Obligaţie de a face. Decizia nr. 2100/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2100/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 35493/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 1203/2015)
Decizia Civilă nr.2100
Ședința Publică din data de 04 Iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr._/07.11.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. I., cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant N. I., prin avocat C. V. A., cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 30 dosar, emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat sub nr._ din 28.04.2015, lipsind apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-reclamant, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de apel deduse judecății.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Astfel, solicită a se observa că motivele de apel formulate de C. de P. a Municipiului București nu pot fi sustenabile, gândindu-ne la faptul că în speță s-a efectuat o expertiză de specialitate dispusă de către instanța de fond și cu care reclamantul a fost de acord. Se arată, totodată, faptul că a învestit prima instanță cu valorificarea sporurilor din cadrul adeverințelor atașate la dosarul cauzei, respectiv cele aflate la filele 7, 49 și 31, fără a solicita valorificarea sporului de vechime. Faptul că în cererea de apel casa de pensii menționează că a emis o decizie de revizuire cu sporuri de vechime, nu are legătură cu raportul de expertiză efectuat în cauză. Mai mult decât atât, în opinia sa, este inadmisibil să se solicite direct respingerea raportului de expertiză, astfel cum procedează apelanta-pârâtă și să nu solicite, eventual, refacerea sau completarea acestuia. Așa fiind, din acest punct de vedere înțelege să solicite ca instanța să țină seama și de prevederile deciziei 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prevede că alături de carnetul de muncă vor fi luate în considerare adeverințele eliberate de către unitățile angajatoare, și, de asemenea, și de principiul contributivității, prev. de art.2 din Legea nr.263/2010.
În concluzie, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii judecătorești apelate, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor atașate la dosarul cauzei.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/07.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea precizată reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București. A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului având în vedere un punctaj mediu anual de 1,_ puncte la 01.07.2002, un cuantum al pensiei de 2.436.911 lei, la o valoare a punctului de pensie de 2._ lei și un punctaj mediu anual de 1,_ puncte la 01.07.2013, un cuantum al pensiei de invaliditate de 952 lei, având în vedere o valoare a punctului de pensie de 762,1 lei la aceeași dată. De asemenea, a fost obligată pe pârâtă să plătească reclamantului diferențe de drepturi de pensie rezultate în sumă netă de 2256 lei pentru perioada 05.11.2010 – 01.10.2014 și în continuare până la achitarea diferențelor la zi. A fost omologat raportul de expertiză depus de expert contabil C. Athanasie la dosarul cauzei, filele 140-171, ca făcând parte din prezenta hotărâre. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, 600 lei onorariu expert și 600 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin Decizia nr._/29.08.2013 emisă de C. Județeană de P. Sector 2, aflată la fila 7 din dosar, a fost admisă cererea reclamantului înregistrată sub nr._/06.06.2013 prin care a solicitat acordarea pensiei pentru invaliditate, pârâta stabilindu-i în baza Legii 263/2010 drepturi de pensie cu un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și un cuantum al pensiei de 879 lei, începând cu data de 01.07.2013.
Prin Decizia sus-menționată a fost respinsă cererea privind valorificarea adeverințelor nr.49/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., nr.07/29.01.2013 eliberată de S.C. I. S.A. și a adeverinței nr.31/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A.
Adeverințele nr.07/29.01.2013 eliberată de S.C. I. S.A., aflată la fila 9 din dosar și nr.49/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A, aflată la fila 10 din dosar, atestă faptul că reclamantul a realizat în perioada august 1969 – iunie 1971, respectiv martie 1973 – octombrie 1979 venituri brute, iar din adeverința nr.31/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., aflată la fila 11 din dosar, rezultă că reclamantul a beneficiat în perioada 01.01.1973 – 01.09.1979 de spor pentru munca prestată în timpul nopții, venituri care nu au fost luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
De asemenea în adeverințele sus - menționate se precizează că au fost virate contribuții de asigurări sociale.
