Recalculare pensie. Decizia nr. 674/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 674/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1646/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8005/2014)
Decizia civilă nr.674
Ședința publică din data de la 4 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: R. F. G.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr.2889 din data de 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M., cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul-reclamant P. M., prin avocat S. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar-fila 48, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._ din data de 24.11.2014, lipsind apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că la data de 19.12.2014, s-a depus la dosar prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții din partea apelantei-pârâte C. Județeană de Pensii Ilfov, răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant P. M., la care au fost atașate înscrisuri, în fotocopie, în combaterea excepției de tardivitate a declarării apelului, excepție invocată de intimatul-reclamante pe cale de întâmpinare.
Intimatul-reclamant P. M., prin avocat, având cuvântul în susținerea excepției invocate, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia, având în vedere că, așa cum a arătat prin întâmpinarea formulată, consideră că apelul formulat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov este tardiv formulat.
Curtea constată că apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov a respectat termenul legal de exercitare a căii de atac de 30 de zile, ultima zi de declarare a apelului fiind data de 06.11.2014, iar apelul dedus judecății a fost declarat în data de 05.11.2014, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal aflat la fila 13 a dosarului de apel.
Interpelat fiind cu privire la data ieșirii părții reclamante la pensie, intimatul-reclamant, prin avocat, arată că se află în imposibilitate de a preciza acest aspect, motivat de faptul că la acest moment nu deține asupra sa cererea inițială de ieșire la pensie a părții pe care o reprezintă, ci doar decizia de recalculare prin care a fost respinsă solicitarea reclamantului de valorificare a adeverinței. Așa fiind și în ipoteza în care instanța de apel consideră necesar a se depune la dosar decizia de ieșire la pensie pentru limită de vârstă, înțelege să solicite amânarea pricinii în acest sens.
Curtea constată că în cauză nu se impune amânarea pricinii, având în vedere că data ieșirii părții reclamante la pensie rezultă în mod indirect din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, Curtea deschide dezbaterile asupra cererii de apel.
Intimatul-reclamant P. M., prin avocat, solicită a se observa că soluția primei instanțe este una temeinică și legală, atâta timp cât prin înscrisule aflate la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă faptul că pentru sumele de bani încasate de salariat a fost achitată contribuția de asigurări sociale către stat. Mai mult, solicită a se avea în vedere dispozițiile legale în vigoare la acel moment și anume prevederile Legii nr.27/1966 și ale Decretului-Lege nr.389/197. Cât privește decizia de respingere a cererii de valorificare a acestor venituri, solicită a se ține cont de principiul contributivității prevăzut de art.2 din Legea nr.263/2010 și de mențiunea din adeverință potrivit căreia angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale către stat.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg prin întâmpinarea formulată.
Curtea în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov-Secția Civilă sub nr._ la 9.05.2014 reclamantul P. M. a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Ilfov la emiterea unei decizii prin care să se recalculeze pensia ce i se cuvine cu valorificarea în totalitate a adeverințelor F13-39/14.02.2013 și MR 13-39bis/4.02.2013 emise de .; la plata diferențelor între pensia astfel recalculată și cea efectiv încasată, începând cu data de 1.11.2013 la zi, actualizate cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr.2889/24.09.2014 Tribunalul Ilfov –Secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu parata C. Județeană de Pensii Ilfov; a obligat pârâtă să emită o decizie prin care să recalculeze pensia reclamantului, retroactiv începând cu data de 1.11.2013, cu valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând „decret 46”, prime, premii, acord global, ore suplimentare și spor de fidelitate cuprinse în adeverințele F 13-39/14.02.2013 și MR 13-39bis/4.02.2013 eliberate de .; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor rezultate din recalculare, retroactiv începând cu data de 1.11.2013 și până la recalcularea efectivă; a respins acțiunea ca nefondata pentru rest; în temeiul art. 453 C.pr.civ a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis sub imperiul legii 19/2000, respectiv începând cu data de 1.03.2009, astfel după cum rezultă din decizia de pensie_/19.11.2012.
