Obligaţie de a face. Decizia nr. 280/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 419/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5618/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE nr. 280/2015
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –D. A. T.
Judecător A. I. C.
Grefier I. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă C. T. DE PENSII CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.517 din data de 29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. G., cauza având ca obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea a procedat la identificarea intimatului-reclamant care se legitimează cu carte de identitate, datele fiind consemnate separat în caietul grefierului de ședință.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Curtea după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimatul-reclamant, în cauză nefiind îndeplinite disp.art.222 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul-reclamant, solicită respingerea apelului.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 13.03.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul E. G. a chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensiei având în vedere veniturile din adeverința nr.3/12.01.2009 eliberată de ..
Prin sentința civilă nr.517 din data de 29 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Călărași; fiind admisă cererea formulată de reclamant. A fost obligată pârâta la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului începând cu data de 01.09.2013, dispunându-se ca la stabilirea punctajului mediu anual să se includă drepturile din adeverința nr.3/12.01.2009 emisă de . care s-a reținut și virat CAS, respectiv vechime în muncă și spor condiții nocive și periculoase.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a analizat cu prioritate conform art. 248 Cod pr.civilă excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă și a apreciat că această excepție nu este întemeiată, fiind respinsă, având în vedere că reclamantul așa după cum și pârâta a susținut, a contestat decizia de pensie nr._/24.10.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Călărași la Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Așadar, astfel cum a învederat pârâta, reclamantul a respectat dispozițiile art.9 alin.1 din Ordinul nr.1453/02.05.2011 și a depus la C. Județeană de Pensii Călărași contestație împotriva deciziei emisă, însă nu a așteptat soluționarea acesteia, chiar dacă a fost depășit termenul de soluționare a contestației.
În aceste condiții nu se poate impune părții care și-a îndeplinit obligațiile legale să aștepte finalizarea unei procedurii prealabile administrative indiferent de durata acesteia și încălcarea propriilor atribuții de către instituția publică implicată. O altă soluție ar contravine principiului liberului acces la justiție și principiilor soluționării cauzei într-un termen rezonabil.
Tribunalul a reținut că potrivit deciziei nr._/24.10.2013 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă (fila 4), dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit cu începere de la data de 30.08.2013 în baza Legii nr.263/2010, reținându-se că are un stagiu complet de cotizare prevăzut pentru sistemul public condiții normale de muncă de 35 ani, 0 luni, iar stagiul total de cotizare realizat fiind de 46 ani, 2 luni și 22 zile.
Potrivit art.103 din Lg.nr.263/2010, stabilirea și plata pensiei se face pe baza actelor pe care partea este obligată să le prezinte, inclusiv carnetul de muncă în original și copie.
Reclamantul a depus la dosar adeverința nr.3/12.01.2009 eliberată de . – societate în faliment din care rezultă următoarele categorii de sporuri, cu caracter permanent la salariul de bază brut lunar:
- spor de vechime în perioada 01.04._96 în procent de 20% și în perioada 01.09._00 în procent de 25%;
- spor pentru condiții nocive și periculoase, temei legal Legea nr.35/1990 în perioada 01.05._00 în procent de 15%;
Tot în această adeverință se menționează că s-a constituit și virat contribuția de Asigurări Sociale de Stat în procent de 35%, corespunzător condițiilor deosebite de muncă, conform prevederilor Lg.nr.49/1992 și că reclamantul a contribuit la pensia suplimentară în procent de 2%, 3% și 5%.
Veniturile salariale realizate în perioada anilor 1992-2000 conform menționatei adeverințe pentru care s-au datorat, respectiv s-au achitat contribuții de asigurări sociale de stat, trebuiau luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale. Mai mult, art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 389/1972 prevedea că: „Nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați”.
Dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, prevăd că „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 alin.1 din Legea nr. 263/2010 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea câștigului salarial brut lunar, inclusiv, așadar, sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Articolul 165 din Legea nr.263/2010 dispune ca „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înscriere a acestora in carnetul de munca, alin.2 al aceluiași articol prevăzând ca „la stabilirea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin 1 se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Examinând conținutul adeverinței nr.3/12.01.2009 eliberată de .- SOCIETATE ÎN F., tribunalul a observat că sporurile menționate în perioada atestată de această adeverință au avut caracter de continuitate, constituind baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale datorate bugetului de stat, astfel cum se atestă în conținutul adeverinței de către angajator.
Adeverința a fost eliberată pentru a-i servi salariatului la stabilirea dreptului de pensie, așa încât, față de cele anterior reținute tribunalul a apreciat că îndeplinește condițiile legale de valabilitate pentru a fi utilizată la stabilirea acestui drept.
În plus, potrivit pct. 4 din Procedura prevăzută de Ordinul nr. 590/2008: „Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează”.
