Recalculare pensie. Decizia nr. 1177/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1177/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2017/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 311/2015)
DECIZIE Nr. 1177/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător E. D. B.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 2160/24.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul O. I., având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, intimatul a depus la data de 10.02.2015 note scrise, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel s-au comunicat intimatului la data de 02.02.2015, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2160 F din data de 24 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul O. I., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului prin utilizarea veniturilor și a mențiunilor înscrise în adeverințele nr. KLK/1872 și nr. KLK/1893 ambele emise la 10.06.2014 de către ..R.L. FETEȘTI, adeverințele nr. 1072 și nr.1073 ambele din 19.06.2014 emise de CCCF PODURI DUNĂRENE SA, adeverința nr. 2742 din 27.04.2009 emisă de PRIMARIA COMUNEI M. V., precum și în adeverința nr. 216/20.11.1997 eliberată de F.N.C. Fetești; a obligat pârâta la plata diferențelor rezultate ca urmare a recalculării, începând cu data de 01.08.2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
În virtutea principiului contributivității, reclamantul este îndreptățit ca, la calculul drepturilor de pensie, pârâta să țină cont de toate veniturile realizate și de faptul că activitatea desfășurată de dânsul în perioadele precizate în adeverințe se încadrează în grupa a II-a de muncă, inclusiv de cele prevăzute în adeverințele nr. KLK/1872/10.06.2014 și nr. KLK/1893/10.06.2014 ambele eliberate de ..R.L., adeverințele nr. 1072/19.06.2014 și nr.1073/19.06.2014 ambele eliberate de CCCF PODURI DUNĂRENE SA, adeverința nr. 2742/27.04.2009 eliberată de PRIMARIA COMUNEI M. V. și adeverința nr. 216/20.11.1997 eliberată de F.N.C. Fetești, atâta timp cât pentru aceste venituri au fost achitate contribuții de asigurări sociale conform legislației în vigoare la momentul acordării.
Potrivit dispozițiilor art.107 alin.5 din Legea nr.263/2012, pensia recalculata se acorda începând cu luna următoare celei in care s-a depus cererea de recalculare.
Din cuprinsul cererii adresată de reclamant pârâtei, a rezultat că, cererea privind recalcularea drepturilor de pensie a fost depusă la pârâtă la data de 04.07.2014, astfel că drepturile de pensie ale reclamantului se vor recalcula începând cu data de 01.08.2014.
Pentru a repara integral si efectiv prejudiciul suferit de reclamant prin refuzul pârâtei de a-i recalcula pensia, asupra sumei reprezentând diferențele dintre pensia cuvenita și cea încasată, au fost aplicate actualizarea cu indicele de inflație până la plata integrală.
In baza art.453 alin.1 Cod pr. civilă a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul legal și motivat, pârâta C. de Pensii Ialomița, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă, aceasta arată că, în conformitate cu art. 165 din Legea nr. 263/2010 „La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile brute sau nete înregistrate in carnetul de munca se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. "
In temeiul principiului contributivității aflat la baza Legii nr. 263/2010: "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice (angajat si angajator), participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
In conformitate cu H.G. nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: o formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; a premiile anuale si premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982.
Aceste venituri nu pot fi valorificate la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat deoarece nu au făcut parte din baza de calculare al pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, iar pe de altă parte nu pot fi luate în calcul deoarece în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010 la determinarea punctajelor anuale până la . Legii nr. 263/2010 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă si sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prin urmare aceste venituri nu au avut un caracter permanent în accepțiunea Legii retribuirii după cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974 si a Legii nr. 49/1992, nu au fost cuprinse în conținutul acestor acte normative si, în consecința, nu pot fi luate în considerare pentru determinarea punctajului mediu anual.
