Recalculare pensie. Decizia nr. 152/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 1093/98/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7595/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 152/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul M. S. împotriva sentinței civile nr.1432/F din data de 27.08.2014 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei C. Județeană de Pensii Ialomița la data de 21.10.2014, iar aceasta a formulat întâmpinare, fiind înregistrată la dosar la data de 31.10.2014.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1432/F din data de 27.08.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. S. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că din Decizia nr._/26.02.1999 rezultă că reclamantul este pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în condițiile Legii nr. 3/1977, drepturile fiind stabilite începând cu data de 01.04.1998.
Ulterior, potrivit sentinței civile nr. 2168/01.11.2010 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, i s-a recunoscut reclamantului un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, situație în care, și în raport de prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensionare prin folosirea acestui stagiu, emițându-se decizia de recalculare, în urma căreia s-a mărit punctajul mediu anual, reclamantul primind și o diferență pe o perioadă anterioară.
Potrivit dispozițiilor art. II din OUG nr. 100/2008, beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de muncă realizat în activitatea desfășurată în grupa I de muncă și 0,25 puncte pentru fiecare an de muncă realizat în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, cu excepția celor în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, prevedere cuprinsă și în dispozițiile art. 169 alin. 2 din Legea 263/2010.
Ori, în cazul de față s-a dovedit că reclamantul a beneficiat de majorări cu ocazia recalculării dreptului de pensionare, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani corespunzător vechimii în muncă, desfășurate în grupa II de muncă așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2168/01.11.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
Potrivit jurisprudenței în materie, în cauzele în care s-au admis acțiuni de constatare a stagiului de cotizare de 20 ani, pentru cei care au lucrat o anumită perioadă în grupa I de muncă, respectiv 25 ani, pentru cei care au lucrat în grupa II de muncă, ieșiți la pensie anterior datei de 1 aprilie 2001, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 3 și 4 din HG. nr. 1550/2004, s-a considerat că vechimea în muncă prevăzută la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, echivalează cu vechimea în muncă reglementată de act normativ cu caracter special (în acest sens Curtea de Apel București - Decizia civilă nr. 5364/21.09.2011 și Decizia civilă nr. 5966/2010).
Așa fiind, cum din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul pentru determinarea punctajului mediu anual a beneficiat de vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, procedându-se și la recalcularea dreptului de pensionare pe baza unui stagiu complet de cotizare special, acesta nu mai poate solicita majorări în considerarea aceluiași stagiu potrivit OUG nr. 100/2008 sau Legii nr. 263/2010.
Pentru aceste considerente, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul M. S., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 7595/2014), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, s-a arătat că Legea nr. 3/1977 are caracter general, iar nu special. Pensionarea a avut loc sub imperiul Legii nr. 3/1977, in consecință, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de această lege, chestiune definitiv tranșată de ICCJ prin Decizia nr. 4/2008.
Stagiul complet de cotizare redus este cel prevăzut de actul normativ cadru de manieră generală pentru cei pensionați înainte de 1.04.2001, pe când art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 vorbește de vechimea în muncă necesară deschiderii la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, nu de stagiul complet cuvenit pentru activități desfășurate în grupe superioare de muncă în baza art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres excluderea acestei categorii de pensionari.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 476 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Având în vedere procesul-verbal din data de 29.09.2014, întocmit cu ocazia întâlnirii de unificare a practicii la nivelul Curții de Apel București-Secția a VII-a, prin care s-a stabilit unificarea practicii judiciare asupra problemei de drept ce face obiectul prezentei cauze, schimbându-și practica în concordanță cu cele stabilite, Curtea constată că apelul apare ca nefondat și va fi respins.
Astfel, apelantul a prestat muncă în grupa a II-a de muncă timp de peste 25 ani, motiv pentru care a și beneficiat de un stagiu complet de cotizare derogatoriu de 25 de ani prin sentința civilă nr. 644F/6.04.2010 a Tribunalului Ialomița.
În acest sens, poate fi menționată și Decizia nr. 274/ 23 mai 2013, prin care Curtea Constituțională a statuat că majorarea prevăzută de art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, „întrucât aceasta se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare și nu se aplică în situația în care la recalcularea pensiilor s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special. Prin urmare, aplicarea unui tratament juridic diferențiat unor situații diferite nu poate fi privită ca o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, critica de neconstituționalitate formulată fiind, astfel, neîntemeiată”. În această cauză, obiectul excepției de neconstituționalitate l-a constituit art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 potrivit căruia "Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special".
Deși autorul excepției era beneficiar al Legii nr. 226/2006, raționamentul Curții Constituționale este aplicabil și în cauza cu care suntem învestiți, deoarece apelantul a beneficiat de un stagiu complet de cotizare derogatoriu.
Deși art. 14 din Legea nr. 3/1977 este o dispoziție, iar nu un act normativ distinct, este evident că efectele asupra pensiei apelantului sunt aceleași. Curtea consideră că determinant este faptul că apelantul beneficiază de un stagiu complet de cotizare derogatoriu, fiind în aceeași situație cu orice altă persoană care ar beneficia de un astfel de stagiu derogatoriu în baza unui act normativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul M. S. - CNP_, cu domiciliul în Slobozia, .. 21, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr.1432/F din data de 27.08.2014 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG/21.01.2015/4ex.
Jud.fond: M.I..
| ← Pretentii. Decizia nr. 510/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 2602/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