Conform raportului de expertiză depus la dosar la filele 140-171, expertul a constatat că punctajul mediu anual de 1,_ puncte stabilit prin Decizia nr._/29.08.2013 este format din punctajul mediu anual de 1,_ puncte stabilit pentru pensia de invaliditate cuvenită începând cu data de 01.07.2002, pentru care nu a valorificat sporul de vechime calculate conform art.164 alin.3 lit. a) și b) din Legea 19/2000 la care a adăugat diferența de punctaj de 0,_ puncte calculată prin valorificarea sporului special și a sporului pentru condiții nocive, sporuri cuprinse în adeverința nr.30/29.05.2013, plata drepturilor urmând a fi făcută începând cu data de 01.07.2013.
De asemenea s-a constatat că pentru calculul punctajului mediu anual de 1,_ puncte stabilit, începând cu data de 01.07.2013 nu a fost valorificat sporul de vechime calculate conform art.164 alin.3 lit. a) și b) din Legea 19/2000, adeverința nr. nr.07/29.01.2013 eliberată de S.C. I. S.A., nr.49/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A, nr.31/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., nr.346/10.04.2013 eliberată de CN ROMARM – filiala “Uzina Mecanică București SĂ”, depusă la fila 173-175 din dosar și nr. nr.345/10.04.2013 eliberată de CN ROMARM – filiala “Uzina Mecanică București SĂ”, depusă la fila 176-177 din dosar
Cu privire la obiectivul prin care expertul trebuia să stabilească dacă și care sunt veniturile care nu au fost luate în considerare de pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, cuantumul acestor venituri, precum și dacă are reclamantul de primit diferențe de pensie între pensia cuvenită și cea încasată efectiv și data începând de la care se acordă aceste diferențe, expertul a concluzionat că drepturile de pensie ale reclamantului trebuiau să fie stabilite cu aplicarea unui punctaj total de 1,_ puncte față de 1,_ puncte stabilite de pârâtă, cuantumul pensiei fiind de_ rol față de_ rol stabilit de pârâtă, începând cu data de 01.07.2002 și un punctaj de 1,_ puncte față de 1,_ puncte stabilite de pârâtă, cuantumul pensiei fiind de 952 lei față de 952 lei, începând cu data de 01.07.2013.
Totodată, s-a constatat că față de cuantumul pensiei calculate pentru perioada 05.11.2010 (3 ani înainte de depunerea acțiunii la instanță) – 01.10.2014, în sumă totală netă de_ lei, pârâta a achitat suma totală netă de_ lei, rezultând o diferență plătită în minus în sumă netă de 2256 lei.
Prin urmare, întrucât decizia de pensionare trebuie să reflecte calculul concret și corect al numărului de puncte realizate și a punctajului mediu anual, care rezultă din actele ce stau la baza emiterii sale, deoarece în raport de o eventuală majorare a valorii punctului de pensie ar putea exista diferențe între valoarea pensiei ce rezultă din punctajul mediu anual stabilit prin decizia contestată și cea care rezultă din utilizarea punctajului mediu anual indicat în raportul de expertiză, se impune în raport de dispozițiile din Legea nr.263/2010, anularea deciziei și emiterea unei noi decizii în raport de datele menționate în raportul de expertiză contabilă.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, Tribunalul a admis acțiunea precizată, s-a dispus obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului având în vedere un punctaj total de 1,_ puncte față de 1,_ puncte stabilite de pârâtă, cuantumul pensiei fiind de_ rol față de_ rol stabilit de pârâtă, începând cu data de 01.07.2002 și un punctaj de 1,_ puncte față de 1,_ puncte stabilite de pârâtă, cuantumul pensiei fiind de 952 lei față de 952 lei, începând cu data de 01.07.2013, precum și la plata diferenței în sumă netă de 2256 lei.
În baza dispozițiilor art.453 Noul Cod de procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1200 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate, constând în onorariu de expert conform chitanței nr._/1/10.09.2014 și onorariu avocat conform chitanței nr.263/07.11.2014, chitanțe aflate la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate a arătat că expertul nu a avut în vedere că prin decizia de pensie nr._ din data de 22.10.2014 au fost revizuite drepturile de pensie din decizia nr._/18.09.2002 și decizia nr._/29.08.2013 prin luare în calcul a sporului de vechime pe perioada 01.11._92 și în care s-a ajuns la un punctai mediu anual de 1._ și un cuantum al pensiei de 916 lei la data de 01.07.2013.
