Pretentii. Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 17033/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5997/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 143/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Judecător F.-G. R.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – contestator P. N., împotriva sentinței civile nr.4271 din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. S. DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect „contestație privind alte drepturi de asigurări sociale Legea nr.341/2004”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul – contestator P. N., avocat R. D. S., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2012, aflată la fila 11 dosar, lipsind intimata C. S. de Pensii a Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a originalului relațiilor solicitate la C. S. de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul – contestator prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că modalitatea de calcul folosită de C. de Pensii este incorectă, drepturile obținute de reclamant nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.4271 din data de 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul P. N., în contradictoriu cu intimata C. S. DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, următoarele: reclamantul deține certificat de urmaș de erou-martir al Revoluției române din decembrie 1989 și apreciază că începând cu luna ianuarie 2005 (luna următoare celei în care a depus cererea înregistrată sub nr. U 1634/15.12.2004) pârâta i-a calculat și plătit indemnizația la care era îndreptățit în mod nelegal și eronat, prin diminuarea cuantumului acesteia.
Instanța a avut în vedere faptul că deși sarcina probei îi incumbă, în calitate de reclamant, acesta nu a depus la dosar dovezi în susținerea pretențiilor sale. Astfel, la dosarul cauzei nu se regăsește cererea înregistrată sub nr. U 1634/15.12.2004, dovezi privind data de la care i s-a recunoscut inițial calitatea precum și data de la care i-au fost stabilite drepturile bănești reprezentând indemnizația lunară reparatorie.
În aceste condiții, tribunalul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a aprecia asupra temeiniciei pretențiilor reclamantului care, deși a beneficiat de un termen pentru clarificarea obiectului acțiunii, a depus precizări privind pretențiile sale, dar nu a administrat și dovezi în susținerea acestora.
Pe cale de consecință, pretențiile bănești ale reclamantului ulterioare datei de 11.05.2009 sunt nedovedite, motiv pentru care tribunalul le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
Cu privire la capătul trei al cererii precizatoare, referitor la reținerile cu titlu de contribuție CASS efectuate de pârâtă din indemnizația reparatorie achitată reclamantei tribunalul a reținut că în speță este aplicabil cadrul legal care reglementează materia pensiilor și contribuțiilor aferente acestora.
Totodată a reținut că potrivit art.257 alin.(2^2) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificată prin OUG 107/2010, ”Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”.
„Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei” se precizează în art.259 alin 2 din același act normativ.
Instanța a reținut că, . cu venituri din pensii care depășesc 740 lei sunt contribuabili ai sistemelor de asigurări sociale așa cum se reglementează prin articolele de lege indicate dar, problema litigioasă o constituie, însă, determinarea venitului asupra căruia se aplică cota de contribuție de 5,5%, ca reprezentând întreaga pensie, ori doar diferența ce depășește suma de 740 de lei.
Instanța a mai reținut că scopul urmărit de legiuitor a fost acela a se aplica cota de contribuție asupra diferenței din pensie care depășește 740 lei, și nu asupra întregii pensii, întrucât textul prevede clar că ceea ce datorează „pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este (cota) 5,5% aplicată asupra acestor venituri”, această din urmă sintagmă „asupra acestor venituri” referindu-se evident la veniturile de care vorbește legiuitorul în prima parte a textului respectiv „venituri din pensii depășesc 740 de lei”.
Prin acest mod de calcul legiuitorul a urmăritlărgirea sferei contribuabililor la bugetul asigurărilor de sănătate de la pensionarii cu pensii de 1000 lei la pensionarii cu pensii de 740 lei, luând în același timp ( prin teza a II-a a art. 259 alin. (2) și o măsură de protecție socială pentru ca pensiile acestor contribuabili să nu coboare sub un nivel minim garantat.
Fiind sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prin decizia nr. 223 din 13 martie 2012, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 259 alin. (2) Legea nr. 95/2006, sunt constituționale, in măsura în care, se interpretează in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 lei.
In considerentele deciziei amintite, Curtea Constituționala a reținut ca, categoria de venituri asupra căreia poarta sarcina fiscală - contribuția de asigurări de sănătate -, sunt veniturile din pensie, sarcina fiscală este stabilita asupra diferenței dintre cuantumul pensiei si suma deductibila de 740 lei, iar prin modalitatea concreta de calcul a acestei sarcini fiscale se ajunge, in privința tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret, la plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a cotei de 5,5% aplicata asupra diferenței menționate si la scutirea totala de la plata contribuției a sumei deductibile de 740 lei.
Totodată instanța a reținut că ulterior deciziilor Curții Constituționale au fost emise OUG nr. 17/2012 și HG nr. 850/2012 prin care s-a recunoscut dreptul, creanța pensionarilor și s-a dispus punerea în plată eșalonată a acestora.
Rezultă astfel că au fost în situația unei creanțe recunoscute prin acte normative care eșalonează plata, iar la data pronunțării hotărârii au fost efectuate primele plăți către pensionari potrivit graficului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul P. N..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041 Cod procedură civilă, recurentul a susținut că în ceea ce privește acțiunea vizând pretențiile bănești anterioare datei de 11.05.2009 prevederile Decretului nr.167/1958 art.3. nu sunt aplicabile perioadei 01.01._09.
Dreptul său la acțiune, în conformitate cu prevederile Decretului nr.167/1958, s-a născut în momentul eliberării de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a documentelor ce atestă calitatea și drepturile de "urmaș de erou-martir", adică la data 28.10.2009.
Instanța trebuia să aprecieze că termenul de prescripție nu se calculează În raport de data depunerii cererii la C. de Pensii, având în vedere dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958, potrivit cu care termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune. Or acesta s-a născut abia la momentul eliberării documentației ce a stat la baza preschimbării certificatului doveditor. Dacă ar fi depus la intimată cererea pentru acordarea indemnizației neînsoțită de documentație, aceasta i-ar fi respins-o, ca nedovedită sau prematură.
Pentru capătul de cerere nr.1 și 2 din cererea precizatoare, instanța nu s-a pronunțat, mărginindu-se a face referire doar la pretențiile bănești ale reclamantului.
De asemenea instanța nu a luat în considerare o probă depusă la dosarul cauzei, și anume, extras prin care dosarul a fost depus la SSPR la data de 15.12.2004.
Înscrisul administrat la dosarul cauzei face pe deplin dovada de punerii cererii la data de 15.12.2004, aceasta fiind afișată pe un site oficial al S.S.P.R, iar instanța nu s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a aprecia asupra temeiniciei, în primul rând, a constatării drepturilor sale, dar și în ceea ce privește pretențiile bănești.
În ceea ce privește respingerea capătului de cerere nr.3 din cererea precizatoare, cu privire la: "retrocedarea sumelor, cotă CASS reținut și aplicat în mod nelegal, indemnizației lunare reparatorie, drept al său conform art.5 alin.1lit.m din legea nr. 341/2004, și al art.4 alin.4 din legea nr. 341/2004, pentru perioada ianuarie 2005 - februarie 2013, invocând prevederile art.5 alin.2 din legea nr. 341/2004, și ale art.4 alin.6 din Legea 341/2004 instanța s-a pronunțat.
Recurentul consideră că deși indemnizația lunară reparatorie se consemnează și se plătește în urma emiterii talonului de pensie al său, această indemnizație are alt regim, distinct față de cel al pensiei, legea specială nr. 341/2004, prin art.4 alin.6, prevede că "drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi", dar și din interpretarea legii nr.571/2003 republicată, rezultă fără echivoc cum se definește noțiunea de venit, prevăzută la art.4 alin.4 și la art.5 din acest Cod fiscaI.
În ceea ce privește capătul de cerere nr.4 din cererea precizatoare: "Retrocedarea sumelor, cotă impozit reținut și aplicat în mod nelegal, indemnizației lunare reparatorie, conform art.5 alin.1lit.m din legea nr. 341/2004, și al art.4 alin.4 din legea nr. 341/2004, pentru perioada ianuarie 2005 - februarie 2013, invocând prevederile art.5 alin.2 din legea nr. 341/2004, și ale art.4 alin.6 din Legea 341/2004, instanța nu s-a pronunțat.
Recurentul a motivat că drepturile acordate conform Legii nr.341/2004 nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi, iar conform Codului fiscal prin noțiunea de venit, prevăzută la art. 4 alin. (4) și la art. 5, se înțelege venitul brut lunar realizat din salarii și asimilat salariilor, impozitul pe indemnizația lunară reparatorie, reținut și aplicat fiind nelegaI.
Referitor la capetele de cerere nr.6 și 7 din cererea precizatoare, respectiv: "plata sumei de_,30 lei, reprezentând indemnizație lunară reparatorie. neplătită, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la "câștigul salarial (salariu/mediu brut pe anul 2012 = 2.117 lei", pentru perioada ianuarie 2005 - septembrie 2010, în conformitate cu prevederile art.d alin.4 din legea nr. 341/2004, și ale art.3 alin.2 din OUG nr.53/2010 și plata sumei de_,40 lei, reprezentând indemnizație lunară reparatorie. neplătită, calculată prin aplicarea coeficientului de 0,60 la "câștigul salarial (salariu/mediu brut pe anul 2012 = 2.117 lei", pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005, în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 lit. m din legea nr. 341/2004 și ale art.3 alin.2 din OUG nr.53/2010, instanța a reținut doar că ulterior deciziilor Curții Constituționale au fost emise OUG nr.17/2012 și HG nr.850/2012, prin care s-a recunoscut dreptul, creanța pensionarilor și s-a dispus punerea în plată eșalonată a acestora, rezultând astfel că există situația unei creanțe recunoscute prin acte normative care eșalonează plata, iar la data pronunțării hotărârii au fost efectuate primele plăți către pensionari potrivit graficului.
Hotărârea Tribunalului, pe aceste aspecte este criticabilă, deoarece nu a solicitat plata unor sume de bani recunoscute și restante la plată, care ar fi fost supuse și ar fi făcut într-adevăr obiectul OUG nr.17/2012 și HG nr.850/2012, privind eșalonarea unor astfel de datorii. Ci a solicitat plata unor sume de bani recunoscute respectiv: plata sumei de_,30 lei, reprezentări indemnizație lunară reparatorie, neplătită, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la "câștigul salarial (salariul) mediu brut pe anul 2012 = 2.117 lei", pentru perioada ianuarie 2005 - septembrie 2010 și plata sumei de_,40 lei, reprezentând indemnizație lunară reparatorie, neplătită, calculată prin aplicarea coeficientului de 0,60 la "câștigul salarial(salariul) mediu brut pe anul 2012 = 2.117 lei", pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005, sume ce nu au fost luate în calcul, tocmai datorită faptului că C. de Pensii S. a Ministerului Afacerilor Interne, nu s-a raportat la dreptul său conform Legii nr.341/2004, respectiv: indemnizație lunară reparatorie calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la "câștigul salarial (salariul) mediu brut pe economie, în conformitate cu prevederile art.4 alin.4 din legea nr. 341/2004, și indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 0,60 la "câștigul salarial (salariul) mediu brut pe economie, în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 lit.m din legea nr. 341/2004.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
D. temei al recursului formulat, recurentul reclamant P. N. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Curtea va înlătura acest motiv de nelegalitate întrucât nemotivarea unei hotărâri vizează situația în care instanța nu a arătat în scris argumentele de fapt și de drept pentru care a dat soluția de admitere sau respingere a unei cereri. Așadar, în partea hotărârii numită considerente, judecătorul este obligat să prezinte clar, convingător și pertinent situația de fapt rezultată în cauză și normele de drept aplicabile litigiului, precum și cererile părților ce au fost înlăturate.
În hotărârea atacată, instanța de fond a prezentat succint situația de fapt rezultată din înscrisurile administrate în cauză și a analizat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004 și netemeinicia pretenției deduse judecății de reclamant. Această manieră de prezentare a raționamentului judiciar al instanței nu poate fi sancționată cu nulitatea hotărârii, modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune și implicit a fondului pretențiilor urmând a fi analizată din perspectiva pct.9.
Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va cerceta legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond sub aspectul temeiului său legal, al modului de interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în pretenția dedusă judecății.
Asupra criticilor ce vizează excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 11.05.2009, Curtea reține următoarele:
Recurentul-reclamant P. N. a învestit instanța de judecată cu o acțiune în realizare prin care a solicitat obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor la plata sumei de_,30 lei, considerând că aceasta reprezintă indemnizații reparatorii cuvenite în temeiul deciziei nr._/27.09.2010 privind stabilirea indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe anul 2012 pentru perioada ianuarie 2005-septembrie 2010, la plata sumei de_,40 lei considerând că aceasta reprezintă indemnizații reparatorii cuvenite în temeiul deciziei nr._/26.06.2006 privind stabilirea indemnizațiilor prevăzute deart. 5 alin.1 lit.m din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe anul 2012 pentru perioada ianuarie – decembrie 2005, precum și restituirea CASS și a impozitului reținut, în mod nelegal, de casa sectorială de pensii pentru perioada ianuarie 2005-februarie 2013.
Din înscrisurile administrate la judecata de fond a rezultat că recurentul-reclamant a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 cererea pentru preschimbarea certificatului la data de 15.12.2004, astfel că drepturile conferite de art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 i-au fost acordate începând cu luna ianuarie 2005. Documentația pentru plata indemnizației a fost depusă la C. de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor în luna august 2010, iar drepturile au fost puse în plată în luna octombrie 2010, după cum rezultă din fișa dosarului de indemnizație_, aflată la fila 25 din dosarul de recurs.
Totodată prin cererea înregistrată la data de 21.02.2006, în temeiul art. 5 alin.1 lit. m din Legea nr. 341/2004, începând cu data de 01.12.2005, recurentului reclamant i-a fost acordată o indemnizație lunară calculată prin aplicarea coeficientului de multiplicare asupra salariului mediu brut pe economie, din luna anterioară celei în care se face plata. Astfel, i-a fost calculată o indemnizație de 610 lei, prin raportare la un salariu mediu brut din luna noiembrie 2005 de 1017 lei, punerea în plată fiind realizată în luna iulie 2006.
Prin urmare, în calculul cuantumului total al indemnizațiilor reparatorii cuvenite intimatului-reclamant în baza deciziilor nr._/26.06.2006 și nr._/ 27.09.2010 emise de C. de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor trebuie să țină seama de data la care a avut loc recunoașterea drepturilor (emiterea deciziilor și punerea în plată), pentru că la acest moment începe să curgă termenul de prescripție al dreptului la acțiunea vizând sumele restante cuvenite beneficiarului, cu titlu de indemnizații reparatorii pentru perioada ianuarie 2005 – septembrie 2010.
Astfel, în ceea ce privește pretențiile concretizate în capătul 6 din cererea precizatoare, respectiv plata sumei de_,40 lei reprezentând indemnizații reparatorii cuvenite în temeiul deciziei nr._/26.06.2006 privind stabilirea indemnizațiilor prevăzute de art. 5 alin.1 lit.m din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe anul 2012 pentru perioada ianuarie – decembrie 2005 Curtea urmează a le reține ca fiind prescrise, față de data recunoașterii drepturilor, respectiv 26.06.2006.
Cum acțiunea a fost formulată la data de 11.05.2012, dreptul la acțiune cu privire la pretențiile anterioare datei de 11.05.2009 s-a stins prin prescripție extinctivă din cauza neexercitării acestuia în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, deplin aplicabil în cauză în raport de dispozițiile art. 6 alin. 4 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009 și ale art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
În ceea ce privește pretențiile concretizate în capătul 5 din cererea precizatoare, respectiv plata sumei de_,30 lei, calculate conform art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe anul 2012 pentru perioada ianuarie 2005-septembrie 2010, Curtea, în raport de data nașterii dreptului la acțiune, respectiv 27.09.2010, reține că termenul de prescripție nu era împlinit. Instanța de fond, în mod eronat a apreciat global că pretențiile anterioare datei de 11.05.2009 sunt prescrise, fără a analiza, în concret data nașterii dreptului la acțiune, astfel că pretențiile aferente capătului 5 urmează să fie analizate pe fond.
Aceeași distincție urmează a fi realizată și în ceea ce privește capetele 3 și 4 ce vizează restituirea impozitului și a contribuției de asigurări sociale de sănătate încasate nelegal pe perioada ianuarie 2005-februarie 2013, cu mențiunea că în privința indemnizației acordate conform art. 5 alin.1 lit.m, legalitatea și temeinicia pretențiilor urmează a fi analizată doar în privința celor ulterioare datei de 11.05.2009. Față de împrejurarea că punerea în plată a indemnizației reparatorii lunare s-a făcut cu iulie 2006, prestația fiind achitată lunar pentru luna în curs, sumele pretins reținute nu puteau fi solicitate decât prin raportare la momentul încasării lor. Cum acțiunea a fost formulată la 11.05.2012, recurentul reclamant poate solicita analiza temeiniciei pretențiilor doar începând cu data de 11.05.2009 (3 ani anteriori formulării acțiunii) conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Chiar dacă modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune este parțial eronată, Curtea apreciază că nu se impune reformarea hotărârii, față de împrejurarea că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, cu mențiunea că raționamentul juridic ce susține soluția pronunțată va fi suplinit prin prezentele considerente.
În ceea ce privește fondul pretențiilor, Curtea reține că recurentul reclamant a înțeles să învestească instanța de fond cu o acțiune în constatarea dreptului la indemnizațiile reparatorii acordate de art. 4 alin.4 și art. 5 alin.1 lit.m din Legea nr. 341/2004, precum și la faptul ca aceste drepturi sunt neimpozabile.
Cererea în constatare are un caracter subsidiar față de cererea în realizare, urmând a se considera inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului, potrivit art. 111, alin.2 Cod procedură civilă.
În cauză, Curtea reține că solicitările concretizate în capetele 1 și 2 din cererea completatoare nu pot obține o soluție distinctă, în condițiile în care dreptul reclamantului poate fi valorificat doar în cadrul unei acțiuni în realizare. Pretențiile reclamantului P. N. nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul aceleași cereri a formulat și o acțiune în realizare, cu consecința practică a obligării pârâtei la restituirea sumelor pretinse. În aceste condiții, dreptul pretins va fi analizat doar în cuprinsul acțiunii în pretenții.
Referitor la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate, Curtea reține apreciază ca fiind nefondate susținerile recurentului, întrucât legiuitorul a prevăzut expres în art. 213 din Legea nr. 95/2006 categoriile de persoane care nu datorează contribuție de asigurări sociale de sănătate.
Conform art. 6 din OUG nr. 105/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, în forma în vigoare în perioada ianuarie 2005 – mai 2006, beneficiază de asigurare, fără plata contribuției persoanele deținătoare a titlului de Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, menționate de art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, republicată, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii.
În conformitate cu prevederile art.213 litera c din Legea 95/2006 (care a abrogat OUG nr. 105/2002), în forma în vigoare în perioada mai_11, beneficiază de asigurare fără plată contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate: „persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii;”
Art.213 lit. c din Legea nr.95/2006 a fost modificat prin O.U.G.nr.107/2010, prevederile acestuia începând cu data de 01.01.2011, fiind în sensul că beneficiază de asigurare fără plată contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate „persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b pct.1 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi”.
În speță, recurentul deține titlu de urmaș de Erou martir al revoluției române, conform art.3 alin.1 lit.a din legea nr.341/2004, iar nu titlu de Luptător Rănit (atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta), instituit de art. 3 alin.1 lit. b pct. 1 din Legea nr.341/2004, pentru a putea fi scutitde laplata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
De adăugat că art.213 alin.3 din Legea nr.95/2006 prevede că persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuției primesc un document justificativ special, carnet sau adeverință de asigurat fără plata contribuției eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în prevederile alin.1 sau alin.2, ceea ce nu este cazul în speță.
Recurentul reclamant a mai argumentat cererea de restituire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate pe dispozițiile art. 5 alin.2 și art. 4 alin.6 din Legea nr. 341/2004, însă aceste norme nu pot fi interpretate în sensul indicat.
Potrivit art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006, în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. 22 (persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Împrejurarea că dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004 invocate de recurent prevăd că „drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi”, nu prezintă relevanță juridică în cauză, întrucât acest text se referă la drepturile prevăzute de Legea nr.341/2004, iar nu la contribuția de asigurări sociale de sănătate. Pe de altă parte, nici art. 4 alin.6 care definește noțiunea venit, prevăzută la art. 4 alin. (4) și la art. 5, ca fiind venitul brut lunar realizat din salarii și asimilat salariilor potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 nu poate fi avut în vedere, întrucât sintagma explicitată vizează doar cadrul legal al reglementării speciale și nu poate fi extinsă și la alte acte normative.
În privința restituirii sumelor reținute cu titlu de impozit, Curtea reține că recurentul reclamant nu a identificat în concret situații care să îi permită o asemenea concluzie. Din înscrisul reprezentând venituri lunare încasate în perioada 01.01._13 (fila 25 dosar de recurs) la o verificare a modului de calcul a rezultat că impozitul calculat de casa sectorială de pensii a fost reținut începând cu luna februarie 2006 și numai pentru pensia încasată de asigurat. În privința indemnizațiilor reparatorii acordate în baza Legii nr. 341/2004 a fost calculată doar contribuția de asigurări sociale de sănătate.
În ceea ce privește obligarea casei sectoriale de pensii la plata sumei de_,30 lei, calculate conform art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe anul 2012 pentru perioada ianuarie 2005-septembrie 2010, Curtea reține următoarele:
Drepturile conferite de art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 i-au fost acordate începând cu luna ianuarie 2005, prin decizia nr._/27.09.2010, iar drepturile au fost puse în plată în luna octombrie 2010. În temeiul art. 4 alin.2 lit.c i s-a stabilit recurentului reclamant P. N. o indemnizație lunară reparatorie, coeficient de multiplicare 1,1, calculată prin aplicarea coeficientului de multiplicare asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Indemnizația cuvenită în raport de salariul mediu brut din anul 2005 de_ ROL a fost determinată la_ ROL.
Prin urmare, în calculul cuantumului total al indemnizației reparatorii cuvenite recurentului-reclamant în baza deciziei nr._/27.09.2010 emise de casa sectorială de pensii trebuie să țină seama de data înregistrării cererii la instituția pârâtă și de data punerii în plată a deciziei pentru că la acest moment se determină cu exactitate suma restantă cuvenită beneficiarului cu titlu de indemnizații reparatorii pentru perioada ianuarie 2005-septembrie 2010. Recurenta-pârâtă a calculat, în buletinul de la fila 50 din dosarul de recurs, totalul indemnizațiilor cuvenite anterior lunii septembrie 2010 când a fost depusă documentația de plată, adică_ lei, achitată eșalonat conform art.3 alin.1 din OUG nr. 53/2010 la 18.12.2012 suma de 33 560 lei, în octombrie 2013 suma de 33 279 lei, urmând a fi achitată diferența în cursul anului 2014.
Curtea observă, însă, că anterior efectuării plăților restante, recurentul-reclamant a învestit instanța de judecată cu o cerere de recalculare a indemnizațiilor restante în temeiul deciziei nr._/27.09.2010 în care a criticat cuantumul lunar stabilit de C. S. de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând stabilirea indemnizației lunare reparatorii pentru perioada anterioară lunii octombrie 2010 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe anul 2012.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a indemnizației lunare reparatorii, casa sectorială de pensii a avut în vedere art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, respectiv aplicarea coeficientului de multiplicare 1,1, asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Or, recurentul reclamant are de încasat indemnizații restante anterior lunii octombrie 2010, iar în lipsa unei dispoziții legale exprese care să permită o utilizarea câștigului salarial mediu brut pe anul 2012 pe perioada invocată, Curtea reține acțiunea ca neîntemeiată. De altfel, recurentul reclamant nu a înțeles să conteste decizia nr._/27.09.2010, aceasta dobândind caracter definitiv, astfel că o altă metodă de calcul propusă de reclamant nu poate fi avută în vedere.
În combaterea interpretării susținute de recurentul reclamant, trebuie menționat și faptul că, din succesiunea actelor normative adoptate de legiuitor (Legea nr. 118/2010, Legea nr. 285/2010, OUG nr. 80/2010), modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 a suferit modificări. Prin decizia nr. 22 din 18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că Indemnizațiile lunare reparatorii se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010. Ulterior, prin art. II art. 8, alin. (1) din OUG nr. 80/2010, completată prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a menținut la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. Iar, prin art. 3, alin. (2) din OUG nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
Astfel că în anul 2012 indemnizația reparatorie lunară trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de OUG nr. 19/2012, care nu mai operează cu noțiunea salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii iunie 2010.
Rezultă, din dispozițiile legale enunțate anterior că pentru perioada ianuarie 2005-septembrie 2010 dispozițiile art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 nu pot fi aplicate prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe anul 2012 așa cum pretinde recurentul reclamant, cu atât mai mult cu cât modalitatea de calcul a indemnizației a suferit modificări.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – contestator P. N., împotriva sentinței civile nr.4271 din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. S. DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,14.01.2015.
Președinte JudecătorJudecător
M. G. P. I. F.-G.
NițuRotaru
Grefier
M. P.
Red.: M.G./28.01.2015 /Jud. fond: D. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2521/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2206/2015.... → |
|---|
