Recalculare pensie. Decizia nr. 2652/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2652/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 1604/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2279/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2652/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.932 din data de 02.02.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. I., cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata M. I., personal, legitimată în fața instanței, lipsind apelanta C. de P. a Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei M. I., iar aceasta a formulat întâmpinare, fiind înregistrată la dosar la data de 14.05.2015.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei, în combaterea apelului.
Intimata M. I. solicită respingerea apelului, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Depune la dosar, în copie, decizia de pensie nr._/4.06.2015 emisă în urma hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În temeiul art.394 din Codul de procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 20.01.2014, reclamanta M. I. a chemat in judecată pe intimata C. de P. a Municipiului București, solicitând obligarea paratei să recalculeze drepturile de pensie, cu luarea in considerare a veniturilor evidentiate in adeverința nr.7647/12.12.2013 emisa de Compania Națională Loteria R. S.A..
Prin sentința civilă nr.932 din data de 02.02.2015 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea; a obligat pârâta sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia cuvenita reclamantei, începând cu data de 01.02.2014, cu luarea in considerare si a veniturilor brute atestate de adeverința nr. 7647/12.12.2013 emisa de Compania Națională Loteria R. S.A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr._/24.07.2014, emisă de intimată, s-a respins cererea de recalculare a drepturile de pensie pentru limită de vârstă.
În motivarea deciziei de pensie s-a reținut refuzul valorificării veniturilor din adeverința nr. 7647/12.12.2013 emisa de Compania Națională Loteria R. S.A., întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și anexa nr.15 cap. VI din H.G. nr. 257/2011.
Veniturile menționate în adeverința nr.7647/12.12.2013 emisa de Compania Națională Loteria R. S.A. trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”. Acest principiu este preluat din vechea reglementare, respectiv art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, și poate fi rezumat, în esență, la faptul că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Principiul este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 din Legea nr. 263/2010, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Veniturile menționate in adeverința în cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noile reglementări privind calculul drepturilor de pensie, instituite prin Legea nr. 19/2000 și ulterior prin Legea nr.263/2010, au fost construite in jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași.
Prin decizia nr.19/10.12.2012, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit, în interpretarea și aplicarea prevederilor art.2 lit.e și art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 și pct.V din anexa la O.U.G. nr.4/2005, că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 trebuie luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și dacă pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În speță, deși cererea de valorificare a veniturilor a fost depusă și soluționată sub incidența noii reglementări în materie, respectiv Legea nr. 263/2010, pentru identitate de rațiune, prin prisma prevederilor Legii nr. 263/2010, valorificarea veniturilor suplimentare este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în Decizia nr.19 din 10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cum în adeverință se arată că pentru perioada lucrată s-a reținut și virat C.A.S., pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 107 alin. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010 a fost obligată parata să emita o nouă decizie, prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, începând cu data de 01.02.2014, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 7647/12.12.2013 emisa de Compania N. Loteria R. S.A..
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond a dispus cu încălcarea prevederilor art.165 din Legea nr.263/2010 raportat la art.124-127 din H.G. nr.257/2011 valorificarea unei adeverințe ce relevă venituri brute și nu venituri suplimentare ce s-ar impune a fi valorificate suplimentar salariului de încadrare și a celorlalte sporuri deja valorificate, fapt ce conduce la îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului-intimat, instituție sancționată de art. 1345 din Codul civil.
Instanța de fond a dispus cu încălcarea dispozițiilor art.6 din Decretul nr. 46/1982 raportat la art. 76 din H.G nr. 257/2011 și cu neobservarea probatoriului administrat și susținut în ședință publică, prin care
am arătat faptul că salariul de încadrare, sporul de vechime relevat de adeverința nr. 7647/12.12.2013 eliberata de Compania Naționala Loteria R. S.A. se regăsesc deja valorificate în buletinul de calcul iar în situația în care nu cunoaștem tipul veniturilor suplimentare realizate de reclamant, cuantumul sporului acordat, temeiul de drept al acordării acestuia, neputând fi verificată legalitatea aplicării acestor sporuri instituția nu poate proceda la valorificare decât prin înlocuirea veniturilor valorificate in buletinul de calcul cu cele relevate in adeverințe si nu la adăugarea acestora.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată instanța a fost investită să se pronunțe asupra următoarelor: valorificarea veniturilor brute din adeverința nr. 7647/12.12.2013 eliberata de Compania Naționala Loteria
R. S.A. cu respectarea dispozițiilor art.165 din Legea nr. 263/2010, precum si a veniturilor reprezentând ore prestate peste programul normal de lucru evidențiate in adeverința nr.7647/12.12.2013 eliberata de Compania Naționala Loteria R. S.A.; achitarea diferențelor de pensie rezultate, începând cu data de 01.02.2014 si in continuare pana la achitarea efectiva.
Din punctul de vedere al instituției apelante, motivul de apel îl constituie obligarea acesteia la valorificarea veniturilor relevate de adeverința – suplimentar - veniturilor deja valorificate, fapt ce ar conduce la dubla valorificare a salariului de încadrare a sporului de vechime si a celorlalte sporuri deja valorificate si incluse din nou in cuantumul veniturilor brute, prin sintagma venit brut realizat înțelegând totalitatea veniturilor realizate - salariu de incadrare, spor vechime, alte sporuri acordate conform legii.
Hotărârea pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a legii, întrucât instanța de fond nu a ținut cont de prevederile dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii coroborat cu art. 24 din Legea nr. 19/200 principiul contributivității fiind preluat si de art. 48 alin. 1 si 2 din Legea nr. 263/2010. Cum prin dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 46/1982 se prevede „De asemenea, compensațiile acordate potrivit art. 3 nu se iau în considerare la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în funcție de nivelul pensiei (...)" rezultă deci fără putința de tăgadă faptul ca pentru aceste sume nu se reținea contribuție CAS si nici pensia suplimentara, motiv pentru care sumele obținute si dovedite in adeverința nr.7647/12.12.2013 eliberata de Compania Naționala Loteria R. S.A. nu poate fi valorificata la calculul pensiei.
La data de 14.05.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata M. I., solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică, a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele argumente:
Veniturile reprezentând salariul de încadrare, spor vechime și concediu de odihnă, atestate de adeverința nr.7647/12.12.2013 eliberată de CN Loteria Română S.A. trebuie să fie valorificate, pentru toate aceste sume angajatorul calcând și virând contribuții de asigurări sociale, așa cum reiese din conținutul adeverinței.
Prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
In motivare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut ca Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Sub acest aspect nu poate fi primită teoria în sensul că s-ar face o aplicare retroactivă a Legii nr. 19/2000, în ceea ce privește principiul contributivității, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au născut anterior datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia au fost stabilite pensiile aflate în discuție, nu există obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului. Ulterior, noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000, a instituit obligația virării acestei contribuții de asigurări sociale atât pentru angajator, cât și pentru angajat, reglementând și posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).
Conform art. 8, 9 și 117 din Legea nr. 57/1974 și art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.
În același timp dispozițiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază și o . sporuri sau indemnizații ce nu intraseră anterior în această bază.
Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.
În acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Astfel, interpretarea general obligatorie, care ar contura sau determina înțelesul și sensul legii, are ca obiect principal și exclusiv interpretarea considerată ca necesară, față de sensul îndoielnic sau obscur al legii.
Interpretarea cazuistică, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanțelor judecătorești învestite cu o anumită cauză.
Această concluzie este întărită de considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, enunțate în cauza M. contra României (hotărârea din 22 noiembrie 2002, par.42), astfel: în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății.
În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
O situație similara este reprezentata si de dispozițiile din Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a preluat practic sistemul de asigurări sociale de tip nou, creat prin apariția Legii nr. 19/2000, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. Așadar, principiul contributivității este prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Cum interpretarea data de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 19/17.10.2011, este obligatorie, atunci nici veniturile reprezentând salariul de încadrare, spor vechime și concediu de odihnă, atestate de adeverința nr.7647/12.12.2013 eliberată de CN Loteria Română S.A. nu trebuie excluse din calculul pensiei pentru limita de vârsta, pentru aceste venituri achitându-se contribuții de asigurări sociale, care trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei, ca atare, in cauza, trebuie luate in considerare.
Totuși, pentru a nu se ajunge la o dublă valorificare, luarea în considerare a veniturilor din adeverințele în litigiu pentru perioadele anterior menționate va fi efectuată prin înlocuirea salariilor și sporurilor deja valorificate în aceste perioade, pentru că nu este vorba de noi venituri, ci de venituri pe care intimata le-a mai prezentat la C. de pensii dar sub o formă defalcată.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 din Codul de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu 01.02.2014, cu luarea în considerare și a veniturilor reprezentând salariul de încadrare, spor vechime și concediu de odihnă, atestate de adeverința nr.7647/12.12.2013 eliberată de CN Loteria Română S.A., prin înlocuirea veniturilor deja valorificate pentru perioada respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6 împotriva sentinței civile nr.932 din data de 02.02.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. I., CNP_, cu domiciliul în București, sector 4, st. Moldoveni nr. 6, ., ..
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu 01.02.2014, cu luarea în considerare și a veniturilor reprezentând salariul de încadrare, spor vechime și concediu de odihnă, atestate de adeverința nr.7647/12.12.2013 eliberată de CN Loteria Română S.A., prin înlocuirea veniturilor deja valorificate pentru perioada respectivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./4 ex/15.07.2015
Jud.fond: C.L. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1447/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 685/2015. Curtea... → |
|---|
