Pretentii. Decizia nr. 2156/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2156/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 14408/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 843/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2156/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței nr.9562 din data de 15.10.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. E., cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că dosarul se află la al II-lea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru ca intimata să depună la dosar documente privind nominalizarea efectuată de către fostul angajator pentru încadrarea în grupa de muncă a funcției sale, precum și decizia Institutului Național al Lemnului nr.38/29.02.2000. În data de 05.06.2015 intimata N. E. a depus la dosar note de ședință în care face precizări cu privire la imposibilitatea obținerii Deciziei nr.38/29.02.2000, la care a atașat copia carnetului de muncă, adeverința nr.2449/16.08.2008 și Anexa 2 din Ordinul nr.50/1990 republicat.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de apel, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9562 din data de 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de contestatoarea N. E. în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, astfel cum a fost modificata.
Au fost anulate decizia nr._/22.02.2013 si decizia de debit nr._/7.03.2013.
A fost obligată intimata sa restituie contestatoarei sumele retinute in baza deciziilor anulate si sa mentina in plata pensia stabilita conform deciziei nr._/1.09.2010.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că prin decizia nr._/22.02.2013 a fost revizuita pensia pentru limita de varsta cuvenita contestatoarei in baza hotararii Comisiei centrale de Contestatii nr.3497/26.11.2012, prin care s-a constatat ca in mod eronat activitatea desfasurata in perioada 1.06.1971-1.10.1996, in functia de heliografist in cadrul ICPIL Bucuresti, a fost valorificata la recalcularea drepturilor pentru limita de varsta, conform OUG nr.4/2005, in grupa a II a de munca, conform pozitiei 100 din anexa nr.2 la Ordinul MMOS nr.50/1990, intrucat functia respectiva nu se regaseste in prevederile mentionate.
Intrucat pensia revizuita era mai mica decat pensia aflata in plata, s-a emis si decizia de debit nr._/7.03.2013, prin care s-a stabilit in sarcina contestatoarei obligatia de plata a sumei de 4460 lei, reprezentand drepturi de pensie incasate necuvenit in perioada 1.02._13.
Din adeverinta nr. 2449/16.08.2000 emisa de INL rezulta ca reclamanta a desfasurat activitati care se incadreaza in grupa II de munca in perioada 1.06.1971-1.10.1996 in functia de heliografist, in procent de 100%, conform pozitiei nr.100 din anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990 si a deciziei ..38/29.02.2000.
Tribunalul nu a retinut motivarea intimatei privind neluarea in calcul a perioadei lucrate de contestatoare in grupa II de munca, pe motivul ca prin natura functiei aceasta nu se incadreaza in grupe superioare de munca, atata vreme cat adeverinta eliberata de fostul angajator si care atesta aceasta situatie nu a fost anulata sau revocata de unitatea emitenta, facand dovada deplina a situatiei de fapt mentionate.
In consecinta, in mod eronat nu a fost valorificata la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei perioada lucrata in grupa Ii de munca, ceea ce atrage netemeinicia deciziei de recalculare nr._/22.02.2013.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată actiunea astfel cum a fost formulata, astfel ca a anulat decizia nr._/22.02.2013, precum si decizia de debit nr._/7.03.2013, si a obligat intimata sa restituie contestatoarei sumele retinute in baza deciziilor anulate si sa mentina in plata pensia stabilita conform deciziei nr._/1.09.2010, cu valorificarea grupei II de munca mentionate in adeverinta nr.2449/16.08.2000 emisa de .>
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 843/2015), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și respingerea cererii.
În motivare, s-a arătat că la pct. 100 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 apare activitatea: „industria poligrafică: topirea de aliaj tipografic; corodare prin procedee chimice; retuș și montaj pentru tipar plan și tipar adânc; turnat litere și material de cules; turnat text după program; stereotipie; imprimare și lăcuire; culegere mecanică; culegere manuală a literelor; zincografie; fotoreproducere; fotoculegere; corectura și revizie tipografica”, dar emitentul nu a indicat dacă fosta salariată a prestat astfel de activități.
Emitentul adeverinței, chiar dacă își asumă responsabilitatea pentru conținutul acesteia, ar trebui să pună la dispoziția contestatoarei actele și documentele verificabile despre care vorbește în adeverință și care au stat la baza încadrării în grupă de muncă.
Așa cum reiese și din Hotărârea nr. 3497/26.11.2012 a Comisiei Centrale de Contestații, pârâta a stabilit eronat drepturile de pensie ale contestatoarei care a încasat necuvenit aceste drepturi pentru perioada 1.02.2010 – 31.01.2013 prin valorificarea perioadei 1.06.1971 – 1.10.1996 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
A mai precizat apelanta că dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010 sunt imperative și instituie obligativitatea recuperării sumelor încasate necuvenit.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În esență, intimata a arătat că adeverința pe care a depus-o în susținerea cererii sale nu a fost anulată sau revocată de către angajator, făcând dovada situației menționate.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Se constată că prin Hotărârea nr. 3497/26.11.2012 a Comisiei Centrale de Contestații (fila 53 dosar fond) a fost respinsă contestația formulată de intimata reclamantă împotriva deciziei nr._/15.09.2011 emisă de CPMB - C. locală de pensii sector 2, prin care a fost respinsă cererea de valorificare a adeverinței nr. 4699/12.08.2011 eliberată de . Lemnului SA București, fiind dispusă, totodată, revizuirea deciziei nr._/30.08.2005 și a celor emise ulterior sub aspectul valorificării grupei a II-a de muncă, în intervalul 1.06.1971 – 1.10.1996. Această hotărâre nu a fost niciodată contestată de intimata reclamantă, care a avut posibilitatea să o cunoască din dosarul cauzei, în ipoteza în care nu i-a fost anterior comunicată. Or, conform art. 151 alin. 2 și 3 din Legea nr. 263/2010, hotărârile emise de Comisia centrală de contestații pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare; hotărârile care nu au fost atacate la instanțele judecătorești sunt definitive. În consecință, această Hotărâre din 26.11.2012 este definitivă, iar concluziile sale nu mai pot forma obiect de analiză și nu mai pot fi combătute în cadrul unor proceduri judiciare ulterioare, îndreptate împotriva unei alte decizii emise de apelantă. Deși una din deciziile atacate în prezentul dosar este cea din 22.02.2013 (fila 12 dosar fond), prin care C. de pensii a pus în executare Hotărârea nr. 3497/26.11.2012 a Comisiei Centrale de Contestații, ne aflăm în prezența unor acte juridice distincte, care pot fi atacate separat, necontestarea unuia dintre acestea având consecința imposibilității anulării situației create prin intermediul său. În concret, prin necontestarea Hotărârii nr. 3497/26.11.2012 a Comisiei Centrale de Contestații de către intimată, aceasta a devenit definitivă, iar situația juridică pe care o creează nu mai poate fi repusă în discuție, aspect pe care instanța de fond l-a ignorat.
Cu toate acestea, întrucât instanța de fond a analizat dreptul intimatei la recunoașterea grupei a II-a de muncă, pentru determinarea corectitudinii debitului contestat de asemenea de intimata reclamantă, Curtea va analiza și acest aspect.
Se reține că adeverința nr. 2449/16.08.2000 (fila 71 dosar fond) atestă că activitatea desfășurată de intimată în perioada 1.06.1971 – 1.10.1996, aceea de heliografist, a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, potrivit art. 100 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990. Acest text se referă la „industria poligrafică: topirea de aliaj tipografic; corodare prin procedee chimice; retuș și montaj pentru tipar plan și tipar adânc; turnat litere și material de cules; turnat text după program; stereotipie; imprimare și lăcuire; culegere mecanică; culegere manuală a literelor; zincografie; fotoreproducere; fotoculegere; corectura și revizie tipografica”. Or, se constată că activitatea îndeplinită de intimată, heliografist, nu se încadrează în cele pe care legiuitorul le-a considerat ca întrunind condițiile pentru grupă superioară de muncă. În consecință, nu ar fi posibilă nici o încadrare a acestei munci în grupa a II-a de muncă efectuată direct de instanța de judecată ori o încadrare efectuată de angajator împotriva dispozițiilor legale. Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Însă, este evident că o astfel de nominalizare trebuie realizată în condițiile reglementate de acest act normativ, numai astfel putând fi atinsă finalitatea legii. Nu poate fi reținută nici apărarea intimatei în sensul că adeverința nu a fost anulată ori revocată, deoarece adeverința este supusă analizei autorității competente, în speță, C. de pensii, sub aspectul legalității și temeiniciei celor atestate. Numai astfel atribuțiile ce revin, potrivit legii, acestei instituții cu privire la stabilirea drepturilor pretinse de asigurați pot fi efective și depline. Faptul că adeverințele sunt emise de o altă instituție, respectiv de angajator, nu are relevanță. Aceste adeverințe nu fac decât să ateste o anumită situație de fapt rezultată din constatările și din evidențele angajatorului și, prin urmare, nu reprezintă decât o probă a situației respective, situație de fapt care, potrivit legii, este de natură să creeze un drept. Ca orice mijloc de probă, adeverința eliberată de angajator poate fi sau nu suficientă pentru dovedirea situației respective. În speță, adeverința nu poate crea un drept pentru intimată din moment ce activitatea nu se încadrează în cele prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat și-l va admite, cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în sector 3, București, CALEA V., nr. 6 împotriva sentinței nr.9562 din data de 15.10.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. E. - CNP_ cu domiciliul în sector 2, București, LANTERNEI, nr. 39.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iunie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG/15.06.2015/4ex.
Jud.fond: D. I. A..
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 730/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
