Recalculare pensie. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 858/93/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6595/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 566/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Grefier R. N. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, împotriva sentinței civile nr.2069 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Z. A., având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul Z. A., personal, legitimat în fața instanței de judecată, lipsind apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatului la data de 10.10.2014, care a depus întâmpinare la data de 15.10.2014, ce a fost comunicată apelantei la data de 22.10.2014, după care:
Nefiind cererii de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea apelului.
Intimatul Z. A., având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 394 din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
- SOLUȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 05.03.2014, reclamantul Zarbea A. a formulat contestație în contradictoriu cu pârâta C. de Pensii Ilfov, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei cu valorificarea veniturilor din adeverința nr. 909/16.08.2012, emisă de . pârâtei la acordarea diferențelor de pensie de la data depunerii cererii de recalculare la sediul pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2069 din data de 05 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost admisă cererea formulată de reclamantul Z. A., în contradictoriu cu pârâta C. DE PENSII ILFOV; a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului și să emită decizie în acest sens retroactiv începând cu data 01.09.2012, cu valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr. 909/16.08.2012 emisă de S.C. SEMĂNĂTOAREA S.A. Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia recalculată și cea efectiv încasată, începând cu data de 01.09.2012, la zi; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie de invaliditate la data de 01.08.2011, în baza Legii nr.263/2010.
La data de 23.08.2012 reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Ilfov recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor brute atestate de adeverința cu nr. 909/16.08.2012 eliberată de către S.C. SEMĂNĂTOAREA S.A. ( fila 33).
În soluționarea acestei cereri pârâta a emis Decizia nr._/02.04.2013 (fila 32) prin care a respins solicitarea reclamantului de valorificare a veniturilor reprezentând sporuri, prime și acord, invocând mențiunile din Anexa 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Tribunalul a apreciat că la stabilirea punctajului mediu anual, veniturile brute reprezentând salariul de bază, sporuri, prime și acord, realizate de către reclamant în perioada 1971-1993 și menționate în adeverința nr. 909/16.08.2012 eliberată de către S.C. SEMĂNĂTOAREA S.A., trebuie valorificate, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin 3 din Legea nr. 263/2010, „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.
Prin adeverința precizată s-a făcut dovada tuturor veniturilor obținute de reclamant în perioada1971-1993, precum și faptul că pentru aceste venituri s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale conform prevederilor legale în vigoare.
Tribunalul a reținut prevederile art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat care dispunea ca angajatorii să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a observat așadar că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale.
Odată reținut acest aspect se cuvin a fi menționate și prevederile art. 2 lit.c din Legea nr. 263/2010 care statornicesc principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
De altfel principiul contributivității este preluat din vechea reglementare respectiv din Legea nr. 19/2000 și se rezumă în esență la faptul că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Principiul contributivității este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001 ( . Legii nr. 19/2000), prin urmare aceeași ar trebui să fie soluția și cu privire la stagiile de cotizare realizate anterior acestei date pentru a fi respectat spiritul acestui principiu.
Așadar, Tribunalul a considerat că valorificarea veniturilor brute evidențiate în adeverința nr.909/16.08.2012 era posibilă fiind în concordanță cu principiul contributivității instituit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, dar și cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010 întrucât incidența acestora se analiza raportat la art. 2 lit. c., iar pe de altă parte pentru a da eficiență dispozițiilor art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, conform cărora “Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.”.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza art. 2 lit. c raportat. la art. 96 precum și în temeiul art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, Tribunalul a admis cererea și a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea veniturilor brute, atestate de adeverința nr. 909/16.08.2012 eliberată de către S.C. SEMĂNĂTOAREA S.A.
În ceea ce privește data de la care pârâta va efectua recalcularea cu valorificarea veniturilor brute menționate anterior, s-au avut în vedere dispozițiile art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”.
Observând că reclamantul a depus adeverința la C. Județeană de Pensii la data de 23.08.2012,Tribunalul a dispus ca recalcularea să se realizeze începând cu data de 01.09.2012.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația pârâtei de a face plata acestor drepturi, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, în patrimoniul reclamantului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 01.09.2013 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
În temeiul art.453 Cod de procedură civilă Tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 55 în dosar.
- APELUL FORMULAT DE C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Ilfov, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.470 și art.461 alin.1 din Codul de procedură civilă, dispozițiile art. 165 din Legea nr.263/2010, HG nr.257/2011, dispozițiile art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, dispozițiile art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, pe dispozițiile art. 12 din Legea nr.57/1974 si orice alte dispoziții legale privind drepturile de asigurări sociale, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, prin cererea de chemare in judecata contestatorul, a solicitat:
A se emite o decizie de recalculare a drepturilor de pensie invaliditate gradul 3 cu luarea in considerare a veniturilor menționate in adeverința nr.909/16.08.2012 emisa de .>
Obligarea la plata diferențelor dintre pensia încasata si pensia recalculate cu respectarea dispozițiilor art.107 alin.3 si alin.5 din Legea Obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civila ce face obiectul prezentului apel instanța de fond a admis in parte acțiunea pronunțând o sentință netemeinica si nelegală.
Motivarea unei hotărâri poate suferi de trei feluri de vicii: să fie inexistentă, să fie inexactă, să fie insuficientă.
Hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternica împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin căile de atac."
Motivarea unei hotărâri trebuie sa fie clara, precisa, sa nu se rezume la o înșiruire de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa răspundă in fapt si in drept la toate pretențiile formulate de către părți si sa conducă in mod logic si convingător la soluția din dispozitiv.
Principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, a fost încălcat de către instanța de fond prin obligarea la luarea in calcul a adeverinței ce face obiectul prezentului apel cat si dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 care prevăd clar care sunt veniturile care se au in vedere la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Din lecturarea adeverinței rezulta ca veniturile sunt brute si NU conform dispozițiilor legale menționate mai sus.
Astfel, în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000) sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.165 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Eliberarea unei adeverințe conform legislației in vigoare presupune implicit si ca aceasta adeverința sa aibă temeiul legal al acordării acestor venitului cat si faptul ca a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii pentru sumele menționate in adeverința.
Din conținutul adeverinței angajatorul precizează ca a plătit contribuția de asigurări sociale conform legii in vigoare.
Dispozițiile art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 prevede modul de retribuire după cantitatea si calitatea muncii, in timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara de încadrare înscrisă in carnetul de munca.
Aceasta diferențiere rezulta in mod clar din dispozițiile actului normativ mai sus menționat, iar Legea nr.49/1992 precizează sporurile cu caracter permanent care se includeau in baza de calcul.
"Articolul 3 prevede, "Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se plătește, în condițiile legii, de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de baza, la care se adaugă:
-sporul de vechime în munca;
-sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
-indemnizația de zbor;
-sporul pentru condiții grele de munca;
-sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
-sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; "
Dispozițiile Legii nr.2/1983, prevedea ca, munca reprezenta o îndatorire de onoare pentru toți membrii societății. Fiecare cetățean avea, potrivit Constituției, drepturi și obligați, de a desfășura o activitate utila societății, care sa-i asigure mijloacele de existență și de dezvoltare spirituală.
Conform prevederilor art.2 din Decretul nr.389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat NU se datora asupra sumelor reprezentând,: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
F. de aceste dispoziții legale retribuția și celelalte venituri ale oamenilor muncii reflecta contribuția fiecăruia la realizarea planului de producție, la dezvoltarea producției materiale și spirituale a societății. Nimeni nu poate sa primească retribuție și sa participe la beneficii dacă nu lucrează.
Nimeni nu putea avea un venit garantat dacă nu muncea, dacă nu producea potrivit obligațiilor de la locul de munca.
Sistemul de retribuire asigura cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficientei economice, precum și repartizarea echitabila a veniturilor provenite din munca, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.
În situația în care sarcinile de producție sau condițiile prevăzute în contractul de acord global nu se realizează, veniturile personalului muncitor se diminuează în mod corespunzător.
Condițiile de aplicare a formei de retribuire în acord global și a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activități, condițiile de constituire și de repartizare a fondului de participare la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor, precum și condițiile de calculare și eliberare a fondului de retribuire, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.
Aceste venituri suplimentare nu reprezintă un spor ci o forma de remunerare in funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația in vigoare la acea data, respectiv art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea si calitatea muncii, in timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara (salariul de încadrare din carnetul de munca). Această diferențiere rezulta foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifara (inclusiv in cazul in care forma de retribuire este in acord) si enumeră totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifara.
De asemenea, prin dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de munca, coroborat cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare, norme legale din care rezulta ca veniturile realizate in acord global nu se înscriau in carnetul de munca si prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale in lumina art.165 alin1 din Legea nr.263/2010, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, pana la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, in conformitate cu modul de înregistrare a acestora in cartea de munca. Potrivit alin. 2 pe lângă salarii, se mai au in vedere si sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare si care sunt înregistrate in carnetul de munca. Prin urmare, pentru a stabili daca un venit poate fi luat in calcul la stabilirea pensiei trebuie să fi fost înscris in cartea de munca sau sa constituie un spor, care sa facă parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare intrării in vigoare a Legii 19/2000. Daca veniturile obținute de reclamanta ar constitui un spor, este necesar a stabili daca a fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare, respectiv Legea 3/1977. Art. 10 din Legea 3/1977 nu enumera si sporul pentru acord global printre cele care constituie baza de calcul a pensiei, iar, mai mult decât atât, art. 4, alin. 3 din OUG 4/2001 stipulează că sporurile, indemnizațiile si majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor sunt cele prezentate in anexă. Or, la punctul VI din anexa se menționează ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori după timp, pe baza de tarife sau in cote procentuale. Din această perspectivă, se poate constata ca aceste venituri nu pot fi luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu sunt sporuri la salariul de încadrare.
