Recalculare pensie. Decizia nr. 730/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1519/122/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8188/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 730/2015
Ședința publică de la 09 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător R. G.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. I., împotriva sentinței civile nr.454 / AS din data de 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G., cauza având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, prin cererea de apel formulată, apelantul-reclamant a solicitat judecata în lipsă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei-pârâte la data de 28.11.2014, aceasta formulând întâmpinare la data de 10.12.2014, după care:
Curtea, în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, însă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 din N.C.pt.civ., constată că apelul este în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.454/AS din data de 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii G..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis prin Decizia nr._/19.01.2001, în condițiile dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, urmare a activității desfășurată în grupa I de muncă.
Prin decizia nr._/31.01.2011 emisă de pârâta C. de Pensii G., pensia reclamantului a fost recalculată în baza deciziei civile nr.5135/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel București prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Conform art.107 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.”
C. de pensii soluționează cererea printr-o decizie de revizuire, decizie care poate fi contestată potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile legale impun titularului dreptului la pensie obligația de a adresa cererea referitoare la revizuirea pensiei casei teritoriale de pensii în raza căreia se află domiciliul său, cerere pe care reclamantul nu a formulat-o, investind direct instanța cu o cerere de revizuire a drepturilor de pensie.
O.U.G. nr.100/2008 dă posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă.
Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Acestea vizează și situația în care la deschiderea dreptului la pensie s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii pensiei prevăzută de dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, acestea având, în raport de prevederile art.8 din același act normativ, un caracter special.
Rezultă deci că pensionarii ale căror drepturi la pensie au fost recalculate în baza unor dispoziții cu caracter special, cum este în speța de față, nu pot beneficia și de recalculările prevăzute de O.U.G. nr.100/2008, deoarece reclamantul a beneficiat de dispoziții cu caracter special care i-au permis să solicite recalcularea drepturilor de pensie retroactiv, utilizându-se un stagiu de cotizare de 20 ani.
Sintagma „acte normative cu caracter special”, folosită de legiuitor în textele de lege sus indicate trebuie înțeleasă în sensul în care stabilirea drepturilor de pensie s-a făcut prin utilizarea altor stagii de cotizare decât cele prevăzute de anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000.
S-a mai reținut că prin decizia nr._/22.07.2013 drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Mai mult prin decizia civilă nr.810/R/04.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București pârâta C. Teritorială de Pensii G. a fost obligată să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu aplicarea dispozițiilor art.169 din Legea nr. 263/2010 la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut prin sentința civilă nr.322/2010 a tribunalului G., începând cu data de 01.01.2011.
Conform art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010, „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
A..4 al aceluiași articol stabilește că prevederile alin.1 se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr.154/2009.
Potrivit alin.2 al art.169 din Legea nr.263/2010, prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Reclamantul se află în situația de exceptare prevăzută de art. II alin.1 lit. a din O.U.G. nr.100/2008 cât și de alin.2 al art.169 din Legea nr.263/2010 deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziție specială față de prevederile art.8 din Legea nr.3/1977 care reglementau pentru bărbați un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivatm apelantul-reclamant S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, invocând, în drept, dispozițiile art. 480 din Codul de procedură civilă, apelantul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, invocând faptul că el ar fi beneficiat de „normă derogatorie cu caracter special", conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, care, în opinia instanței, echivalează cu lege specială, respectiv cu „act normativ cu caracter special".
Consideră că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special" folosită în cuprinsul art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Menționează că nu face parte din categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi de ex HG 267/1990, HG 610/1990, HG 407/1990 etc.
Precizează că a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă, respectiv art.14 din Legea 3/1977, iar această lege nu poate fi considerată, un act normativ cu caracter special, întrucât a constituit drept comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Nici împrejurarea că în cadrul Legii nr.3/1997 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, în sistemul Legii nr.19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare " în raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat în sensul că normele derogatorii cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special". Mai mult, un articol dintr-o lege (art.14) nu poate fi considerat în sine „act normativ". Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun într-o anumită materie nu se poate considera că are „caracter special".
În consecință, apelantul-reclamant susține că el are dreptul la recalcularea pensiei, atât în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 100/2008, cât și în temeiul dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de apel, apelantul-reclamant S. I. susține că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, invocând faptul că el ar fi beneficiat de „normă derogatorie cu caracter special", conform art.14 din Legea nr. 3/1977, care, în opinia instanței, echivalează cu lege specială, respectiv cu „act normativ cu caracter special.".
Sub acest aspect, apreciază că utilizarea unui stagiu complet de cotizare mai mic decât cel prevăzut de legea sub imperiul căruia s-a pensionat asiguratul, pe baza interpretării dispozițiilor conținute de art.14 din Legea nr. 19/2000 - act normativ cu caracter general, iar nu special, nu înlătură de la aplicare beneficiul conferit de dispozițiile O.U.G. nr. 100/2008, respectiv de dispozițiile art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat, astfel că îl va înlătura ca atare.
În acest sens, reține că, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, conform Deciziei nr._/31.01.2011, emisă de pârâta C. de Pensii G., pensia reclamantului a fost recalculată în baza deciziei civile nr.5135/R/2010, pronunțată de Curtea de Apel București, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
De asemenea, Curtea observă că ărima instanță a mai reținut că, prin Decizia de pensie nr._/22.07.2013, drepturile de pensie ale apelantului-reclamant au fost recalculate în conformitate cu dispozițiile art. 169 din Legea nr. 263/2010, deoarece, prin decizia civilă nr.810/R/04.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, intimata-pârâtă C. Teritorială de Pensii G. a fost obligată să calculeze drepturile de pensie cuvenite apelantului-reclamant S. I. cu aplicarea dispozițiilor art.169 din Legea nr. 263/2010, la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut prin sentința civilă nr.322/2010 a tribunalului G., începând cu data de 01.01.2011.
Or, sub acest aspect, în mod corect a reținut prima instanță că, potrivit dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010: „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”.
Relevante sunt și dispozițiile alin. 4 al aceluiași articol, prin care se stabilește că dispozițiile alin. 1 se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Potrivit dispozițiilor alin. 2 al art. 169 din Legea nr. 263/2010, dispozițiile alin. 1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că apelantul-reclamant se află în situația de exceptare prevăzută de dispozițiile art. II alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008, cât și de dispozițiile alin. 2 al art. 169 din Legea nr. 263/2010, deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziție specială față de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, care reglementau pentru bărbați un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Prin urmare, Curtea apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că orice recalculare a drepturilor cuvenite apelantului-reclamant trebuie să se facă pe baza acestui stagiu complet de cotizare redus, singurele elemente care se pot modifica fiind punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie.
Numai că, în litigiul dedus judecății, apelantul-reclamant a pretins că, suplimentar acestui stagiu special de cotizare, este îndreptățit și la revizuirea drepturilor sale de pensie, prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008, precum și la majorarea de punctaj prevăzută de dispozițiile art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, pentru perioada în care el a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a I-a de muncă.
Or, stagiul complet de cotizare de 20 de ani, aplicabil apelantului-reclamant S. I. pentru activitatea desfășurată de acesta în grupa a l-a de muncă, în legătură cu care instanța s-a pronunțat irevocabil, reprezintă un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (dispozițiile art.14 alin.1 și alin. 2 din Legea nr. 3/1977), astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, apelantul-reclamant nu poate cumula cele două beneficii legale, neputându-se, deci, bucura și de un stagiu complet de cotizare special, pentru activitatea desfășurată în grupa a I-a de muncă, câtr și de majorarea de punctaj, pentru aceeași perioadă.
Împrejurarea că textele legale sus menționate folosesc sintagma acte normative cu caracter special, nu poate conduce la o altă concluzie, având în vedere scopul evident urmărit de către legiuitor în momentul elaborării normei și anume, acela de a acorda o majorare de punctaj numai persoanelor care și-au desfășurat activitatea în grupele superioare de muncă, dar care nu au beneficiat de un stagiu complet de cotizare redus, în baza unor dispoziții legale derogatorii de la stagiul complet de cotizare de 30 de ani, instituit prin dispozițiile Legii nr. 3/1977, acesta fiind conținutul real al normei juridice civile analizate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat și va menține, ca legală și temeinică, sentința atacată, apreciind că aceasta a fost pronunțată, atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant S. I., CNP_, domiciliat în G., ./335, ., jud. G. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. M., în București, ., ., ., sectorul 6, împotriva sentinței civile nr.454 / AS din data de 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G.,având Cod fiscal_, cu sediul în G., . - 106, județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 martie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, R. G. | |
Grefier, R. N. C. |
Red.: M.P./07.07.2015
Dact.: N.V./4 ex./25.05.2015
Jud. fond: M. Z. U.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 882/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 2156/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
