Pretentii. Decizia nr. 1017/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1017/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 44443/3/2012
Dosar nr._ (8793/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1017
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva sentinței civile nr. 6345 din data de 30 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare M. V. și intimata C. DE CONTESTAȚII DIN C. MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în cauza având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare M. V., personal și asistată de C. M., consilier juridic al SCMD, cu delegație de reprezentare atașată la fila 60 dosar, lipsind recurenta-intimată C. de P. Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și intimata C. de Contestații din C. Ministerului Afacerilor Interne.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare M. V. a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 22.01.2015, precum și faptul că recurenta-intimată C. de P. Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Față de împrejurarea că Sindicatul SCMD reprezintă interesele salariaților M.A.I. și nu a pensionarilor M.A.I., intimata arată că înțelege să-și susțină personal prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-contestatoare M. V., personal solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6345 din 30.05.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Admite contestația privind pe contestatoarea M. V., în contradictoriu cu intimatele C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR în parte.
Anulează decizia nr._/23.07.2012 si decizia nr._/24.04.2012.
Anulează Hotărârea nr._/31.10.2012.
Obligă intimata să emită o decizie prin care, începând cu data de 21.12.2011, să stabilească drepturile de pensie ale contestatoarei pe baza unui punctaj mediu anual de 4,_ puncte.
Obligă intimata să recalculeze, începând cu data de 01.01.2013, drepturile de pensie ale contestatoarei cu aplicarea art. 170 din Lg 263/2010.
Obligă intimata să plătească contestatoarei, începând cu data de 21.12.2011, diferențele dintre pensia stabilită conform prezentei hotărâri si pensia efectiv încasată, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plătii efective.
Respinge restul pretențiilor, ca nefondate.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin deciziile nr._/24.04.2012 si nr._/23.07.2012 s-au stabilit drepturile de pensie ale contestatoarei pe baza unui stagiu de cotizare realizat de 48 ani 11 luni si 4 zile.
Din raportul de expertiza întocmit in cauza de expert contabil C. E., rezulta ca pensia a fost calculata pentru un stagiu de cotizare realizat de 34 ani si 11 luni, nefiind valorificat stagiul complet de cotizare de 48 ani 11 luni si 4 zile, nefiind luat in calcul la stabilirea drepturilor de pensie stagiul suplimentar de 14 ani. Raportul de expertiza contabila a stabilit ca recalcularea pensiei se va face prin adăugarea punctajului mediu anual suplimentar obținut pentru perioada suplimentara de 14 ani, de 1,_ puncte la punctajul de 3,_ puncte stabilit prin decizia nr._/24.04.2012. de asemenea, raportul de expertiza contabila nu a valorificat veniturile din adeverința DGPMB din 19.12.2011 pentru perioada 15.01.1986 – 15.07.1990, perioada 23.10.1987 – 31.12.1987, sporul de 6% pentru perioada 01.11.1984 – 15.01.1986 si suma de 8534 lei pentru luna mai 2008. in urma recalculării drepturilor de pensie cu valorificarea acestor venituri, s-a obținut un punctaj total suplimentar de 0,_ puncte si un punctaj mediu suplimentar de 0,_ puncte.
Celelalte susțineri ale contestatoarei nu au fost atestate ca fiind erori ale intimatei in stabilirea drepturilor de pensie in urma raportului de expertiza.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, constatând că la stabilirea drepturilor de pensie prin deciziile contestate, pârâta a comis erori în sensul că punctajul mediu anual determinat este inferior celui cuvenit, tribunalul va admite acțiunea, va anula Hotărârea nr._/31.10.2012, decizia nr._/23.07.2012 si decizia nr._/24.04.2012 si va obliga intimata să emită o decizie prin care, începând cu data de 21.12.2011, să stabilească drepturile de pensie ale contestatoarei pe baza unui punctaj mediu anual de 4,_ puncte, să recalculeze, începând cu data de 01.01.2013, drepturile de pensie ale contestatoarei cu aplicarea art. 170 din Lg 263/2010.
Având in vedere ca pensia contestatoarei a fost plătită . mic decât cel cuvenit, instanța va obliga intimata să plătească contestatoarei, începând cu data de 21.12.2011, diferențele dintre pensia stabilită conform prezentei hotărâri si pensia efectiv încasată, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plătii efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă invocă aspecte de fapt care au legătură cu omologarea raportului de expertiză constituind mai degrabă obiecțiuni la raportul de expertiză ce ar fi trebuit să fie formulate în fața instanței de fond.
Prin aceste critici se arată că expertul contabil a formulat o concluzie total greșită cu privire la numărul de puncte suplimentare pentru grupe/condiții de muncă.
De asemenea cu privire la adeverința DGPMB din 19.12.2011 pentru perioada 15.01._90, se arată că aceasta a fost valorificată salariile tarifare din carnetul de muncă Bb nr._.
Mai susține recurenta-pârâtă că instanța de fond a reținut greșit și perioada de vechime în muncă 23.10._87, întrucât din carentul de muncă rezultă că în perioada 01.01._87 intimatul-reclamant a beneficiat de 68 de zile concediu fără plată.
O altă critică vizează faptul că sporul de 6% nu este un spor de instituție, ci un spor de vechime care a fost luat deja în calcul conform buletinului atașat.
Recurenta-pârâtă critică de asemenea cuantumul cheltuielilor de judecată întrucât cuantumul acestor nu este justificat pentru că trebuia avută în vederea munca de avocat în redactarea cererii de chemare în judecată, numărul de termene pe parcursul cărora s-a judecat cererea, precum și prezentarea avocatului la termenele acordate de instanță.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele conform art. 304/1 C. proc. civ., Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Curtea constată și reține că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală pe baza probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la critica fondată exclusiv pe raportul de expertiză, Curtea reține că recurenta-pârâtă ar fi trebuit să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză în fața instanței de fond și nu prin cererea de recurs, deoarece cererea de recurs trebuie în toate împrejurările întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 1-9 C. pr. civ.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 212 alin. (2) C. pr. civ., „Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul terme după depunerea lucrării”.
Or, în condițiile în care o astfel de expertiză nu a fost solicită de către recurenta-pârâtă și aceasta nici nu formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, toate aceste critici ale raportului de expertiză contabilă formulate prin intermediul căii de atac a recursului sunt nefondate și nu pot fi reținute.
De asemenea nici critica cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată nu este fondată având în vedere că recurenta-pârâtă este în culă procesuală, iar criticile formulate sunt generice și se întemeiază doar pe texte de lege care de fapt conferă judecătorului un drept și nu o obligație cu privire la reducerea acestora.
În plus, în cauza de față judecata s-a desfășurat pe parcursul mai multor termene și a necesitat administrarea de probe, printre care și proba cu expertiză contabilă, astfel că onorariul de avocat de 900 lei nu constituie o cheltuială lipsită de temeinice ori de legalitate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-intimată C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva sentinței civile nr. 6345 din data de 30 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare M. V. și intimata C. DE CONTESTAȚII DIN C. MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. A. L. H. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
2ex./02.04.2015
Jud.fond:V. C. M. S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2008/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
