Obligaţie de a face. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 37921/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7330/2014)
Decizia Civilă nr. 45
Ședința Publică din data de la 08 Ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant C. G., împotriva sentinței civile nr.7006/13.06.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant C. G. personal și asistat de avocat d-na M. L., în baza împuternicirii avocațiale de reprezentare atașate la fila 21 dosar apel, emise conform contractului de asistență juridică nr._ din 10.12.2014, lipsind intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, iar în cadrul procedurii prealabile s-a procedat la comunicarea motivelor de apel formulate în cauză de către apelantul-reclamant C. G., către partea intimată adversă, la data de 07.10.2014, astfel cum rezultă din dovada de înmânare atașată la fila 15 a dosarului de apel.
Intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București nu a formulat, în termenul legal, întâmpinare la motivele de apel deduse judecății.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția apelantului-reclamant C. G., excepția tardivității declarării apelului, având în vedere faptul că hotărârea apelată a fost comunicată părții apelante la data 21.07.2014, iar apelul a fost declarat la data de25.09.2014.
Apelantul-reclamant C. G., prin avocat, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a-i permite studierea dosarului în raport de excepția tardivității pusă în discuție.
Curtea, la solicitarea apelantului-reclamant, prin avocat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea pricinii la a doua strigare, se prezintă apelantul-reclamant C. G. personal și asistat de avocat dna M. L., lipsind intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Apelantul-reclamant C. G., prin avocat, având cuvântul asupra excepției tardivității declarării apelului invocată din oficiu, precizează faptul că atâta vreme cât sentința apelată i-a parvenit fără plic, nu poate pune concluzii asupra excepției și înțelege să solicite repunerea în termenul de apel, urmând a fi respinsă excepția.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezilor existente la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii apelantului-reclamant de repunere în termenul de declarare a apelului, precum și asupra excepției tardivității declarării apelului, invocată din oficiu la termenul de judecată de la această dată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7006/13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București. A fost obligată pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, retroactiv, cu începere de la data de 1.06.2010, cu luarea în considerare a procentului mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopții de 7,88% pentru perioada 1.04._73 atestate de adeverința nr. 162/27.04.2010 emisa de . asemenea, a fost obligată intimata să plătească reclamantului diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe cu valorificarea adeverinței și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.06.2010 la zi.
În considerente prima instanță a reținut că la data de 17.05.210 reclamantul, prin cererea (fila 80 din dosar) înregistrată la de C. Locală de P. Sector 2 sub nr._, a solicitat valorificarea a patru adeverințe, respectiv nr. 121/1.11.2005 emisă de ., nr. 3566/23.09.2005 și nr. 162/27.12.2010 emise de . adeverința nr._/2.12.1997 privind grupa a II a de muncă.
Din Decizia nr._/8.10.2013 emisă de C. Județeană de P. Sector 2 nu rezultă dacă au fost valorificate veniturile suplimentare solicitate de reclamant, neexistând nicio motivare în acest sens.
Tribunalul a reținut că prin adeverința nr. 121/1.11.2005 emisă de . se atestă sporul de vechime și sporul de fidelitate, care au fost întocmai valorificate după cum rezultă din buletinul de calcul aferent deciziei nr._/8.10.2013, astfel că o dublă valorificare nu ar putea fi admisă.
Prin adeverința nr. 162/27.04.2010 emisă de . a reținut că se atestă sporul pentru munca prestată în timpul nopții.
Deși parte din acest spor a fost valorificat, instanța constată că pentru perioada 01.04.1971-22.6.1973 nu a fost valorificat procentul mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopții de 7,88%, astfel că această parte urmează a fi valorificată cu atât mai mult cu cât din adeverință rezultă că pentru aceste sporuri s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Prin adeverința nr._/12.12.1997 eliberată de Electronică se atestă că reclamantul a lucrat în perioada 26.04._73 și 27.11._89, fiind încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%.
Or, din buletinul de calcul aferent_/8.10.2013 rezultă că întreaga perioadă lucrată de reclamant în grupa a II a conform adeverinței nr._/12.12.1997 eliberată de Electronică a fost întocmai valorificată.
Tribunalul a constatat că prin adeverința nr. 3566/23.09.2005 eliberată de . atestă sporurile de vechime, de fidelitate și sporul toxic, care însă au fost valorificate întocmai.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat se dispunea că angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 (text preluat în prezent în art. 165 alin.2 din Legea nr. 263/2010) la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Așadar, aceste acte normative prevăd condițiile legale în care veniturile (sporurile) trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și care pot fi valorificate dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistentă socială –dreptul comun în materie în perioadă la care se referă cererea reclamantului și în care acesta a realizat veniturile suplimentare -, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că s-a valorificat doar parte din veniturile suplimentare, Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare a procentului mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopții de 7,88% pentru perioada 01.04._73 atestate de adeverința nr. 162/27.04.2010 emisă de .>
În temeiul art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei se va face retroactiv, începând cu data de 1.06.2010.
Prin nevalorificarea tuturor veniturile înscrise în adeverința menționată, parata a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat.
Prin urmare, instanța a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.06.2010 la zi, a admis-o că atare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelantul-reclamant C. G. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. din NCPC.
Prin motivele de apel formulate a arătat că prin Decizia de pensie nr._/13.08.2014, i s-a stabilit o pensie în cuantum de 920 lei, pensie aferenta unui număr de 29,_ puncte și un punctaj mediu anual de 1._ puncte. Această decizie de pensie a fost emisă ca urmare a revizuirii punctajului mediu anual conform sentinței civile nr.7006 din 13.06.2014, sentința ce a fost dată de Tribunalul București - Secția a VIII -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Apelantul a făcut precizarea ca prin sentința civilă nr. 7006/13.06.2014 să admis în parte acțiunea inițiata de către acesta, obligând parata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite retroactiv, cu începere de la 01.06.2010, cu luarea în considerare a procentului mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopții de 7,88 % pentru perioada 01.04._73 atestat de adeverința nr. 162/27.04.2010 emisă de .>
Apelanta a menționat că în acțiunea formulată de către el a solicitat să se dispună emiterea unei noi decizii de pensie prin care să se recalculeze pensia pentru limita de vârsta în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie luate în calcul adeverințele nr. 121/01.11.2005 emisă de .; nr. 3566/23.09.2005 și nr. 162/27.12.2010 emise de SCElectronica SA și adeverința nr._/02.12.1997 emisă de Electronică privind grupa a II a de muncă. Instanța de fond în mod eronat a reținut că parata ar fi luat în calcul celelalte 3 adeverințe lucru ce nu este adevărat întrucât prin Decizia de pensie nr._/08.10.2013, decizie prin care se stabilește un punctaj mediu anual de 1,_ puncte se menționează în mod expres că majorare grupe în plata 0,_, iar prin decizia de pensie nr._/13.08.2014, decizie ce a fost emisă ca urmare a sentinței civile nr. 7006/13.06.2014 se stabilește un punctaj mediu anual apropiat de punctajul mediu anual din decizia de pensie anterioară de 1,_ puncte, diferența de 0,_ (1._ - 1.2522) provenind probabil din adeverința nr. 162/27.04.2010 din procentul de 7,88 % procent ce a fost acordat pentru munca prestată în timpul nopții.
Față de aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 7006 pronunțata în data de 13.06.2014 de Tribunalul București secția a VIII a Civilă, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La termenul din data de 8.01.2014, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuție, în ședință publică, excepția tardivității declarării prezentului apel.
Apelantul prin apărător a formulat cerere de repunere în termen, arătând prin concluziile scrise că sentința nu i-a fost comunicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art.248 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării apelului, invocată din oficiu.
Prezenta cauză este un litigiu de asigurări sociale. Potrivit art.155 al.1 din Legea nr.263/2010, împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face apel la curtea de apel competentă.
În temeiul art.156 din Legea nr.263/2010, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Curtea reține aplicabilitatea dispozițiilor art.468 alin.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Apelantul a formulat cerere de repunere în termenul de apel, invocând faptul că hotărârea nu i-a fost comunicată, acesta fiind ridicată de la arhiva de contestator.
Potrivit art.186 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.
Curtea constată că apelantul nu invocă pierderea termenului procedural, ci faptul că acesta nu a început să curgă deoarece hotărârea nu i-ar fi fost comunicată. Potrivit art.184 Cod procedură civilă, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. În cauză, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 103 dosar de fond, hotărârea a fost comunicată contestatorului, la adresa indicată de acesta dosar, la data de 21.07.2014, de la această dată a început să curgă termenul de apel de 30 de zile.
În fapt, chiar cererea de legalizare despre care se face vorbire în concluziile scrise dovedește faptul că apelantul intrase în posesia hotărârii prin comunicarea din 21.07.2014, deoarece această cerere, semnată personal de contestator, a fost formulată la data de 24.07.2014, dată la care a achitat și taxa de timbru. D. exemplarul legalizat a fost comunicat în septembrie 2014, dar hotărârea a fost comunicată potrivit procesului-verbal la data de 21.07.2014.
În plus, apelantul nu a invocat prin cererea de apel motive justificate în sensul art.186 Cod procedură civilă, iar cererea a fost formulată în ședința de la 8.01.2015, în condițiile în care, potrivit textului de lege menționat, cererea trebuia formulată în cel mult 30 zile de la încetarea împiedicării.
Pentru aceste motive, Curtea constată netemeinicia cererii de repunere în termen.
În raport de dispozițiile art.468 alin.1 din codul de procedură civilă (norme cu caracter imperativ), precum și în raport de împrejurarea că hotărârea fondului i-a fost comunicată apelantului la data de 21.07.2014, aspect ce rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 103 din dosarul de fond, iar apelul a fost declarat de aceasta la data de 25.09.2014, potrivit rezoluției de primire, Curtea constată că recursul a fost formulat cu depășirea termenului legal de 30 zile.
Față de toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.468 alin1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv formulat apelul contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de apel,formulată de către apelantul-reclamant C. G., ca neîntemeiată.
Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de apelantul-reclamant C. G., cu domiciliul situat în Municipiul București, .. 6, ., sector 6, identificat cu CNP:_, împotriva sentinței civile nr.7006/13.06.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul în Municipiul București, Calea V., nr. 6, sector 3, având CF_.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect cheltuielile de judecată formulată de apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red: M.C.
Tehnored.C.C./4 ex./16.01.2015
Jud.fond: D. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1017/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
