/2008 reprezintă două probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura și finalitatea lor.

Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestată în grupele I și a ll-a de muncă a dobândit efecte și pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca șl o perioadă contributivă, cu deosebirea că numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributive diferă de problema stagiului complet de cotizare. OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru că acest stagiu este determinat de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit în raport de persoanele beneficiare și de grupele de muncă.

Exemplifică câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal și care sunt exceptați de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008 și anume: HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră; legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârsta a femeilor care lucrează în industria minieră; HG nr. 468/1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din Întreprinderea Acumulatorul București și Întreprinderea Produse Electrotehnice Bistrița ce se încadreze în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare: HG nr.266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractivă, de petrol și gaze, etc.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 100 lit. b și art. 169 alin. 1 lit. a din legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, susține că trebuia să beneficieze începând cu data de 01.01.2011 de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 50% pentru perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, având în vedere că drepturile sale de pensie au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, respectiv conform legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă de peste 20 ani.

Potrivit dispozițiilor alin. 2 ale art. 169 din această lege, creșterea punctajelor nu se aplică celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege specială, ci este legea generală în baza căreia s-a deschis dreptul la pensie al apelantului reclamant.

În conformitate cu dispozițiile art.169 (4) din legea nr. 263/2010, "prevederile alin I al acestui articol se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform OUG nr.100/2008 pentru completarea legii nr.19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin legea nr.154/2009".

În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani datorate de către parata cu titlu de diferențe de drepturi de pensie, sunt aplicabile dispozițiile art.1073 cod civil, normele de drept civil având rolul de drept comun în raport cu cele din sfera legislației asigurărilor sociale.

În raport de cele menționate mai sus, solicită să se constate că intimata pârâtă a făcut o aplicare greșita a legii, apelantul reclamant fiind îndreptățit la acordarea punctajului prevăzut de OUG nr. 100/2008 cât și la acordarea majorării punctajului prevăzut de legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, astfel că decizia nr._/2014 urmează a fi revizuita.

Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.

În etapa apelului nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Se retine ca drepturile de pensie ale apelantului-reclamant s-au deschis in sub imperiul Legii nr. 3/1977. Din datele existente la dosarele de pensionare rezulta ca acesta au o vechime în muncă în grupa I de peste 20 de ani .

Potrivit sentinței civile nr. 1979/2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, i s-a recunoscut reclamantului un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, situație în care, și în raport de prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensionare prin folosirea acestui stagiu, emițându-se o decizia de recalculare în urma căreia s-a mărit punctajul mediu anual, reclamantul primind și o diferență pe o perioadă anterioară.

Potrivit art. 78 ² din Legea nr. 19/2000 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 100/2008 „ (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:

a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;

b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."

De asemenea, prin art. II din OUG nr. 100/2008 s-a statuat că prevederile art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

De asemenea art. 169 alin.1 și 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

Astfel, urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești, drepturile de pensie ale apelantului au fost stabilite cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani prevăzut de art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 3/1977, dispoziție cu caracter special față de norma generală de la art. 8 din Legea nr. 3/1977 care prevedea un stagiu complet de cotizare în cazul bărbaților de 30 de ani. O dispoziție legală dintr-un anumit act normativ poate avea caracter special față de o altă dispoziție legală din același act normativ, aceasta fiind și situația în cazul prevederilor art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 3/1977 raportat la art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 3/1977, dispoziție cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative, în cazul recurentului este vorba de un stagiu complet de 20 de ani.

Pentru persoanele care au desfășurat activitate pentru o anumită perioadă în grupa I (20 de ani) sau în grupa a II-a de muncă ( 25 de ani) prin OUG nr. 4/2005 și pensionați în temeiul Legii nr. 3/1977 s-a recunoscut drept beneficiu luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare egal cu vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, stagiu care prin ipoteză era mai mic decât cel general valabil pentru celelalte persoane pensionate sub imperiul Legii nr. 3/977. Ulterior, prin art. 78 ² din Legea nr. 19/2000 s-a recunoscut asiguraților care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiu unui număr suplimentar de puncte.

Prin art. II din OUG nr. 100/2008 si art. 169 alin 2 din Legea nr. 263/2010 legiuitorul a urmărit a se evita cumularea de către același pensionar a mai multor beneficii ca urmare a activității desfășurate în grupe de muncă. Rezulta in mod evident din modalitatea de redactare a acestor texte de lege ca legiuitorul a exclus de la acordarea punctajului suplimentar pentru munca in grupe persoanele care au beneficiat de un stagiu complet de cotizare redus.

Nu se poate aprecia ca prevederile care dispun cu privire la un stagiu complet de cotizare redus nu ar avea caracter de „lege speciala” pentru ca sunt incluse in Legea nr. 3/1977 . Referirea la stagii prevăzute de acte normative cu caracter special din art. II din OUG nr. 100/2008 si art. 169 alin 2 din Legea nr. 263/2010 este una generica, fără a se menționa expres ca sunt excluse stagiile de cotizare reduse, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Se reține că nu sunt incidente in cauză nici dispozițiile art. 100 din Legea nr. 263/2010, invocate de apelant, întrucât acestea reglementează majorarea punctajului de pensie pentru persoanele ale căror drepturi de pensie se deschid in temeiul Legii nr. 263/2010 . Textul de lege care stabilește drepturile la un punctaj majorat pentru munca in grupe, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării in vigoare a Legii nr. 263/2010 ( cum este și cazul apelantului) este art. 169, text inaplicabil in cazul concret al apelantului, pentru considerentele anterior expuse de Curte.

