Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 553/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 553/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7530/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.553/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – A. I. C.
JUDECĂTOR – D. A. T.
JUDECĂTOR – S. G. I.
GREFIER - I. L. B.
.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta S.N.T.F.C”C.F.R CĂLĂTORI” SA-SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.5976 din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI pentru membrul său G. A., cauza pe fond având ca obiect –drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul, prin reprezentant legal, vicepreședinte P. M. în baza împuternicirii aflată la file 32 dosar recurs, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 06.02.2015 s-a depus la dosarul cauzei, prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții, „note scrise” de către intimatul-reclamant.
Intimatul-reclamant, prin vicepreședinte, depune la dosar înscrisuri cu titlu de practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul legal pentru intimat, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicită să se constate că aceasta este nefondată, întrucât însuși recurenta prin actul A 2/2012 a recunoscut că sunt drepturi salariale ce se prescriu în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Curtea,în temeiul art. 150 Cod procedură civilă o reține în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ prin declinare de competență de la Tribunalul Ialomița reclamantul S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI în numele membrilor săi de sindicat, reclamant G. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C. CĂLĂTORI" SA (S. C. CĂLĂTORI SA) și SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI (STFC BUCUREȘTI) obligarea acestora la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pentru perioada 01.07._11, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadențe până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 5976 din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
A fost admisă acțiunea reclamantul S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI, în numele membrilor săi de sindicat, reclamant G. A., în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C. CĂLĂTORI" SA (S. C. CĂLĂTORI SA) și SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI (STFC BUCUREȘTI).
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pentru perioada 01.07._11, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadențe până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamații membri de sindicat au fost în perioada indicată în acțiunea introductivă salariații pârâtei astfel cum rezultă implicit din întâmpinarea depusă la dosar, în care pârâta nu invocă o lipsă a calității de salariați ai membrilor de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea. Instanța reține că pretențiile ce fac obiectul acestui dosar au natura juridică a unor drepturi salariale, chiar dacă acestea au izvorul în contractul colectiv de muncă. Pe cale de consecință, este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Codul muncii, art. 268 alin. 1 lit. c, pentru drepturile salariale. A fost astfel respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei tribunalul a apreciat cererea reclamantei ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin.3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe perioada 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Alineatul 3 lit.b al aceluiași articol prevede:
„Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.”
În ceea ce privește întinderea efectelor Contractului Colectiv de Muncă potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În anexa nr. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, cuprinzând unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri, este menționată și pârâta din prezentul dosar.
S-a reținut totodată că, conform dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. În acest sens dispune și art. 238 alin. 1 din Codul Muncii.
Conform dispozițiilor art. 24 alin.1 din același act normativ( Legea nr. 130/1996), clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce presupune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale(art. 236 alin. 4 din Codul muncii).
În privința contractului individual de muncă încheiat între părți Codul muncii prin art.238(2) dispune că acesta nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Dacă în contractul individual de muncă dreptul salarial stipulat contravine unor dispoziții imperative ale legii sau ale unui act cu forță juridică superioară, clauza este inaplicabilă, fără a fi necesară constatarea nulității sale pe cale jurisdicțională.
În această situație au incidența dispozițiile art. 24 alin. 3 și 4 din Legea nr. 130/1996, republicată, cu consecința aplicării dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pe întreaga perioadă.
În speță, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speța, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare. Se menționează că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Aceste apărări nu au putut fi reținute de către instanță.
Pe de o parte Tribunalul a reținut că clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.
În alineatul art.3 (3) se prevede că „ În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.”
