Recalculare pensie. Decizia nr. 275/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 11141/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7246/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.275/2015
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
GREFIER – I. L. B.
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant T. T. împotriva sentinței civile nr.6363 din data de 30.05.2014, pronunțată de Tribunalul București–Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. MUNICIPIULUI BUCURESTI, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de apel formulată se solicită ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ reclamantul T. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la revizuirea drepturilor de pensie în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferențelor pe ultimii trei ani, actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.6363 din data de 30.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul T. T., în contradictoriu cu pârâta C. De P. A Municipiului București, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că
potrivit deciziei inițiale privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, s-a stabilit că reclamantul a avut dreptul inițial la pensie deschis începând cu data de 01.04.1993 și un stagiu de 23 ani 10 luni în grupa I a de muncă.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat să i se recalculeze drepturile de pensie cu utilizarea aceluiași stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Conform art. 782 din Legea nr. 19/2000, „(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1.”
Potrivit art. II lit. a din OUG 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, așa cum a fost modificat prin OUG 209/2008, „beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I a de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Legea 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011 și care la art. 169 alin. 1 prevede: „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, data inițială de stabilire a pensiei fiind 01.04.1993, astfel cum rezultă din decizia nr._/1993. Acesta a beneficiat de recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005. În cadrul acestui proces de recalculare, pentru determinarea punctajului său mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
În baza dispozițiilor OUG100/2008 reclamantul a beneficiat de majorarea punctajelor aferente perioadei lucrată în grupa I de muncă, fapt ce rezultă din imaginea de plată 2014.
Raportând situația de fapt din speță la dispozițiile legale anterior citate, se observă că reclamantul a beneficiat deja de recalcularea pensiei prin majorarea punctajelor, ceea ce atrage incidența art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, conform căreia pensionarul nu poate beneficia de un dublu avantaj, dispoziții reluate și de art.169 din legea 263/2010.
În consecință, pretențiile reclamantului pentru recalcularea punctajului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în condițiile în care acesta deja a obținut recalcularea cu majorarea punctajelor aferente perioadelor lucrate în grupa I, sunt neîntemeiate.
Pentru motivele sus menționate cererea prin care a solicitat dublul beneficiu pentru grupa I de muncă este nefondată și a fost respinsă ca atare, precum și cererea prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 23.09.2014, în termen legal și motivat, reclamantul T. T., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.480din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Se arată că, instanța de fond in mod greșit a respins acțiunea, invocând dispozițiile OUG 100/2008, care nu au legătura cu obiectul cauzei.
De asemenea, arată că nu sunt incidente in cauza nici prevederile OUG nr. 100/2008 conform cărora pentru activitatea desfășurata in grupe superioare de munca asigurații beneficiază de acordarea unui punctaj suplimentar .
Art. II alin 1 lit. a) din acest act normativ menționează ca aceste prevederi se aplica si persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate in baza OUG nr. 4/2005 .
Învederează faptul că textul prevede si ca punctajul suplimentar nu se acorda „persoanelor in cazul cărora pt. determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de acte normative cu caracter special"
Or, exact aceasta este situația in speța de fata, reclamantul beneficiind de un stagiu complet de cotizare derogator de 20 ani.
Instanța de fond nu a avut in vedere obiectul cauzei prin care s-a solicitat recalcularea pensiei prin utilizarea unul stagiu complet de cotizare utilizat este de 20 de ani, având in vedere ca subsemnatul am o vechime in grupa I de munca - 23 anii, 10 luni
Mai mult, instanța de fond încalcă dispozițiile art.329 alin. 3 C.prod.civ., având in vedere ca decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, constituita in Secții Unite, publicata In Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, este obligatorie pentru instanța conform art.329 alin. 3 C.prod.civ. prin care a fost admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca „ dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin (1) si alin. (2) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 — 31 martie 2001 si care au desfășurat activitate in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala.
Apelantul arată că a invocat în acțiune Decizia 40/2008, iar instanța de fond nici nu a amintit de aceasta decizie și a confunda temeiul legal al recalculării pensiei, respectiv OUG NR. 4/2005 cu OUG nr. 100/2008.
Fiind o pensie stabilita anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia mea a intrat in procesul de recalculare prevăzut de HG nr. 1550/2004 si se încadrează in categoria pensiilor cărora li se aplica recalcularea conform dispozițiilor OUG nr. 4 / 2005, astfel potrivit art. 1 din OUG nr. 4/2005 „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite in baza legislației in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează in condițiile prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta ."
Hotărârea data de către instanța de fond a fost data cu încălcarea dispozițiilor legale, a deciziei nr. 40/2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție si a codului de procedura civila, de natura discriminatorie, încălcând principiile echității sociale, motiv pt. care solicit admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Solicită să se aibă în vedere principiul contributivitatii, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art. 477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Apelantul-reclamant T. T. a învestit instanța în cauză cu o cerere având ca obiect obligarea intimatei-pârâte C. de P. a Municipiului București la revizuirea drepturilor sale de pensie prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 ani, începând cu trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată (de la 18.03.2010).
Așa cum s-a reținut și de către prima instanță, drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut la data de 01.04.1993, reținându-se o vechime totală în muncă întregită la 53 ani, din care 23 ani, 10 luni în grupa I de muncă), în baza Legii nr. 3/1977.
Prima instanță a constatat că reclamantul a beneficiat de majorarea punctajului mediu anual prevăzută de dispozițiile OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, apreciind că pentru aceste considerente solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la revizuirea pensiei, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani este neîntemeiată, considerentele primei instanțe fiind însă eronate.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar raportat la dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, stagiul complet de cotizare ce trebuie avut în vedere la determinarea drepturilor de pensie ale apelantului-reclamant fiind de 20 ani, astfel cum acesta solicită, în condițiile în care a desfășurat timp de 23 ani, 10 luni activități încadrate în grupa I de muncă.
Se reține că Legea nr. 3/1977 nu cuprindea noțiunea de „stagiu complet de cotizare”, care a fost introdusă abia începând cu Legea nr. 19/2000.
Art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevedea că „stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.”
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 stabilea că “personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.”
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că noțiunea de “stagiu complet de cotizare” prevăzută de Legea nr. 19/2000 corespunde noțiunii de “vechime în muncă” prevăzută de Legea nr. 3/1977.
De altfel, și în art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arată că “stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.”
De asemenea, potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, “pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Odată reținut acest aspect, se observă că art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generală în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, “persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.”
Deși, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare, nu se poate face abstracție de faptul că, în mod real, după 20, respectiv, 25 de ani de activitate în grupa I, respectiv a II-a de muncă, asigurații se puteau înscrie la pensie pentru limită de vârstă, dacă îndeplineau și condiția privitoare la vârsta redusă. Prin urmare, aceasta era vechimea în muncă cerută de lege pentru a putea solicita pensie pentru limită de vârstă, ceea ce înseamnă că acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosită de Legea nr. 19/2000.
Totodată, Curtea constată că sunt aplicabile speței de față și cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 40/ 22.09.2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Chiar dacă, în raport de obiectul sesizării, decizia respectivă se referă în dispozitiv doar la dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, pentru identitate de rațiune se pot reține considerentele acesteia cu privire la situația tuturor persoanelor pensionate în baza Legii nr. 3/1977, care se încadrau în prevederile art. 14 din această lege, problema de drept fiind similară.
Astfel, trebuie avut în vedere că modul de stabilire al pensiei în sistemul Legii nr. 3/1977 este fundamental diferit de modul de stabilire al pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000, astfel încât, în cazul recalculării pensiilor stabilite conform Legii nr. 3/1977, pe baza formulei folosită de Legea nr. 19/2000, trebuie să se aibă în vedere și finalitatea acestor acte normative. Prin efectul art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au activat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiau de pensie ca și cum au desfășurat 30, respectiv 25 de ani în condiții normale, deci ca și cum ar fi îndeplinit regula stabilită de art. 8 din lege, deși nu realizaseră acel stagiu minim de cotizare. Potrivit considerentelor Deciziei ÎCCJ nr. 40/2008, „asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare, prin ordine ale Ministerului Sănătății și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare”. Totodată, raportat la art. 11 din Legea nr. 3/1977, cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activaseră în grupa I sau II de muncă. Așadar, această categorie de persoane beneficia de pensie într-un cuantum mai mare decât cel al persoanelor care nu activaseră în astfel de condiții 20, respectiv 25 ani, dar în același timp erau considerați a îndeplini condițiile standard de pensionare mai repede. Or, dacă în recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat, tocmai pentru această categorie de persoane și s-ar ajunge la situația în care o persoană care a activat în condiții normale 30 de ani să beneficieze de punctaj mai mare, decât una care a activat în grupa I sau II de muncă, prin împărțirea punctajului total realizat doar în 20 sau 25 de ani, tot la un stagiu de 30 de ani, ceea ce contravine scopului și finalității Legii nr. 3/1977, în vigoare la data pensionării, dar și scopului și finalității Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005.
Ca urmare, este necesar ca la calculul punctajului mediu anual să se folosească un stagiu complet de cotizare care să asigure un rezultat de natură a conduce la concluzia că pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I sau II de muncă, în numai 20 sau 25 de ani de muncă, asiguratul beneficiază de pensie, ca și cum ar fi realizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei și într-un cuantum mai mare determinat de veniturile mai mari obținute în activitate în grupa I sau II de muncă, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă se folosește stagiul de 30 de ani pentru împărțirea punctajului total realizat. În acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I și 25 de ani pentru grupa II de muncă, astfel încât prin trecere dintre cele două sisteme de calcul să nu se contravină finalității legilor aplicabile. Așa cum s-a reținut prin Decizia ÎCCJ nr. 40/2008, raportat la art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, „este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după ., deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977”. Or, folosirea unui stagiu de 30 de ani ar conduce la efecte contrare prevederilor Legii nr. 3/1977.
OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată într-adevăr prin art. 196 lit. n din actuala Lege a sistemului unitar de pensii publice, nr. 263/2010, în vigoare începând cu 01.01.2011 (art. 193), însă prin dispozițiile art. 107 alin. 1 și 2 din lege (Secțiunea a 7-a „Stabilirea și plata pensiilor”) s-a menținut posibilitatea revizuirii pensiei în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, alin. 2 stabilind că sumele rezultate în urma aplicării acestor prevederi se acordă în cadrul termenului general de prescripție.
Odată identificată o eroare în efectuarea procedurii de recalculare, aceasta poate fi remediată prin revizuirea deciziei, ce nu este supusă unui termen de decădere sau de prescripție, iar efectele unei astfel de revizuiri acoperă toată perioada cuprinsă între data stabilirii inițiale a drepturilor de pensie supuse revizuirii și data efectuării propriu-zise a revizuirii solicitate. Drepturile bănești decurgând dintr-o asemenea operațiune se cuvin pensionarului, însă numai în limita termenului general de prescripție de 3 ani, calculat de la data cererii de chemare în judecată, fiind incidente în acest caz prevederile art. 1 alin. 1 coroborate cu ale art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă (aplicabil în cauză în raport de dispozițiile art. 6 alin. 4 din Noul cod civil și ale art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011).
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că apelantul-reclamant era îndreptățit ca la calculul drepturilor sale de pensie să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, drepturile sale de pensie fiind deschise în baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuia avut în vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil. Așadar, sub acest aspect se impunea admiterea cererii formulate și obligarea pârâtei să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și să-i plătească diferențele rezultate din revizuire, începând cu 18.03.2010, astfel cum s-a solicitat.
Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba sentința atacată, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și să-i plătească diferențele rezultate din revizuire, începând cu 18.03.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul – reclamant T. T., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Griviței nr.395, ., ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.636 din data de 30.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul în Calea V. nr.6, sector 3.
Schimbă sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata diferențelor de pensie rezultate începând cu data de 18.03.2010, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Obligă intimata-pârâtă să plătească apelantului-reclamant suma totală de 1200 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. A. I.
T. C.
GREFIER
I. L. B.
Red:D.A.T/
Dact:I.B/02.02 2015
Tehnored:S.Ș./09.02.2015/4 ex.
Jud.fond: V. – C. M. - S.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2332/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1863/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
