Recalculare pensie. Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 871/3/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 6147/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr. 251

Ședința publică din data de 29.01.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L. H.

JUDECĂTOR - P. A.

GREFIER - F. V.

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant I. V., împotriva sentinței civile nr.6831 din data de 10.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „recalculare pensie”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.

CURTEA ,

Constată că prin sentința civilă nr. 6831 din 10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – secția VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul I. V., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Obligă pârâta să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu valorificarea veniturilor brute aferente perioadei 01.01._01 inclusiv prevăzute de adeverința nr. M.06.604/2369/17.09.2013 eliberată de METROREX SA, precum și la plata diferențelor de pensie rezultate, începând cu data de 01.10.2013.

Respinge acțiunea în ceea ce privește celelalte pretenții, ca neîntemeiată.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:

Tribunalul constata ca prin prezenta cerere reclamantul a solicitat obligarea paratei la valorificarea salariilor brute menționate in adeverința nr.M.06.604/2369/17.09.2013 eliberata de METROREX SA pentru perioada 06.1983 – 04.2001, venituri pentru care fostul angajator a menționat ca au fost calculate, reținute și virate contribuțiile de asigurări sociale.

Chestiunea aplicării dispozițiilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 este una distinctă de cea a respectării principiului contributivității, norma menționată dispunând că: „(1) La determinarea punctajelor anuale, până la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”

Or, se constata ca adeverința nr.M.06.604/2369/17.09.2013 conține doar veniturile brute obținute (în perioada 06.1983 – 04.2001, însă pentru perioada iulie 1977 - decembrie 1990 art. 165 din Legea nr.263/2010 (anterior, art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000) impune ca veniturile să fie evidențiate sub formă de sume nete încasate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate și obligarea intimatei să emită o nouă decizie a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea tuturor veniturilor pe perioada 01.06._91 menționate în adeverința nr.M.06.604/2369/17.09.2013 eliberată de METROREX SA.

Apelantul susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât este dată cu încălcarea principiului contributivității care la contribuții egale impune drepturi de pensie egale.

De asemenea, apelanta-reclamantă mai invocă și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, având ca bază de calcul principiul contributivității care este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, respectiv în art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.

Alte critici se referă la invocarea deciziilor în interesul legii nr. 19/2011 și nr. 2012, precum și la respectarea dreptului de proprietate în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.

Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală în raport cu probatoriul administrat în cauză, precum și cu normele de drept material aplicabile.

Criticile la adresa sentinței atacate nu vizează considerentele de fapt și de drept pentru care prima instanță a dispus respingerea pretențiilor recurentului-reclamant în ceea ce privește nevalorificarea perioadei cuprinsă între 01 iulie 1977 și 01 ianuarie 1991, ci se referă generic la faptul că instanța de fond nu ar fi dat eficiență principiului contributivității prevăzut de Legea nr. 263/2010.

Or, din examinarea considerentelor sentinței recurate rezultă că dimpotrivă, instanța de fond a dat eficiență acestui principiu, însă în situația de față și pentru perioada mai sus precizată nu se putea da eficiență acestui principiu, întrucât din probatoriu administrat în cauză, respectiv adeverința nr.M.06.604/2369/17.09.2013 eliberată de METROREX SA. pentru intervalul 01.06._91 nu rezultă care a fost cuantumul net al salariilor obținute de către apelantul-reclamant, ci numai cuantumul brut al acestora.

Cuantumul net al salariilor pentru acest interval de timp este cerut de dispozițiile art. 165 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.

În acest sens, acest text de lege prevede următoarele:

„La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991”.

Or, având în vedere aceste cerințe ale legii precitate, se impunea pentru a putea fi luată în considerare adeverința în cauză ca pentru perioada respectivă aceasta să cuprindă salariile nete, și nu brute, așa cum sunt menționate în adeverința depusă la dosar.

În lipsa îndeplinirii condițiilor cerute de lege nu se poate da formal eficiență principiului contributivității, întrucât în toate ipotezele contributivitatea trebuie dovedită de către cel care invocă aplicarea acestui principiu.

Mai mult decât atât, apelantul-reclamant în loc să facă dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 165 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 citează la modul general (din considerentele altor hotărâri judecătorești) cum are loc aplicarea teoretică a principiului contributivității, fără a demonstra legătura acestor afirmații cu speța dedusă judecății.

Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant I. V., împotriva sentinței civile nr.6831 din data de 10.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.

GREFIER,

F. V.

Red: P.A.

Dact: D.A.M.

4ex./04.02.2015

Jud.fond:T. D. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Recalculare pensie. Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI