Obligaţie de a face. Decizia nr. 594/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 10230/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5783/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.594
Ședința publică din data de 26.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant A. M. împotriva sentinței civile nr.3590 din data de 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII, având ca obiect „obligație de a face - pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant A. M., prin avocat P. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, depusă la fila 18 a dosarului de apel, lipsă fiind intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 23.02.2015 intimata-pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII a depus întâmpinare în două exemplare.
Curtea comunică apelantului-reclamant A. M. prin avocat un exemplar al întâmpinării și precizează că se va avea în vedere data depunerii acesteia la dosar.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Având cuvântul, apelantul-reclamant A. M., prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată cu motivarea că până la acest moment dispozițiile art.4 alin.4 raportat la art.3 alin.1 lit.b) pct.3 din Legea nr.341/2004 în ce privește indemnizația reparatorie și art.5 alin.1 lit.m raportat la art.4 alin.2 din același act normativ trebuia efectuată la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat corespunzător anului pentru care s-a efectuat plata și nu la salariul mediu brut din anul 2010.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._/3/2013 reclamanții A. V., G. S.-V., P. C., Rona N., T. G., Răsulescu G.-V., S. M. - A. M., au chemat în judecată pe pârâții; C. Națională de P. Publice, C. Locală de P. București Sector 1, C. Locală de P. București Sector 2, C. Locală de P. București Sector 3, C. Locală de P. București Sector 4, C. Locală de P. București Sector 5, C. Locală de P. București Sector 6, C. de P. Sectorială a Serviciului Român de Informații au formulat acțiune împotriva modului de stabilire și de plată a altor drepturi de asigurări sociale - prin care contestă cuantumul stabilit/calculat și plătit în privința indemnizației reparatorii prevăzută de dispozițiile art.4 alin.4 raportat la art.3 alin.1 lit.b pct.3 din Legea 341/2004 pentru anul 2011 cât și cuantumul stabilit/calculat indemnizației lunare, indemnizație prevăzută de art.5 alin.1 lit.m din Legea nr.341/2004, stabilit și plătit pentru anii 2011, 2012 și 2013 ian-iun 2013, având în vedere că indemnizațiile nu au fost calculate în conformitate cu dispozițiile legii speciale prevăzute de art.4 alin.4 din Legea 341/2004 potrivit cărora indemnizația lunară reparatorie, este calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, și în ce privește indemnizația lunară aceasta nu a fost calculată în conformitate cu dispozițiile art.5. - 1) potrivit cărora persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b, precum și la art.4 alin.1 beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art.4, și de următoarele drepturi: m) acordarea unei indemnizații lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art.4 alin.2;
Solicită să se constate că indemnizațiile trebuiau calculate în raport de dispozițiile legii speciale prevăzute de art.4 alin.4 raportat la art.3 alin.1 lit.b pct.3, din Legea 341/2004 - în ce privește indemnizația reparatorie și art.5 alin.1 lit.m raportat la art.4 alin.2 din Legea 341/2004 prin aplicarea coeficienților de 1,1 și respectiv 0,6% la salariul/câștigul salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, corespunzător anului pentru care s-a efectuat plata, respectiv, 2011, 2012 și 2013 și nu la salariul mediu brut din anul 2010 pentru indemnizațiile achitate în anul 2011 – zi.
Reclamanții solicită în consecință să se dispună obligarea intimatelor la recalcularea indemnizațiilor și la plata către aceștia a diferenței din indemnizațiile lunare și reparatorii datorate în conformitate cu dispozițiile legii speciale prevăzută de art.4 alin.4 raportat la art.3 alin.1 lit.b pct.3, din Legea 341/2004-în ce privește indemnizația reparatorie și art.5 alin.1 lit.m raportat la art.4 alin.2 din Legea 341/2004 prin aplicarea coeficienților de 1,1 și (respectiv 0,6% la salariul/câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, corespunzător anului pentru care s-a efectuat plata, respectiv, din 2011, 2012 și 2013 în ce privesc plățile efectuate pentru anii 2011 - zi.
Prin sentința civilă nr.3590 din data de 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. M., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Serviciului R. de Informații.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantului i s-au acordat indemnizațiile prevăzute de Legea nr.341/2004.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 „4) De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art.3 alin.1 lit.b pct.3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.”
Art.5 lit.m din Legea 341/2001 arată că „1) Persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b, precum și la art.4 alin.1 beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art.4, și de următoarele drepturi: m) acordarea unei indemnizații lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art.4 alin.2;
Art.14 lit.d din Legea nr.118/2010 a redus, de la data intrării sale în vigoare, cu 15% și indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989.
Pentru anul 2010, valoarea indemnizației stabilită în baza art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, a fost de 1,10 înmulțit cu 1836 adică 2019,6 rotunjit la 2020 la lei și de 1102 lei conform art.5 lit.m.
Prin reducerea de 15%, prevăzută de art.14 lit.d din Legea nr.118/2010, (adică 302,94), rezultă o valoare de 1716,66 rotunjită la 1717 lei valabilă în octombrie 2010, reducerea aplicându-i-se și indemnizației prevăzute de art.5 lit.m.
Art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010, stipulează că începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art.2 alin.1 lit.a, b și d și alin.4, art.13 și 14 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Pârâta avea obligația legală de a plăti o indemnizație cu 15% majorată față de cuantumul din octombrie 2010, adică 1975 lei rezultată din efectuarea calcului prevăzut de actul normativ mai sus menționat astfel că pârâta nu avea obligația plății unei indemnizației reparatorii aferentă anului 2011 la valoarea de 2224,4 lei/lună (adică 1,1 X câștigul salarial mediu brut), la fel și pentru indemnizația prevăzute de art.5 lit.m.
Art.4 alin.4 din Legea 341/2004 arată că indemnizația lunară reparatorie se calculează prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata iar art.5 lit.m calculează indemnizația ca fiind 0,6 din salariul mediu brut.
În anul 2011 acest salariu mediu a devenit câștig salarial mediu brut, legea bugetului asigurărilor sociale de stat folosind această ultimă sintagmă.
Neplata pentru anul 2011 a indemnizației la valoarea solicitată de reclamant nu a fost determinată de faptul că se pune o problemă de interpretare și că aceste două noțiuni nu ar fi echivalente, Legea 287/2010 neconținând sintagma salariul mediu brut ci pe aceea de câștig salarial mediu brut, ci doar de aplicare a unor legi în situația în care dispozițiile legii 285/2010 sunt dispoziții cu caracter special raportat la dispozițiile legii 341/2004.
Acest fapt însemnă că în anul 2011 indemnizația prevăzută de art.4 alin.4 și 5 lit.m din legea 341/2004 trebuia să se calculeze conform dispozițiilor din Legea 285/2010 și să rămână la valoarea prevăzută de acest act normativ și nu prin aplicarea coeficientului de 1,1 sau 0,6 asupra câștigului salarial mediu brut.
În acest sens s-a pronunțat Decizia nr.22/18.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului și a stabilit.că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 și art.5 alin.1 lit.m din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010, indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr.341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
Potrivit art.II, art.8, alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010, completată prin Legea nr.283/2011, în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art.14 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011.
Potrivit art.3, alin.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art.14 din Legea nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
În anul 2013 indemnizațiile se supun legislației în vigoare în anul 2013 adică tot art.3, alin.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2012, care arată că începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art.14 din Legea nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
Art.14 din OUG 103/2013 menține și ea această plafonare pentru anul 2014 „În anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: (...) l) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare.”
Rezultă că începând cu această dată, adică iunie 2012 și în prezent, cuantumul indemnizațiilor este cel de la nivelul lunii iunie 2012 adică de fapt cel din iunie 2010, de 2020 de lei și 1102 lei, până la o nouă intervenție legislativă care să ridice această plafonare sau să impună o altă modalitate de calcul.
Instanța nu a admis același tratament juridic pentru reclamant ca și cel obținut de numitul S. Ș. prin sentința 406/21.02.2012 a Tribunalului Dâmbovița deoarece în actualul sistem de drept precedentul judiciar nu poate fi invocat pentru obținerea unei soluții favorabile iar Decizia 22/18.11.2013 a ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe și a tranșat această problemă de drept exact în sensul opus celui din sentința invocată.
Nu s-a reținut nici faptul că reclamantul a fost lipsit de dreptul său prin existența practicii neunitare ca în cauza B. c României deoarece o practică neunitară se poate ivi oricând într-un sistem de drept cu instanțe ce au o competență teritorială iar această practică a fost înlăturată prin Decizia 22/18.11.2013 a ÎCCJ.”
Art.18 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar arată că în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
Art.9. Din OUG 84/2012 arată că „Prevederile art.15, 18, 19 și 20 ale art.II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.”
Nu s-a reținut în speță nici o încălcare a art.1 din Protocolul 1 CEDO
Indemnizațiile reparatorii reprezintă un "interes patrimonial" ceea ce determină . protecție a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Chiar dacă s-ar considera că prin legislația succesivă, începând cu anul 2011, prin care s-a impus o altă modalitate de calcul a indemnizațiilor sau plată acestora nu s-a mai acordat, s-ar produce o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului raportat la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, și în această situație, pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Ingerința este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr.118/2010, Legea 285/2010, OUG 80/2010, OUG 84/2012, OUG 103/2013.
Ingerința urmărește un scop legitim privind reducerea cheltuielilor bugetare.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru instanța a trebuit să stabilească în concret dacă reducerea sau neplata a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO.
Acest raport nu este respectat dacă contestatorul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă.
Rezultă că reducerea cuantumului indemnizațiilor este de câteva procente (de la 2020 lei la 1975 lei și revine la 2020 lei) iar neplata este temporară astfel că s-a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO.
Instanța nu a putut analiza ingerința decât din perspectiva regulii generale, a primei norme din art.1 din Protocolul nr.1 adică aceea a dreptului la respectarea bunurilor, și nu ca o încălcare de tipul privării de proprietate, adică cea de-a doua normă din același text.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul A. M..
În motivarea apelului, apelantul a arătat că în cauza instanța de fond nu a avut în vedere motivul acțiunii, potrivit căruia în condițiile art.67 - 3) din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
Așadar având în vedere că nici până la acest moment dispozițiile art.4 alin.4 raportat la art.3 alin.1 lit.b pct.3, din Legea 341/2004 - în ce privește indemnizația reparatorie și art.5 alin.1 lit.m raportat la art.4 alin.2 din Legea 341/2004 în ce privește indemnizația lunară aplicarea coeficienților de 1,1 și respectiv 0,6% pentru plata acestor indemnizații trebuia efectuată la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, corespunzător anului pentru care s-a efectuat plata și nu la salariul mediu brut din anul 2010 - în condițiile în care:
Legea specială nu a fost nici modificată și nici abrogata expres și în condițiile în care, nu se poate reține că este incident un eveniment legislativ implicit - acesta nefiind recunoscut expres prin dispozițiile art.67 - 3) din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă, potrivit căruia (nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres), dată fiind apariția unei norme speciale distincte art.1 raportat la art.10 alin.1 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a fost interpretata în mod eronat în senul că ar fi stabilit un mod de calcul diferit.
Pe de altă parte, în cauză nu poate fi reținuta ca fiind incidența Decizia nr.22/18.11.2013 a ICCJ și pentru anul 2012 și 2013, câtă vreme această decizie stabilește modalitatea de calcul numai pentru 2011 și privește, numai pentru anul 2011, aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plata în octombrie 2010 - și nu are legătura cu obiectul cauzei prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor exprese ale Legii 341/2004 în ce privește calculul și plata indemnizației reparatorii și lunare prin aplicarea coeficienților de 1,1 % și 0,6 % la salariul mediu brut/câștigul salarial mediu brut din anul în care se face plata.
Astfel, se impune constatarea faptului că indemnizațiile au fost calculate greșit cu nerespectarea dispozițiilor legii speciale 341/2004 potrivit celor de mai sus, coeficienții de 1,1% și 0,6% la fiind aplicați la salariul/câștigul salarial mediu brut " utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru anul 2010 și nu corespunzător anului, pentru care s-a efectuat plata. În ce privesc plățile efectuate pentru indemnizația reparatorie pentru anul 2011 și indemnizația lunară pentru anii 2011, 2012 și ian iun 2013.
Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice - - pe de o parte constituie dreptul comun în ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice,
- pe de altă parte art.10 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice nu face nici o referire expresă la faptul că indemnizațiile se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010 ci
- de asemenea aceste dispoziții constituie norme de drept comun în arport de dispozițiile legii speciale Legea 341/2004 - legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 în raport de dispozițiile căreia:
.respectiv de dispozițiile art.4 alin.4 raportat la art.3 alin.1 lit.b pct.3, din Legea 341/2004 - în ce privește indemnizația reparatorie și art.5 alin.1 lit.m raportat la art.4 alin.2 din Legea 341/2004 aplicarea coeficienților de 1,1 și respectiv 0,6% trebuia efectuată la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, corespunzător anului pentru care s-a efectuat plata, respectiv, 2011, 2012 și 2013 și nu la salariul mediu brut pe 2010 - astfel cum s-a calculat și conțină să fie calculate aceste indemnizații și în prezent.
Ori principiul de drept specialis derogat legi generali conform căruia: norma specială primează față de normă generală care trebuie aplicat atunci când devin concurente norme de același rang din dreptul intern, a fost lăsat neaplicat fiind lipsit de substanță.
De asemenea trebuie avut în vedere că lex posterior non derogat legi priori specialis, respectiv - o lege generală mai recentă nu are prioritate față de legea specială mai veche, dacă aceasta din urmă conține reglementarea specială, iar legea nouă nu conține o prevedere referitoare la aplicarea legii în timp.
Astfel, potrivit art.67 - 3) din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă (3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
În ce privește cuantumul stabilit/calculat al indemnizației lunare, indemnizație prevăzută de art.5 alin.1 lit.m din Legea nr.341/2004 pentru anii 2011, 2012 și 2013 (ian-iun 2013) acesta în mod similar este calculat eronat tot prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru anul 2010 deși procentul de 0,6% trebuia raportat la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru fiecare an în care s-a efectuat plata indemnizației în raport de cuantumul anual al salariului/câștigului salarial brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor de stat:
Pentru anul 2011 - în valoare de 2022 lei în condițiile art.15 din Legea nr.287/2010,
Pentru anul 2012 - în valoare de 2117 le în condițiile art.17 din Legea nr.294/2011 și
Pentru ian- iun 2013 - în valoare de 2223 lei în condițiile art.16 din Legea 6/2013 în condițiile legii speciale prevăzută de art.4 alin.4 din Legea 341/2004 indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata și... art.5 alin.1 lit.m din Legea_ și în ce privește indemnizația lunară aceasta nu a fost calculată în conformitate cu dispozițiile art.5 - 1) Persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b, precum și la art.4 alin.1 beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art.4, și de următoarele drepturi: m) acordarea unei indemnizații lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0.6, calculat conform prevederilor art.4 alin.2 din Legea 341/2004.
Însă dreptul stabilit și plătit a fost raportat în mod incorect și nelegal la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru anul 2010.
Pentru anul 2012 indemnizația lunară avea un cuantum cuvenit de 0,6x2117 = 1270,21
1270-70 CASS = 1200 lei
Ian-iun 1200 lei - 1019 lei = 181 lei/lunăx6 luni = 1086 lei
Iul - dec 1200 lei - 1041 lei = 159 lei/lună x 6 = 954 lei
În total diferența fiind de 1086 + 954 = 2.040 lei/persoană de recuperat pentru anul 2012 în ce privește indemnizația lunară, dat fiind că dreptul încasat a fost următorul:
Ian - iun 1796 x 0,6 = 1077,6
1078 - 59 CASS = 1019 lei x 6 luni = 6114
Iul-dec 1836x0,6 = 1101,6 1102 - 61 CASS = 1041 x 6 luni = 6246
Total încasat 6114 + 6246 = 12.360 lei/anul 2012 drept încasat Tot astfel și pentru anul 2013 s-a calculat în mod greșit indemnizația lunară, coeficientul de 0,6 % fiind aplicat la valoarea salariului mediu/câștigului salariat mediu brut pe anul 2010 în loc de anul 2013 corespunzător dispozițiilor Legii speciale având n vedere că plata s-a acordat pentru anul 2013.
În consecință neactualizarea indemnizațiilor anulai în raport de criteriile prevăzute în legea specială 341/2004 - respectiv prin aplicarea coeficienților de 1,1 și respectiv 0,6% la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, corespunzător anului pentru care s-a efectuat plata, respectiv, 2011, 2012 și 2013 s-a acordat un cuantum al indemnizațiilor necorespunzător legii, calculat cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, fiind afectat în minul dreptul cuvenit fiecărui reclamant.
Sub un alt aspect trebuie reținut că indemnizația reparatorie prevăzută de aceste dispoziții reprezintă un bun aflat sub protecția art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a constatat și statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.88/2013 obligatorie erqa omnes în conformitate cu care "indemnizațiile prevăzute la art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 constituie un "bun" în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale" dispozițiile art.44 din Constituție interpretat în conformitate au art.11 și 20 din Constituție potrivit art.1 din CEDO în conformitate cu art.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele: Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006, și Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, 2009 prin care Curtea a stabilit că: art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenție nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială, fiind ia libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri, singura condiție impusă statului este aceea de a respecta art.14 din Convenție privind nediscriminarea, dacă, în schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturi provenite din sistemul de asigurări sociale - indiferent dacă acestea rezultă sau nu din plata unor contribuții - acea legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
Hotărâri obligatorii și pentru instanța de judecată în condițiile art.1 alin.5 din art.15, art.124 alin.3 din Constituție, coroborate cu art.1 din CEDO. Și art.991 din Legea 304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor care, odată reglementat în legea internă de legiuitorul român care a stabilit criteriile și condițiile de acordare a indemnizației constituie o obligație a statului de a acorda indemnizația persoanelor care îndeplinesc condițiile stabilite în Legea 341/2004 potrivit jurisprudenței constate a Curții Europene a Drepturilor Omului astfel cum a fost reținută în cauzele Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006, și Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, 2009 iar faptul îndeplinirii condițiilor de către reclamanți a fost confirmat prin eliberarea de către instituțiile abilitate ale statului a documentelor doveditoare depuse și la dosarul cauzei în ce privește pe fiecare reclamant respectiv; Brevet prin care s-a acordat titlul de Luptător pentru victoria revoluției romane din decembrie 1989, Certificat de luptător remarcat prin fapte deosebite pentru victoria revoluției romane din decembrie 1989, dobândit în baza Legii 42/1990, Certificat prin care s-a confirmat titlul de Luptător remarcat prin fapte deosebite pentru victoria revoluției romane din decembrie 1989, preschimbat în baza Legii 341/2004, Legitimație etc., urmând a regăsi atașat acțiunii toate documentele doveditoare îndeplinirii condițiilor legale de către reclamanți inclusiv declarația pe proprie răspundere în vederea primirii dreptului.
Având în vedere că dreptul la indemnizația reparatorie în cauză o prestație socială care trebuie acordată în conformitate cu jurisprudența constată a CEDO astfel cum aceasta a fost menționată în cauzele Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006, și Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, 2009 menționate anterior în care Curtea a refuzat să facă distincție între prestațiile necontributive și cele contributive statuând că prestațiile sociale intră sub protecția art.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, afectarea acesteia cu titlu definitiv pentru anul 2011 - în sensul acordării unui cuantum nelegal stabilit afectează dreptul legal de proprietate al reclamanților.
În acest context dat fiind că obligația respectării legilor consacrată de art.1 alin.5 art.15 și art.53 din Constituție, nu presupune, prin conținutul său, asigurarea unui cadru legislativ inflexibil, intervenția legislativă fiind necesară... pentru a asigura un cadru normativ unitar iar interpretarea judiciară trebuie să contribuie la o mai bună aplicare a legii și la îndepărtarea oricăror situații echivoce sau inechități în aplicarea legii astfel cum se poate desprinde din Decizia nr.1237/06.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în M. Of. nr.785/24 nov. 2010.
Potrivit art.15 din Constituție cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile stabilite prin acestea.
Existența și calitatea legii este supusă controlului Curții Europene a Drepturilor Omului, în accepțiunea căreia legea trebuie să realizeze cumulativ două condiții: (A) să existe ca legislație în vigoare și (B) să prezinte un cumul de trăsături juridice. A. Existența legii se apreciază în sens material. Atingerile aduse drepturilor și libertăților garantate de Convenție sunt definite de statele însele ce apreciază circumstanțele care le pot justifica. Legea trebuie să existe, să fie în vigoare la momentul restricției aduse dreptului, să statueze asupra garanțiilor adecvate ce însoțesc restricțiile aduse dreptului și să prezinte un minim de efectivitate.
Trăsăturile juridice ale legii au ca scop evitarea arbitrarului din partea autorităților naționale și semnifică compatibilitatea legii cu preeminenta dreptului menționată explicit în Preambulul Convenției, acesta din urmă impunând următoarele exigențe: a) să fie accesibilă, b) să fie previzibilă.. Previzibilitatea legii este determinată de o . circumstanțe: conținutul textului în discuție, domeniul de aplicare a legii și destinatarii ei, precum și de interpretarea judiciară a fiecărei cauze, cu condiția ca rezultatul să fie coerent. Evaluarea circumstanțelor și a consecințelor ce pot decurge dintr-un anumit act poate fi și rezultatul activității persoanei în cauză, precum și rezultatul consultării opiniilor unor specialiști. Îndeplinirea cerințelor privind accesibilitatea și previzibilitatea legii se analizează la momentul producerii ingerinței din partea autorităților naționale. Buletinul CEDO Jurisprudența lunară a CEDO. C. B., M.M. P., T. T., M.T. S., D. B.. Revista lunară I, 9-10/2008. Noțiunea autonomă de lege.
Deopotrivă principiile dreptului administrativ care rezultă din reglementarea Constituțională pune în prim plan principiul legalității, ce decurge atât din dis part.1 alin.5 din Constituție cât și din dispozițiile art.15 din Constituție.
Supremația legii înseamnă superioritatea juridică a legii, în sistemul de drept fiind astfel asigurată conformitatea tuturor actelor juridice cu legea.
Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecință a principiului supremației legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât privește actele administrative (individuale și normative), acestea fiind acte de executare a legii, condiția de conformitate este indiscutabilă. De altfel, acest principiu al conformității actelor administrative cu legea rezultă în mod expres și din dispozițiile constituționale suscitate.
Pe cale de consecință, și indemnizația reparatorie ca prestație socială necontributivă pe care statul s-a obligat să o plătească este inclusă în noțiunea de bun, astfel cum această noțiune este privită de Curtea Europeană, întrucât aceste sume de bani reprezintă o valoare patrimonială, făcând astfel parte din dreptul de proprietate.
Prin neacordarea drepturilor bănești întocmai potrivit celor prevăzute de lege se restrânge dreptul persoanelor care îndeplinesc condițiile legale de a avea efectiv în patrimoniul lor sumele stabilite prin lege, în condițiile în care cel puțin două dintre condițiile prevăzute în teza II a art.1 din Primul Protocol nu sunt îndeplinite, în sensul că
Nu este în prezența unei cauze de utilitate publica și nici a principiilor generale ale dreptului internațional - ci suntem numai în prezența unei interpretări și aplicări greșite a legii de către instituțiile pârâte.
În raport cu art.20, precum și cu art.44 alin.1 și alin.2 din Constituție Aceste dispoziții constituționale se referă la: interpretarea și aplicarea drepturilor și libertăților cetățenilor în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele la care România este parte, prioritatea reglementarilor internaționale, faptul că dreptul de proprietate și creanțele asupra statului sunt garantate, faptul că proprietatea privată este garantată și ocrotita în mod egal prin lege, indiferent de titular. Pe cale de consecința, și art.1 din Primul Protocol adițional a devenit, după ratificare, parte integrantă a sistemului roman de drept, având forța Constituționala și supralegislativă. Or, așa cum a argumentat anterior, Guvernul României a încălcat norma internațională referitoare la respectarea bunurilor persoanei, implicit dreptul la prestația socială privit ca un bun necorporal, ca valoare patrimonială.
Sub un alt aspect se impune cu necesitate asigurarea unei securități indispensabile relațiilor juridice existente între autoritatea publică, pe de o parte, și persoanele administrate, pe de altă parte; dreptul persoanei administrate care și-a adaptat comportamentul funcție de legea existenta la un moment dat, de a se baza în mod legitim pe menținerea situației de drept (așa-numita "încredere legitimă") în caz contrar stabilitatea raporturilor juridice consfințite prin lege ar fi complet bulversată.
Altfel spus, așa cum practica judiciară a statuat, acolo unde începe dreptul cetățeanului, se încheie dreptul de apreciere al autorității publice. În cazul concret al OUG nr.84/2012 autoritatea pârâtă a dispus "mai presus de lege", prin încălcarea drepturilor omului și prin încălcarea legii și a creat o reducere a drepturilor cuvenite reclamanților.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Curtea sustine considerentele ample si corecte ale tribunalului, pe care si le insuseste in intregime, pentru a nu le mai relua.
Curtea noteaza ca, potrivit art.II, art.18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010, completată prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin.4 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă. În aceste condiții în mod corect la nivelul anului 2012 pârâta nu a achitat indemnizația reparatorie.
Curtea mai retine ca prin Decizia nr. 22/2013 din 18.11.2013, pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, ICCJ a statuat ca, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, s-a stabilit ca indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
Astfel, potrivit art.II, art.18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010, completată prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă. În aceste condiții în mod corect la nivelul anului 2012 pârâta nu a achitat indemnizația reparatorie, cât timp ultima nu era datorată reclamantului.
Indemnizația reparatorie nu se acordă nici în anul 2013, conform art. 9 din OUG nr. 84/2012.
Cat priveste încălcarea dispozițiilor art.1 Protocolul 1, in sensul unei ingerințe din perspectiva respectării dreptului de proprietate, în raport cu art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea noteaza urmatoarele:.
O ingerinta in sensul invocat nu a avut loc iar aplicarea dispozițiilor art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 in sensul reducerii cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare nu a condus încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale intrucat aceasta masura de politica financiara a statului a fost legală, a urmărit un scop legitim și a respectat un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În speță, aceste caracteristici sunt respectate pentru că: 1)reducerea a avut o bază legală(Legea nr. 118/2010); 2) a existat un scop legitim pentru a se proceda în acest mod (în ceea ce privește legitimitatea scopului aceasta rezultă și din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale, în care se reține că justificarea de către Guvern a adoptării legii criticate are în vedere "evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în cursul anului 2010". Astfel, Guvernul consideră că "se impune adoptarea de măsuri în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organisme financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea țintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010".
În ceea ce privește respectarea celei de a treia cerințe referitoare la ingerință, trebuie menționat că, în speță, urmare a diminuarii indemnizatiei recurentului, totuși acesta nu a fost lipsit total de venituri și nici nu i s-au suprimat integral drepturile conferite de Legea nr. 341/2004.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. M., domiciliat în București, ., ., ., CNP_, împotriva sentinței civile nr.3590 din data de 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în București, .. 4, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. H. P. A.
GREFIER
F. V.
Red.:L.H.
Dact.: A.C./4 ex./06.03.2015
Jud. fond: M. A.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1177/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1573/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