Mai, mult decât atât diferențele de plată pentru perioada de 3 ani, și anume 01.11._14, în suma de 1316 lei net au fost comunicate la plata în luna noiembrie 2014 pe talon roșu.
Tribunalul București a achiesat în totalitate Ia concluziile Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauza și în mod eronat a obligat apelanta astfel cum a prezentat mai sus, omițând însă obiecțiunile formulate de către instituția apelantă la Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Apelanta consideră că stabilirea cuantumului și a punctajului pensiei ori a diferențelor de pensie de către instanța judecătoreasca având în vedere un raport de expertiză sau un răspuns al expertului contabil este o imixtiune în activitatea Casei de P., în condițiile în care această activitate este specifică acestei instituții, și nu instanțelor judecătorești.
În concluzie, un raport de expertiză trebuie să fie un punct de reper pentru instanță, nu unica motivare reținuta în considerentele sentinței, precum în sentința civilă nr._/07.11.201 sentința civilă sus menționata nefiind practic motivată de către instanța de fond.
Instanța de fond, preluând punctul de vedere al expertului a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acest fapt reprezentând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Apelanta consideră că față de cele stabilite de expertul contabil numit în cauză, C.P.M.B. nu are diferențe de pensie de achitat în plus, raportul de expertiză calculând în mod greșit punctajele anuale, precum și diferențele de pensie, corecte fiind cele stabilite de către casa locală de pensii.
Astfel, reclamantul este pensionata începând cu data de 01.07.2002 conform Legii 19/2000 pentru pierderea capacității de munca gradul II de invaliditate.
Din punctul de vedere al instituției apelante motivul de apel îl constituie obligarea acesteia la valorificarea veniturilor relevate de adeverința suplimentar veniturilor deja valorificate fapt ce ar conduce la dubla valorificare a salariului de încadrare a sporului de vechime și a celorlalte sporuri deja valorificate și incluse din nou în cuantumul veniturilor brute, prin sintagma venit brut realizat înțelegând totalitatea veniturilor realizate - salariu de încadrare, spor vechime și alte sporuri acordate conform legii.
Observând faptul că din cuprinsul adeverinței lipsesc elemente determinate de lege de natură a conferi acesteia caracterul de legalitate - lipsă cuantum exact al sporurilor acordate, procentul de acordare, imposibilitatea identificării acestora, lipsa temeiului de drept al acordării acestor sporuri, arată faptul că la emiterea adeverinței angajatorul a încălcat disp. art. 124 raportat la art. 127 din Hotărârea 254/2011 de punere în aplicare a legii pensiilor.
În ceea ce privește solicitarea de valorificare a veniturilor realizate după data de 01.04.2001, apelanta a solicitata instanței să facă aplicarea disp. art. 166 din Legea nr. 263/2010, care precizează că pentru valorificarea acestei perioade va fi utilizată ca bază de calcul a pensiei declarația nominală a asiguraților șl nu adeverințele eliberate de angajatori, acesta fiind singurul document admis de lege spre valorificare, ele relevând cuantumul venitului asupra căruia angajatorul a reținut și vârsta contribuția CAS.
De asemenea, apelanta a solicitat instanței în temeiul art. art.451, alin.2 N.C.proc. civ., ca în situația în care va găsi întemeiata cererea de chemare în judecata promovată de către reclamanta, să procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de munca depusă de avocat.
Totodată, a precizat apelanta că aplicarea măsurii de micșorare sau de mărire a onorariilor se face de către instanța, hi virtutea rolului activ al judecătorului, pentru o justă decizie.
S-a apreciat de către apelantă că reală posibilitatea instanței de judecată de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin convenția dintre avocat și clientul său care nu numai că nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție și dreptul la apărare, dar chiar vine în completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii.
Este un drept recunoscut instanței de judecată, în exercitarea funcției sale generale, de a urmări bună desfășurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivă a unor drepturi, inclusiv în raporturile dintre avocat și client.
Acest drept este acordat judecătorului în considerarea rolului activ al instanței de judecată pe care îl are în desfășurarea procesului și care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii îndeplinite de avocat.
Față de aceste aspecte, apelanta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinica și nelegala.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Având în vedere limitele învestirii instanței de fond, analizând pretențiile reclamantului prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că susținerile apelantei-pârâte sunt întemeiate în parte.
Astfel, deși prima instanță a fost învestită cu o cerere de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare cuprinse în adeverințele nr. nr.49/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., nr.07/29.01.2013 eliberată de S.C. I. S.A. și a adeverinței nr.31/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., prin hotărârea pronunțată a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului având în vedere un punctaj mediu anual de 1,_ puncte la 01.07.2002, un cuantum al pensiei de 2.436.911 lei, la o valoare a punctului de pensie de 2._ lei și un punctaj mediu anual de 1,_ puncte la 01.07.2013, un cuantum al pensiei de invaliditate de 952 lei, având în vedere o valoare a punctului de pensie de 762,1 lei la aceeași dată, omologând raportul de expertiză depus de expertul contabil C. Athanasie și a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului diferențe de drepturi de pensie rezultate în sumă netă de 2256 lei pentru perioada 05.11.2010 – 01.10.2014 și în continuare până la achitarea diferențelor la zi.
Din conținutul sentinței apelate, se poate constata că toate considerentele primei instanțe sunt bazate pe concluziile expertizei, Tribunalul însușindu-și în totalitate punctul de vedere al expertului, deși trebuia să analizeze în mod unitar toate probele administrate în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente și să cenzureze concluziile expertului prin raportare la aceste prevederi.
În speță, Tribunalul a fost sesizat cu o cerere de recalculare a drepturilor de pensie în baza adeverințelor menționate, cerere depusă de reclamant și la C. de pensii la data de 6.06.2013. Reclamantul este nemulțumit de modul de soluționare a acestei cereri prin decizia nr._/29.08.2013..
Cu toate acestea, instanța a omologat un raport de expertiză care a stabilit punctajul și în funcție de venituri care nu au făcut obiectul litigiului și a obligat la plata unor diferențe de drepturi de pensie pentru perioada 05.11.2010 – 01.10.2014, deși, potrivit art.107 din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, dar sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea. În speță cererea de recalculare în baza adeverințelor menționate a fost formulată la data de 6.06.2013, deci diferențele de drepturi de pensie se puteau acorda doar începând cu data de 1.07.2013, prima instanță încălcând dispozițiile art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010.
Așa cum rezultă din raportul depus la dosarul de fond, expertul a stabilit punctajul reținut de instanță fără a se raporta la limitele învestirii și la dispozițiile legale incidente, constatând că diferențele față de cel stabilit de C. de pensii rezultă din nevalorificarea sporului de vechime potrivit art.164 alin.3 lit.a și b din Legea nr.19/2000, a veniturilor brute realizate în perioada august 1969-iunie 1971 din adeverința nr. 07/29.01.2013 eliberată de S.C. I. S.A, a sumelor cu titlu de (acord) ore suplimentare din adeverința nr. nr.49/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., a sporului de noapte din adeverinței nr.31/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., a veniturilor cu titlu de prime, primă de vacanță, al 13-lea salariu, spor condiții deosebite din adeverința nr.346/10.04.2013 emisă de CN Romarm - Uzina Mecanică București și a veniturilor cu titlu de spor vechime din perioada 1.11._90, prime și prime de vacanță din adeverința nr. 345/10.04.2013 emisă de CN Romarm - Uzina Mecanică București.
Curtea constată că în mod greșit prima instanță a dispus omologarea raportului de expertiză și a obligat pârâta să emită o nouă decizie cu punctajele medii stabilite de expert, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu fusese sesizată cu o cerere de recalculare în baza adeverințelor nr.346/10.04.2013 și nr.345/10.04.2013 emise de CN Romarm - Uzina Mecanică București, dar nici cu critici referitoare la nevalorificarea vreunui spor de vechime, aspecte reținute de expert în calculul drepturilor de pensie.
