Pretentii. Decizia nr. 2669/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2669/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 39394/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format 858/2015)
Decizia civilă nr.2669
Ședința publică din data de 1 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul-reclamant T. V. și de apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, cauza având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 17 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezența decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, văzând totodată și dispozițiile art.396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 01.07.2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2013 pe rolul Tribunalului București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul T. V. a chemat în judecată pe pârâta C. de P. a Municipiului București pentru a se dispune obligarea paratei să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie, cu valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr.1037/2013.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2014 Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea, formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București; a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze, începând cu data de 01.08.2013, drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea veniturilor brute aferente perioadei 10.07.1969 – 10.06.1971, 29.01.1973 – 01.07.1977, 01.01.1991 – 01.04.2001 evidențiate în adeverința nr. 1037/10.06.2013 emisă de . locul veniturilor deja valorificate pentru aceste perioade; a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor; a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata parțiale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul, potrivit adeverinței nr.1037/2013, în perioadele: 10.07._73; 29.01._77; 01.01._01 și după data de 01.04.2001, până în luna februarie 2007, a realizat venituri brute, pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, conform Decretului nr. 292/1959, ale Legii nr. 27/1966, ale Decretului nr. 389/1972.
Prin art.2 lit. c din Legea nr. 263/2010 a fost consacrat principiul contributivității conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public.
Drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Veniturile ce rezultă din adeverință sunt brute pentru acestea angajatorul a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, conform dispozițiilor Legii nr. 27/1966 și ale Decretului nr. 389/1972.
Astfel, contribuția de asigurări sociale era datorată de angajator la venitul brut realizat de salariat. Potrivit art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 la determinarea punctajelor lunare pentru perioada de până la data de 1 iulie 1977 și perioada de după 01.01.1991 se iau în calcul salariile brute. În intervalul 01.07._91 se precizează în alin. 1 al art. 165 din Legea nr. 263/2010 că se iau în calcul veniturile nete. Prin decizia nr. 19/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sumele încasate sub formă sporuri și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 se iau în calcul la stabilirea pensiei dacă au fost incluse în baza de calcul, conform legislației anterioare sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Din adeverința depusă de reclamant la dosar se constată că acesta a făcut dovada potrivit art. 249 Cod procedură civilă că fostul său angajator a virat către instituțiile statului contribuția de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile art. 2 lit. c, ale art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 și ale raționamentului din decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (obligatorie conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă) în ceea ce privește principiul contributivității, s-a admis cererea de obligare a pârâtei să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 01.08.2013 stabilită față de data depunerii cererii la casa de pensii, prevederile art. 107 alin. 4 din Legea nr.263/2010 prin valorificarea veniturilor brute aferente perioadei 10.07.1969 – 10.06.1971, 29.01.1973 – 01.07.1977, 01.01.1991 – 01.04.2001 evidențiate în adeverința nr. 1037/10.06.2013 emisă de . locul veniturilor deja valorificate pentru aceste perioade.
După . Legii nr. 19/2000, 01.04.2001, în baza de calcul a pensiei a fost inclusă suma contributivă, astfel că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de valorificare a veniturilor brute din adeverință realizate după data de 01.04.2001.
Potrivit art. 453 din Codul procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la 1000 lei cheltuieli de judecată față de reclamant, reprezentând onorariul de avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de apel ambele părți.
Prin apelul său, apelanta C. de P. a Municipiului București a criticat sentința atacată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond a încălcat dispozițiile în temeiul art. 165 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010, care dispun că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de l iulie 1977 până la data de l ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de l ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Legea nr.263/2010 stabilește modalitatea de calcul a drepturilor de pensie cuvenite fiecărui beneficiar, iar procedura de calcul a punctajului mediu anual este descrisă în dispozițiile art. 95 și 96 din acest act normativ.
Prima instanța nu a analizat în mod judicios conținutul adeverinței nr. 1037/10.06.2013. prin prisma dispozițiilor legale incidente și a concluzionat că veniturile pot fi valorificate întrucât este respectat principiul contributivității, însă forma în care adeverința a fost redactată nu permite nici Casei de P. și nici instanței să stabilească dacă veniturile suplimentare pe care le atestă pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei.
Dispozițiile art.165 nu sunt respectate întrucât nu sunt precizate sporurile și adaosurile și nici veniturile brute de cele nete.
Principiul contributivității nu este contrazis de faptul că în programul de calcul al pensiilor se introduce pentru anumite perioade, nivelul salariului brut, iar pentru altele, valoarea netă, căci această măsura se aplică unitar pentru toți destinatarii legii și numai dacă pentru respectivele venituri se dovedește deducerea contribuțiilor de asigurări sociale.
Prin urmare, apelanta solicită a se da eficiență legii care fixează anume ce formă a venitului respectiv se utilizează în algoritmul de calcul, lege de la care nu se poate deroga, înlăturând-o în procesul aplicării, spre a crea în locul acesteia, alte norme, care, într-o opinie subiectivă, ar reflecta mai bine cerințele echității ori alte principii de drept, deja consacrate, cum este în cauză cel al contributivității.
În situația admiterii apelului, solicita apelanta obligarea reclamatului la restituirea cheltuielilor de judecata în cuantum de 1000 lei, la care a fost obligată de către instanța de fond.
Prin cererea sa de apel, apelantul T. V. a criticat sentința civilă atacată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prima instanță a respins în mod greșit valorificarea perioadei 05._, deși adeverința nr.1037 din 10.06.2013 emisă de S.C. Semănătoarea S.A. atestă că pentru toate perioadele lucrate și consemnate ca atare în tabel, a fost reținut și virat CAS-ul și contribuția pentru pensia suplimentară în condițiile stabilite de lege.
Din punct de vedere legal, după data de 01.04.2001, baza de calcul a fost stabilită prin Legea nr.19/2000 până la data de 31.12.2010, după care a intrat în vigoare Legea nr.263/2010.
După 01.04.2001, în baza de calcul intră toate sumele câștigate și pentru care a fost plătită contribuția de asigurări sociale, iar apelantul a dovedit prin adeverința nr.1037/10.06.2013 că au fost achitate toate contribuțiile legale și după data de 01.04.2001.
În plus, în carnetul de muncă este evidențiat un salariu tarifar lunar mai mic decât cel menționat în adeverința nr.1037/10.06.2013, prin care au fost luate în calcul și salariul de bază, sporurile cu caracter permanent, prime, acord, care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, punctul de pensie rămânând același practic neschimbat.
Potrivit dispozițiilor legale, pe perioada stagiilor de cotizare lucrate în grupele de muncă I și II și în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții după 01.04.2001 se majorează punctajele medii anuale cu 50% pentru stagiul în grupa I; cu 25% pentru stagiul în grupa II.
Ori, deși apelantul a lucrat în grupa a II a de muncă, pârâta nu a ținut cont, nemodificând punctul de pensie și nevalorificându-i perioadele lucrate.
Față de cele prezentate și dovedite cu toate actele aflate la dosarul cauzei, apelantul solicită admiterea apelului său, în sensul luării în calcul la stabilirea pensiei și a perioadei cuprinse între 05._, lucrate la S.C. Semănătoarea S.A., așa cum rezultă din adeverința nr.1037/ 10.06.2013.
La data de 27.02.2015,prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare apelantul-intimat T. V., solicitând respingerea apelului formulat de C. de P. a Municipiului București și admiterea apelului formulat de acesta.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor formulate de către apelanta CPMB, în limitele apelului, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prevederile art. 165 alin.2 din Legea nr.263/2010 permit ca la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) să se aibă în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Totodată, art. 127 alin. 1 din Hotărârea nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 prevede că sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin.(2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Pe de altă parte, art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 indică cum se determină punctajul mediu anual, pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei cuvenite, anume prin raportarea salariului brut lunar individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Evidențierea distinctă în cazul fiecărui salariat a categoriilor salariale menționate de legiuitor (salariu brut, sporuri, adaosuri) este necesară deoarece pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, art.165 alin. 1 din Legea nr.263/2010 prevede în mod expres modalitatea în care se utilizează la determinarea punctajelor lunare salariile brute sau nete, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
În speță, adeverința nr.1037/10.06.2013 emisă de S.C. Semănătoarea S.A. evidențiază veniturile salariale brute lunare (salariul de bază, sporuri cu caracter permanent, prime, acord), încasate de apelantul reclamant în calitate de salariat al acestei instituții în perioadele 10.07.1969 – 10.06.1971, 29.01.1973 – 13.02.2007, pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, fără a se indica și actul normativ avut în vedere.
Prima instanță a reținut în mod greșit că adeverința în discuție poate fi valorificată, de vreme ce aceasta cuprinde veniturile brute lunare încasate de către apelantul reclamant anterior datei de 1.04.2001, fără indicarea în concret din ce se compune venitul lunar realizat, respectiv cât din salariul realizat reprezintă salariul tarifar de încadrare, cât sporuri și alte adaosuri și în baza cărui act normativ au fost acordate, în condițiile în care, prin cererea dedusă judecății, nu s-a pus în discuție valorificarea salariului din carnetul de muncă, acesta fiind avut în vedere la recalculare sau a tuturor sporurilor, ci a câștigurilor obținute suplimentar, atestate în adeverință.
În plus, apelantul reclamant nu a contestat faptul că apelanta pârâtă a valorificat venituri înscrise în carnetul de muncă.
A dispune luarea în considerare a totalității veniturilor brute pentru aceeași perioadă, în condițiile în care acestea nu au fost defalcate în elementele componente ale dreptului salarial, pentru a se putea cenzura ce nu s-a valorizat la recalcularea pensiei, ar duce, cel puțin, la valorificarea unora din aceste elemente de două ori.
Prin urmare, în lipsa defalcării veniturilor, atât apelanta pârâtă, cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica în funcție de datele din adeverință, dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat, cu atât mai mult cu cât, față de prevederile imperative ale art.165 din Legea nr.263/2010, care stipulează că determinarea punctajului nu se efectuează pentru toate perioadele în funcție de salariile brute.
Prin urmare, în condițiile în care apelantul reclamantul nu a dovedit existența unor venituri suplimentare celor deja valorificate de către casa de pensii, Curtea reține că cererea acestuia este lipsită de temei legal.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art.480 C.p.civ., Curtea va admite apelul, va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea în integralitate ca neîntemeiată.
Examinând apelul formulat de apelantul reclamant T. V., în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., care vizează numai valorificare a veniturilor salariale brute lunare din adeverință realizate după data de 01.04.2001, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile aduse sentinței apelate întrucât după 1.04.2001 angajatorii aveau obligația de a depune în fiecare lună, în termenul stabilit de CNPAS, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit art.6 din Legea nr.19/2000.
Obligația de a întocmi și depune declarația nominală de asigurare a fost menținută în sarcina angajatorilor și de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Art.7 alin.2 din Legea nr.263/2010 impune angajatorilor obligația de a întocmi și depune o declarație nominală de asigurare rectificativă în situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor nominale de asigurare, indiferent de caza producerii acestora, și/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului.
În raport de textele legale enunțate, Curtea constată că prima instanță a respins în mod corect cererea de valorificare a veniturilor obținute după data de 1.04.2001, evidențiate în adeverința invocată de apelantul reclamant, întrucât apelanta pârâtă nu putea fi obligată să ia în considerare la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite acestuia salariile brute evidențiate de aceste înscrisuri, chiar dacă fostul angajator a atestat faptul că a achitat contribuțiile de asigurări sociale, de vreme ce sumele care se valorifică după data de 01.04.2001 în calculul punctajului mediu anual și constituie baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale, se dovedesc, ca și stagii de cotizare, exclusiv prin evidența nominală a asiguraților și obligațiile de plată depuse de angajator sub forma unor declarații.
Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii prevăzute de art.16 lit. c din același act normativ, respectiv perioadele cuprinse între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, dovada stagiului de cotizare realizat până la . Legii nr.263/2010, cum este și cazul dedus judecății se face cu adeverință eliberată în baza declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, a declarației de asigurare sau a contractului de asigurare socială, după caz, în conformitate cu prevederile art.159 alin.3 din Legea nr.263/2010.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge apelul formulat de apelantul reclamant ca nefondat, în baza art.480 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant T. V., având CNP_ și domiciliul în București, ..79, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ .
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București, având CF_ și sediul în București Calea V. nr.6, sector 3, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iulie 2015.
Președinte,Judecător,
R. F. G. A. P.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG, 8.09.2015
Dact: Z.G./4 ex/
Jud.fond. A-P.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2743/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
