Obligaţie de a face. Decizia nr. 187/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 17441/3/2013
Dosar nr._ (6137/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.187
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5502 din data de 12 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator N. G., în cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator N. G., personal, lipsind apelanta-intimată C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-intimată C. de P. a Municipiului București a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul-contestator N. G., personal depune la dosar note scrise și solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5502 din 12.05.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Admite acțiunea formulată de contestatorul N. G., în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Obligă intimata să emită o nouă decizie prin care să revizuiască drepturile de pensie ale contestatorului cu valorificarea perioadei 01.05._01, ca fiind lucrată în grupa a II – a de muncă, în procent de 100% și să plătească acestuia diferențele de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei hotărâri, începând cu 07.05.2010.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Astfel, așa cum rezultă din mențiunile operate în carnetul de muncă al reclamantului (fila 23), în perioada 01.05._11, acesta a lucrat la Societatea de Construcții CCCF București SA, în funcția de șef birou și a fost încadrat în grupa II de muncă conform HG 1223/1999 și Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 17/05.09.1995 în procent de 100%.
Instanța reține că în mod nejustificat intimata nu a valorificat această perioadă, conform înscrierii din carnetul de muncă, cu motivarea că funcția de șef birou nu este susceptibilă de încadrare în grupa II de muncă, întrucât nominalizarea persoanelor care desfășurau activități încadrabile în grupa superioară de muncă reprezintă prerogativa angajatorului, așa cum rezultă din prevederile art. 2 din HG 1223/1990 (act normativ care a fundamentat încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă), conform cu care nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Prin urmare, intimata nu are dreptul de a cenzura înscrierile din carnetul de muncă, acesta având forța probantă a unui înscris oficial care nu a fost defăimat ca fals ori anulat în cadrul unei proceduri judiciare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. de P. a Municipiului București prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea apelului apelanta-pârâtă a invocat următoarele critici la adresa sentinței atacate:
Va solicitam sa aveți in vedere ca prin natura funcției deținute de către reclamant - electrician, acesta nu putea sa lucreze in grupa a II a in procent de 100 %, in aceleași condiții ca si muncitorii de pe șantier.
Învederam ca nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de către conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (cum ar fi nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc).
In litigiul de fata, va rugam sa analizați faptul ca din actele existente nu rezulta ca reclamantul a prezentat acte privind nominalizarea de către unitatea angajatoare pentru perioada solicitata că se încadrează în grupa de munca (proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație si a sindicatului privind nominalizarea persoanelor in cadrate in grupe superioare de munca, pontajele lunare, registrul de evidenta a intrărilor in subteran, etc).
In conformitate cu prevederile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca si ale Ordinului MM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidenta a carnetului de munca, înregistrarea in carnetul de munca a activităților desfășurate în grupele I sau a II a de munca era obligatorie.
Actele normative care reglementau incadrarea in fostele grupe I si a II a de munca au fost abrogate la data de 01.04.2001.
Dupa data de 01.05.1990, data intrării in vigoare a Ordinului nr.50/1990, conform pct.4 si pct.5 din ordin, metodologia pe baza careia unitatile efectueaza incadrarea in grupele I si II de munca, este cea prevăzută in Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sanatatii si Comisiei Naționale pentru Protectia Muncii cu completările făcute prin Ordinul nr.100/1990 si care se aplica in continuare. Prezentul ordin se aplica pentru perioada lucrata dupa 1 martie 1990.
Conform Ordinului nr.125 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990:
De asemenea, apelanta-pârâtă arată că dacă cererea de apel va fi găsită întemeiată să se procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecata solicitate, in raport de munca depusa de avocat.
Este un drept recunoscut instanței de judecată, în exercitarea funcției sale generale, de a urmări buna desfășurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivă a unor drepturi, inclusiv în raporturile dintre avocat și client.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății la care a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
Criticile apelantei-pârâte sunt neîntemeiate, deoarece pretențiile deduse judecății se referă la valorificarea perioadei lucrată de către reclamant în grupa a II a de muncă în perioada 01.05._11 Societatea de Construcții CCCF București în funcția de șef birou.
Or, această încadrare nu este apanajul apelantei-pârâte, ci al angajatorului care a hotărât încadrarea respectivă prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 17/05.09.1995.
Perioada astfel încadrată este menționată în carnetul de muncă, iar acest are forță probantă și se bucură de prezumția de legalitate potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976 după cum urmează:
„Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.”
La rândul lor dispozițiile art. 10 alin. (1) din același act normativ prevăd următoarele:
„În vederea pensionarii persoanei încadrate în munca, unitatea va întocmi fișa de pensie - în dublu exemplar -, cu datele din carnetul de munca necesare pensionarii, din care unul se înaintează organului de pensii, împreună cu dosarul întocmit în acest scop, precum și cu carnetul de munca, celălalt exemplar rămânând la unitate. După stabilirea pensiei, organul de pensii este obligat sa înscrie în carnetul de munca numărul și data deciziei de pensionare, categoria pensiei, cuantumul acesteia și data înscrierii la pensie, înmânând carnetul de munca titularului.”
Curtea constată și reține că din aceste dispoziții legale nu rezultă că apelanta-pârâtă are un drept de cenzurare ori de neluare în seamă a celor menționate de către angajator în carnetul de muncă.
În plus, la data stabilirii drepturilor de pensie a fost luată în considerare o perioadă de timp în care intimatul și-a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă, iar perioada cuprinsă între 01.05._11 nu a fost luată în considerare deși și această perioadă era menționată în același carnet de muncă.
La data pensionării era obligatoriu ca pe baza celor menționate în carnetul de muncă grupa a II a de muncă să fie valorificată.
În ceea ce privește critica referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată, Curtea reține că aceste motive sunt nefondate, întrucât instanța de fond nu a dispus obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5502 din data de 12 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator N. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. L. H.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./04.02.2015
Jud.fond:L. B.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 540/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
