Recalculare pensie. Decizia nr. 1192/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1192/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 40704/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7859/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1192/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Judecător L. U.
Grefier M. P.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.7583 din data de 27.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. N., cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care
Curtea, având în vedere că, completul investit cu soluționarea cauzei se află în divergență cât privește soluționarea cererii de revizuire a drepturilor de pensie ale intimatului contestator prin aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 6 luni, urmează a se constitui complet de divergență în condițiile codului de procedură civilă.
La a doua strigare nu au răspuns părțile.
Față de dispozițiile art.399 Cod procedură civilă cauza este luată în complet de divergență.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, astfel cum a fost formulata, reclamantul E. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, să se dispună obligarea pârâtei la revizuirea deciziei de acordare a pensiei pentru limita de vârstă prin valorificarea sporurilor pe perioada 01.01._01, menționate in adeverința nr. 595 din 21.10.2013 eliberata de . obligarea paratei la plata diferențelor de pensie începând cu data de 01.12.2013, precum si obligarea paratei la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani si 6 luni conform anexei 3 din Legea 19/2000 modificata, cu obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 3 ani in urma de la data înregistrării acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.7583 din data de 27 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani si 6 luni, precum și să plătească diferențele rezultate, începând cu data de 19.12.2010, sume ce se vor actualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a tuturor veniturilor ce nu au fost deja valorificate, prevăzute de adeverința nr.595/21.10.2013 emisă de ZENTIVA, precum și să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate, începând cu data de 01.12.2013 și a fost obligată parata la plata către reclamant a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia de pensie nr._ din 18.03.2010 contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 01.02.2010, în baza Legii nr. 19/2000, reținându-se un stagiu de cotizare de 29 de ani, 5 luni și 18 zile realizat în grupa II de muncă si un total stagiu de cotizare realizat de 46 ani 10 luni 9 zile, cu un stagiu complet de cotizare de 35 ani.
În mod eronat intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 35 de ani, în loc de 32 ani si 6 luni astfel cum ar fi fost corect.
La data formulării cererii de deschidere a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, 06.01.2010, reclamantul avea vârsta de 58 de ani si 6 luni, îndeplinind condițiile de pensionare pentru limita de vârsta in conformitate cu anexa 3 la Legea 19/2000 (63 ani 3 luni), având in vedere ca beneficiază de o reducere cu 6 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare in conformitate cu dispozițiile art. 1671 din Legea 19/2000, aferenta stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă de 20 ani și 7 luni.
Vârsta de pensionare si stagiul complet de cotizare constituie elemente obiective ce trebuie sa se aplice tuturor persoanelor ce au calitatea de asigurat pe teritoriul României.
Creșterea treptata a valorilor acestor elemente obiective, pana la atingerea vârstei standard si a stagiului complet prevăzute de Legea 19/2000, se realizează conform unui grafic de eșalonare cuprins in Anexa 3 a Legii 19/2000. Prima coloana din tabel cuprinde intervalele de timp in care se va face eșalonarea. Prin urmare semnificația întregului tabel este aceea ca, in perioada indicata in prima coloana, vârsta standard de cotizare, stagiul minim de cotizare si stagiul complet de cotizare sunt cele indicate in coloanele 2-4.
Anexa 3 a Legii este perfect convergenta cu anexa 9 a ordinului 240/2001 numai in privința persoanelor care solicita pensionarea pentru limita de vârsta si nu beneficiază de nici o reducere a vârstei standard de pensionare
Ori de cate ori insa se solicita înscrierea la pensie anticipata sau anticipata parțiala sau asiguratul beneficiază de vreo reducere a vârstei standard de pensionare, calculele efectuate in baza celor doua anexe conduc la rezultate diferite.
Anexa 9 a ordinului 240/2001 este conceputa . nu respecta spiritul legii in aplicarea căreia a fost edictata.
Astfel, prin faptul ca fiecărei persoane, in funcție de data nașterii, i s-a stabilit in anexa 9 un anumit stagiu de cotizare si o anumita vârsta standard de pensionare contravine spiritului legii care prevede ca, in orice moment dat toți asiguratii au dreptul sa beneficieze de același stagiu de cotizare si aceeași vârsta de pensionare
Faptul ca aceste valori cunosc creșteri in timp in funcție de opțiunea legiuitorului nu este de natura sa conducă la o alta concluzie.
Prin stabilirea unor vârste standard diferite si a unor stagii complete diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicita înscrierea la pensie in același interval, se ajunge la crearea unor discriminări nejustificate pe criteriu de vârsta.
Având in vedere că la data formulării cererii de trecere la pensie pentru limita de vârsta reclamantul îndeplinea vârsta standard de pensionare conform Anexei 3 la Legea 19/2000 instanța apreciază ca in ceea ce privește stagiul complet de cotizare ce urmează a fi reținut la determinarea punctajului mediu anual la stabilirea drepturilor de pensie este cel prevăzut de aceeași anexa 3 la data trecerii la pensia pentru limită de vârstă, respectiv de 32 ani și 6 luni.
O altfel de soluție ar genera o situație discriminatorie in care s-ar afla reclamantul fata de toate celelalte persoane care au depus cerere de pensionare in același interval de timp, discriminare creata odată prin raportare la vârsta biologica a reclamantului .
Este evident că la recalculările ulterioare datei pensionării, indiferent de actul normativ în baza căruia se realizează recalcularea, trebuie utilizat stagiul complet de cotizare de la momentul pensionării, fiind un element al pensiei care nu se modifică, prevăzut de lege.
Raportând situația de fapt expusa la dispozițiile legale menționate, instanța a constatat ca în mod greșit prin decizia contestată intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 35 de ani întrucât pensia contestatorului trebuia calculata pe baza unui stagiu complet de cotizare de 32 ani si 6 luni, conform anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 6 luni, precum și să plătească reclamantului diferențele rezultate, începând cu data de 19.12.2010, pentru trei ani anterior datei la care a fost formulată cererea de chemare în judecată cu respectarea termenului general de prescripție de trei ani, sume ce se vor actualiza in raport de rata inflației la data plății efective.
Cu privire la cererea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie cu valorificarea sporurilor pe perioada 01.01._01 menționate în adeverința nr. 595/21.10.2013 emisa de ZENTIVA, depusa la dosarul de pensionare și nevalorificate de către pârâtă, Tribunalul o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele motive:
Analizarea acestei cereri s-a făcut în raport de prevederile Legii nr. 263/2010 față de data depunerii cererii de recalculare, respectiv noiembrie 2013.
Deși reclamantul a depus la sediul paratei cerere de valorificare a adeverinței nr. 595 din 21.10.2013 emisa de . care se evidențiază veniturile realizate de către acesta și pentru care societatea a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, pârâta, în mod nelegal, nu a avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale acesteia și veniturile obținute rezultate din înscrisurile doveditoare.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu mențiunile din adeverința nr. 595/21.10.2013 emisa de . a obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform art.1 din D.nr.389/1972 asupra câștigului brut realizat al salariatului, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Potrivit art. 107 alin.3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit aliniatului 5 al aceluiași articol sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Așa cum s-a reținut și potrivit susținerilor paratei veniturile menționate în aceasta adeverința nu au fost avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, reținându-se că acestea nu au avut caracter permanent.
Potrivit art.2 lit.c din Legea 263/2010 „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art. 96. alin.2 din Legea 263/2010 Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut /solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
În condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000.
Instanța a apreciat ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parți.
Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea adeverințelor eliberate de fostul angajator care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale, respectiv veniturile menționate in adeverința nr. 595/21.10.2013.
În ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile de pensie recalculate, cu luarea in considerare a veniturilor menționate în adeverința menționata anterior, Tribunalul a reținut că reclamantul a depus cerere de recalculare a drepturilor la data de 25.11.2013. Potrivit art. 107 alin.3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit aliniatului 5 al aceluiași articol sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, astfel că se constată că data de la care se cuvin drepturile este data de 01.12.2013.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația pârâtei de a face plata acestor drepturi, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, în patrimoniul reclamantului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, a fost dispusă obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei sentințe, începând cu data de 01.12.2013.
În baza art. 453 al.2 C.pr.civ., fata de soluția ce va fi pronunțată și de culpa procesuala a pârâtei in declanșarea acțiunii, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal pârâta C. de P. a Municipiului București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.480 din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Apelanta învederează ca la stabilirea drepturilor de pensie, C. Locala de P. Sector 3 București a avut in vedere un stagiu complet de cotizare de 35 ani si vârsta de pensionare de 65 ani. având in vedere prevederile art.41, alin.(4) din Legea nr.19/2000, modificata, potrivit cărora: "Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de ia 25 de ani pentru femei si de ia 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute in anexa nr.3."
Reclamantul beneficiază pentru activitate prestată în grupa a Il-a de munca de 29 ani 5 luni si 18 zile, de reducerea de vârsta cu 6 ani si 6 luni, vârsta de pensionare fiind de 58 ani si 6 luni.
Pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condițiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat in sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru bărbați.
Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bărbați.
Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cat si pentru bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani Ia 15 ani se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bărbați.
Asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute lege pentru obținerea unei pensii pentru limita de vârsta, cu excepția pensiei anticipate si pensiei anticipate parțiale, își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
Persoanele care au desfășurat activități încadrate in grupa I si II de munca in baza legislației anterioare beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, astfel:
fie se cumulează perioadele lucrate in grupa I se II de munca si se face reducerea conform prevederilor legale corespunzătoare locurilor de munca in condiții deosebite, potrivit tabelului de mai jos;
fie se face reducerea vârstei pe fiecare grupa de munca, alegându-se reducerea cea mai avantajoasa;
Instanța de fond a dispus cu neobservarea probatoriului administrat șt susținut în ședință publică, prin care s-a arătat faptul că salariul de încadrare, sporul de vechime, spor de muncă grea, sumă toxicitate, spor fidelitate - venituri suplimentare relevate de adeverința nr. 595/21.10.2013 eliberata de ZENTIVA SA, se regăsesc deja valorificate în buletinul de calcul.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care instanța de fond a dispus acordarea diferențelor rezultate pentru o perioadă de 3 ani anteriori cererii de chemare în judecată, solicităm instanței de judecată să observe din nou pasivitatea reclamantei care a înțeles să nu se folosească de drepturile sale procesuale fapt de se impune a fi sancționat motiv pentru care, în temeiul art. 89 din Legea nr. 19/2000 invocă excepția inadmisibilității cererii de acordare a eventualelor diferențe pe o perioadă mai mare decât de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.
Hotărârea pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a legii (motiv de apei conform art. 480 Noul c.pr.civ.) întrucât instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii coroborat cu art. 24 din Legea nr. 19/200 principiul contributivității fiind preluat si de art. 48 alin 1 si 2 din Legea 263/2010.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Astfel, prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea formulată de reclamant la data de 19.12.2013, întemeiată pe dispozițiile art. 107 alin.1 din Legea nr.263/2010, având ca obiect obligarea pârâtei la revizuirea pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 6 luni, în baza anexei 3 din Legea nr. 19/2000, raportat la data formulării cererii de pensionare 01.02.2010, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, pe ultimii 3 ani, conform art. 107 alin.2 din Legea nr. 263/2010.
Curtea consideră eronată soluția tribunalului de admitere a pretenției deduse judecății, fiind aplicate necorespunzător normele de drept incidente situației de fapt în care se găsește intimatul-reclamant.
Astfel, drepturile inițiale de pensie ale intimatului au fost deschise la data de 01.11.2002, acordându-se o pensie de invaliditate, în baza Legii nr.19/2000. Elementele care au condus la stabilirea pensiei au fost stagiu complet de cotizare 35 ani, vârsta standard de pensionare 65 ani, vârsta la data pensionării 51 ani, 1 lună și 28 zile, stagiu total de cotizare de 39 ani, 7 luni și 8 zile.
La data de 01.02.2010, intimatului contestator i s-au modificat drepturile de pensie prin trecerea din invaliditate la limită de vârstă, în condițiile Legii nr. 19/2000, reținându-se o vârstă de pensionare de 58 ani și 6 luni, cu o reducere de 6 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare de 65 ani, ca urmare a activității prestate în grupa II de muncă de 29 ani, 5 luni și 18 zile și un stagiu complet de cotizare de 35 ani. Această operațiune a fost făcută de casa de pensii în temeiul art. 64 din Legea nr. 19/2000 potrivit căruia „la împlinirea vârstei standard sau a vârstei standard reduse conform legii pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii”.
Potrivit capitolului IV pct.19 din Ordinul nr. 340/2001 „beneficiarii pensiei de invaliditate, la împlinirea vârstei standard prevăzute în anexa nr. 3 la lege, devin pensionari pentru limită de vârstă, putând opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii”.
Din aceste reglementări rezultă că pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă în sistemul Legii nr. 19/2000 după un singur criteriu, acela al vârstei standard de pensionare, respectiv al vârstei standard reduse. Aceasta nu înseamnă decât o modificare a categoriei de pensie de care beneficiază asiguratul după criteriul vârstei, celălalt element al stagiului complet de cotizare rămânând nemodificat.
Cum decizia prin care au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 19/2000 nu a fost contestată conform art. 87, aceasta a rămas definitivă, potrivit art. 88 astfel că nu mai pot fi supuse controlului judiciar elementele de pensie reținute la stabilirea drepturilor.
Prin urmare, Curtea constată că la data promovării acțiunii, 19.12.2013, intimatul-reclamant nu mai deținea dreptul subiectiv la revizuirea pensiei reglementat de Legea nr. 19/2000, întrucât actul normativ fusese abrogat. Acțiunea pendinte introdusă la instanță după abrogarea actului normativ este lipsită de temei juridic întrucât aplicarea unor dispoziții după ieșirea lor din vigoare ar însemna aplicarea ultraactivă a legii civile, fără o dispoziție legală derogatorie în acest sens.
Este adevărat că, potrivit principiului tempus regit actum, orice modificare a elementelor avute în vedere la stabilirea pensiei urmează a fi evaluată potrivit legii în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie, însă pentru ca unei astfel de modificări să i se recunoască efectele juridice urmărite în prezent ea trebuie să fie reglementată de norme juridice în vigoare, care să acorde pensionarului posibilitatea de a beneficia de o astfel de procedură, dacă generează efecte mai favorabile.
Nu pot fi reținute dispozițiile obligatorii cuprinse în decizia nr. 4/2011 privind soluționarea recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii.
Trebuie menționat că în considerentele deciziei invocate, instanța supremă, cu titlu prealabil, a reținut că „Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost abrogată în mod expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Cu toate acestea, problema de drept ce a generat practică neunitară subzistă, pe rolul instanțelor judecătorești soluționându-se în continuare cauzele asiguraților care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, și se impune a fi dezlegată având în vedere dispozițiile tranzitorii conținute în art. 174 și 178 din noua lege, conform cărora "Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivi legii în baza căreia a fost stabilit dreptul", iar "cererile înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluționa conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii".
Or, situația juridică a intimatului contestator nu vizează operațiunea de calculare a pensiei, ci de revizuire a drepturilor, având ca temei un alt stagiu complet de cotizare decât cel reținut inițial.
Cât privește valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 595/21.10.2013 eliberată de Zentiva SA, constând în spor de vechime, spor de muncă grea, spor de toxicitate, spor de fidelitate și spor de conducere încasate în perioada 28.07._01, Curtea reține că acestea au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, aspect ce rezultă din date privitoare la activitatea în muncă prestată de asigurat, întocmită de casa de pensii conform înscrisurilor doveditoare depuse.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în opinie majoritară, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite apelul formulat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.7583/27.06.2014, pronunțată fr către Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. N., CNP_, domiciliat în București, ., sector 3 și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în București, ..2A, ., ., sector 3.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. G. L. U.
GREFIER,
M. P.
Tehnored.: M.G./07.05.2015
Dact: S.Ș./4 ex./13.02.2015
Jud. fond: R. M.
Cu opinie separată în sensul schimbării în parte a sentinței apelată, în sensul respingerii cererea privind valorificarea adeverinței nr.595/21.10.2013, emisă de S.C. ZENTIVA S.A., ca neîntemeiată și menținerii celelalte dispoziții ale sentinței.
Opinez în sensul că, urmare a admiterii apelului declarat de pârâta C. de P. a Municipiului București, sentința atacată trebuia schimbată numai în parte, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de valorificare a adeverinței nr.595/21.10.2013, emisă de Zentiva, cu menținerea dispoziției primei instanțe privind revizuirea pensiei reclamantului E. N. prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 6 luni și plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate, începând cu data de 19.12.2010, drepturi actualizate în raport de rata inflației, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea formulată de reclamant la data de 19.12.2013, întemeiată pe dispozițiile art. 107 alin.1 din Legea nr.263/2010, având ca obiect obligarea pârâtei la revizuirea pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 6 luni, în baza anexei 3 din Legea nr. 19/2000, raportat la data formulării cererii de pensionare 01.02.2010, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, pe ultimii 3 ani, conform art. 107 alin.2 din Legea nr. 263/2010.
Drepturile inițiale de pensie ale intimatului au fost deschise la data de 01.11.2002, acordându-se o pensie de invaliditate, în baza Legii nr.19/2000, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare 35 ani.
La solicitarea contestatorului, prin Decizia de pensie nr._/18.03.2010, contestatorului i-a fost acordată pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, reținându-se o vârstă de pensionare de 58 ani și 6 luni, cu o reducere de 6 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare de 65 ani, ca urmare a activității prestate în grupa II de muncă de 29 ani, 5 luni și 18 zile și un stagiu complet de cotizare de 35 ani.
Așa cum corect a apreciat prima instanță, intimata C. de P. a Municipiului București a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiul complet de cotizare eronat, de 35 de ani, în loc de 32 de ani și 6 luni, stagiul de cotizare prevăzut în Anexa 3 a Legii nr.19/2000.
Astfel, la data formulării cererii de deschidere a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, 06.01.2010, reclamantul avea vârsta de 58 de ani si 6 luni, îndeplinind condițiile de pensionare pentru limita de vârsta in conformitate cu Anexa 3 la Legea 19/2000 (63 ani 3 luni), având în vedere ca beneficiază de o reducere cu 6 ani și 6 luni a vârstei standard de pensionare in conformitate cu dispozițiile art. 1671 din Legea 19/2000, aferenta stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă de 20 ani și 7 luni, iar stagiul complet de cotizare ce trebuia reținut la determinarea punctajului mediu anual și la stabilirea drepturilor de pensie este cel prevăzut de aceeași Anexa 3 la data trecerii la pensia pentru limită de vârstă, respectiv de 32 ani și 6 luni.
În acest sens s-a statuat prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare si a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual in operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual in operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, in sensul ca beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determina in funcție de data formulării cererii de pensionare, această soluție fiind obligatorie pentru instanțe.
În această ipoteză se încadrează și contestatorul din prezenta cauză, împrejurarea că acesta a învestit instanța de judecată cu soluționarea cererii privind revizuirea drepturilor sale de pensie după ce actul normativ în baza căruia i se stabilise pensia pentru munca depusă și limită de vârstă (Legea 19/2000) a fost abrogat, neputând constitui un impediment în soluționarea pe fond a cererii deduse judecății, atâta vreme cât noua lege a pensiilor, respectiv Legea nr.263/2010, care a înlocuit Legea nr.19/2000, a preluat procedura prin care drepturile de pensie stabilite prin decizie definitivă pot fi recalculate sau revizuite.
Temeiul juridic al admiterii cererii prin care se solicită revizuirea drepturilor de pensie, prin utilizarea unui alt stagiu complet de cotizare decât cel eronat avut în vedere de apelantă, nu îl constituie actele normative abrogate de Legea nr.263/2010, respectiv Legea nr.19/2000, ci procedura tehnică juridică de urmat pe care chiar legea pensiilor în vigoare o reglementează, criticile invocate prin apel sub acest aspect fiind nefondate
Astfel, stagiul complet de cotizare realizat sub imperiul oricărui act normativ abrogat și pentru care s-a plătit CAS este recunoscut și de Legea nr.263/2010, care prin art.107 alin.3 prevede posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea veniturilor și/sau stagiilor de cotizare prevăzute de lege și nevalorificate la stabilirea acesteia și chiar dacă procedura de recalculare a pensiilor reglementată de Legea nr.19/2000 a fost abrogată, iar art.107 alin.1 prevede în mod expres faptul că, în situația în care ulterior stabilirii drepturilor de pensie se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, pârâta operează din oficiu, sau la solicitarea pensionarului modificările ce se impun printr-o decizie de revizuire, sumele rezultate în urma revizuirii acordându-se în cadrul termenului general de prescripție calculat de la data constatării diferențelor.
Prin urmare, chiar dacă procedura de recalculare și revizuire a pensiilor reglementată de Legea nr.19/2000 a fost abrogată, revizuirea în sine, privită ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie și nu ca un drept de sine stătător, a fost păstrată și de actuala reglementare.
Faptul că Legea nr.19/2000 a fost abrogată nu poate constitui un fine de neprimire a cererii de revizuire și nu poate conduce la limitarea accesului pensionarului la instrumentele juridice pe care legislația în vigoare, respectiv Legea nr.263/2010, le reglementează pentru în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor de pensie se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, sancțiunea pe care acesta o va suporta beneficiarul pensiei care a stat în pasivitate o lungă perioadă de timp fiind aceea că diferențele de drepturi de pensie legal cuvenite se vor acorda numai în limita termenului general de prescripție, așa cum art.107 alin.2 din Legea nr.263/2010 prevede.
Statuând că în cazul revizuirii pensiei contestatorului trebuie avut în vedere stagiul complet de cotizare prevăzut de actul normativ în vigoare la data stabilirii dreptului de pensie pentru limită de vârstă, respectiv Legea nr.19/2000, în prezent abrogată, nu înseamnă că dreptul pensionarului ar fi ultraactivat, ci se realizează aplicarea dreptului existent la data pensionării reclamantului, întrucât o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în adagiul tempus regit actum.
În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr.40/22.09.2008 și în exercitarea atribuțiilor sale de interpretare și aplicare unitară a legii pe întreg teritoriul României, a stabilit că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Prin considerentele acestei decizii, care sunt aplicabile, mutatis mutandis, și speței de față, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit faptul că ”legea nouă nu se poate aplica decât situațiilor ivite după ., deci persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data de 01.04.2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977 …Ca atare, pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s–au deschis în intervalul 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art. 14 din Legea nr.3/1977.”
Concluzionând, apreciez că, față de faptul că drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă cuvenite contestatorului E. N. au fost stabilite prin raportare la un stagiu de cotizare eronat, în raport cu prevederile Anexei 3 la Legea nr.19/2000 și având în vedere că Legea nr.263/2010 reglementează în continuare procedura tehnico-juridică de revizuire a pensiilor, soluția primei instanțe sub acest aspect este legală și temeinică și se impunea menținerea dispoziției privind revizuirea pensiei reclamantului E. N. prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 6 luni și plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate, începând cu data de 19.12.2010, drepturi actualizate în raport de rata inflației.
În ceea ce privește dispoziția de valorificare a adeverinței nr.595/21.10.2013, emisă de Zentiva, mă raliez motivelor de fapt și de drept cuprinse în decizia civilă nr.1192/08.04.2015, referitoare la respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată.
JUDECĂTOR
P. I. N.
Red.: P.I.N../07.05.2015
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2743/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