Veniturile in acord global nu au fost insa înscrise in carnetele de munca, întrucât nu au făcut parte din retribuția tarifara. Un argument in plus in susținerea acestei opinii rezulta si din conținutul dispozițiilor art. 1 alin. (1) teza finala din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial nr. 37 din 26 aprilie 1976, care prevăd ca "prin carnetul de munca se dovedește (-) retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta", in același sens fiind si normele Ordinului Ministrului Muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare si evidenta a carnetului de munca, publicat in Buletinul Oficial nr. 76 din 29 iulie 1976. Mai mult, faptul ca aceste venituri nu au făcut parte din retribuția tarifara, rezulta cu evidenta si din prevederile art. 4 alin. (3) din Legea 2/1983 cu privire la principiile de baza ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii si de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din 9 iulie 1983, care dispuneau: "Pe lângă retribuția tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, pensiilor si altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor si compensațiilor prevăzute de lege". In consecința, drepturile bănești obținute in acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabila a retribuției si nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel încât nu se pot utiliza la determinarea punctajelor anuale, in lumina dispozițiilor art. 164 alin. (2) si (3) din Legea 19/2000. In raport de cele enunțate, nici susținerile potrivit cărora la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale se impune aplicarea dispozițiilor art. 78 din Legea 19/2000, nu pot fi reținute. Normele invocate sunt aplicabile persoanelor in activitate care au calitatea de asigurat, plătesc contribuție individuala de asigurări sociale si care se vor pensiona in temeiul Legii 19/2000, nu si celor pensionate anterior intrării in vigoare a acestui act normativ, pentru care se aplica art. 164 din Legea 19/2000, așa cum s-a reținut. In ceea ce privește reținerea principiul contributivității, constând în aceea că angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale, tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 1 din Decretul 389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, s-a stipulat obligativitatea angajatorilor sa vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin urmare, in lumina acestui act normativ, numai angajatorul avea obligația de a contribui la fondul de asigurări sociale de stat, nu si angajații. Aceștia aveau la îndemâna posibilitatea de a contribui la pensia suplimentara. Contribuția individuala de asigurări sociale, care se retine de la asigurat, si nu de la angajator, a fost introdusa prima oara in legislația de asigurări sociale prin Legea 19/2000. In cazul in care, insa, se adeverește ca pentru veniturile suplimentare obținute prin acord global, contribuția la pensia suplimentara si cotele aferente angajatorului au fost achitate, rezulta implicit ca angajatul are dreptul ca pensia sa fie calculata prin includerea câștigurilor realizate in acord global, conform principiului contributivitatii.
In speța, din adeverința depusa de reclamanta, rezulta ca s-a achitat numai contribuția de asigurări sociale conform legislației in vigoare adică in conformitate cu prevederile Legii 27/1966 si Legii nr.3/1977. Este lesne de observat, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat Decretul nr.389/1972, Legea nr.49/1972), plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, si nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentara.
Aceasta diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles sa excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct. VI din Anexa nr. 15 a HG nr.257/2011, anumite categorii de venituri si sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute nu lasă loc de interpretare extensiva susținuta de reclamant.
Angajatorul nu specifica pe adeverința daca a fost plătită contribuția de asigurări sociale pentru veniturile menționate in adeverința, ci doar specifica conform legii.
Contribuția de asigurări sociale conform actelor normative ( Lg. nr.3/1977, Lg.27/1966....) acte normative care prevedeau la art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, contribuția de 2% se calcula la salariul tarifar lunar de încadrare, iar dispozițiile art.2 din Decretul nr.389/1972, menționa ca, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
Solicită să se constate ca asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentara conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, pe care - le redăm mai jos.
„ART. 65 (1) Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.
(2) Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentară se stabilește în procente din retribuția tarifara folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție."
Art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
(1) Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2 la suta din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a Republicii Socialiste România. " Prevederile art. 4 si 5 din Legea 2/1983 care reglementa lucrul in „acord global"stipulau ca, pe lângă retribuția tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor si a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor si a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentara conform actelor normative menționate mai sus si nu si pentru sumele prevăzute in adeverința, așa cum menționează si angajatorul pe adeverințele eliberate.
Având in vedere cele menționate mai sus daca am fi obligați la luarea in calcul a sumelor ce reprezintă salarizare proporționala ar înseamnă o încălcare a prevederilor art. 2 din Legea nr.263/2010 modificata privind principiul obligativității si principiul contributivității pe care le redăm mai jos.
Art.2 ,,d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice si juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;
e) principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca".
Acesta este si motivul avut in vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute in sistem de acord global in categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de Legea nr.49/1992, precum si mențiunile prevăzute la art. 127 din HG nr.257/2011 care prevăd in mod clar care sunt sporurile care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, acestea fiind menționate în anexa nr. 15.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.263/2010 privind stabilirea drepturilor de pensie, cât și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Solicită să se constate ca asupra acestor venituri Nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentara conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca" pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentara conform actelor normative menționate mai sus si nu pentru sumele prevăzute in adeverința.
Acest act normativ nu instituie privilegii sau discriminări intre cetățeni si nu încalcă principiul constituțional al egalității in drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățenii aflați in situații identice. Tot astfel, nu poate fi primita nici susținerea ca s-ar încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale care obliga ambele părți sa adopte masuri pentru a asigura garantarea drepturilor de proprietate.
In prezenta nu suntem in prezenta unui "bun" noțiune cu semnificație autohtona, in sensul Convenției, care fara a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimoniala ( C.B. -"Convenția Europeana a Drepturilor omului.Comentarii pe articole",vol.I, Editura C.H.Bek, București 2005, pg.971; CEDO - Gassu Dosier - und Fordertechnik GmbH c/a Olanda, Hotărâre din 23 februarie 1995, par. 53) și nici a unei „speranțe legitime", deoarece dispozițiile cuprinse atât în art. 165 din Legea nr. 263/2010 raportat la art. 127 din HG nr.257/2011, care prevăd în mod expres elementele care stau la baza determinării și recalculării punctajului anual pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a noii reglementări-cadru în domeniul sistemului public de pensii.
- ANALIZA APELULUI
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de 01.08.2011, în baza Legii nr. 263/2011.
Intimatul pârât a solicitat recalcularea pensiei sale, pe considerentul că, la stabilirea punctajului mediu anual, nu au fost valorificate veniturile menționate în adeverința nr. 909/16.08.2012, emisă de S.C. SEMĂNĂTOAREA S.A.
Din examinarea adeverinței menționate, rezultă că în perioada iulie 1971 – martie 1993, intimatul a beneficiat de venituri brute într-un cuantum diferit de acela reținut de pârâtă la calculul punctajului mediu anual.
Potrivit adeverinței, salariile brute cuprind salariul de bază, sporuri, prime, acord, iar pentru perioadele lucrate au fost reținute și virate contribuțiile de asigurări sociale și contribuția pentru pensia suplimentară, în condițiile stabilite de lege.
1.Cu privire la necesitatea valorificării veniturilor pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale:
În virtutea principiului contributivității, consacrat de art. 2 lit.c) din Legea 263/2010 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prin urmare, ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual, sunt toate veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuțiile individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Acest principiu este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv ulterior datei de 01.04.2001, dar soluția trebuie să fie aceeași și în cazul stagiilor de cotizare realizate anterior deoarece, în caz contrar, principiul enunțat ar fi încălcat.
În consecință, veniturile analizate în cauză trebuie avute în vedere în calculul punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivității, instituit de art. 2 lit.c) din Legea 263/2010, conform căruia drepturile de asigurări sociale sunt corelative contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 96 alin.1 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Așa fiind, în condițiile în care veniturile examinate în cauză au intrat în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, ele nu pot fi excluse cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual și, deci, a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului.
Această interpretare a fost îmbrățișată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 19/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că: „În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
În motivarea deciziei s-a arătat că Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.”
Această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 3307 alin. 4 C.pr.civ. Considerentele sunt valabile și cu privire la reglementarea cuprinsă în Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care menține aceleași dispoziții.
În consecință, având în vedere decizia nr. 9/2011 a Înaltei Curție de Casație și Justiție, Curtea reține că sunt neîntemeiate criticile cu privire la valorificarea veniturilor obținute cu titlu de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
2. Cu privire la neindicarea separată a sumelor reprezentând sporuri, prime, acord:
Faptul că în adeverință se prevede: “Societatea a reținut și virat CAS în condițiile stabilite de lege” nu poate fi interpretat în sensul că nu s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare.
