Recalculare pensie. Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 295/87/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (6069/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.294
Ședința publică de la 30.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul N. G. împotriva sentinței civile nr.529/19.05.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.529/19.05.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N. G. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin decizia nr._/8.12.1998 a Oficiului de Pensii al județului Teleorman reclamantul N. G. a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.11.1999, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977, reținându-se o vechime totală în muncă de 33 ani din care în grupa I de muncă 20 ani, 04 luni și 09 zile.
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate prin decizia nr._/30.11.1995 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă (fila 7), în temeiul OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004 și HG nr. 1456/2005.
Valorificarea unui stagiu special de cotizare se putea face numai în procedura de recalculare a pensiei conform O.U.G. 4/2005, în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 care, în art. 2 alin. 1 Anexa 1 dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001, se putea valorifica, cu ocazia recalculării pensiei, la determinarea punctajului mediu anual, stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977. În acest sens, art. 14 Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevedea o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Instanța a constatat că dreptul subiectiv pretins de reclamant prin cerere de recalculare a drepturilor de pensie a fost reglementat de o normă specială, respectiv OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistem public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, act normativ potrivit căruia pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001, se recalculează condițiile prevăzute de acest act normativ.
Dacă O.U.G. nr. 4/2005 ar fi rămas în vigoare la data promovării acțiunii după expirarea termenului de 5 ani, reclamantul ar fi putut valorifica stagiul de cotizare pretins, din luna următoare formulării cererii, potrivit art. 169 al 3 din Legea nr. 19/2000, însă OUG nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004 ca și Legea nr.19/2001 au fost abrogate prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 la data de 1.01.2011.
Prin urmare, s-a constatat că data promovării acțiunii, 10.02.2014, reclamantul nu mai deținea dreptul subiectiv la recalcularea pensiei reglementat de O.U.G nr.4/2005, întrucât aceasta fusese abrogată, ci doar o vocație ce nu s-a concretizat întrucât nu s-a adresat sub imperiul acestei dispoziții legale, casei de pensii sau instanței de judecată.
Acțiunea pendinte introdusă la instanță după abrogarea acestui act normativ este lipsită de temei juridic întrucât aplicarea unor dispoziții după ieșirea lor din vigoare ar însemna aplicarea ultraactivă a legii civile, fără o dispoziție legală derogatorie în acest sens.
Nu este incidentă în cauză nici interpretarea dată prin decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite deoarece aceasta a avut ca obiect aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 19/2000, care la rândul lor trimiteau la Legea nr. 3/1977, iar față de abrogarea Legii nr. 19/2000, cele dezlegate în drept nu sunt în măsură să permită concluzia temeiniciei pretențiilor deduse judecății, în absența unui cadru legal invocat de partea reclamantă.
Chiar dacă sub imperiul O.U.G. nr.4/2005, în procedura de recalculare se aplicau dispozițiile unui act normativ abrogat, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, acest mecanism era posibil numai pentru că dispozițiile recalculare ale O.U.G nr.4/2005 trimiteau expres la norma respectivă.
Nu pot fi reținute nici dispozițiile Legii nr.263/2010, care permit pensionarului revizuirea drepturilor de pensie, cu respectarea regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie, întrucât chiar dacă potrivit principiului tempus regit actum, orice modificare a elementelor avute în vedere la stabilirea pensiei urmează a fi evaluată potrivit legii baza căreia s-au deschis drepturile de pensie, pentru ca unei astfel modificări să i se recunoască efectele juridice urmărite în prezent, sub aspectul existenței sau al cuantumului dreptului de pensie, ea trebuie să fie reglementată de norme juridice în vigoare, care să recunoască posibilitatea pensionarului de a beneficia de o astfel de modificare, dacă generează efecte mai favorabile.
Or, în cauză, dispozițiile art. 107 din Legea nr.263/2010 reglementează situații de fapt distincte de cea dedusă prezentei judecăți, respectiv erori de calcul sau adăugare de stagii sau venituri și rediscutarea stagiului de cotizare, ca element de stabilire a unei pensii ce a intrat în procesul de recalculare în baza unei norme speciale de trimitere care nu a făcut obiectul unei cereri pe perioada de existență a acesteia.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, acțiunea reclamantului este apreciată ca fiind nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel motivat în termen legal apelantul N. G., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea apelului a arătat că este beneficiarul unei pensii pentru limita de vârsta și vechime integrală ale căror drepturi la pensie s-au deschis în 1998, în baza Legii 3/1977, prin decizia_/1998, a avut lucrați în grupa I de muncă 20 de ani, situație în care devin incidente dispozițiile art.14, alin.1 și 2 din Legea 3/1977. În această situație stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, iar parata în mod eronat a stabilit 30 de ani. Trebuie avut în vedere că recalcularea în baza OUG 4/2005 se impunea făcută cu luarea în calcul a stagiului de cotizare al legii în baza căreia s-au deschis drepturile la pensie, de 20 de ani, și această cerință se circumscrie noțiunii de revizuire al drepturilor de pensie, temeiul juridic al unei astfel de cereri fiind art.107, alin. 1 și 2 din Legea 263/2010.
În speța de față erorile comise de parata în operațiunea de recalculare se plasează în timp la nivelul anului 2005, când OUG 4/2005 și HG 1550/2004, erau în vigoare și reglementau aspectul care face obiectul cauzei, astfel ca eroarea comisă în efectuarea procedurii de recalculare poate fi remediata prin revizuirea deciziei, efectele revizuirii acoperind perioada cuprinsă între data stabilirii inițială a drepturilor de pensie supuse revizuirii și data efectua revizuirii.
Față de cele arătate mai sus, recurentul solicită admiterea apelului, implicit anularea sentinței 529/19.05.2014 și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Cercetând apelul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
În primul rând, Curtea învederează posibilitatea recunoașterii acestui stagiu complet de cotizare cuvenit, oricând, în cursul perioadei de valabilitate a unei decizii de stabilire a drepturilor de pensie, întrucât acesta este un element obiectiv, predeterminat de lege, cu semnificația unui drept imprescriptibil al asiguratului, pentru care nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin. 2-5 din OUG nr. 4/2005, care se referă la recalculare, în baza unor noi acte doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001. Solicitarea de recunoaștere a unui alt stagiu complet de cotizare nu se deduce obligatoriu pe calea și în termenul prevăzute pentru contestația împotriva deciziei de pensie, întrucât această cale de atac este reglementată pentru modul cum au fost culese datele și elementele din înscrisurile aflate la dosarul de pensie, ci se circumscrie noțiunii de revizuire a drepturilor de pensie, în speță pentru o eroare de interpretare și aplicare a legii cât privește modul în care s-a valorificat un drept al asiguratului, asupra căruia casa de pensii era în măsură să se pronunțe numai pe baza legii, și asupra căruia s-a și pronunțat, în felul contestat, iar nu despre vreun element nou, neavut în vedere până atunci, care să-i fie supus spre apreciere în condițiile textului de lege anterior amintit.
Consecința care rezultă de aici este aceea că asiguratul este îndreptățit și la plata diferențelor dintre pensia astfel calculată și cea efectiv încasată, în limita termenului de prescripție de 3 ani anteriori introducerii cererii. În același context, nu ar putea fi primit nici argumentul referitor la inadmisibilitatea acțiunii pe ideea că actul normativ care a reglementat stagiul complet de cotizare recunoscut prin prezenta hotărâre a ieșit din vigoare, având în vedere în primul rând dispozițiile exprese ale legii-în sens larg-, în al doilea rând dispozitivul deciziei în interesul legii, în ultimă instanță, faptul că un atare eveniment legislativ nu produce nicio consecință asupra drepturilor dobândite patrimoniului beneficiarului prin adoptarea respectivei legi, raporturilor născute sau care ar fi trebuit, în puterea legii, să se nască sub imperiul respectivului act normativ și care rămân guvernate de prescripțiile acestuia, independent de abrogarea ulterioară.
Pe fondul cauzei, se arată că stabilirea drepturilor inițiale de pensie ale reclamantului, s-a făcut sub imperiul Legii nr. 3/1977, fiindu-i deci aplicabil articolul 14 din acest act normativ.
Prin urmare, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de legea anterior menționată, conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3 din anexa la HG nr. 1550/2004.
Or, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, situația în speță, rezultând fără echivoc că vechimea necesară pentru deschiderea drepturilor de pensie pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și implicit, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, în același sens fiind tranșată chestiunea în discuție și prin decizia nr. 40 din 22.09.2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, care a statuat, cu efecte obligatorii, că dispozițiile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie_01 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin raportare la aceste aspecte, sunt cu totul irelevante discuțiile privitoare la majorarea punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în grupe superioare, conform OUG nr.100/2008 sau Legii nr. 263/2010, stagiul complet de cotizare cuvenit, ca element obligatoriu de identificat primar, ope legis, nefiind condiționat ori influențat în vreun fel de posibile beneficii, inevitabil ulterioare, care s-ar acorda pentru activitatea prestată în grupe superioare, relația de interdependență operând, cel mult, invers.De asemenea, reiterăm, este cu totul irelevantă abrogarea OUG nr. 4/2005, de vreme ce actul juridic, anume decizia de pensie emisă în baza acesteia, rămâne supusă pe toată durata în care este în plată, reglementărilor ei, ca act normativ sub imperiul căruia a fost adoptată și care dă și condițiile de fond și de formă ale valabilității actului organului local de pensii.
În consecință, potrivit celor expuse, sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, prin raportare la care apelul declarat este fondat. În temeiul art.480(2) din Noul Cod de procedură civilă, se va schimba în tot sentința atacată, în sensul de a admite acțiunea și obliga pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferențelor dintre pensia astfel calculată (inevitabil mai mare prin utilizarea la numitorul fracției care dă punctajul mediu anual, a unei valori mai mici) și cea efectiv încasată, începând cu data de 10.02.2011, anterioară cu trei ani datei formulării acțiunii, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății. Astfel, prejudiciul cauzat prin neacordarea la termen a diferențelor de pensie supuse devalorizării, se impune acoperit prin actualizare, pentru acoperirea deprecierii în timp a valorii monedei naționale care suferă fenomenul inflaționist. În același sens, executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor de pensie în cuantumul legal datorat, pentru care culpa plătitorului se prezumă până la proba contrară, a cauzei străine exoneratoare de răspundere, neprodusă în speță, face să diminueze valoarea reală a creanței. De aceea, creanța trebuie reevaluată la momentul plății, temeiul juridic al unei asemenea cereri de chemare în judecată fiind art. 1073 din Codul civil, coroborat cu prevederile art.1082 și 1084 cod civil în redactarea în vigoare în intervalul derulării raportului juridic litigios, potrivit cu care debitorul este osândit la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării chiar dacă nu este vorba de o rea-credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină. Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil fenomenului economic specific perioadei de trecere la economia de piață și prin care se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, fiind evident că pensionarul a suferit un prejudiciu cert prin devalorizarea leului și scăderea puterii de cumpărare, față de data la care drepturile îi erau datorate. În același sens, jurisprudența constantă a CEDO a statuat că a avut loc o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1, atunci când părțile nu au beneficiat de reactualizarea creanței exigibile, care constituie un „bun” în conformitate cu articolul prevăzut mai sus, raportat la coeficientul de inflație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul N. G.CNP –_ domiciliat în T. M., ., ., împotriva sentinței civile nr.529/19.05.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMANcu sediul în A., ., județul Teleorman.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferențelor dintre pensia astfel calculată și cea efectiv încasată, începând cu data de 10.02.2011, ce vor actualiza cu indicele de inflație la data plății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D.
Grefier,
E. D. C.
RED:INR/12.02.2015
Tehnored: C.C/4ex/04.02.2015
Jud.fond:Z. L.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 685/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1192/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
