Recalculare pensie. Decizia nr. 3114/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3114/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3502/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2947/2015)
Decizia Civilă nr.3114
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulate de către revizuentul G. L., împotriva deciziei civile nr.86/12.01.2015, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Ilfov, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuentul Goingu L. personal, lipsind intimata C. Județeană de Pensii Ilfov.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că pricina se află primul termen de judecată, cât și împrejurarea că pentru această dată s-a procedat la comunicarea motivelor cererii de revizuire deduse judecății, către partea intimată adversă, astfel cum rezultă din citativul întocmit la data de 17.06.2015, atașat la fila 20 dosar, precum și la atașarea dosarului de fond nr._, al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în care s-a pronunțat decizia civilă atacată cu prezenta cale extraordinară de atac.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea revizuentului, acesta legitimându-se cu carte de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea acordă cuvântul revizuentului asupra admisibilității cererii de revizuire deduse judecății.
Revizuentul, având cuvântul, solicită admiterea cererii pentru motivele pe larg consemnate în cuprinsul acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire deduse judecății.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă deciziei civile nr.86/12.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării apelului declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, împotriva sentinței civile nr.2066 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul-reclamant G. L..
A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant G. L., având CNP_, domiciliat în Dobrești, . nr.36A, Jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr.2066 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV.
A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, cu sediul în București, ..17, sector 2. împotriva sentinței civile nr.2066 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul-reclamant G. L..
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:
A respins cererea de valorificare a sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.07.2001 – 01.01.2002 și a veniturilor menționate în Adeverința nr. 1/03.03.2011 eliberată de S.C. VIROXI .., pentru perioada 01.10.2005 – 31.12.2007.
A menținut în rest sentința apelată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând și soluționând, cu prioritate, excepția tardivității declarării apelului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Ilfov – excepție invocată de către reclamantul G. L. -, în ședința publică din data de 12.01.2015, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Sub acest aspect, constată că hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la data de 28.07.2014 (conform dovezii de comunicare aflată la fila 101 dosar fond), iar motivele de apel au fost depuse la data de 29.08.2014 (conform ștampilei poștale aplicată pe plicul de corespondență de la fila 14 dosar apel).
Or, făcându-se aplicarea corespunzătoare a regulilor reglementate de dispozițiile art. 180 – 186 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, ultima zi în care apelul putea fi formulat în mod valabil (în termenul legal) era chiar data de 29.08.2014.
Referitor la fondul dreptului dedus judecății, în ceea ce privește apelul formulat de către apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul G. L. a solicitat anularea Deciziei nr._/10.06.2013 privind acordarea pensiei de invaliditate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii e acordare a pensiei de invaliditate și plata retroactivă a acesteia, de la data încetării calității de asigurat, respectiv de la data de 20.06.2012.
Analizând decizia mai sus menționată, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că prima instanță în mod corect a reținut incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 263/2010 conform cărora: “în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire” precum și faptul că „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.”.
De asemenea, în mod corect tribunalul a avut în vedere prevederile art. 96 din Legea nr. 263/2010 și cele ale art. 71 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice potrivit cărora punctajul lunar al asiguratului se determină potrivit art. 96 din lege, pe baza câștigului salarial brut/solda brută care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Din coroborarea aspectelor rezultate din Buletinul de calcul (filele 85 - 87 din dosar) și a mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului (filele 28 - 29, 31 - 32 și 34 din dosar), tribunalul a constatat că în mod eronat pârâta a luat în calcul: pentru perioada 15.11._82 venitul de 2.013 lei, față de cel înscris în carnetul de muncă de 2.470 lei (poz. 9 din carnetul de muncă astfel cum a fost rectificată și poz. 10); pentru perioada 01.03._93, venitul de 56.270 lei, față de cel înscris în carnetul de muncă de 85.000 lei (poz. 35 și 36 din carnetul de muncă).
De asemenea, tribunalul a constatat că, pentru perioada 01.07._02, pârâta nu a valorificat și sporul de vechime de 25%, deși la poz. 58 din carnetul de muncă este menționat acest spor.
Sub acest aspect, apelanta-pârâtă consideră că, prin încălcarea dispozițiilor art. 23 și art. 24 raportate la dispozițiile art. 37 din Legea nr. 19/ 2000, modificată și completată, coroborate cu dispozițiile art. 6 alin. (1), în mod eronat instanța de fond a obligat-o să ia în calcul, pentru perioada 01.07._02, sporul de vechime de 25% .
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr.19/2000, pentru perioadele în care s-au datorat și s-au plătit contribuțiile individuale de asigurări sociale, numărul de puncte realizat lunar în sistemul public de pensii se calculează potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care se aplică coeficientul rezultat ca raport între cota de contribuție individuală de asigurări sociale și cota de contribuție de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiții normale.
Dispozițiile art. 24 din același act normativ stipulează, în mod expres, că: pentru persoanele care realizează venituri de natură profesională prevăzute la alin. (2), stagiul de cotizare în sistemul public de pensii se constituie din toate perioadele pentru care s-a datorat și s-a plătit contribuția individuală de asigurări sociale, conform prezentei ordonanțe de urgență.
Dispozițiile art.37 menționează că: în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2).
Pentru activitatea desfășurată după data de 01.04.2001, numărul de puncte realizate în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice, așa cum prevăd dispozițiile art. 78 din textul de lege.
Veniturile după data de 01.04.2001 sunt cele prevăzute de Adeverința de stagiu, la care angajatorul a plătit contribuția de asigurări, ci nu cele menționate în carnetul de muncă sau dovedite de adeverințe.
Având în vedere aceste prevederi legale, precum și veniturile atestate de Adeverința de stagiu depusă la filele 62 - 73 din dosarul de fond, Curtea observă că în mod greșit prima instanță a avut în vedere sporul de vechime de 25% pentru perioada 01.07.2001 - 01.01.2002 și, pe cale de consecință, va înlătura această dispoziție.
De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, din conținutul în date al Adeverinței nr.1/03.03.2011, eliberată de S.C. VIROXI . domnul G. L. a fost angajatul acestei societăți în perioada 01.10.2005 – 31.12.2007 în funcția de Economist, cu o fracțiune de normă de 2 ore/zi și a realizat următoarele venituri: 01.10._05 – 100 lei; 01.01._06 – 100 lei; 01.01._07 – 220 lei; 01.12._07 – 200 lei.
Cum, pentru aceste venituri, angajatorul nu precizează dacă au fost virate contribuțiile legale de asigurări sociale, acestea nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite domnului G. L. .
Curtea apreciază că relevante sunt și dispozițiile art. 23 alin. 1 pct. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.
Față de aceste considerente, Curtea constată că este fondat apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov, în ceea ce privește valorificarea sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.07._02 și a veniturilor atestate de Adeverința nr. 1/03.03.2011, eliberată de S.C. VIROXI ..
Referitor la motivele de apel formulate de către apelantul-reclamant G. L., Curtea constată că acesta susține, în esență, că, prin cererea introductivă de instanță, el a solicitat acordarea pensiei de invaliditate, de la data încetării calității de asigurat - 20.06.2012, ci nu de la data depunerii cererii - 29.05.2013.
Această critică nu poate fi primită, deoarece dispozițiile art. 103 alin.(1) și alin. (2) din Legea nr. 263/2010 statuează, în mod expres, că: pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, iar cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.
Or, din conținutul în date al Deciziei nr._/10.06.2013, rezultă că dosarul de pensionare al reclamantului G. L. a fost înregistrat sub nr._, la data de 29.05.2013, motiv pentru care pârâta nu putea avea în vedere o altă dată de la care să stabilească drepturile de pensie ale acestuia, decât de la data înregistrării dosarului de pensionare.
Faptul că reclamantul îndeplinea condițiile de pensionare anterior depunerii cererii, nu îl îndreptățește pe acesta la stabilirea altei date decât cea la care s-a prezentat la sediul pârâtei și a înregistrat cererea sa de pensionare.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins excepția tardivității apelului, ca neîntemeiată, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant G. L..
În raport de aceleași considerente, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV și, în consecință, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea de valorificare a sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.07.2001 – 01.01.2002 și a veniturilor menționate în Adeverința nr. 1/03.03.2011, eliberată de S.C. VIROXI .., pentru perioada 01.10.2005 – 31.12.2007 și a menținut, în rest, sentința apelată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire apelantul-reclamant G. L., pentru următoarele motive:
Susține că în mod nelegal Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării apelului de către apelanta-parata C. Județeana de Pensii Ilfov, solicitată de apelantul—reclamant, având în vedere că apelul nu a fost formulat în termenul de 30 zile prevăzut prin art.468 alin. (l) N. Codul de procedură civilă;
Casei Județene de Pensii Ilfov i-a fost comunicata hotărârea primei instanțe la data de 28 iulie 2014, conform dovezii de comunicare aflate la fila nr. 101 din dosarul de fond și a depus cererea și motivele de apel prin poștă la data de 29 august 2014, conform ștampilei poștale aplicate pe plicul de corespondență de la fila 14 a dosarului de apel, luând în considerare dispozițiile art. 180 - 186 N Codul de procedură civilă, potrivit cărora când termenul se socotește pe zile, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul (28 iulie 2014) și nici ziua când termenul se împlinește conform deciziei Curții (29 august 2014) între cele două termene 28.07.2014 – 29.08.2014 exista un număr de treizecisiuna zile.
Aceasta presupune că apelul nu a fost formulat în termenul legal, ultima zi în care apelul putea fi formulat valabil fiind 28 august 2014, și nu 29 august 2014, cum eronat a susținut Curtea.
Excepția autorității de lucru judecat.
Prin Hotărârea civilă nr.86/2015 i-au fost respinse cererile de
valorificare a sporului de vechime în munca în procent de 25 % din venitul salarial realizat pentru perioada 01.07.2001 – 01.01.2002 și veniturile realizate și dovedite cu adeverința nr. 1/03.03.2011 eliberată de . pentru perioada 01.10.2005 – 31.10.2007 drepturi ce i-au fost acordate (aprobate) pentru recalcularea pensiei de către Tribunalul Ilfov prin sentința civilă nr. 2066/2ol4, Curtea neluând în considerare prevederile art.432 coroborate cu cele ale art.481 N. Codul de procedură civilă, drept pentru care solicită să fie admisă și să fie soluționată excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că prin propria cale de atac a ajuns într-o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată (Sentința civilă nr.2066/2014).
Pe cale de consecință, solicită să fie admisă excepția invocată, iar prin
hotărârea ce se va lua să se dispună anularea hotărârii civile nr. 86/2015 referitor la respingerea cererii de valorificare a sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.07.2001 – 01.01.2002 și a veniturilor menționate în adeverința nr. 1/03.03.2011 eliberată de . pentru perioada 01.10.2005 – 31.12.2007.
Princererea înregistrată cu nr._/29.05.2013 a solicitat și
obținut acordarea pensiei de invaliditate începând cu data de 29 mai 2013 în baza deciziei nr._/10.06.2013 a CJP Ilfov.
Nemulțumit de acordarea pensiei de invaliditate de la data înregistrări cererii (29 mai 2013), și nu de la data încetării calității de asigurat
(20 iunie 2012) cum prevede legiuitorul că i se cuvine, având în vedere că pentru perioada cuprinsă între data declanșării invalidității urmată de spitalizare și tratament, internare pentru verificarea capacității de muncă, emiterea și primirea deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate, etc. și data când este posibilă înregistrarea cererii de pensionare de invaliditate, deși având calitatea de asigurat nu putea primii indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, neavând calitatea de angajat, dovedită cu actele din dosarul de pensionare depus la CJP Ilfov la data de 25. 25.07.2012 situație care consideră că îl dezavantajează și nu-i asigura egalitatea în drepturi cu alte persoane cu situație juridică egală cu a sa.
Prin cererea cu numărul de înregistrare_/11.07.2013 a solicitat CJP Ilfov revizuirea deciziei de pensionare nr._/10.06.2013 conform prevederilor art.107 alin. (1) și (3), dar a fost refuzat pe motivul ca la data emiterii deciziei medicale, respectiv 29 mai 2013, nu avea calitatea de asigurat, conform răspunsului CJP Ilfov, anexat prezentei.
În fapt a fost refuzat abuziv și nelegal, dovada calității de asigurat care cuprinde și data de 29 mai 2013este dată de Contractul de asigurare socială nr. 2029/11.07.2012 încheiat cu CJP Ilfov, anexat la dosar, în drept fiind să apeleze la instanță de judecată.
Prin sentința civilă nr.2066/2014 Tribunalul Ilfov omițând luarea în considerare a cererii de revizuire solicitate de către reclamant și refuzate de CJP Ilfov decide că trebuie făcută recalcularea pensiei tot pe baza deciziei de revizuire, iar privitor la data de acordare de la care se cere revizuirea, tribunalul, fără a lua în considerație argumentarea adusă atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin Notele scrise depuse la dosarul cauzei înaintea primei înfățișări, prin care arăta că la data depunerii cererii de pensionare de invaliditate, 29 mai 2013, avea îndeplinite toate condițiile impuse de prevederile art. 104 alin. (3) litera a) din Legea 263/2010 modificat de prevederile legii nr.37/2013, pentru acordarea pensiei de invaliditate de la data încetării calității de asigurat, și nu de la data depunerii cererii, dar s-a pronunțat având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (2), fără a se pronunța în legătură cu motivul pentru care nu a luat în considerare dispozițiile alin. (3) litera a) ale aceluiași art. 104 din legea nr. 263/201, drept pentru care a solicitat apelul conform legii.
Instanța de apel prin hotărârea civilă nr.86/2015, a constatat din actele depuse în dosarul cauzei, că susține că îndeplinise în totalitate condițiile impuse de dispozițiile art. 104 alin. (3) litera a) modificate de prevederile legii nr.37/2ol3, și anume:
Nu a primit indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă neavând calitatea de angajat, situație dovedită cu actele din dosarul de pensionare depus Ia CJP Ilfov Ia 25.07.2012 cu numărul de înregistrare data încetării calității de asigurat este 20.06.2012 dovedită cu dispoziția nr.264/09.07.2012,2 privind încetarea acordării indemnizației de șomaj, anexata la dosar;
Calitatea de asigurat în baza statutului de șomer diferă de
calitatea de asigurat avută în baza prevederilor art.6 alin.(2) din Legea nr.263/_;
Cererea de solicitare a pensiei de invaliditate nr._/09.05.2013
(fila 61 din dosar) a fost înregistrata în aceeași dată, 29.05.2013 cu data emiterii deciziei medicale nr.1419/29.05.2013 (fila nr.60 din dosar), respectând termenul de 30 de zile impus de legiuitor;
La data de 29.05.2015 data emiterii deciziei medicale, îndeplinea
condiția de a avea calitatea de asigurat dovedită cu Contractul de
Asigurare socială nr. 2029/11.07.2012, anexat la dosar.
Solicită acordarea drepturilor pentru pensia de invaliditate în
baza dispozițiilor alin. (3) lit. a) art.104 și în baza dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol 104 din aceeași lege 263/2010, cum greșit consideră că i s-a aplicat.
Curtea a mai reținut critica potrivit căreia prin aplicarea prevederilor alin. (2) și ale alin. (3) lit. a) din legea nr.263/2010 actualizată, consideră că i se impune obligatoriu un tratament discriminatoriu, pentru că se încalcă principiul egalității în drepturi pentru persoane aflate în aceeași situație juridică, prevăzut de art.2 litera d) din Legea 263/2010 „astfel acordarea pensiei de invaliditate de la data depunerii cererii de pensionare constituie o sancțiune pentru nerespectarea uneia dintre condițiile impuse de dispozițiile alin. (3) lit. a) deși a respectat și îndeplinit toate condițiile impuse de legiuitor și deci ar fi trebuit să-i fie acordată pensia de invaliditate de la data încetării calității de asigurat.
La solicitarea Curții (pag.2 rândurile 8 - 11 din hotărârea civilă nr.
86/2015), eronat transcrisa, fapt ce poate fi dovedit cu ascultarea
înregistrării ședinței de judecată, de a preciza de ce nu a depus mai
devreme cererea de acordare a pensiei de invaliditate, a răspuns că
a depus cererea de acordare a pensiei de invaliditate în aceeași zi,
29 mai 2013, cu data primirii deciziei medicale, considerând că, Curtea
are cunoștință că fără decizia medicală nu putea depune cererea de acordare a pensiei de invaliditate.
După citirea hotărârii civile nr.86/2015 consideră că, Curtea pentru a afla cauzele care au generat perioada de timp, relativ lungă, intre data solicitării acordării pensiei de invaliditate și data depunerii cererii de acordarea pensiei de invaliditate ar fi trebuit să formuleze altfel întrebarea și astfel ar fi aflat că în momentul declanșării bolii (accidentului) generator de invaliditate și până în momentul obținerii deciziei medicale, se parcurge un drum extrem de anevoios cu durată de timp variabilă, care constă în spitalizare și tratarea invalidității soldată cu recomandarea pensionarii în cazul pierderii a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, urmată, la rândul său pentru evitarea oricăror suspiciuni, de o nouă internare, noi analize la Comisia Naționala pentru verificarea capacității de muncă și stabilirea gradului de invaliditate de către o comisie constituită în acest scop, urmată în final de emiterea deciziei medicale de către medicul expert al Cabinetului de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă arondat localității de reședința și aparținând de casa teritoriala de pensii; parcurgerea etapelor de mai sus, obligatorie, nu putea fi influențată de voința reclamantului, drept pentru care consideră că, critica Curții pentru motivul de a nu fi depus mai devreme de 29 mai 2013 cererea de acordare a pensiei de invaliditate, este neîntemeiata, fie și pentru că decizia medicală a fost eliberată tot în data de 29 mai 2013.
Deși constata că Tribunalul a omis să motiveze de ce nu a luat decizia în baza alin. (3) lit. a) art. 104 din legea 263/2010 actualizata, cerut în mod expres, nici Curtea, după ce constata la pag.11 rândurile 26-29 din hotărârea civilă nr.86/2015, că îndeplinea condițiile de pensionare anterior depunerii cererii, nu-și motivează de ce în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile alin. (3) lit. a) ale art. 104 din legea 263/2010, și prefera, în cunoștință de cauză, ca și instanța de grad inferior, să decidă nelegal, aplicarea unui tratament discriminatoriu, fără a avea vreo vină.
Consideră că prevederile alin. (1) și (2) asigură o încadrare generală, spre deosebire de alin. (3) lit. a) al aceluiași art. 104 din legea nr. 263/2010 modificată de legea nr.37/2013, care, pe lângă faptul că este singurul articol (aliniat) cu referire specială la pensia de invaliditate, dar și impune luarea deciziei în"funcție de elementele specifice fiecărei categorii de pensie", prevedere neglijată de precedentele instanței de judecată în luarea deciziei privind stabilirea datei de la care se acorda pensia de invaliditate în prezenta cauza.
Față de cele de mai sus și luând în considerare că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, de ce nu i se acorda pensia de invaliditate în baza prevederilor alin. (3) lit. a) art. 104 din legea nr. 263/2010 modificată de prevederile legii nr.37/2013, solicită anularea deciziei nr.86/2015 și să se dispună acordarea pensiei de invaliditate începând cu data încetării calității de asigurat, respectiv 20 iunie 2012, așa cum a hotărât legiuitorul, exclusiv persoanelor care la data emiterii deciziei medicale au calitatea de asigurat.
În urma apelului tardiv introdus de CJP Ilfov și acceptat ilegal de către Curte, prin decizia civilă nr.86/2015 i se respinge, ilegal, dreptul de valorificare a sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.07._02, drept acordat de instanța de fond, Tribunalul Ilfov, prin sentința civilă nr. 2066/2014.