Prin urmare soluția instanței de fond de respingere a acestei cereri a reclamantului este legală si temeinică, pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozițiilor art. 480 alin 1 Noul Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate:

Respinge apelul declarat de contestatorul N. G., identificat cu CNP:_, domiciliat în T. M., .. 138, Jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1595/12.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări Sociale, C.-administrativ fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având CUI_, cont bancar RO87TREZ__, cu sediul în A., ., Jud. Teleorman, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.

Președinte,

A. D. Ș.

Judecător,

L. U.

Grefier,

Ș. T.

Red. ADȘ/09 Aprilie 2015

Ș.T. /D.A.M./03 Aprilie 2015/4ex.

Jud. fond: V. V.

Cu opinia separată a doamnei judecător A. F. în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii.

Dispozițiile legale la care se referă majoritatea judecătorilor care a judecat prezentul apel în complet de divergență, respectiv prevederile OUG nr.100/2008, fac vorbire despre acte normative cu caracter special, iar nu despre dispoziții speciale, deși nimic nu ar fi împiedicat legiuitorul ca, dacă ar fi considerat necesară redefinirea acestei pretinse categorii de exceptați de la beneficiile OUG nr.100/2008, la momentul modificării actului normativ, să includă în texul acestuia, respectiv în cuprinsul art.169 alin 2. din Legea nr.263/2010, sintagma de „dispoziții cu caracter special din acte normative”,

Or această modificare nu s-a operat, deși, spre exemplu, OUG nr.100/2008 a fost modificată de nu mai puțin de opt ori până la data sesizării instanței de fond de către reclamant, formularea din textul legii referitoare la actele normative cu caracter specialnecunoscând nicio schimbare terminologică, ceea ce întărește ipoteza de interpretare conform căreia legiuitorul a avut în vedere acele categorii de pensionari care au ieșit la pensie în baza unor legi speciale și care au lucrat, anterior datei de 1.04.2001, în grupele I și II de muncă, tocmai în scopul de a face imposibilă orice interpretare care ar permite aplicabilitatea ordonanței și acestor categorii.

Nu se poate pune semnul egalității între sintagma acte normative cu caracter special, ceea ce presupune existența unei legi sau a unei ordonanțe în ansamblul său și dispoziții speciale sau cu caracter special care implică doar existența unor dispoziții cu caracter derogatoriu, chiar și în legi cu caracter general.

Altminteri, întregul reprezentat de actul normativ devine similar cu partea componentă, respectiv cu dispoziția legală care intră în cuprinsul unui act normativ, deși legiuitorul, după ce a modificat de opt ori textul legii inițiale, nu a simțit necesar să modifice textul inițial care face vorbire despre întreg, respectiv despre acte normative speciale iar nu despre dispoziții cu caracter special din acte normative.

Este evident că și în anul 2008, dar și după data de 1.01.2011, înainte de apariția deciziei în interesul legii nr.40/2008, legiuitorul nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 3/1977, pentru că nu a considerat aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 și nici nu le-a aplicat în procesul de recalculare, decât în urma unor hotărâri judecătorești, așa cum o dovedesc hotărârile judecătorești depuse la dosarul de fond, în baza cărora, majoritatea completului de recurs a apreciat că cei doi apelanți ar beneficia de o pensie stabilită în condiții derogatorii de la legea generală, respectiv de la Legea nr.3/1977..

Pentru argumente similare, consider că, în cauză, apelantului trebuia să i se aplice și dispozițiile art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010, prevederile alineatului 2 ale aceluiași articol făcând vorbire, similar dispozițiilor OUG 100/2008, despre acte normative cu caracter special speciale care ar exclude pensionarul de la beneficiul acordării punctajului suplimentar, iar nu despre prevederi, dispoziții cu caracter speciale cuprinse în acte cu caracter general, cum este și cazul Legii nr.263/2010.

Însăși modalitatea de formulare din art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010 care face referire la „acte normative cu caracter special” face clară interpretarea că legiuitorul nu a avut în vedere, între actele normative cu caracter special, chiar dispoziții expuse în Legea nr.263/2010 ce cuprinde dispoziția mai sus citată, pentru că, altminteri, ar fi trebuit adăugat sintagmei „acte normative cu caractere special „ sintagma „precum și în baza unor dispoziții cu caracter special, derogatoriu, din prezenta lege”, aceasta fiind singura interpretare logică posibilă, în condițiile în care, la nivelul anului 2011, anul de intrare în vigoare al Legii nr.263/2010, exista cel puțin un act normativ cu caracter special care reglementa pensiile unor categorii de salariați cărora nu li s-ar fi putut aplica dispozițiile art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010, respectiv categoria socio-profesională a magistraților care pot solicita, la îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.303/2004, pensie de serviciu.

Judecător,

A. F.

← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale....		Recalculare pensie. Decizia nr. 446/2015. Curtea de Apel... →

Recalculare pensie. Decizia nr. 1043/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Recalculare pensie. Decizia nr. 1043/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI