Pretentii. Decizia nr. 1286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1286/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 20467/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8740/2014)
DECIZIE Nr. 1286/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 7944/01.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. G., având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanta a solicitata prin cererea de apel judecata în lipsă, intimatul a depus la data de 18.02.2015 și 04.03.2015 înscriui, atașând împuternicirea avocațială a apărătorului ales și dovada achitării onorariului avocațial, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatului la data de 09.01.2015, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea cauzei, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de apel înregistrată pe rolul Curții de apel București la data de 22.12.2014, apelant C. de pensii a Municipiului București a criticat sentința civilă nr.7687/7.07.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, susținând că, în mod eronat, instanța de fond a admis solicitarea reclamantului referitoare la valorificarea veniturilor din adeverința nr.P06/24.01.2013 emisă de . în care respectivele venituri au fost deja valorificate, iar valorificarea lor, ca urmare a sentinței apelate, ar conduce la o dublă valorificare a acelorași venituri.
Intimatul M. G. nu a formulat întâmpinare.
Asupra apelului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7687/7.07.2014, Tribunalul București a obligat-o pe apelanta pârâtă la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să fie calculate drepturile de pensie ale intimatului reclamant prin raportare la un stagiu de cotizare de 38 și 0 luni (cel mai probabil, este vorba despre o eroare de tehnoredactare în dispozitiv, față de împrejurarea că, în minuta din dosarul de fond, figurează înscris un stagiu de 32 de ani și opt luni, astfel cum este corect, acest aspect putând face obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale adresată Tribunalului), cu luarea în considerare a veniturilor din adeverința nr. P06/24.01.2013 emisă de . la plata diferențelor de pensie rezultate ca urmare a aplicării unui alt stagiu de cotizare și a veniturilor din adeverința mai sus amintită.
În motivarea soluției referitoare la valorificarea veniturilor din adeverința nr. P06/24.01.2013 emisă de . reținut împrejurarea că reclamantului trebuie să i se valorifice aceste venituri, cât timp, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței, pentru aceste venituri au fost plătite contribuțiile la fondul de pensii, în acest sens fiind și decizia în interesul legii nr.19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, deși se referă la situația interpretării dispozițiilor Legii nr.19/2000, se impune a fi avută în vedere, deoarece dispoziții identice celor interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție se reăsesc și în Legea nr.263/2010.
Motivarea Tribunalului referitoare la aplicarea principiului contributivității care se regăsește atât în Legea nr.19/2000 cât și în Legea nr.263/2010 este corectă la nivel principial, deoarece, într-adevăr, orice venit aferent căruia au fost reținute și virate contribuțiile la fondul de pensii trebuie să fie reflectat în mod corespunzător în cuantumul concret al pensiei.
Însă, în prezenta, speță, judecătorul fondului nu a realizat o verificare concretă, studiind datele din Buletinul de calcul al pensiei depus la filele 17-26 din dosarul de fond, pentru că, dacă ar fi realizat un astfel de demers, ar fi observat că sumele valorificate pentru intervalul octombrie 1997 - martie 2001 sunt mai mari decât sumele înscrise în adeverința a cărei valorificare este criticată, ceea ce înseamnă că susținerea apelantei referitoare la posibilitatea valorificării unora dintre veniturile menționate global în adeverință _ prin trimiterea, în coloanele tabelului adeverinței, la sintagma de “venituri brute”, ceea ce înseamnă că, în absența prezentării defalcate a acestor “venituri brute”, într-adevăr, apelanta nu putea realiza o confruntare a veniturilor pe care le valorificase deja la momentul stabilirii pensiei cu cele expuse la modul global, nediferențiat în adeverința nr. nr. P06/24.01.2013 emisă de .> De altfel, reclamantul nu a fost în măsură (și, de altimnteri, nici nu a fost solicitat să depună astfel de precizări de către judecătorul fondului) să precizeze în mod concret în cererea sa de chemare în judecată care parte dintre veniturile menționate generic, prin expunerea sumelor reprezentând “venituri brute în ” adeverința nr. P06/24.01.2013 emisă de . fi fost efectiv valorificată la momentul stabilirii drepturilor sale de pensie, prin raportare la mențiunile Buletinului de calcul al drepturilor de pensie, aferent intervalului octombrie 1997 - martie 2001.
În acest context, Curtea apreciază că, în concret, criticile apelantei sunt întemeiate, modul în care au fost înscrise “veniturile brute” în adeverința nr. P06/24.01.2013 emisă de . distinctă a componentelor care făceau parte aceste “venituri brute”, pentru fiecare lună din intervalul mai sus precizat) făcând imposibilă verificarea calculelor prin care o parte din aceste venituri brute (sau poate chiar toate aceste “venituri brute” precizate nediferențiat în adeverință) ar fi fost deja valorificate de apelantă, în contextul în care sumele înscrise în Buletinul de calcul, aferent intervalului octombrie 1997 - martie 2001, sunt mai mari decât cele menționate în adeverința în mod eronat valorificată de către Tribunal.
Într-adevăr, dispozițiile art.165 din Legea nr.163/2010 fac vorbire despre valorificarea veniturilor brute (sub forma de salarii brute) în calcularea drepturilor de pensie începând cu anul 1991, însă nu dispoziția legală în sine reprezintă problema litigioasă în prezenta speță, ci un aspect tehnic, respectiv imposibilitatea verificării de apelantă a valorificării unora dintre aceste venituri brute, pornind de la împrejurarea reală conform căreia în Buletinul de calcul apar, pentru intervalul octombrie 1997 - martie 2001, sume mai mari decât cele menționate în adeverință, ceea ce înseamnă că anumite venituri au fost deja valorificate pe baza documentelor depuse de către solicitantul pensiei la momentul calculării drepturilor de pensie și este necesar să fie verificate și lămurite aceste împrejurări, înainte de orice nouă recalculare.
Reclamantului îi rămâne deschisă posibilitatea de a solicita fostului angajator . adeverință, aferentă intervalului octombrie 1997 - martie 2001, adeverință în care, alături de rubrica constând în “veniturile brute”, să fie incluse și alte rubrici, în scopul de a fi prezentat detaliat din ce au fost compuse aceste “venituri brute” pentru fiecare lună din intervalul mai sus menționat și, ulterior, să se adreseze apelantei pârâte cu o nouă cerere de recalculare a drepturilor de pensie, iar, dacă se va confrunta cu un refuz al Casei de pensii referitor la valorificare, în măsura în care va aprecia că acest refuz este nejustificat și va fi parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.263/2010 (în ipoteza în care va primi, în termenul legal, eventuala decizie de respingere emisă de către apelantă), să sesizeze Tribunalul București în vederea obținerii recalculării.
Având în vedere argumentele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.1 din Codul de proc.civilă, va admite apelul, cu consecința schimbării, în parte, a sentinței apelate, prin înlăturarea obligației apelantei de valorificare a adeverinței nr. P06/24.01.2013 emisă de .> Față de împrejurarea admiterii apelului, Curtea nu poate da curs solicitării intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată realizate în apel, deoarece apelanta nu a căzut în pretenții, ci, dimpotrivă, i-au fost admise aceste pretenții concretizate în criticile expuse în cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarata de pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, identificată cu CF_, cont bancar RO53TREZ__ – Trezoreria sector 3 București, împotriva sentinței civile nr. 7944/01.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. G., identificat cu CNP:_, domiciliat în București, ., ., ., sector 4.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 8 luni.
Obligă pârâta la plata către reclamant a diferențelor de pensie cuvenite potrivit revizuirii(dintre pensia cuvenită și cea încasată), începând cu data de 01.05.2013 la zi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efectiv.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata a 300 lei cheltuieli de judecată la fond.
Respinge cererea intimatului de obligare a apelantei la cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | |
Grefier, Ș. T. |
Red.A.F./4 ex.
Jud.fond: A. C.
Ș.T. 22 Aprilie 2015/4ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 694/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