Prin cererea de chemare în judecata din dosarul de fond ca și prin
întâmpinarea din dosarul de apel, a argumentat temeiul legal în baza
căruia a solicitat valorificarea sporului de vechime de 25% pentru
perioada 01.07._02 pe baza articolului nr.6 din Normele
Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin HG nr. 257/2011 care prevede: " (1) În situațiile în care pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determina punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declarația nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale de pensii competente alte documente:
Documente doveditoare pot fi: carnetul de muncă, cu înregistrările efectuate potrivit normelor legale, în original contrar dispozițiilor art.509 alin. (l) pct. l din Ncpc, Curtea nu s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute de apelantul reclamant, drept argument nici nu a ținut cont de critica luării în considerare de argumente false, utilizate de CJP Ilfov, în baza legii nr; 19/2000, abrogata, și a decis, abuziv și ilegal, anularea dreptului câștigat legal, de valorificare a sporului de vechime de 25% aferent perioadei 01.07.2001 – 01.01.2002.
Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de motivele invocate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Un prim motiv de revizuire invocat, întemeiat pe prevederile art. 509 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., este acela că instanța de apel ar fi respins în mod greșit excepția tardivității declarării apelului de către C. Județeană de Pensii Ilfov.
Potrivit art.509 al.1 pct.1 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Greșita respingere a excepției tardivității apelului (pretinsă de revizuent) nu echivalează cu extra petita, minus petita sau plus petita, ci reprezintă însăși soluția dată acestei excepții de către instanța de apel, asupra căreia era obligată să se pronunțe, decizia atacată neputând fi reformată pe acest temei.
Un al doilea motiv de revizuire invocat este acela că instanța de apel ar fi înrăutățit situația apelantului-reclamant în calea de atac a acestuia. Nici acest motiv nu poate fi reținut, întrucât în speță au declarat apel ambele părți, iar respingerea unor pretenții ale reclamantului în apel, după ce acestea fuseseră admise la instanța de fond, au constituit soluția pe apelul declarat de partea adversă, și anume de către C. Județeană de Pensii Ilfov. Situația mai grea față de cea obținută la fond, creată reclamantului în urma soluționării apelului, este rezultatul soluționării apelului Casei Județene de Pensii Ilfov, și nu al reclamantului.
Este adevărat că sentința dată în prima instanță este mai favorabilă reclamantului, decât hotărârea dată în apel, dar această înrăutățire a situației reclamantului s-a făcut nu în calea de atac a acestuia, ci în calea de atac a părții adverse, care a invocat expres critici privind greșita obligare la valorificarea unor venituri obținute după data de 01.04.2001. În acest context vor fi înlăturate și criticile revizuentului, potrivit cărora nici C. de Pensii nu ar fi solicitat respingerea cererii de valorificare a acestor venituri. Din cererea de apel formulată de C. de Pensii rezultă că aceasta a criticat în mod expres obligarea sa la valorificarea unor venituri obtinute după data de 01.04.2001, critica de extra petita fiind neîntemeiată.
În susținerea aceluiași motiv de revizuire s-a mai arătat că sentința fondului are autoritate de lucru judecat și trebuia păstrată de instanța de apel, pentru a nu crea reclamantului o situație mai grea. Curtea nu va reține astfel de susțineri, întrucât autoritatea de lucru judecat poate fi invocată numai în raport de o hotărâre pronunțată în alt proces, și nu de o hotărâre dată în același proces, în altă fază procesuală, cum este cazul în speță.
Celelalte susțineri ale revizuentului vizează fondul pretențiilor deduse judecății și care nu pot fi analizate în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, având în vedere și dispozițiile art.509 Cod procedură civilă, Curtea va respinge revizuirea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul G. L., identificat cu CNP:_, cu domiciliul situat în oraș Dobroești, ., nr. 36 A, județ Ilfov, împotriva deciziei civile nr.86/12.01.2015, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Ilfov, cu sediul aflat în Municipiul București, .. 17, sector 2, Cod fiscal nr._.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. G. I. M. C. M. Colindeață
Red.I.S.G.
Tehnored. I.S.G./D.M.
4 ex./07.10.2015
Jud.fond: G. N.
Jud.C.: M. P.
E. D. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3116/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
