Recalculare pensie. Decizia nr. 1119/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1119/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 2634/93/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 9/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr.1119

Ședința publică din data de 03.04.2015

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE C. G. C.

Judecător D. E. O.

Grefier N. C.

Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, împotriva sentinței civile nr.3416 din data de 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I. V., având ca obiect „recalculare pensie”.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, la data de 28.01.2015, prin serviciul registratură al acestei secții.

Se procedează la legitimarea intimatului, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.

Intimatul, personal, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în conținutul întâmpinării. Solicită să se aibă în vedere și practica judiciară anexată întâmpinării.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3416 din data de 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul B. I. V., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană De Pensii Ilfov și a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului și să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv începând cu data de 24.09.2012 cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare reprezentând acord global atestate de adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de către Enel Distribuție Muntenia, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 24.09.2012 și până la emiterea noii decizii de recalculare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie anticipate parțiale la data de 24.09.2012 în baza Legii nr.263/2010, conform mențiunilor din decizia nr._/11.12.2012, emisă de C. de Pensii Ilfov.

Odată cu cererea pentru obținerea pensiei anticipate parțiale, reclamantul a depus și adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de ., însă pârâta nu a luat în calcul acordul global din adeverința susmenționată întrucât acesta nu reprezintă spor cu caracter permanent prevăzut în Anexa 15 din HG nr.257/2011.

În cuprinsul adeverinței se menționează faptul că în perioada 1977-1981 reclamantul, în afara retribuției tarifare, a avut venituri suplimentare reprezentând acord global.

Tribunalul a apreciat că la stabilirea punctajului mediu anual, veniturile suplimentare reprezentând acord global, menționate în adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de . trebuie valorificate.

Potrivit dispozițiilor art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.

Prin adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de . se face dovada veniturilor salariale (acord global) obținute de reclamant.

În ceea ce privește sumele realizate pentru munca în acord global, Tribunalul a reținut că această formă de retribuire presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile Legii nr.27/1966 care prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, precum și prevederile art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat prin care de dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15%, asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.

S-a observat, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale.

Odată reținut acest aspect se cuvin a fi menționate și prevederile art.2 lit.c din Legea nr.263/2010 care statornicesc principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 15, pct.VI la Normele de aplicare a Legii 263/2010 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

Aceeași soluție este menționată pentru, alte sporuri care nu au avut caracter permanent.“

Apreciază că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vederea de legiuitor la edictarea acestuia.

De altfel principiul contributivității este preluat din vechea reglementare respectiv din Legea nr.19/2000 și se rezumă în esență la faptul că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis Recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale mai sus expuse, instanța reține că veniturile suplimentare realizate de reclamant, așa cum acestea sunt menționate în adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de . trebuie luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece pentru aceste sume s-au reținut și virat contribuțiile de asigurări sociale.

Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza art.2 lit.c raportat la art.96 precum și în temeiul art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului și să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv, începând cu data de 24.09.2012 (având în vedere data acordării pensiei anticipate parțiale și ținând cont că adeverința a fost depusă odată cu dosarul de pensie) cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare reprezentând acord global atestate de adeverința nr.337/28.12.2010 eliberată de către Enel Distribuție Muntenia.

Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația pârâtei de a face plata acestor drepturi, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, în patrimoniul reclamantului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, Tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 24.09.2012 și până la emiterea noii decizii de recalculare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeana de Pensii Ilfov.

În motivarea apelului, apelanta a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.2 raportat la dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 coroborat cu art.127 alin.2 din HG nr.257/2011 nici una dintre adeverințe nu poate fi valorificata în forma emisă de angajator, întrucât angajatorul nu și-a asumat responsabilitatea menționării aspectului reținerii și virării contribuției de asigurări sociale la aceste sume, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței unde se specifică în mod clar: „Nu deținem documente din care să reiasă plata CAS pentru sumele plătite că diferența de acord. Pentru aceste sume nu s-a reținut contribuția pentru pensie suplimentară de 2%".

Potrivit dispozițiilor art.165 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor anuale, până la . prezenței legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în cartea de muncă.

Cât privește obligația privind luarea în calcul a veniturilor menționate în perioada decembrie 1977 - octombrie 1981 din adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de „. SA", solicită să se constate, că în mod corect nu au fost avute în vedere sumele reprezentând "ore suplimentare și premii", angajatorul nefăcând nici o mențiune cu privire la temeiul de drept al acordării acestor venituri.