Aspecte referitoare la adeverințele reținute de expert și la dispozițiile legale aplicabile, dar și la revizuirea pensiei cu valorificarea sporului de vechime pe perioada 1.11.1979-1.05.1992 au fost invocate de apelantă prin intermediul obiecțiunilor la raportul de expertiză(filele 202-204), dar prima instanță le-a respins ca neîntemeiate, în ședința publică de la 7.11.2014, fără nici un fel de motivare și fără a se pronunța asupra lor nici prin hotărârea pronunțată.
Toate acestea determină admiterea apelului și, rejudecând cauza, Curtea reține următoarele:
Referitor la pretențiile reclamantului având ca obiect recalcularea cu valorificarea veniturilor brute din adeverința nr. 07/29.01.2013 eliberată de S.C. I. S.A, Curtea le constată neîntemeiate, deoarece adeverința nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi reținută în stabilirea drepturilor de pensie, în mod corect prin decizia nr._/29.08.2013 fiind respinsă cererea de recalculare pe acest aspect. Astfel, adeverința atestă veniturile brute realizate de către intimatul-reclamant în perioada august 1969-iunie 1971. Analizând conținutul adeverinței menționate, Curtea constată că aceasta nu precizează din ce sunt compuse veniturile respective și nici temeiul de drept în baza căruia acestea s-au acordat.
Curtea reține că adeverința trebuia să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile art.127 din HG nr.257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Alineatul 5 prevede că pentru perioadele lucrate anterior datei de 1 ianuarie 2011, veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar, ce se utilizează la calculul punctajului lunar, cuprind drepturile salariale și cele asimilate acestora, încasate de beneficiari potrivit legislației în vigoare la data acordării lor, respectiv:
a) retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar, inclusiv indexări, compensații, indemnizații de conducere/comandă, salarii/solde de merit și alte drepturi similare prevăzute de legislația în vigoare la acea dată;
b) sporurile și indemnizațiile acordate în sume fixe sau sub formă de procent din retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar ori din salariul funcției de bază/salariul funcției îndeplinite/solda de funcție/solda funcției de bază, potrivit legislației în vigoare la acea dată;
c) primele/premiile din cursul anului și cele anuale, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată;
d) sumele reprezentând compensarea concediului de odihnă neefectuat, potrivit legii;
e) sumele cuvenite ca reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia, după data de 1 ianuarie 2008;
f) venitul corespunzător funcției pe care a fost încadrat în țară personalul trimis în străinătate în misiune permanentă sau, după caz, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, inclusiv pentru perioada efectuării concediului de odihnă/de misiuni în țară;
g) orice alte elemente salariale asimilate celor prevăzute la lit. a) - d), acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată.
Adeverințele care atestă astfel de drepturi trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
În condițiile în care, de regulă, salariul brut specificat de adeverință este mai mare decât salariul de încadrare, fostul angajator trebuia să detalieze sporurile și adaosurile care au intrat în cuantumul salariului brut, dar adeverința nu a specificat cuantumul concret și denumirea veniturilor respective.
Or, calculul drepturilor de pensie se face pe baza elementelor prevăzute de lege, adeverința invocată neputând sta la baza recalculării, deoarece aceasta nu arată concret felul veniturilor respective și din ce se compun acestea, motiv pentru care nu se poate verifica dacă au fost sau nu valorificate.
Chiar dacă fostul angajator a precizat că acesta a reținut contribuția la bugetul asigurărilor sociale potrivit legii, intimata nu poate valorifica în calculul punctajului decât elementele prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010 raportat la art.127 alin.5 din Normele de aplicare, respectiv salariile brute/ nete, în funcție de perioadele prevăzute de lege, și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Adeverința menționează doar că s-a reținut CAS în conformitate cu prevederile legii, fără a specifica dacă baza de calcul a contribuției a fost salariul brut sau salariul de încadrare. Numai dacă pentru drepturile respective s-ar fi contribuit la sistemul de asigurări sociale ar da dreptul salariatului la valorificarea acestor venituri în calculul drepturilor de pensie potrivit art.2 al.1 lit.c din Legea nr.263/2010. Acest act normativ este construit în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.
Art. 1 Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Dar la emiterea adeverinței fostul angajator nu a confirmat îndeplinirea obligației prevăzute de art. 1 Decretul nr. 389/1972 pentru veniturile specificate în adeverință, unitatea emitentă menționând doar că în perioada respectivă s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale. Adeverința nu conține nici un element din care să rezulte că pentru veniturile suplimentare față de salariul de încadrare angajatorul a achitat contribuțiile legale la asigurările sociale. Or, potrivit legislației in vigoare, existau și sume care erau exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale, singura situație in care ar putea fi valorificate fiind aceea in care angajatorii își asuma in mod expres răspunderea si atesta ca veniturile suplimentare au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale, deși erau exceptate de la plata CAS potrivit legislației in vigoare la acea data.
Curtea nu poate stabili exact ce parte din cuantumul brut a făcut parte din baza de calcul a contribuției la asigurări sociale și nici nu poate verifica pe baza buletinului de calcul dacă sumele respective au fost corect valorificate, motiv pentru care, în forma în care a fost eliberată, adeverința nu poate fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatului.
Referitor la adeverințele nr.49/29.05.2013 și nr.31/29.05.2013 eliberate de S.C. F. S.A., pretențiile reclamantului sunt întemeiate, în mod greșit apelanta respingând cererea acestuia de recalculare cu valorificarea veniturilor din cele două adeverințe, așa cum rezultă expres din decizia nr._/29.08.2013.
Adeverința nr.31/29.05.2013 eliberată de S.C. F. S.A., atestă faptul că, în perioada 1.01.1973-1.09.1979, intimatul-reclamant a desfășurat activitate organizată pe schimburi, beneficiind de spor pentru munca prestată în timpul nopții, în procentele menționate, în temeiul Legii nr.57/1974, art.72 și Ord.nr.687/2006.
Pentru sporul pentru munca prestată în timpul nopții, legislația prevede expres valorificarea acestuia în calculul drepturilor de pensie, având în vedere că potrivit prevederilor legale aplicabile în perioada obținerii veniturilor cu acest titlu, acesta făcea parte din baza de calcul a contribuției la asigurările sociale.
Astfel, potrivit Anexei nr.15, pct.II.17 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr.257/2011, din sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, face parte și sporul pentru munca în timpul nopții, acordat în condițiile prevăzute la art. 72, de 15 - 25%, precum și cel acordat în condițiile prevăzute la art. 106 alin. (4), de 15 - 45%, pentru personalul din navigația fluvială.
Legea face trimitere la art.72 din Legea nr.57/1974, potrivit căruia personalul care lucrează în schimbul de noapte și are program de lucru de 7 ore primește retribuția cuvenită pentru 8 ore. Atunci când programul de lucru în timpul nopții este de 8 ore, pentru munca prestată se acordă un spor de 15% din retribuția tarifară de încadrare, dacă timpul lucrat noaptea reprezintă cel puțin jumătate din programul de lucru. La unele întreprinderi, sporul pentru munca în timpul nopții poate fi de până la 25% din retribuția tarifară.
Acesta a fost temeiul în baza căruia intimatul-reclamant a beneficiat de sporul pentru munca prestată în timpul nopții, în perioadele menționate de adeverința. Potrivit dispozițiilor art. 96 alin.1 din Legea nr. 263/2010, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Sporul pentru munca prestată în timpul nopții făcea parte din câștigul salarial brut obținut de apelant și, potrivit dispozițiilor exprese cuprinse în Anexei nr.15, pct.II.17 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr.257/2011, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, acesta a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, putând fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile exprese ale legii în sensul că acest spor a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, considerentele primei instanțe în sensul nedovedirii reținerii și virării contribuției la asigurările sociale, în mod greșit intimata-pârâtă nu a valorificat adeverința în calculul drepturilor de pensie, deoarece, sumele atestate au făcut parte din venitul lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, potrivit art. 96 alin.2 din Legea nr. 263/2010.
În ceea ce privește adeverința nr.49/29.05.2013 emisă de S.C. F. S.A., aceasta atestă faptul că în perioada martie 1973-octombrie 1979, reclamantul a beneficiat de venituri suplimentare cu titlu de acord (ore suplimentare), în temeiul art.12 al.1 lit.a din Legea nr.57/1974, Legea nr.2/1983, fostul angajator menționând expres că pentru aceste sume s-a reținut și virat contribuția la asigurările sociale.
În aceste condiții, valorificarea veniturilor din această adeverință în cuantumul drepturilor de pensie se impune în baza principiului contributivității, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, deoarece „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Sumele încasate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 și Legii nr.263/2010 se valorifica la calculul pensiei, deoarece pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări sociale. Veniturile obținute de reclamant în acord erau incluse în salariul brut al acestuia, făcând parte din baza de calcul a contribuțiilor la asigurări sociale. Veniturile suplimentare atestate de adeverință au făcut parte din fondul de salarii, fostul angajator atestând și plata contribuțiilor la asigurările sociale la aceste sume.
În sensul valorificării veniturilor în acord trebuie avute în vedere și considerentele Deciziei nr.736/2006 prin care Curtea Constituționala unde se arata ca „noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.”
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma posibilitatea valorificării unor venituri obținute înainte de reorganizarea sistemului de pensii publice si ca aplicabilitatea la cazul concret a prevederilor legale se stabilește de către instanța de judecata, in funcție de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Mai mult, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, stabilind că Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Curtea s-a pronunțat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivității.
Cum din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că pentru veniturile suplimentare atestate de adeverința nr. 49/29.05.2013 s-a reținut și virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, acestea trebuie valorificate în calculul drepturilor de pensie.
Interpretarea dată de Înalta Curte este obligatorie și se impune și în cazul Legii nr.263/2010, deoarece aceasta a preluat principiului contributivității, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, stabilind că „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza acestui principiul.
În concluzie, Curtea constată temeinicia pretențiilor reclamantului având ca obiect valorificarea veniturilor realizate în acord, așa cum acestea au fost atestate de adeverința nr. 49/29.05.2013.
În ceea ce privește data de la care se va proceda la recalculare, Curtea constată, așa cum am arătat incidența dispozițiilor art.107 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, dar sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea. În speță cererea de recalculare în baza adeverințelor menționate a fost formulată la data de 6.06.2013(fila 48 dosar fond), deci decizia ce va fi emisă va produce efecte începând cu data de 1.07.2013.
Ținând seama că demersul procesual al reclamantului a fost determinat de nevalorificarea celor două adeverințe, Curtea constată culpa procesuală a pârâtei, motiv pentru care, în temeiul art.453 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată și la cheltuielile de judecată de la fond proporțional cu respectiva culpă, în baza alin.2 al art.453, având în vedere că cererea reclamantului este întemeiată doar în parte.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, având în vedere art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba in parte sentința apelata in sensul ca va admite în parte acțiunea, o va obliga pe pârâtă să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului N. I., cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverințele nr. 49/29.05.2013 și nr. 31/29.05.2013 eliberate de S.C. F. S.A., începând cu data de 01.07.2013, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată și o va obliga pe pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond, admise în parte.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată în apel, Curtea va respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul situat în Municipiul București, Calea V., nr.6, sector 3, având CF_, împotriva sentinței civile nr._/07.11.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. I., având CNP:_, cu domiciliul situat în Municipiul București, ., ., ., sector 2.
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta C. de P. a Municipiului București să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului N. I., cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverințele nr. 49/29.05.2013 și nr. 31/29.05.2013 eliberate de S.C. F. S.A., începând cu data de 01.07.2013.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond, admise în parte.
Respinge cererea intimatului-reclamant N. I. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.:C.C.
4 ex./ 23.06.2015
Jud.fond: D. D.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 763/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