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, așa cum rezultă chiar din recunoașterea pârâtei consemnată în întâmpinare, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu pot prevedea drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că apărarea pârâtei nu prezintă relevanță față de natura juridică a dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective. Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ a fost încheiat conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, după cum rezultă din preambulul acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat întemeiate pretențiile reclamantei, astfel că a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, pârâta S.N.T.F.C”C.F.R CĂLĂTORI” SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Codul de procedură civilă, recurenta pârâtă a solicitat să fie admis recursul astfel formulat pentru următoarele considerente:
Prin Sentința Civila nr. 5976/21.05,2014 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de munca si Asigurări Sociale:
"Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiata. Admite acțiunea reclamantul S. T. Feroviar Regional de Calatori cu sediul in București, .. 70, ., ., in numele membrilor săi de sindicat, reclamant G. A A. domiciliat in ., ., jud. Ialomița in contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI "C. CALATORI" SA (S. C. CALATORI SA) cu sediul in București, ..38, sector I si SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BUCUREȘTI (STFC BUCUREȘTI) cu sediul in București, Piața Gării de Nord nr.I-3, sector I. Obliga pârâta la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei si drepturile efectiv plătite pentru perioada 01.07._11, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadente pana la data plații efective neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților de fata de angajator" si ale art.2501 alin.(l) coroborate cu prevederile art.2517 si 2552 din Codul Civil.
Ca atare, dreptul de a beneficia de drepturile salariate pentru 01.07._09 s-a împlinit anterior introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 18.12.2012 motiv pentru care solicită Curții să admită recursul cu privire Ia prescripția dreptului material la acțiune al intimatului reclamant privitor la acordarea drepturilor bănești solicitate pentru perioada 01.07._09 si sa respingă acțiunea pentru aceasta perioada ca prescrisa.
Critică Sentința Civila nr.5976/21.05.2014 ca fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor art.247 din Codul Muncii, a principiului negocierii contractelor colective de munca si a principiului voinței părților semnatare ale CCM la nivel de unitate, pentru urmatoarele considerente:
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii (prevedere existenta pe toata durata de valabilitate a contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, cat si pe durata de valabilitate a contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi si abrogata prin . Legii nr.40/2011, începând cu 30.04.2011), obligația legala de a aplica dispozițiile contractului colectiv de munca încheiat la nivel superior incumba doar in cazul in care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de munca. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii dispun faptul că „ drepturile si obligațiile privind relațiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.”
Învederează Curții că la nivelul recurentei pârâte a existat Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, prelungit prin Actul Adițional nr.1708 din 21.04.2010 care a prelungit valabilitatea contractului până la 31.01.2011 in conformitate cu Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 570 de lei brut iar prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708 din 21.04.2010, Anexa nr. 1 s-a modificat, iar nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la 600 de lei brut.
Părțile au înțeles de comun acord ca pentru anul 2010, să stabilească un alt salariu minim la nivelul societarii, precum și alți coeficienții de ierarhizare, decât cei prevăzuți in Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi și, pe cale de consecința, instanța de judecata era ținuta să analizeze cererea intimatului reclamant prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor.
Mai mult, prevederile Contractului Colectiv de Munca la Nivel de Unitate aplicabil pentru anii 2009-2010, sunt în deplina concordanta cu prevederile contractului de munca încheiat la nivel imediat superior, respectiv Contractul Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungita prin act adițional pana in 2010, astfel încât, fata de dispozițiile art. 247 din Codul Muncii, prevederile din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile in speța, fiind incidente cele la nivel de unitate si grup de unități feroviare.
Invederează faptul că, in conformitate cu prevederile Anexei nr. 1 la Contractul Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, pentru perioada 01.01._08, nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 450 de lei brut, iar urmare modificării Anexei nr. l la acest contract prin Actul adițional nr. 370/20.06.2008, pentru perioada 01.07._11, valoarea clasei 1 de salarizare a fost stabilita la 570 de lei brut, astfel salariile de baza lunare stabilite prin contractul individual de munca al reclamanților se încadrează atât în prevederile Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate, cat si prevederilor Contractului Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Având in vedere că sintagma menționata în cuprinsul art.3 alin.(l) din CCM Unic la nivel de ramura transporturi, în sensul ca acest contract produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi si activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului - nu poate fi aplicata salariaților recurentei pârâte, întrucât aceasta aparține grupului de societăți din sistemul feroviar, existând in acest sens contract de munca la nivel de grup de unități feroviare.