A dispune luarea în considerare a totalității veniturilor brute pentru aceeași perioadă care a fost avută în vedere de pârâtă la momentul stabilirii drepturilor de pensie ale reclamantului, în condițiile în care acestea nu au fost defalcate în elementele componente ale dreptului salarial, pentru a se putea cenzura ce nu s-a valorizat la recalcularea pensiei, ar duce, cel puțin, la valorificarea unora din aceste elemente de două ori.
Prin urmare, în lipsa defalcării veniturilor, atât pârâta cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica, în funcție de datele din adeverință, dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat, casa de pensii nu poate fi obligată la utilizarea salariilor brute indicate în adeverința invocată.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a i acorda diferența de pensie actualizată cu inflația, în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat pe anul precedent.
In aceste condiții valoarea punctului de pensie a fost indexată anual cu rata inflației, crescând de la 323,1 in 2006 la 790,7 in prezent.
Intimatul nu a depus întâmpinare. Prin notele scrise formulate, a solicitat respingerea apelului, ca nefundat și menținerea sentinței atacate, care este legală și temeinică.
În apel, nu au fost administrate probe.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin adeverința nr. KLK/1872/10.06.2014 eliberată de ..R.L. (fila 19 din dosarul de fond), se atestă că, în perioada 19.07._75, reclamatul, încadrat fiind ca muncitor necalificat, a desfășurat activitate încadrată în schimburi, beneficiind de un spor pentru munca în timpul nopții de 15%, pentru care s-a virat contribuția de asigurări sociale.
În mod just instanța de fond a reținut că acest spor se impune a fi avut în vedere în calculul pensiei, în măsura în care nu a fost valorificat, pentru a se da eficiență principiului contributivității, reglementat atât de Legea nr. 19/2000, cât și de Legea nr. 263/2010.
Potrivit prevederilor art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Din economia textelor legale menționate, Curtea reține că pot fi valorificate la calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă – brute sau nete, după cum legea prevede pentru anumite perioade, precum și sporurile atestate prin adeverințe, dar numai dacă se indică denumirea sporului și procentul ori suma acordată.
Potrivit celor statuate prin decizia nr. 19 din 10.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Complet competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Chiar dacă intimatul-reclamant s-a adresat instanței de judecată pentru valorificarea adeverinței mai sus menționate după . Legii nr. 263/2010, având în vedere că în prezenta cauză s-a pus problema valorificării unor venituri suplimentare pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, interpretarea dată prin decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este pe deplin aplicabilă, iar drepturile bănești pretinse de reclamant se impune să fie valorificate la calculul punctajului mediu anual.
Prin prisma celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție se reține că elementul esențial pentru valorificarea veniturilor suplimentare este plata contribuției de asigurări sociale, condiție îndeplinită în cauză.
Prin adeverința nr. 1072/19.06.2014 eliberată de CCCF PODURI DUNĂRENE SA (filele 12-16 din dosarul de fond) se atestă că reclamantul a realizat în perioada 15.09._91 veniturile evidențiate, pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale. Contrar celor susținute de apelantă, veniturile suplimentare sunt evidențiate defalcat.
Această adeverință nu poate fi valorificată, însă, în totalitate, în sensul că nu pot fi avute în vedere în calculul pensiei veniturile suplimentare reprezentând spor de vechime, concediu de odihnă și Decret nr. 46/1982. Celelalte mențiuni urmează a fi avute în vedere în locul elementelor deja valorificate pentru aceeași perioadă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 165 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, „sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani; 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 - 5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani; 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani; 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani; 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani. (4) Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare.
Or, în adeverința menționată sporul de vechime este atestat doar pentru luna noiembrie 1977 și începând din luna iunie 1983, nerezultând că acesta nu a fost valorificat în calculul pensiei în condițiile prevăzute de lege.
Majorările retribuției prevăzute prin Decretul nr. 46/1982 erau sume fixe acordate în completarea veniturilor din salarii, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor, etc. care însă nu se aveau în vedere la stabilirea nivelului retribuției și nici la calculul drepturilor și obligațiilor care se determinau, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției, astfel încât, pentru aceste venituri nu s-au datorat și plătit contribuții de către angajator. Prin urmare, acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Sumele reprezentând indemnizație de concediu de odihnă au fost valorificate prin valorificarea salariului realizat al lunii respective, neexistând nici o prevedere legală care să prevadă pentru perioada de până la data de 01.04.2001 ca aceste venituri să fie valorificate în locul salariului realizat înscris în carnetul de muncă.
Prin adeverința nr. KLK/1893/10.06.2014 eliberată de ..R.L. (fila 10 din dosarul de fond) se atestă că intimatul reclamant a desfășurat în perioada 19.07._75 activitate în cadrul . (muncitor necalificat), încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate de comisia numită prin Decizia nr. 362 din 31.08.1999 a . temeiul Anexei 2 poziția 195 la Ordinul nr. 50/1990.
Prin adeverința nr.1073/19.06.2014 eliberată de CCCF PODURI DUNĂRENE SA (fila 11 din dosarul de fond) se atestă că, în perioada 15.09._94, intimatul (muncitor necalificat tehnic) a desfășurat activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea nr. 4 din 22.04.1991 a Consiliului de Administrație, în temeiul art. 1223/1990.
Curtea reține că, prin cererea de apel cu care a fost sesizată și prin care sunt stabilite limitele învestirii, nu au fost formulate critici referitoare la încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Prin adeverința nr. 2742/27.04.2009 (fila 17 din dosarul de fond) se atestă că reclamantul a lucrat în cadrul CAP Satu Nou, în sectorul zootehnic, în calitate de îngrijitor în anul 1967. Din adeverință nu rezultă veniturile suplimentare realizate, defalcat pe luni și nici dacă pentru acestea s-a achitat sau nu contribuția de asigurări sociale, astfel încât adeverința nu poate fi valorificată la calculul drepturilor de pensie.
Prin adeverința nr. 216/20.11.1997 eliberată de F.N.C. Fetești (fila 18 din dosarul de fond) se atestă că reclamantul a lucrat în cadrul acestei unități ca muncitor ziler la încărcat/descărcat vagoane în lunile iunie și iulie 1971, obținând veniturile atestate, pentru care s-a reținut contribuția de 2%. Nici această adeverință nu poate fi valorificată, cu respectarea dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, câtă vreme nu atestă obținerea unor venituri suplimentare, a unor sporuri care nu au fost trecute în carnetul de muncă și nu au fost valorificate la calculul drepturilor de pensie. De asemenea, din conținutul adeverinței nu rezultă dacă veniturile evidențiate sunt brute sau nete.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința civilă apelată, în parte, în sensul că va respinge cererea de valorificare a adeverinței nr. 2742/27.04.2009 eliberată de Primăria Comunei M. V. și a adeverinței nr. 216/20.11.1997 eliberată de FNC Fetești, precum și a veniturilor reprezentând spor de vechime, concediu de odihnă și Decret nr. 46/1982 evidențiate în adeverința nr. 1072 din 19.06.2014 eliberată de CCCF Poduri D. SA.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., Jud. Ialomița, având CF_, cont IBAN RO76TREZ__, împotriva sentinței civile nr. 2160/24.11.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul O. I., identificat cu CNP:_, domiciliat în Fetești, ., Jud. Călărași .
Schimbă sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge cererea de valorificare a adeverinței nr. 2742/27.04.2009 eliberată de Primăria Comunei M. V. și a adeverinței nr. 216/20.11.1997 eliberată de FNC Fetești, precum și a veniturilor reprezentând spor de vechime, concediu de odihnă și Decret nr. 46/1982 evidențiate în adeverința nr. 1072 din 19.06.2014 eliberată de CCCF Poduri D. SA.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.
Președinte, L. U. | Judecător, E. D. B. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 09.04.2015/4ex.
Red.: L.U./05.05.2015
Tehnored.: S.Ș.28.04.2015
Jud. A. G. M.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 950/2015. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 594/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
