Pretentii. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 47557/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6797/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.712
Ședința publică din data de 26.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant S. A. împotriva sentinței civile nr.3768 din data de 27.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3768 din data de 27.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată reclamantul S. A., în contradictoriu cu parata C. P. a Municipiului București; a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului retroactiv, începând cu data de 01.09.2013, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 242/01.08.2013 emisă de S.N.T.F.R. CFR MARFA SA BUCUREȘTI; a obligat pârâta la plata sumei de 600 lei onorariu de avocat; a respins acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului pentru limită de vârstă s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977.
S-a mai reținut faptul că pârâta a emis decizia nr._/12.05.2011 prin care s-a stabilit dreptul reclamantului la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. La data de 03.12.2012 reclamantul a depus cerere de acordare a punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, cerere nesoluționată până în prezent.
Potrivit art. II din OUG 100/2008 beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Art. 169 alin. 1 lit. a din Legea 263/2010 stabilește că pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, respectiv cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă și cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
Însă alineatul 2 al aceluiași text stabilește că prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Astfel cum s-a reținut anterior în baza înscrisurilor de la dosar, reclamantul s-a pensionat inițial în baza Legii nr. 3/1977 și a beneficiat de recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005. În cadrul acestui proces de recalculare, pentru determinarea punctajului său mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Nemulțumit de acest mod de calcul, reclamantul a obținut prin hotărâre judecătorească, recalcularea drepturilor sale de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru activitatea desfășurata în grupa I de muncă. Raportând situația de fapt din speță la dispozițiile legale anterior citate, s-a observat că pensionarul contestator a beneficiat de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, ceea ce atrage incidenta art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, și anume cea care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar.
Activitatea desfășurată de contestator în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20 în loc de 30, astfel că nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Deși, în textul enunțat anterior se folosește expresia „act normativ cu caracter special”, sensul acestei reglementări a fost de a înlătura de la aplicarea OUG 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, pensionarii în cazul cărora la calcularea punctajului mediu anual s-au utilizat stagii de cotizare speciale, derogatorii de la dreptul comun, așa cum a fost cazul reclamantului, care a beneficiat de stagiul de cotizare prevăzut pentru cei care au desfășurat activitate în grupa I și II de muncă de Legea nr. 3/1977, lege care stabilea cu caracter general un stagiu de 30 de ani pentru bărbați.
Nu se poate accepta interpretarea strictă a articolelor, intenția legiuitorului a fost clară în sensul acordării acestor punctaje doar celor care nu au beneficiat de stagii derogatorii, date de lege, fără a exista intenția de a include în cadrul excepției doar stagiile derogatorii prevăzute de legi speciale. A interpreta într-o altă modalitate ar conduce la situația obținerii unui dublu beneficiu, atât a unui stagiu derogator dar și a unui punctaj suplimentar, ceea ce încalcă voința legiuitorului.
În speță, la determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu OUG 4/2005 s-a utilizat vechimea în muncă prevăzută de Legea nr.3/1977 pentru munca realizată în grupa a I-a, stagiu mai mic decât cel prevăzut de același act normativ cu caracter general, astfel că reclamantul nu este îndreptățit la majorarea prevăzută de OUG 100/2008 și art. 169 din legea 263/2010.
Față de aceste considerente,prima instanță a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere privind valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.
S-a constatat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate în ceea ce privește valorificarea adeverinței nr. 42/01.08.2013 emisă de S.N.T.F.R. CFR MARFĂ SA București.
Astfel, din cuprinsul adeverinței 42/01.08.2013 emisă de S.N.T.F.R. CFR MARFĂ SA București înregistrată la intimată la data de 27.08.2013 rezultă că în perioada ianuarie 1978- decembrie 1999 reclamantul a beneficiat de sporuri venituri suplimentare, conform Legii nr. 57/1974 și contractului colectiv de muncă la nivel de unitatepentru perioada lucrată fiind reținute și virate contribuții de asigurări sociale, care nu au fost avute în vedere la momentul calculării pensiei.
S-a reținut că potrivit Legii nr.57/1974 și Legii nr.2/1983, pe lângă retribuția tarifară, anumite categorii de salariați beneficiau de venituri suplimentare, în cadrul retribuirii în acord global, participării la beneficii, premii, stimulente. Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a observat, așadar, că pentru toate aceste sume, inclusiv pentru primele și sporul de stabilitate acordate potrivit contractului colectiv de muncă, angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, conform Legii nr.27/1966, Decretului 389/1972, Legii nr.49/1992, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Principiul contributivității a fost consacrat de dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Potrivit Deciziei nr. 19 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra unui recurs în interesul legii, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Conform art.107 din Legea 263/2010: (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.(5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului retroactiv, începând cu data de 01.09.2013(luna următoare depunerii cererii de recalculare), cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 242/01.08.2013 emisă de S.N.T.F.R. CFR Marfă SA BucureștI.
Întrucât, dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligației pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit.e din H.G. nr.118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării celor două adeverințe, în patrimoniul reclamantului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată. În consecință,prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei hotărâri începând cu data de 01.09.2013 până la zi.
De asemenea, a obligat pârâta C. de P. a Municipiului București să plătească 600 de lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S. A., criticând-o pentru nelegalitate, recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că, în mod greșit instanța de fond a respins pretențiile privind valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010,invocând faptul că a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art.14 din Legea nr.3/1977, care în opinia instanței echivalează cu lege specială, respectiv „act normativ cu caracter special".
Consideră apelantul că s-a realizat o greșită interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special "folosită în cuprinsul OUG nr.100/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010.
Menționează acesta că nu face parte din categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi de exemplu: HG nr. 267/1990, HG nr. 610/1990, HG nr. 407/1990 etc.
Precizează că a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă, respectiv art.14 din Legea 3/1977, iar această lege nu poate fi considerată, un act normativ cu caracter special, întrucât a constituit drept comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Nici împrejurarea că în cadrul Legii nr.3/1997 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, în sistemul Legii nr.19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare " în raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat în sensul că normele derogatorii cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special".
Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14 ) nu poate fi considerat în sine „act normativ”. Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun într-o anumită materie nu se poate considera că are „caracter special”.
În consecință, recurentul susține că are dreptul la recalcularea pensiei atât în temeiul OUG nr.100/2008, cât și în temeiul art.169 din Legea nr.263/2010, cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Soluția Tribunalului se bazează pe o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în cauza de față.
Așa cum rezultă din analiza actelor de la dosar, recurentul reclamant este beneficiarul unei decizii privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă emisă de CPMB ,prin care la stabilirea drepturilor de pensie s-a utilizat un stagiu de cotizare de 20 ani, întrucât acesta a lucrat în grupa I de muncă 20 de ani, aspect reținut și valorificat ca efect al sentinței civile nr. 1880/28.02.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în cauza cu nr. unic_/3/2010, rămasă irevocabilă, în baza căreia pensionarul contestator a beneficiat de recalcularea pensiei sale pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator de la prevederile Legii nr.19/2000, Anexa 3, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977.
S-a avut în vedere, sub acest aspect, faptul că în cazul său (pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și având o vechime de peste 20 ani în grupa I de muncă) erau aplicabile – în temeiul OUG nr. 4/2005, HGR nr. 1550/2004 și ca efect al Deciziei în Interesul Legii nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite – dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 ce prevedeau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului de pensie de 20 ani.
Rezultă că recurentul reclamant a beneficiat de recalcularea drepturilor sale de pensie în baza OUG nr. 4/2005, la determinarea punctajului mediu anual fiind utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, corespunzător unei vechimi de 20 ani în grupa I de muncă.
Prin acțiune, s-a solicitat obligarea pârâtei-intimate să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare a punctajului cuvenit în conformitate OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, precum și să-i plătească diferențele de drepturi de pensie cuvenite în urma recalculării, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În mod corect, Tribunalul a respins pretențiile ce i-au fost deduse judecății, ținând seama de faptul că art. 169 alineatul 2 din aceeași lege statuează că: „prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special".
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal rezultă că nu pot beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza art. 169 alineatul 1 din Legea nr. 263/2010, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, în cazul cărora: „s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
O asemenea persoană este și recurentul-reclamant, deoarece prin decizia de recalculare emisă conform OUG nr. 4/2005, s-a statuat că acesta este îndreptățit să i se recalculeze drepturile de pensie conform OUG nr. 4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, adică a vechimii în muncă prevăzută prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru persoanele care au lucrat în grupa I-a de muncă.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special și derogator de la cele ale art. 8 din aceeași lege (sub imperiul căreia s-a pensionat recurentul), care stabileau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie (noțiune care în sistemul Legii nr. 19/2000 este desemnată prin expresia „stagiu complet de cotizare”) de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Așa fiind, înseamnă că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevăzând o altă vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie decât cea din dreptul comun (urmare a celor statuate prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în Secții Unite), trebuie și pot fi asimilate noțiunii la care face referire art. 169 alineatul 2 ultima teză din Legea nr. 263/2010, adică aceea de acte normative (dispoziții) cu caracter special, prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, diferită (derogatorie) de la dreptul comun în materie.
Prevederile art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 sunt o reluare și adaptare la condițiile actuale a celor ale art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, având aceleași rațiuni: înlăturarea inechităților în ceea ce privește cuantumul pensiilor dintre persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, prin aplicarea acelorași principii sub aspectul modalității de calcul al punctajului mediu anual. A se vedea în acest sens expunerea de motive din partea introductivă a OUG nr. 100/2008.
Or, dacă s-ar permite recurentului să beneficieze în continuare atât de avantajul conferit prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4/2005, cât și prin cel furnizat de sistemul prevăzut de art. II lit. a din OUG nr. 100/2008,art.169 din Legea nr. 263/2010, s-ar ajunge să se contravină tocmai scopului anterior indicat. Practic, s-ar crea condițiile necesare ca persoanele din categoria autorului acțiunii să fie plasate pe o poziție favorizată, contrar voinței legiuitorului actual, care a urmărit înlăturarea discrepanțelor existente între cei care au lucrat în grupe superioare de muncă.
De altfel, însăși OUG nr. 4/2005 statua în preambulul său că urmărește să asigure respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", deziderat ce n-ar mai putea fi atins în situația din speță.
Dacă s-ar admite pretențiile deduse judecății, recurentul ar obține un dublu avantaj pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă. S-ar ajunge ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (conform unei hotărâri judecătorești irevocabile) și prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil și injust, tocmai pentru că se bazează pe invocarea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.
Din aceleași motive cu cele expuse anterior, deci pentru identitate de rațiune și situație, autorul acțiunii nu este îndreptățit să i se aplice nici prevederile art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, al căror conținut este asemănător cu cel al art. 169 alineatul 2 din Legea nr. 263/2010. Ambele texte instituie excepția privitoare la persoanele în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, acestea neputând beneficia de punctajul suplimentar acordat pentru activitatea prestată în grupe superioare de muncă.
Nefiind întemeiate pretențiile privind punctajul suplimentar solicitat a fi acordat pentru activitatea prestată în grupe superioare de muncă, conform art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, art. 169 alineatul 2 din Legea nr. 263/2010, evident că aceeași soartă au și pretențiile accesorii privind diferențele de pensie solicitate a fi acordate pentru acest punctaj suplimentar neacordat actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant S. A. împotriva sentinței civile nr.3768 din data de 27.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. A. E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./2 ex./09.03.2015
Jud.fond: M. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2156/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 815/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