Instanța de fond la pagina 2, paragraful 11 din Sentința recurata a reținut în mod corect ca, recurenta pârâtă este menționata la pct. 1 in anexa 5 ca fiind una din unitățile în care se aplica CCM unic la nivel de ramura pe anii 2008-2010, însa nu a reținut faptul că nu a existat niciun fel de acord al reprezentanților legali ai acesteia, în sensul că aceasta este parte semnatara a respectivului contract.
Or, salariații recurentei pârâte au fost salarizați în mod corespunzător în temeiul contractului colectiv de munca modificat prin actul adițional nr.1708/21.04.2010.
Din cuprinsul contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi se poate observa ca acest contract a fost semnat de către Confederația Naționala a Patronatului R. si Uniunea Naționala a Transportatorilor Rutieri din Romania, ca reprezentanți ai patronatului, neregăsindu-se ca semnatari societățile comerciale din sistemul feroviar.
De altfel, patronatul semnatar al CCM este patronatul din cadrul transportatorilor rutieri si nu cel din domeniul feroviar, iar noțiunea de salariu de baza minim brut de 700 lei la nivel de ramura transporturi nu poate fi asimilata cu clasa I-a de salarizare de 600 lei din cadrul subscrisei, aceste valori nefiind echivalente, aplicându-se în mod diferențiat in funcție de specificul societății respective.
Motiv pentru care recurenta pârâtă consideră că clauzele unui contract colectiv de munca specific unui sistem de activitate rutier nu pot fi exploatate la un alt sistem de activitate, respectiv cel al acesteia de transport feroviar.
Ca atare, nu se poate susține ca au fost încălcate dispozițiile art. 8 alin (2) din Legea 130/1996, unde se menționează ca "contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte la nivel superior cât timp recurenta pârâtă este parte integranta in grupul de societăți din sistemul național feroviar si este semnatara a clauzelor acestui contract de munca la nivel de grup de unități feroviare.
Astfel, ar fi ilogic ca unitatea să fie obligata sa respecte un contract colectiv care este specific, prin conținutul sau transportatorilor rutieri si nu creează drepturi si obligații in sarcina recurentei pârâte, întrucât aceasta nu este parte semnatara a respectivului contract.
Totodată atâta timp cât niciuna din societățile din domeniul feroviar nu este parte semnatara a CCM unic 2008-2010 la nivel de ramura transporturi nu se poate accepta aplicarea "de plano" a clauzelor acestui contract.
Menționează faptul că, deși unitatea nu era ținuta de aplicarea CCM la nivel de ramura transporturi, întrucât exista încheiat contract colectiv de munca atât la nivel de unitate, cât și la nivel de grup de unități, la stabilirea salariului minim brut al intimatului reclamant, au fost respectate si prevederile art. 41 din CCM la nivel de ramura transporturi, așa cum va demonstra mai jos:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 41 lit. b) din CCM la nivel de ramura transporturi: "părțile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de munca. "
Nu se poate retine ca s-a încheiat un CCM la nivel de unitate cu încălcarea prevederilor art.41 alin.(3) din CCM ramura transporturi. Iteram ca prin art.41 alin.(3) s-a reglementat un salariu de baza minim de 700 lei sa fi avut o valoare la negocierea la nivel de unitate, dar nu si respectarea coeficientului de negociere prevăzut în Anexa nr. l la contractul colectiv de munca la nivel de unitate, anexa care stabilește pentru funcția intimatului reclamant un salariu de baza mai mare decât cel prevăzut de art.41 din CCM ramura transporturi, așa cum eronat a reținut instanța de fond în considerentele Sentinței Civile nr.5976/21.05.2014 pronunțata de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale in dosarul nr._ .