Din lecturarea adeverinței rezulta clar că angajatorul nu a plătit contribuția de asigurări sociale pentru a putea fii valorificate la recalcularea pensiei. Eliberarea unei adeverințe conform legislației în vigoare presupune implicit și că aceasta adeverința să aibă temeiul legal al acordării acestor venituri cât și faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Față de considerentele instanței de fond rețineri solicită să se constate că principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite a fost încălcat de către instanțe de fond prin obligarea la luarea în calcul a veniturilor menționate în adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de „. SA" ce face obiectul prezentului apel.

Din lecturarea adeverinței rezulta în mod clar că, angajatorul nu a plătit contribuția la pensie asupra sumelor atestate de adeverința.

Această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct. V din ANEXA nr.15 din HG nr.257/2011, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie. Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile nu lasă loc de interpretare extensivă susținuta de reclamant; iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.

În acest sens, prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexă la OUG. Nr.4/2005 preluate de Anexa nr.15 din HG nr.257/2011 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Față de cele menționate mai sus prin decizia nr.409/2012 s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite care a precizat că nu poate fi primită susținerea că s-ar încălca prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale întrucât, în cauză, nu este în prezența unui „bun", noțiune cu semnificație autonomă, în sensul Convenției, care, fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială și nici a unei „speranțe legitime", deoarece dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010, stabilesc în mod expres elemente care stau la baza determinării și recalculării punctajului anual pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a noii reglementări-cadru în domeniul sistemului public de pensii.

Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei și modul de calcul al cuantumului acesteia, ca și toate celelalte norme de drept substanțial ori de procedură privind funcționarea sistemului public de asigurări sociale trebuie reglementate prin lege.

Legiuitorul are, în consecință, competența exclusivă și opțiunea liberă pentru stabilirea veniturilor în raport cu care se datorează contribuția la fondul asigurărilor sociale și în raport cu care se calculează cuantumul pensiilor și al altor ajutoare sociale.

„Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin.2 din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr.15 din HG nr.257/2011, iar la pct.V are o mențiune, în sensul că:

- formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;

- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;

- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;

- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;

- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;

Prin „sentința civilă" ce face obiectul prezentului apel instanța de fond a încălcat dispozițiile art.127 alin.2 din HG nr.257/2011 raportat la dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 care prevăd: La determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.

Dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 prevăd clar care sunt veniturile care se au în vedere la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

Din lecturarea adeverinței nu rezultă temeiul legal în baza cărora au fost acordate sumele reprezentând acord global, iar pentru aceste sume nu au fost plătite contribuțiile de asigurări conform mențiunilor clare de pe adeverința pentru a putea fi luate în calcul la recalcularea drepturilor de pensie.

Angajatorul nu și-a asumat responsabilitatea menționării aspectului reținerii și virani contribuției de asigurări sociale la aceste sume, acesta menționează clar că asupra acestor venituri nu s-a calculat și virat contribuția unității la asigurările sociale conform prevederilor legale și în procentele stabilite de lege.

Dispozițiile art.127 din HG nr.257/2011 stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor sunt cele prezentate în Anexa nr.15 din HG nr.257/2011, iar la pct.IV prevede ca alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.

Eliberarea unei adeverințe conform legislației în vigoare presupune implicit și că aceasta adeverința să aibă temeiul legal al acordării acestor venitului cât și faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.263/2010 privind stabilirea drepturilor de pensie, cât și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.

Mai mult de atât prin Decizia nr.19 pronunțata în dosarul nr.18/2001 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a dispus ca;

În interpretarea dispozițiilor art.2 lit.e, art.78 și art.64 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că:

Contribuția de asigurări sociale conform actelor normative (Legea nr.3/1977, Legea nr.27/1966...) acte normative care prevedeau la art.65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art.71 alin.1 din Legea nr.27/1966, contribuția de 2% se calcula la salariul tarifar tunar de încadrare, iar dispozițiile art.2 din Decretul nr.389/1972, menționa că, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.

Mai menționam că aceste venituri nu reprezintă un spor ci o formă de stimulare conform prevederilor art.62 raportat la art.65 din Legea nr.57/1974, care se acordau din fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.

Învederează să se constate că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară conform art.65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art.71 alin.1 din Legea nr.27/1966, pe care - le redăm mai jos.

„Art.65 (1) Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.

2) Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentară se stabilește în procente din retribuția tarifară folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție."

Art.71 alin.1 din Legea nr.27/1966.

1) Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Această contribuție este de 2 la sută din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a Republicii Socialiste România.

La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative menționate mai sus și nu și pentru sumele prevăzute în adeverință

Având în vedere cele menționate mai sus dacă ar fi obligată la luarea în calcul a sumelor atestate de adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de „. SA”, ar însemna o încălcare a prevederilor art.165 și art.2 din Legea nr.263/2010 modificată privind principiul obligativității și principiul contributivității pe care le redă mai jos.