Aceasta întrucât veniturile pentru care se achitau contribuții de asigurări sociale, conform Decretului nr. 389/1972 erau veniturile brute, iar veniturile brute cuprind sporuri și prime (art. 1: Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra cîștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cît fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă; art. 2: Contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentînd: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Prin Legea nr. 49/1992 s-a modificat cuantumul contribuțiilor de asigurări sociale plătite de angajator la 25% asupra câștigului brut realizat.
De asemenea, adeverința emisă de angajator, până la proba contrară, se bucură de prezumția de veridicitate, prin urmare nu se poate considera că angajatorul nu a plătit contribuțiile asupra veniturilor brute menționate în adeverință, deși a menționat expres acest fapt.
Cu privire la forma adeverinței, și în condițiile în care nu sunt defalcate veniturile, este posibilă înlocuirea tuturor veniturilor valorificate la calcularea pensiei cu veniturile menționate în adeverință.
3. Cu privire la criticile privind plata pensiei suplimentare, Curtea constată că prin hotărârea primei instanțe nu s-a dispus cu privire la veniturile asupra cărora urmează a fi calculat procentul privind pensia suplimentară, astfel încât le va respinge ca neîntemeiate.
4. Cu privire la critica privind necesitatea aplicării art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 în sensul că la determinarea punctajelor lunare, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, conform modului de înscriere a acestora în carnetul de muncă (salariile nete în perioada 1 iulie 1977 – 1 ianuarie 1991), Curtea reține că distincția prevăzută de art. 165 alin. 1, între salariile brute sau nete, are ca obiectiv facilitarea preluării de către casele de pensii a datelor din carnetul de muncă, pornind de la realitatea consemnării în acestea a veniturilor nete în perioada 01.07.1977 – 01.01.1991. Aceasta nu înseamnă că, pentru perioada respectivă a fost modificat modul de calcul al punctajului anual, prevăzut de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 conform căruia: (1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
(2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
(4) Pentru lunile pentru care Institutul Național de S. încă nu a comunicat câștigul salarial mediu brut se utilizează, pentru întreaga lună, ultimul câștig salarial mediu brut comunicat.
La calcularea punctajului lunar și apoi anual și mediu anual, în aplicarea principiului contributivității, se pornește întotdeauna, în principiu, de la venitul brut, asupra căruia a fost calculată contribuția de asigurări sociale. Pentru perioada 01.07.1977 – 01.01.1991, reflectată în carnetele de muncă sub forma veniturilor nete, legiuitorul a prevăzut la art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 un mecanism de informare a destinatarilor legii, în scopul de a se evita un eventual refuz de valorificare a datelor privind veniturile nete înscrise în carnetele de muncă, fără însă ca prin aceasta să se ajungă la trunchierea principiului contributivității și la diminuarea nejustificată a punctajelor lunare.
Legiuitorul a prevăzut, cu titlu excepțional pentru perioada amintită, obligația caselor de pensii, de a calcula punctajele lunare pornind de la veniturile nete înscrise în carnetele de muncă, însă cu respectarea, și în acest caz, a art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, ceea ce presupune, în acest caz, raportarea veniturilor nete realizate la venitul mediu net, punctajul lunar fiind același cu cel rezultat din determinarea pe baza veniturilor nete, a celor brute, urmată de efectuarea raportului prevăzut de acest text de lege dintre veniturile brute și câștigul salarial mediu brut lunar.
Un argument suplimentar în acest sens este reprezentat de faptul că în anexa nr. 7 din Legea nr. 263/2010 sunt prevăzute salariile medii anuale, atât brute cât și nete. Menționarea atât a salariilor medii brute anuale dovedește că legiuitorul nu a înțeles să excludă raportarea veniturilor brute realizate la salariile medii brute, ci doar să faciliteze calculul punctajelor lunare atunci când singurele date disponibile cuprind veniturile nete, caz în care raportarea acestora se face la salariile medii nete.
În concluzie, în condițiile în care sunt cunoscute veniturile brute, datele nemaifiind preluate din carnetul de muncă, ci din adeverința depusă de pensionar, urmează a se utiliza, la stabilirea punctajului mediu anual, veniturile brute.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția primei instanțe este temeinică și legală, față de dispozițiile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV cu sediul în București, ..17, sector 2 Cod fiscal nr._, împotriva sentinței civile nr.2069 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Z. A. domiciliat în B., ., .. Ilfov, CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.
Președinte, E. D. B. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. N. C. |
R.C. 02 Martie 2015
red.: E.D.B./14.04.2015
tehnored.: S.Ș./4 ex./27.03.2015
Jud. fond: G. N.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 540/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 801/2015. Curtea... → |
|---|