In cazul de fata, nu se poate vorbi despre o reglementare mai favorabila stabilita prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, analizând trunchiat dispozițiile art.41 alin.(3) doar prin raportare la baza de calcul a salariului minim.
În realitate, art.41 are ca finalitate stabilirea salariilor de baza pe categorii de salariați, pornindu-se de la un minim garantat de plata si cu aplicarea unor coeficienți de ierarhizare.
Or, acest salariu de baza, rezultat din aplicarea art.41 din CCM la nivel de grup de unități și privit ca un element unitar, nu a fost diminuat de recurenta pârâtă, ci chiar a fost plătit . mare, ca urmare a aplicării unui algoritm de calcul diferit, stabilit prin CCM.
In concluzie, pentru motivele mai sus arătate, solicită Curții să admită recursul și să modifice sentința recurata în sensul respingerii acțiunii ca nefondata.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmand a fi respins.
Sustinerea recurentei potrivit căreia drepturile solicitate sunt prescriptibile în termenul de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii (actual art. 268), nu este justificata. Drepturile care fac obiectul cauzei de fata au caracter salarial, chiar dacă nu și continuu.
Or, din acest punct de vedere, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului prevăzut de art.283 alin.1 lit.c) din Legea nr.53/2003, incident cu prioritate ori de câte ori este vorba de drepturi salariale sau alte despăgubiri, indiferent de izvorul lor (contract individual de muncă, colectiv ori lege), textul art.283 alin.1 lit.e) rămânând aplicabil pentru drepturi și obligații rezultate din alte condiții de exercitare a dreptului la muncă stipulate în contractele colective, decât din drepturi și obligații salariale.
Nu va fi retinuta nici critica privind incidenta prescriptiei extinctive pentru pretentiile aferente perioadei 01.07._09, avand in vedere ca termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 283 alin. 1 lit. c) C.muncii (actual art. 268) incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune. In speta, acțiunea a fost introdusă la data de 18.07.2012, iar drepturile salariale aferente lunii iulie 2009 erau scadente cel mai devreme la data de 30 iulie 2009, data stabilită în CCM la nivel de unitate ca fiind cea la care se plătește chenzina a doua, data scadenței fiind și cea de la care începe să curgă temenul de prescripție. Cum cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 18 iulie 2012, in interiorul termenului de prescriptie de 3 ani, exceptia invocata de recurenta este neintemeiata.
Pe fondul cauzei, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, retinand temeinicia pretențiilor.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, în varianta aplicabilă anterior republicării și art.11 alin.1 lit.c) din Legea nr.130/1996 sub imperiul căreia s-a încheiat, produce efecte pentru toți salariații încadrați in toate unitățile din ramura transporturi pentru care a fost negociat.
În cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitățile componente ale acestora se stabilesc și se precizează de către părțile care negociază contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Din coroborarea dispozitiilor legale invocate, Curtea constata ca, in cazul contractelor colective de munca încheiate nivel de grup de unități și la nivelul ramurilor de activitate, clauzele negociate sunt aplicabile doar in unitatile expres prevazute in cadrul acestor contracte.
In aceste conditii, dispozitiile art.239 Codul muncii, care reprezinta dreptul comun in raport cu legea speciala, respectiv Legea nr.130/1996, dispoziții aplicabile, trebuie interpretate in sensul ca prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul ramurilor de activitate produc efecte pentru toți salariații din unitatile in care se aplica clauzele negociate, expres prevazute in contract, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
In mod constant, atat doctrina, cat si jurisprudenta au apreciat ca efectele contractelor colective de munca la nivel de ramura de activitate se produc pentru toti salariatii, indiferent de afiliere, incadrati la angajatorii la care se refera aceste contracte, unitatile trebuind sa fie expres mentionate in contract ca fiindu-le aplicabil.
Potrivit art.3 al.1 din Contractului înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008, clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
Potrivit art.123 din aceeași convenție, prezentul contract colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi produce efecte după cum urmează:
1. în toate unitățile nominalizate în anexa nr. 5; 2. în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe, conform art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996.
Din anexa 5 la Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008, Curtea constată că recurenta se regăsește printre unitățile expres menționate în care se aplică, potrivit art.123, prevederile respectivei convenții.
Potrivit art. 8 alin.(2) din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Mai mult, dispoziții referitoare la caracterul minimal al drepturilor prevăzute în favoarea salariaților se regăsesc și în convenția colectivă la nivel de ramură. Astfel, potrivit art.113 al.3, drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim. În același sens sunt și prevederile art.114, potrivit cărora drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi stabilite sub nivelul celor adoptate prin prezentul contract colectiv de muncă și, după caz, ale celor încheiate la nivel inferior acestuia. Pentru începerea negocierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, angajatorul va lua ca bază de negociere prezentul contract colectiv de muncă publicat în Monitorul Oficial
Aceste dispoziții trebuia să fie avute în vedere și în cazul contractului colectiv la nivel de unitate prin care s-a convenit asupra unei valori mai mici a salariului de bază minim brut, sancțiunea nerespectării standardului minimal reprezentat de dispoziția mai favorabilă cuprinsă în contractul aplicabil ramurii fiind înlocuirea de drept a clauzei conținute de contractul la nivel de unitate cu cea dintâi, căci reglementează același drept într-un cuantum superior.
Soluția se întemeiază pe prevederile exprese ale art.24 din Legea nr.130/1996, care deschid posibilitatea renegocierii, dispunând că până la realizarea acesteia, clauzele a căror nulitate a fost constatata sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior. Pe de o parte, obiectul prezentei acțiuni nu îl constituie constatarea nulității clauzei contractului la nivel de unitate repudiat, iar pe de altă parte, în spiritul reglementării este că declararea nulității clauzei contractului de muncă negociat la nivel inferior se impune dacă se intenționează renegocierea ei, eventual peste standardul minim pe care-l instituie contractul cu sferă mai largă de incidență, dar nu este obligatorie pentru ca salariatul să se bucure de prevederile și drepturile mai favorabile consacrate de acesta, care i se cuvin oricum, ca nivel minim imperativ, actul bilateral fiind direct aplicabil și putând fi invocat nemediat pentru valorificarea beneficiilor pe care le recunoaște.
Conflictul dintre cele două tipuri de clauze nu reprezintă un caz tipic de nulitate, pentru ca una dintre ele (cea de la nivel superior) să nu poată produce efecte decât în ipoteza declarării nulității celeilalte, ci se soluționează întotdeauna în favoarea prevederii mai favorabile. Mai mult, clauza de la nivel inferior poate să și lipsească, ea fiind suplinită, în puterea dreptului, de dispoziția care la nivelul următor conturează dreptul subiectiv, atât ca existență, cât și ca întindere, iar din punct de vedere al efectului urmărit de beneficiar, contrar aprecierii recurentei, nu se poate justifica vreo diferență între situația în care contractul la nivel inferior nu reglementează și cea în care reglementează contrar etalonului reprezentat de contractul colectiv de la nivel superior.
În privința efectelor clauzelor mai favorabile din convenția colectivă la nivel superior este irelevant că salariații unității au consimțit, prin reprezentanții lor, la un nivel al salariului de bază minim brut sub cel prevăzut de contractul colectiv la nivel de ramură, întrucât dispozițiile art.8 din legea aplicabilă, anterior evocată, sunt imperative, negocierile făcute în contra lor fiind lipsite de efectele urmărite.
În consecință, în baza considerentelor de fapt și de drept expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursul urmand a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă S.N.T.F.C”C.F.R CĂLĂTORI” SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.5976 din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI pentru membrul său G. A. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. I. D. A. S. G.
C. T. I.
GREFIER
I. L. B.
RED:S.G.I
Dact:I.B/16.02.2015
Tehnored:D.M/18.02.2015
Jud.fond: D. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3980/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 339/2015.... → |
|---|