La 29.10.2013 reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere în vederea valorificării venituriloe înscrise în adeverințele 13-39/14.02.2013 și M 13-39bis/4.02.2013, cerere care a fost respinsă de pârâtă.
Împotriva deciziei de respingere reclamantul a formulat contestație administrativă la 20.01.2014, contestație ce nu a fost însă soluționată până la data pronunțării hotărârii atacate cu prezentul apel, deși termenul de 45 de zile prevăzut de Legea 263/2010 în acest sens expirase.
Analizând adeverințele în discuție tribunalul a constatat că acestea cuprind, defalcat, veniturile totale realizate de reclamant cu orice titlu în perioada februarie 1987-martie 2001 și iunie 1974-martie 1980.
Din analiza actelor aflate la dispoziția sa, tribunalul a constatat că o parte dintre sporurile înscrise în adeverințele în discuție au fost deja valorificate de parata, anterior depunerii celor două adeverințe ce fac obiectul cauzei.
Astfel, din analiza buletinului de calcul, tribunalul a reținut că sporul de vechime a fost valorificat în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin 3 din Legea 19/2000 pentru perioadă anterioară datei de 1.04.1992, iar după această dată și până la 1.06.1998 a fost valorificat în cuantumul prevăzut de adeverința F 13-39/14.02.2013.
În egală măsură, tribunalul a reținut din analiza aceluiași buletin de calcul, că au fost valorificate și sporurile de gestiune și de noapte, în cuantumul prevăzut de adeverințele ce fac obiectul cauzei.
În ceea ce privește sumele reprezentând indemnizație CO, tribunalul a reținut că acestea nu pot fi valorificate separat, având în vedere că potrivit art. 126 alin 3 din Codul muncii (1972), în vigoare în perioada avută în vedere de adeverințe: „pentru perioada concediului de odihnă, persoanele încadrate în muncă beneficiază de o indemnizație calculată pe baza salariului mediu realizat în ultimele 12 luni și care li se plătește anticipat.”
D. urmare, tribunalul a reținut că, pentru perioada concediului de odihnă, indemnizația prevăzută de textul de lege menționat era singurul venit încasat, și nu se adauga la salariul tarifar, neconstituind așadar un „spor”.
În ce privește sumele identificate în cuprinsul adeverințelor în discuție în coloana „Decret 46/1982”, tribunalul a reținut că se impune valorificarea acestora, având în vedere că dispozițiile art 6 din decret invocat de pârâtă se referă la drepturi ce se calculează prin raportare la sumele încasate cu titlu de asigurări sociale, iar nu la sumele încasate cu titlu de salariu.
Tribunalul a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către unitatea emitentă a adeverinței din cauză.
Odată reținut acest aspect, s-a arătat că dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 (reluat ca atare de dispozițiile art. 2 lit. c din Legea 263/2010), prevăd că „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.96 alin.1 din Legea nr.263/2010 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000 și preluată de Legea 263/2010 este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Prin Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin HG nr.257/2011 legiuitorul se abate de la principiului contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexe. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii 263/2010 se menționeza că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru “alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.
A apreciat instanța de fond că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.3 din Lege nr.263/2010, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vederea de legiuitor la editarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementarilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, principiul contributivității este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului “ubi eadem est rațio, ibi eadem soluțio esse debet”.
Viziunile diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, acestea trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotăra că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și preluat de dispozițiile Legii nr.263/2010 și dezvoltat în art. art. 96 alin 2 din Legea nr.263/2010 primează și că, independent de caracterul permenent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Susținerea pârâtei în conformitate cu care veniturile suplimentare cuprinse în adeverințele în litigiu ar trebuie excluse din baza de calcul a pensiei căci asupra acestora nu a fost calculată și virata cota de contribuție la fondul asigurărilor sociale de 15% conform Decretului nr.389/1972 nu putea fi în nici un caz primită, câtă vreme aceste venituri suplimentare nu se număra printre cele exceptate expres de art. din Decretul nr.389/1972.
Tribunalul a avut în vedere data de referință de la care trebuie recalculată pensia reclamantului data de 1.11.2013, având în vedere că acesta a depus adeverința în cauză la dosarul de pensie la 29.10.2013, astfel după cum rezultă din răspunsul administrativ al pârâtei, precum și dispozițiile art. 107 alin 3 și 5 din Legea nr.263/2010, conform cu care „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia” sumele rezultate acordându-se începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Cum prin nevalorificarea acestor venituri parata a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie mai mici decât cele cuvenite, pentru repararea prejudiciului cauzat, a fost obligată pârâta și la plata către reclamant a diferențelor rezultate din recalculare, retroactiv începând cu data de 1.11.2013 și până la recalcularea efectivă.
În temeiul art. 453 C.pr.civ a fost obligată parata la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, raportat la măsura în care acestuia i-au fost admise pretențiile însă și la gradul de complexitate al cauzei, soluționată la primul termen de judecată, precum și la munca efectiv prestată de avocat, care nu s-a prezentat spre a susține acțiunea.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta C. Județeană de Pensii Ilfov pentru următoarele motive:
Din lecturarea adeverinței valorificată prin setința apelată rezultă că angajatorul specifică faptul că salariul brut a fost compus din salariul de bază, spor vechime, spor fidelitate, concediu medical, premii, prime, ore suplimentare și decret 46/1982, pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale conform legii în vigoare.
Însă, adeverința nu poate fi valorificată în forma emisă de angajator, întrucât angajatorul nu și-a asumat responsabilitatea menționării aspectului reținerii și virării contribuției de asigurări sociale la aceste sume, aceasta neconținând o mențiune explicită din care să rezulte reținerea contribuțiilor și efectuarea vărsămintelor de asigurări sociale pentru veniturile atestate de adeverința, ci doar mențiunea generică în sensul că pentru aceste venituri s-a calculat și virat contribuția unității la asigurările sociale, conform prevederilor legale și în procentele stabilite de lege.
Or, legea nu prevedea că sumele reprezentând prime, premii ore suplimentare și Decret 46/1982, fac parte din baza de calcui a pensiei, baza de calcul care era constituită din retribuțiile tarifare (salariul de încadrare + sporurile prevăzute de Legea nr.49/1992).
În cuprinsul adeverinței nu se face mențiunea ca unitatea angajatoare a calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale pentru perioada lucrată, ceea ce înseamnă că emitentul adeverinței nu atestă plata CAS-rilor pentru sumele înscrise în adeverințe.
Potrivit dispozițiilor art.165 din Legea 263/2010 a determinarea punctajelor anuale, până la . prezenței legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în cartea de muncă.
Sumele acordate conform Decretului nr,46/1982 nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 165 din Legea nr.263/2010, raportat la dispozițiile art. 127 și mențiunile de la pct. V din Anexa nr.15 din HG nr.257/2011.
Conform art.6 din acest act normativ, pentru aceste sume, încasate drept majorare de retribuție, nu s-a datorat contribuția de asigurări sociale pentru compensațiile acordate în baza Decretului nr.46/1982 cu privire la majorarea retribuțiilor tarifare ale personalului muncitor, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor și alte drepturi care se acordă în raport de nivelul retribuțiilor sau pensiilor.
Această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct.V din Anexa nr.15 din HG nr.257/2011, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la la pensie.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile nu lasă loc de interpretare extensivă susținută de reclamantă; iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexă la OUG. Nr.4/2005 preluate de Anexa nr. 15 din HG nr.257/2011 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Prin Decizia nr.409/2012 s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a reținut că nu poate fi primită susținerea că s-ar încălca prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale întrucât, în cauză, nu suntem în prezența unui „bun", noțiune cu semnificație autonomă, în sensul Convenției, care, fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială și nici a unei „speranțe legitime", deoarece dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 stabilesc în mod expres elemente care stau la baza determinării și recalculării punctajului anual pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a noii reglementări-cadru în domeniul sistemului public de pensii.
Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei și modul de calcul al cuantumului acesteia, ca și toate celelalte norme de drept substanțial ori de procedură privind funcționarea sistemului public de asigurări sociale trebuie reglementate prin lege. Legiuitorul are, în consecință, competența exclusivă și opțiunea liberă pentru stabilirea veniturilor în raport cu care se datorează contribuția la fondul asigurărilor sociale și în raport cu care se calculează cuantumul pensiilor și al altor ajutoare sociale.
“Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și /sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15 din HG nr.257/2011 care la pct.V are o mențiune, în sensul că: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire definite sub sintagma "plată cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;indemnizațiile de muncă nenormată;compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Prin sentința apelată se încălcă dispozițiile art. 127 alin.2 din HG nr.257/2011, raportat la dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010.
Dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 prevăd clar care sunt veniturile care se au în vedere la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Din lecturaraea adeverinței nu rezultă temeiul legal în baza cărora au fost acordate sumele reprezentând orele suplimentare, prime, premii, acord global și nici dacă au fost plătite contribuțiile de asigurări pentru aceste sume menționate în adeverința.
Eliberarea unei adeverințe conform legislației în vigoare presupune implicit și ca aceaste adeverințe să aibă temeiul legat al acordării acestor venitului cât și faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.263/2010 privind stabilirea drepturilor de pensie, cât și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Mai mult de atât prin Decizia nr.19 pronunțata în dosarul nr. 18/2001 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a dispus ca: „În interpretarea dispozițiilor art.2 lit.e), art.78 și art. 164 alin.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că:Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de munca", pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative în vigoare și nu și pentru sumele prevăzute în adeverințe.
Contribuția de asigurări sociale conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, se calcula la salariul tarifar lunar de încadrare, iar potrivit dispozițiile art.2 din Decretul nr.389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
Mai menționează apelanta că aceste venituri nu reprezintă un spor, ci o formă de stimulare, conform prevederilor art. 62 raportat la art 65 din Legea nr. 57/1974, care se acordau din fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.
Solicită apelanta să se constate că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară, conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative menționate mai sus și nu și pentru sumele prevăzute în adeverința.
Prin valorificarea sumelor ce reprezintă regularizare salariu atestate de adeverința nr.F 13-39/14.02.2013 și MR 13-39bis/4.02.2013 eliberate de ., ar însemna o încălcare a prevederilor art. 2 din Legea nr.263/2010 modificată privind principiul obligativității și principiul contributivității.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă".
Conform dispozițiilor art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezulta în mod clar din dispozițiile actului normativ mai sus menționat, iar Legea nr.49/1992 precizează sporurile cu caracter permanent care se includeau în baza de calcul. Articolul 3 prevede, "Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se plătește, în condițiile legii, de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de bază, la care se adaugă:sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;indemnizația de zbor;sporul pentru condiții grele de muncă;sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; "
Dispozițiile Legii nr.2/1983 prevedea că munca reprezenta o îndatorire de onoare pentru toți membrii societății. Fiecare cetățean avea, potrivit Constituției, drepturi și obligați, de a desfășura o activitate utilă societății, care să-i asigure mijloacele de existenta și de dezvoltare spirituală.
Față de aceste dispoziții legale, retribuția și celelalte venituri ale oamenilor muncii reflecta contribuția fiecăruia la realizarea planului de producție, la dezvoltarea producției materiale și spirituale a societății. Nimeni nu poate să primească retribuție și să participe la beneficii dacă nu lucrează. Nimeni nu putea avea un venit garantat dacă nu muncea, dacă nu producea potrivit obligațiilor de la locul de muncă.
Sistemul de retribuire asigura cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.
În situația în care sarcinile de producție sau condițiile prevăzute în contract acord nu se realizau, veniturile personalului muncitor se diminuau în mod corespunzător.
Condițiile de aplicare a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activități, condițiile de constituire și de repartizare a fondului de participare la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor, precum și condițiile de calculare și eliberare a fondului de retribuire, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.
Premiile, primele, și orele suplimentare nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglemntata de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară (salariul de încadrare din carnetul de muncă).
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară(inclusiv în cazul în care forma de retribuire este în acord) și enumera totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
Conform prevederilor art.2 din Decretul nr.389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
În cazul în care va cădea în pretenții, apelanta solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 447 Cod pr.civ, iar în cazul în care se face dovada cheltuielilor de judecată, să se aibă în vedere dispozițiile art.452 C.pr. civilă coroborat cu art.451 alin.2 C.pr.civ. și să se procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de complexitatea dosarului, munca îndeplinită de avocat și termenele acordate în cauză.
La data de 02.12.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul P. M., invocând excepția tardivității formulării apelului, iar în cazul respingerii acestei excepții,solicită respingerea apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 19.12.2014, apelanta a depus răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor formulate de intimat.
Analizând actele dosarului în limitele apelului formulat de apelanta pârâtă, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Art. 165 alin.2 din Legea nr.263/2010 permite ca la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) să se aibă în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit art. 127 alin. 1 din Hotărârea nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin.(2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Pe de altă parte, art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 indică cum se determină punctajul mediu anual, pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei cuvenite, anume prin raportarea salariului brut lunar individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
În speță, certificatul F13 – 39/14.02.2013 emis de . a cărei valorificare se solicită prin acțiunea dedusă judecății atestă faptul că intimatul a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nederminată – șofer la . – societate în faliment și evidențiază salariile și obținute de acesta în perioada 1.05.1986 – 1.11.2001, cu mențiunea că sporurile au fost acordate în conformitate cu Legea nr.3/1950, Decretul nr.3/1950, art.50, HCM 914/1968, HCM 317/1970, Legea nr.10/1972, art.114, Legea nr.57/1974, art.72 și Decretul 100/1979 și contractele colective de muncă, datele fiind extrase din statele de plată existente în arhiva societății în faliment, care au fost preluate de la lichidatorul . pentru prelucrare și conservare până la preluarea lor de către Arhivele Naționale – Direcția Muncipiului București.
De asemenea, certificatul nr.MR13-39 bis/4.02.2013 emis de . invocat de intimat atestă că acesta a fost angajat pe perioadă nederminată – conducător auto la IIL Miorița SA, devenită ulterior . societate în faliment și la ITSAIA, și indică salariile și sporurile obținute de acesta în perioadele 25.05.1974 – 1.04.1980/1.04.1980 – 1.08.1980, cu mențiunea că sporurile au fost acordate în conformitate cu Legea nr.3/1950, Decretul nr.3/1950, art.50, HCM 914/1968, HCM 317/1970, Legea nr.10/1972, art.114, Legea nr.57/1974, art.72 și Decretul 100/1979 și contractele colective de muncă, datele fiind extrase din statele de plată existente în arhiva societății în faliment, care au fost preluate de la lichidatorul . SA pentru prelucrare și conservare până la preluarea lor de către Arhivele Naționale – Direcția Muncipiului București.
Curtea constată că deși intimatul invocă faptul că pentru sporurile a căror valorificare o solicită în prezenta cauză angajatorul a achitat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, acest aspect nu rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Prin urmare, în lipsa dovezii plății CAS pentru sporurile în discuție, intimatul susține fără temei legal aplicarea principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.c din Legea 263/2010, care prevede că „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
În acest context, aplicarea principiului enunțat anterior nu poate fi făcută fără a se avea în vedere și dispozițiile art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, care indică cum se determină punctajul mediu anual, pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei cuvenite, anume prin raportarea salariului brut lunar individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
De adăugat că în același sens, prin decizia nr.19/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că “în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.” principiul contributivității fiind preluat și de art. 2 lit.c din Legea 263/2010, aplicabilă în cauză.
De asemenea, prin decizia nr.19/2012 pronunțată în recurs în interesul legii, ICCJ a stabilit că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”, principiul contributivității fiind preluat și de art. 2 lit.c din Legea 263/2010, aplicabilă în cauză.
Așadar, cum principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, Curtea reține că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul numai acele sporuri și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, cerințe neîndeplinită în cauza pendinte.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va admite apelul, în baza art.480 C.pr.civ., va schimba setința apelată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov, având CF_ și sediul în București, ..17, sector 2, împotriva sentinței civile nr.2889 din data de 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M., având CNP_ și domiciliul în comună Clinceni, ., județ Ilfov.
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2015.
Președinte, Judecător,
B. A. C. R. F. G.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG
Dact: Z.G./4 ex
Jud.fond: A.M.C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 801/2015. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 936/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