Art.2, d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;

e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".

Conform dispozițiilor art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.

Această diferențiere rezulta în mod clar din dispozițiile actului normativ mai sus menționat, iar Legea nr.49/1992 precizează sporurile cu caracter permanent care se includeau în baza de calcul.

Articolul 3 prevede, "Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se plătește, în condițiile legii, de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de bază, la care se adaugă:

- sporul de vechime în muncă;

- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;

- indemnizația de zbor;

- sporul pentru condiții grele de muncă;

- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;

- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;"

Dispozițiile Legii nr.2/1983, prevedea ca, munca reprezenta o îndatorire de onoare pentru toți membrii societății. Fiecare cetățean avea, potrivit Constituției, drepturi și obligați, de a desfășura o activitate utilă societății, care să-i asigure mijloacele de existență și de dezvoltare spirituală.

Față de aceste dispoziții legale retribuția și celelalte venituri ale oamenilor muncii reflecta contribuția fiecăruia la realizarea planului de producție, la dezvoltarea producției materiale și spirituale a societății. Nimeni nu poate să primească retribuție și să participe la beneficii dacă nu lucrează.

Nimeni nu putea avea un venit garantat dacă nu muncea, dacă nu producea potrivit obligațiilor de la locul de muncă.

Sistemul de retribuire asigura cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din munca, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.

În situația în care sarcinile de producție sau condițiile prevăzute în contract acord nu se realizau, veniturile personalului muncitor se diminuau în mod corespunzător.

Condițiile de aplicare a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activități, condițiile de constituire și de repartizare a fondului de participare la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor, precum și condițiile de calculare și eliberare a fondului de retribuire, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Această diferențiere rezultă din dispozițiile Legii nr.57/1974, care definește retribuția tarifară (inclusiv în cazul în care forma de retribuire este în acord) și enumera totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.

Conform prevederilor art.2 din Decretul nr.389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.

Având în vedere cele menționate mai sus dacă am fii obligați la luarea în calcul a sumelor menționate în adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de ". SA", ar însemna o încălcare a prevederilor art.2 din Legea nr.263/2010 privind principiile de bază ale sistemului public de pensii.

Această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv Anexa nr.15 din HG nr.257/2011.

La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative menționate mai sus menționate și nu, pentru sumele prevăzute în adeverințe.

În cazul în care reclamantul ar cădea în pretenții solicită să se aibă în vedere dispozițiile art.447 Cod pr.Civ, iar în cazul în care se face dovada cheltuielilor de judecată, să se aibă în vedere dispozițiile art.452 C.Pr.civilă coroborat cu art.451 alin.2 C.Pr.civilă, iar instanța să procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de complexitatea dosarului, munca îndeplinită de avocat și termenele acordate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. I. V., a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Adeverința nr.337/28.12.2010, eliberată de către Enel Distribuție Muntenia, atestă faptul că,intimatul reclamant în perioada 01.12._81 a lucrat în cadrul IDE București având funcția de inginer,fiind plătit în acord global, fiind practic vorba despre însăși salarizarea acestuia în perioada de referință.

Astfel, retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, în sistemul etatizat centralizat comunist aceste obligații fiind reținute automat.

Dealtfel,în conținutul adeverinței nr.337/28.12.2010, eliberată de către Enel Distribuție Muntenia nu rezultă faptul că angajatorul nu a reținut și virat contribuția de asigurări sociale la sumele în discuție ci faptul că angajatorul nu deține documente asupra reținerii și virării acestor contribuții sociale.

Cât privește temeiul legal al acordării veniturilor suplimentare,din conținutul adeverinței nr.337/28.12.2010, eliberată de către Enel Distribuție Muntenia,rezultă că este vorba despre plăți în acord global,noțiune la care fac referire actele normative în vigoare pentru perioada de referință,respectiv HCM nr.191/1963,Legea nr.10/1972 și Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.

Prin urmare, în acord cu principiul fundamental al contributivității, în jurul căruia este construită noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr.19/2000 și preluată de Legea 263/2010, și aceste drepturi salariale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei intimatului,aspect ce a fost în mod corect apreciat de către instanța de fond.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, cu sediul în București, ..17, sector 2, împotriva sentinței civile nr.3416 din data de 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I. V., domiciliat în ., ., jud. Ilfov, CNP_.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. G. C. D. E. O.

GREFIER

N. C.

Red.:C.G.C.

Dact.: A.C./4 ex.

28.04.2015

Jud. fond: G. N.

← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1751/2015....		Recalculare pensie. Decizia nr. 567/2015. Curtea de Apel... →

Recalculare pensie. Decizia nr. 1119/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Recalculare pensie. Decizia nr. 1119/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI