Recalculare pensie. Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 28988/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7931/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 307/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de apelanții P. N. și C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.9168 din data de 06.10.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: apelantul P. N. personal, legitimat în fața instanței, lipsind apelanta C. de P. a Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel, nici unul dintre apelanți neformulând întâmpinare. La data de 23.01.2015, apelantul-reclamant, prin avocat M. M., a depus la dosar, soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii din ședința din 08.12.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului-reclamant P. N. în susținerea său și în combaterea apelului declarat de C. de P. a Municipiului București.
Apelantului-reclamant P. N. arată că este nemulțumit de hotărârea instanței de fond pentru soluția dată în ceea ce privește grupa I de muncă. Arată că a primit bani pentru grupa I de muncă din anul 2009 până în februarie 2012, iar din anul 2012 până în 2013 C. de P. a Municipiului București i-a reținut aceste sume, câte 350 lei lunar. Referitor la apelul declarat de C. de P. a Municipiului București arată că dorește să știe dacă îi mai dă grupa I de muncă sau nu.
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9168 din data de 06.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea completată privind pe reclamantul P. N. în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
A fost obligată parata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.07.2013 cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr. 471/05.10.2012 emisă de ., conform dispozițiilor art. 165 din Legea 263/2010.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada 01.07.2013 la zi.
Totodată, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.12.2013 cu luarea în considerare a veniturilor nr. 705/04.11.2013, nr. 598/10.09.2013 emise de ., și nr. 341/10.04.2006 emisă de SOPMET SA, conform disp. art. 165 din Legea 263/2010.
A fost obligată parata la plata către reclamant a sumelor reprezentând dintre diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată în perioada 01.12.2013 la zi și la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins în rest cererea ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost pensionat inițial în temeiul Legii 3/1977, prin decizia nr._/26.08.1999 (f.1), cu începere din data de 01.08.1999, iar ulterior drepturile de pensie i-au fost recalculate în temeiul OUG 4/2005.
Prin sentința civilă nr.3004/08.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Prin decizia nr._/12.02.2009 emisă de pârâtă au fost revizuite drepturile de pensie cuvenite reclamantului pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în conformitate cu dispozitivul sentinței civile de mai sus (f.21).
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr.100/2008, beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa ÎI de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Prin urmare, acest act normativ vizează acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru stagiul efectiv realizat în fostele grupe de muncă de asigurații care beneficiază de recalcularea pensiei în temeiul OUG nr. 4/2005, fără a reglementa în vreun fel stagiul complet de cotizare al acestor persoane.
Însă, potrivit textului legal amintit sunt exceptate de la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale.
Cum, în speță, stagiul complet de cotizare de 20 de ani avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensiei ale reclamantului în baza sentinței civile de mai sus, reprezintă un stagiu înscris într-o dispoziție legală cu caracter special derogatorie de la dreptul comun, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, la care făcea trimitere expresă HG nr.1550/2004, iar reclamantul și-a manifestat deja opțiunea pentru aplicarea unui stagiu complet de cotizare prevăzut într-o dispoziție cu caracter special (art.14 din Legea nr.3/1977), Tribunalul a reținut incidență în cauză a prevederilor art. 2 din OUG nr.100/2008, ultima teză, și anume cea care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar.
Pentru considerentele expuse tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului de revizuire a drepturilor de pensie prin valorificarea de punctaje suplimentare întemeiată pe prevederile OUG nr. 100/2008, precum și capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, actualizate cu indicele de inflație, diferențe provenind din revizuirea drepturilor prin valorificarea de punctaje suplimentare potrivit OUG nr. 100/2008.
În ceea ce privește capătul de cerere privind recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile art.169 din Legea nr.263/2010, conform cărora „pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
Tribunalul a constatat că textul indicat vizează acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în fostele grupe de muncă de asigurații ce beneficiază de recalcularea pensiei în temeiul OUG nr. 4/2005, fără a reglementa însă în vreun fel stagiul complet de cotizare al acestor persoane.
De asemenea, a reținut tribunalul că în cauză devin incidente prevederile art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010, în conformitate cu care „prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie pentru actele normative cu caracter special”.
Astfel, sunt exceptate de la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor, respectiv pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale, cum este și cazul reclamantului, care a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform OUG nr.4/2005.
Pentru toate considerentele arătate, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de recalculare a pensiei în baza OUG nr.100/2008 și a art.169 din Legea nr.263/2010.
În ceea ce privește adeverințele, instanță a constatat că prin cererea înregistrată sub nr._/26.06.2013, reclamantul a solicitat paratei recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr.471/05.10.2012 emisă de . (f.14,15 și 22), fără a primi însă răspuns.
Din cuprinsul acestei adeverințe, rezulta sporurile pentru orele prestate peste programul normal de munca încasate de reclamant în perioada anilor 1978-1997, menționându-se expres că au fost virate contribuțiile de asigurări sociale datorate conform prevederilor legale din perioada respectivă.
Ca atare, în temeiul principiului contributivității consacrat de art.2, lit. c) din Legea nr.263/2010, intimata avea obligația de a lua în calcul aceste sporuri.
Pe cale de consecință, instanță a obligat la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei prin luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr.471/05.10.2012 emisă de ., precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasata pe perioada 01.07.2013-zi.
Prin cererea înregistrată sub nr._/06.11.2013, reclamantul a solicitat paratei recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverințele nr.705/04.11.2013 și nr.598/10.09.2013 emise de . și de adeverința nr.341/10.04.2006 emisă de ..27-31).
Prin decizia nr._/19.06.2014, intimata a respins cererea, cu motivarea ca adeverința nr.705/04.11.2013 emisă de . nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010 și de anexa nr.15, cap. VI din HG nr.257/2011 și ca adeverințele nr.598/10.09.2013 emisă de . și adeverința nr.341/10.04.2006 emisă de . fi fost luate în calcul la emiterea deciziei nr._/12.02.2009.
În ceea ce privește adeverința nr.705/04.11.2013 emisă de ., intimata nu a indicat în concret care din condițiile prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010 și de anexa nr.15, cap. VI din HG nr.257/2011 nu ar fi îndeplinită.
Aceasta adeverință atesta veniturile brute obținute de reclamant în perioada anilor 1978-1997, menționându-se ca pentru ele s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, astfel încât nu exista niciun motiv pentru care intimata să refuze luarea în calcul a acestora.
În ceea ce privește adeverința nr.598/10.09.2013 emisă de ., instanța a reținut ca aceasta nu putea fi luată în calcul la emiterea deciziei nr._/12.02.2009, pentru simplul motiv că la momentul emiterii deciziei, adeverința nu exista, fiind întocmita ulterior.
În ceea ce privește adeverința nr.341/10.04.2006 emisă de . a reținut că, într-adevăr, aceasta a fost avută în vedere la emiterea deciziei nr._/12.02.2009, însă, având în vedere că intimata va fi obligată să emită o nouă decizie, prin care să ia în calcul adeverințele emise de ., este evident că va trebui luată în calcul, încă o dată, și adeverința nr.341/10.04.2006 emisă de . încât, pentru a se evita orice confuzie, instanța a dispus expres că și aceasta adeverință să fie avută în vedere.
În consecință, instanța a obligat intimata la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei prin luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverințele de mai sus, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasata pe perioada 01.12.2013-zi.
În baza art.453 C. pr. civilă, instanța a obligat parata la plata către reclamanta a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul P. N. și pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cererile fiind înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 7931/2014).
În motivarea apelului declarat, apelantul reclamant P. N. a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se dispune revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor conform OUG nr. 100/2008 începând cu data de 1.06.2009 la zi și conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 începând cu data de 1.01.2011 la zi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, precum și înlăturarea art. 165 din Legea nr. 263/2010 pentru valorificarea adeverințelor nr. 705/04.11.2013 eliberată de ..
De asemenea, a mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata la instanța de apel.
Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea invocând faptul că apelantul a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, care, în opinia instanței, echivalează cu o lege specială, respectiv „act normativ cu caracter special”.
Instanța de fond a făcut o greșita interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special” folosită în cuprinsul art. 169 din Legea nr. 263/2010. Apelantul a arătat că nu intră în categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi de exemplu: HG nr. 267/1990, HG nr. 610/1990 și HG nr.407/1990 etc.
Acesta a arătat că a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă, respectiv art. 14 din Legea 3/1977. Legea nr. 3/1977 nu poate fi considerat, un act normativ cu caracter special întrucât a constituit drept comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Nici împrejurarea ca în cadrul Legii nr. 3/1997 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pt. deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, în sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare" în raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat în sensul că normele derogatorii cuprinse în art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special".
Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14) nu poate fi considerat în sine, „act normativ". Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun într-o anumită materie nu se poate considera că are „caracter special".
În consecința, apelantul are dreptul la recalcularea pensiei atât în temeiul OUG nr. 100/2008, cât și în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Cu privire la valorificarea veniturilor brute pe perioada 01.07._91 menționate în adeverința nr. 705/04.11.2013 eliberată de . instanța de fond a invocat aplicarea art. 165 din Legea 263/2010. Hotărârea instanței de fond este netemeinica și nelegala întrucât este dată cu incălcarea principiului contributivității, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Este stabilit de către instanțele de judecată, ca în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri pentru care au fost reținute contribuții să fie avute în vedere la stabilirea dreptului de pensie.
Nu este important caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare pt. a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Art. 165 încalcă principiul de bază prevăzut în dispozițiile art.2 din Legea 263/2010 - Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, care este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, respectiv în art. 96 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010.
Conform art. 96 alin. 2 din Legea 263/2010, punctajul lunar se calculează în funcție de câștigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că se au în vedere și sporurile și adaosurile.
În acord cu aceste dispoziții, norma tranzitorie din art. 165 al Legii nr. 263/2010 precizează că salariile obținute în perioada anterioară datei de 01.04.2001 vor fi valorificate la determinarea punctajelor anuale indiferent de forma în care au fost consemnate în carnetul de muncă, în perioade diferite, respectiv salarii brute sau nete, și nu salarii tarifare de încadrare.
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezulta că ceea ce se ia în calcul nu este numai salariul înscris în carnetul de muncă, ci și venitul brut lunar, care cuprinde și sporuri și adaosuri pentru care legea a prevăzut, iar angajatorul a reținut și virat CAS.
Sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor nu sunt enumerate limitativ de art. 10 din Legea nr. 3/1977. Enumerarea vizează orice alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca potrivit legii, ori veniturile înscrise în adeverințe au acest caracter permanent căci ele se regăsesc lunar în diferența dintre ceea ce este înscris în carnetul de muncă și adeverința. Art. 1 din Decretul nr. 389/1978 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale, instituia o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, care se datorează indiferent de forma în care se realizează veniturile și indiferent de cine efectua plata, câtă vreme fără muncă depusă de salariat nu era posibilă existența contribuției. Aplicarea neîntreruptă a acestui principiu impune valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința eliberată de fostul angajator.
De precizat este faptul că din deciziile nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin admiterea recursurilor în interesul legii, a statuat ca "la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01 aprilie 2001, vor fi luate în considerare, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuție de asigurări sociale".
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de statul roman prin Legea nr. 30/1994.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plată contribuțiilor de asigurări sociale specifice (Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
În concluzie, principalul element apt să conducă la o justă și legală stabilite și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite.
Apelantul a solicitat instanței să aibă în vedere principiul contributivității, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Față de aceste considerente, apelantul a solicitat instanței să admită apelul, astfel cum a fost formulat.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului declarat, apelanta-pârâta C. de P. a Municipiului București a arătat că prin sentința civilă mai sus menționata instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, obligând C. de P. a Municipiului București la următoarele:
- „obliga parata șa emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.07.2013 cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr.471/05.10.2012 emisă de S.C. TUNGAL Metrou S.A., conform dispozițiile art.165 din Legea 263/2010;
- obligă pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada 01.07.2013 la zi;
- obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.12.2013 cu luarea în considerare a veniturilor nr.705/04.11.2013, nr.598/10.09.2013 emise de S.C. TUNGAL Metrou S.A. și nr.341/10.04.2006 emisă de SOPMET S.A., conform dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010;
- obligă parata la plata către reclamant a sumelor reprezentând dintre diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată în perioada 01.12.2013 la zi;
- respinge în rest cererea ca neîntemeiată;
- obligă parata la plata către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată."
Instanța de fond nu a analizat temeinic probatoriul administrat la dosar, astfel că nu a avut în vedere faptul că adeverința nr.598/10.09.2013 emisă de S.C TUNGAL METROU S.A. (respectiv conținutul ei cu privire la perioade, sumele reprezentând orele prestate peste programul), este identică cu adeverința nr.471/05.10.2012 emisă de S.C. TUNGAL METROU S.A.
De asemenea, deși prin întâmpinarea depusă în termen legal, însoțita de înscrisuri din dosarul de pensie al reclamantului, s-a menționat faptul că sporul de ore peste programul normal de lucru, precum și sporurile menționate în adeverința nr.341/10.04.2006 emisă de SOPMET S.A. și în adeverința nr.598/10.09.2013 emisă de S.C. TUNGAL METROU S.A., au fost valorificate la recalcularea pensiei prin decizia de pensie nr. 168.480/12.02.2009 emisa conform dispozitivului sentinței civile nr.3004/08.04.2008 pronunțata de TMB în dosarul nr._/3/2007, instanța de fond a obligat apelanta să valorifice din nou ceea ce a fost deja valorificat în prealabil.
Potrivit buletinului de calcul aferent deciziei de pensie nr.168.480/12.02.2009, reiese că salariul realizat, sporul de vechime, sporul de noapte și sporul de subteran, așa cum sunt evidențiate în adeverința nr.341/10.04.2006 emisă de SOPMET S.A., pentru perioada 01.10._99, au fost valorificate întocmai, de aceea apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere coloanele 1 - Perioada contributivă, 2 - Suma contributivă, 5 - Procent vechime și coloana 9 - Alte sporuri în suma - 75.294 lei + 56.471 lei - 131.765 lei, respectiv paginile 9 și 10 din buletinul de calcul.
Față de toate aceste considerente, ținând seama de netemeinicia sentinței pronunțate de către instanța de fond, apelanta a solicitat admiterea apelul astfel cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței civile nr.9168/06.10.2014 în sensul celor menționate de către instituția în cuprinsul apelului promovat.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm. Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În privința apelului declarat de reclamantul P. N., reținem că este nefondat și va fi respins în consecință.
Astfel, în ceea ce privește aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, având în vedere procesul-verbal din data de 29.09.2014, întocmit cu ocazia întâlnirii de unificare a practicii la nivelul Curții de Apel București-Secția a VII-a, prin care s-a stabilit unificarea practicii judiciare asupra problemei de drept ce face obiectul prezentei cauze, schimbându-și practica în concordanță cu cele stabilite, Curtea constată că cererea reclamantului nu este întemeiată.
Astfel, apelantul a prestat muncă în grupa I de muncă timp de peste 20 ani, motiv pentru care a și beneficiat de un stagiu complet de cotizare derogatoriu de 20 de ani prin sentința civilă nr. 3004/8.04.2008 a Tribunalului București.
În acest sens, poate fi menționată și Decizia nr. 274/ 23 mai 2013, prin care Curtea Constituțională a statuat că majorarea prevăzută de art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, „întrucât aceasta se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare și nu se aplică în situația în care la recalcularea pensiilor s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special. Prin urmare, aplicarea unui tratament juridic diferențiat unor situații diferite nu poate fi privită ca o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, critica de neconstituționalitate formulată fiind, astfel, neîntemeiată”. În această cauză, obiectul excepției de neconstituționalitate l-a constituit art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 potrivit căruia "Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special".
Deși autorul excepției era beneficiar al Legii nr. 226/2006, raționamentul Curții Constituționale este aplicabil și în cauza cu care suntem învestiți, deoarece apelantul a beneficiat de un stagiu complet de cotizare derogatoriu.
Într-adevăr, art. 14 din Legea nr. 3/1977 este o dispoziție, iar nu un act normativ distinct, dar este evident că efectele asupra pensiei apelantului sunt aceleași. Curtea consideră că determinant este faptul că apelantul beneficiază de un stagiu complet de cotizare derogatoriu, fiind în aceeași situație cu orice altă persoană care ar beneficia de un astfel de stagiu derogatoriu în baza unui act normativ.
În ceea ce privește aplicarea art. 265 din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că, potrivit acestui text de lege,, „La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”.
Contrar celor susținute de apelantul reclamant, prin aplicarea acestui text nu se nesocotește principiul contributivității, asiguratul păstrând dreptul de a fi valorificate la stabilirea pensiei toate veniturile care au constituit baza de calculul a contribuției de asigurări sociale de stat. Ceea ce reglementează acest text de lege este modul în care sunt valorificate veniturile realizate de asigurat, în cuantum brut ori în cuantum net, ceea ce ține de modul concret de calcul al pensiei, nefiind exclus un anumit venit. În măsura în care o parte din veniturile menționate în adeverințele în litigiu nu se încadrează în ipoteza art. 165 din lege, apelantul să prezinte dovezi suplimentare care să respecte aceste cerințe. În consecință, și această critică adusă hotărârii atacate este nefondată.
Cât privește apelul declarat de apelanta pârâtă C. de P. a Municipiului București, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, adeverința nr.598/10.09.2013 eliberată de Tungal Metrou SA (fila 28 dosar fond) este identică din punctul de vedere al perioadei și al veniturilor cu adeverința nr. 471/5.10.2012 eliberată tot de Tungal Metrou SA (fila 22 dosar fond). Prin urmare, nu pot fi valorificate ambele adeverințe, deoarece s-ar ajunge la valorificarea de două ori a acelorași venituri pentru aceleași perioade de timp, motiv pentru care va fi respinsă cererea de valorificare a adeverinței nr. 598/10.09.2013.
Pentru adeverința nr. 341/10.04.2006 eliberată de Sopmet SA (fila 30 dosar fond), reținem că a fost valorificată cu excepția perioadei lunii august 1999, în care reclamantul a realizat un salariu de 4.000.000 lei vechi și un spor de vechime de 25%. Din tabelul privind datele activității în muncă (fila 57 și urm. dosar fond), reținem că restul veniturilor menționate în această adeverință au fost valorificate (fila 61 verso dosar fond). Deși luna august 1999 a făcut obiectul unui litigiu anterior, soluționat prin sentința civilă nr. 3004/8.04.2008 a Tribunalului București, prin care s-a dispus obligarea CPMB să valorifice și veniturile realizate în acest interval, probate cu adeverința nr. 341/2006, apelanta pârâtă nu a făcut vreo dovadă că a pus în executare această sentință prin decizia nr._/12.02.2009 emisă în executarea sentinței amintite, la care este atașat tabelul cu datele privitoare la activitatea în muncă. Prin urmare, doar pentru această perioadă cererea reclamantului este întemeiată. În privința celorlalte venituri menționate de adeverința nr. 341/2006, ele sunt deja valorificate și câștigate pentru drepturile de pensie ale reclamantului, iar chemarea în judecată a pârâtei nu este justificată.
Referitor la valorificarea orelor lucrate peste programul normal de lucru, reținem că din probele administrate nu rezultă că adeverința nr. 471/2012 care le atestă (în condițiile în care adeverința nr. 598/2013 a fost înlăturată) ar fi fost deja valorificată din anul 2009 urmare a sentinței civile nr. 3004/2008, deoarece, pe de o parte, sumele menționate în acea adeverință nu se regăsesc în tabelul cu datele privind activitatea în muncă, iar procentul ce figurează în col.9 din tabel nu este valorificat în toată perioadă ce este menționată în adeverința nr. 471/2012, iar, pe de altă parte, sentința civilă nr. 3004/2008 face referire la o adeverință din anul 1998.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul declarat de reclamantul P. N. nu este fondat și-l va respinge ca atare. Va fi admis apelul declarat de pârâta C. de P. a Municipiului București, va fi schimbată în parte sentința atacată, în sensul că va fi respinsă cererea de valorificare a adeverinței nr.598/10.09.2013 ca nefondată, va fi admisă în parte cererea de valorificare a adeverinței nr.341/10.04.2006 doar în privința veniturilor realizate în luna august 1999 (și anume 4.000.000 lei salariu realizat și 25% spor de vechime). Va fi menținută în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul P. N. domiciliat în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9168 din data de 06.10.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite apelul declarat de pârâta C. de P. a Municipiului București cu sediul în București, ..6, sect.3, împotriva sentinței civile nr.9168 din data de 06.10.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu P. N..
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea de valorificare a adeverinței nr.598/10.09.2013, ca nefondată.
Admite în parte cererea de valorificare a adeverinței nr.341/10.04.2006 doar în privința veniturilor realizate în luna august 1999 (și anume 4.000.000 lei salariu realizat și 25% spor de vechime).
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red:E.D.G/09.02.2015.
Dact.: C.C./4 ex..
Jud.fond: C. J..
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