Așadar, nu există nici o dispoziție legală care să abiliteze casele teritoriale de pensii să verifice și să cenzureze datele atestate de adeverințele eliberate de angajatori, ci doar completarea acestora cu elementele prevăzute în Anexa 1 la procedură.
Chiar dacă nu conține toate elementele impuse de Ordinul 590/2008 această adeverință trebuia valorificată la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei în conformitate cu prevederile art. 6 din Anexa 1 la același act normativ, în condițiile în care valabilitatea respectivei adeverințe nu a fost contestată.
Tribunalul a apreciat că pârâta nu poate cenzura actele doveditoare în speță adeverința nr. 3/12.01.2009 eliberată de .- SOCIETATE ÎN F., care reprezintă un înscris valabil atâta timp cât nu este desființată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.480din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca nelegală.
Se arată că în fapt, reclamantul solicita valorificarea Adeverinței nr. 3/12.01.2009 eliberata de S.C. COMSUIN S.A. U..
Prin cererea de chemare în judecată adresată instanței, reclamantul a contestat Decizia de pensie nr._/24.10.2013 emisa de C.J.P. Călărași, la Comisia Centrala de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice care are ca atribuție principala examinarea si soluționarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, in baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificările si completările ulterioare.
Decizia nr._/24.10.2013, a fost emisa in temeiul Legii nr. 263/2010 când, in urma examinării actelor din dosarul de pensionare depus la C.J.P. Călărași, s-a emis decizia pe care reclamantul a contestat-o.
Pentru a se putea aplica prevederilor arte 150 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a emis Ordinul nr. 1453 din 2 mai 2011 pentru aprobarea regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Ordinul nr. 1453 din 2 mai 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestația împotriva deciziei de pensie se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa teritorială de pensii emitentă, aceleași dispoziții fiind prevăzute si de art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Așadar, reclamantul a respectat dispozițiile invocate anterior si a depus la C. Județeană de Pensii Călărași contestație împotriva deciziei emise, insa nu a așteptat soluționarea acesteia, chiar daca a fost depășit termenul de soluționare a contestației.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 coroborate cu art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârile prevăzute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanța competenta in termen de 30 de zile de la data comunicării, așadar după îndeplinirea procedurii prealabile instituita de legiuitor.
F. de cele învederate, apreciază ca cererea este prematur introdusa si, pe cale de consecință, solicită admiterea excepției prematurității introducerii cererii de chemare in judecata si respingerea acesteia ca prematur introdusa.
Pe fond, solicită respingerea cererii ca netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Referitor la solicitarea reclamantului privind valorificarea sporurilor din Adeverința nr. 3/12.01.2009 eliberata de S.C. COMSUIN S.A. U., respectiv sporul de vechime si sporul pentru condiții nocive si periculoase:
Conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de munca, acesta "este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntrerupta in munca, vechimea neîntrerupta in aceeași unitate, vechimea in funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, atribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta.
(2) In carnetul de munca se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin. (1), cum si cele privind starea civila, pregătirea școlara si pregătirea profesionala a titularului, recompensele si orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează in carnetul de munca", de unde se poate observa ca aici puteau fi trecute și cele doua sporuri la care face referire reclamantul, insa acestea nu se regăsesc in carnetul de munca al reclamantului neputând fi astfel valorificate.
Respectivele mențiuni in carnetul de munca trebuiau efectuate in termen de15 zile de la data producerii lor conform art. 6 din Decretul nr. 92/1976, ceea ce nu iese din copia carnetului de munca atașata.
F. de solicitările reclamantului, s-a arătat că in conformitate cu revederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 16/02.04.1996, actualizată, "in cazul persoanelor juridice pentru care s-a declarat falimentul, finanțarea transferului arhivei către un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice se va face, cu prioritate, de către Iichidator, din fondul de lichidare, în condițiile art. 4 in Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, din averea debitorului.
(5) In vederea realizării activităților prevăzute la alin. (1)-(4) se instituie obligația notificării Arhivelor Naționale sau, după caz, a serviciilor județene/Serviciului Municipiului București ale/al Arhivelor Naționale, după cum urmează:
a) de către lichidatori: cu privire la deschiderea procedurii insolvenței unui creator sau dețină tor de documente și, în termen de 15 zile de la încheierea contractelor prevăzute la alin. (1), cu privire la datele de identificare ale operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice cărora le-au fost predate spre păstrare și administrare documentele creatorilor dizolvați" .
Așa cum se poate observa, respectiva adeverința este eliberata de lichidatorul societății in faliment, deși conform actului normativ mai sus amintit lichidatorul avea obligația legala de a notifica serviciile județene ale Arhivelor Naționale cu privire la transferul arhivei fapt ce nu s-a întâmplat, iar lichidatorul nu avea autoritatea juridica de eliberare a acestei adeverințe, aceasta revenind exclusiv instituțiilor competente in acest sens.
Solicită să se observe ca, respectiva adeverință la care face referire reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi valorificata, singura instituție abilitata la eliberarea unei asemenea adeverințe fiind serviciile județene ale Arhivelor Naționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prezentul apel va fi analizat în limitele efectului devolutiv, așa cum acestea sunt reglementate prin prevederile art.476 C.pr.civ. Astfel, analiza apelului va fi efectuată în raport de aspectele care în mod concret au fost criticate în cererea de apel. Împrejurarea că potrivit prevederilor art.476 al.1 C.pr.civ. apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului nu are semnificația faptului că judecătorul s-ar putea sau ar trebui să se substituie apelantului în completarea cererii de apel cu împrejurări pe care acesta din urmă nu le-a criticat.
Prin urmare, având în vedere criticile apelantei-pârâte, se rețin următoarele:
Prima instanță a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și a expus în mod corespunzător considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate.
Avându-se în vedere susținerile apelantei CJP Călărași cu privire la soluționarea excepției prematurității, Curtea le constată nefondate. Astfel, se reține că la data de 30.08.2013 intimatul s-a adresat apelantei cu o cerere de recalculare a drepturilor sale de pensie, solicitând valorificarea adeverinței nr.3/12.01.2009 emisă de .>
Cererea de recalculare formulată de recurent a fost respinsă prin decizia nr._/24.10.2013 emisa de C. T. de Pensii Călărași, prin care s-a refuzat valorificarea sus-menționatei adeverințe. Nemulțumit de această decizie, în temeiul art.149 al.1 din Legea nr.263/2010 reclamantul a formulat contestație împotriva acesteia, apelanta criticând faptul că acesta nu a așteptat soluționarea contestației de către Comisia Centrală de Contestații și invocând încălcarea prevederilor art.151 al.2 din Legea nr.263/2010.
Însă, deși apelanta afirmă că intimatul ar fi trebuit să aștepte soluționarea contestației, anterior sesizării instanței, aceste susțineri nu pot fi reținute.
Raportat la susținerile apelantei, Curtea notează că prin Decizia Curții Constituționale nr.956/2012, obligatorie, s-a constatat că dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.
Or, în cauză apelanta nu a făcut dovada soluționării contestației în termenul de 45 zile stabilit de prevederile art.150 al.4 din Legea nr.263/2010, situație în care, în măsura în care intimatul a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legii de a se adresa comisiei de contestații pentru soluționarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale și a faptului că termenul legal pentru soluționarea și comunicarea acestora a fost depășit, instanța de judecată nu ar putea respinge ca prematură ori inadmisibilă acțiunea.
Referitor la critica formulată în privința persoanei emitente a adeverinței invocată de către reclamant, Curtea o constată de asemenea drept nefondată.
Apelanta a invocat prevederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 16/02.04.1996 și a susținut că adeverința este eliberata de lichidatorul societății in faliment, deși ”lichidatorul avea obligația legala de a notifica serviciile județene ale Arhivelor Naționale cu privire la transferul arhivei fapt ce nu s-a întâmplat, iar lichidatorul nu avea autoritatea juridica de eliberare a acestei adeverințe, aceasta revenind exclusiv instituțiilor competente in acest sens.”
Prevederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 16/02.04.1996 invocate de către apelantă sunt interpretate eronat și nu au relevanță în speță. Potrivit pct.1 al Anexei 1 a Ordinului nr.590/2008 cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz. Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează.
Curtea notează însă că adeverința în cauză este eliberată de . societate în faliment în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
Potrivit pct.5 al Anexei, ” În înțelesul prezentului ordin, prin deținător de arhivă se înțelege persoana juridică în a cărei păstrare se află documente în baza cărora se poate întocmi și elibera adeverința prevăzută în anexă”. Aceste prevederi sunt clare și nu lasă loc de interpretare, astfel că în lipsa unei dispoziții legale prin care pârâta să fi fost abilitată să cenzureze conținutul actelor care sunt depuse în vederea stabilirii pensiei, Curtea retine ca aceasta avea obligația de a reține starea de fapt atestată prin adeverință, în condițiile în care răspunderea pentru cele atestate revenea emitentului acesteia și nu s-a făcut dovada faptului că adeverința ar fi fost anulată sau modificată.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul, păstrând sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, .-59, jud. Călărași, C.F._, împotriva sentinței civile nr.517 din data de 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant E. G., domiciliat în Oltenița, ..23, jud.Călărași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință public, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. A. I.
T. C.
GREFIER
I. L. B.
RED:D.A.T/
Dact:I.B/02.02 2015
Tehnored:S.Ș./09.02.2015/4 ex.
Jud.fond: T. E.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 279/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2287/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
