Asigurări sociale. Decizia nr. 595/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 703/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.595/AS:
Ședința publică de la 14 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant S. N., domiciliat în Tulcea, . A, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 279/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea, având ca obiect asigurări sociale – contestație notificare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07.10.2013 și la data de 14.10.2013.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, S. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Tulcea, anularea notificării referitoare la sumele plătite necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.
În motivarea contestației, s-a arătat că, simpla notificare trimisă de C. Județeană de Pensii Tulcea și primită la data de 27.08.2012 este lovită de nulitate, deoarece nu există în realitate o decizie, iar aplicarea eronată a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Lg. 95/2006 modificată prin O.U.G. 107/2010, constituie infracțiuni referitoare la neglijența în serviciu, abuz în serviciu, amenințare, hărțuire, ș.a.
Contestatorul a mai susținut că, suferă de o . boli, diabet zaharat, preinfarct, tensiune arterială oscilantă și parkinson și nu merită să fie târât pe la diferite instanțe.
În apărare, intimata C. Județeană de Pensii Tulcea a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în calitate de beneficiar al indemnizației prevăzute de Lg. 189/2000, contestatorul beneficia și de scutire la plata contribuției de asigurări de sănătate dacă realiza venituri din pensii și din indemnizația acordată conform Lg. 189/2000, iar începând cu data de 01.01.2011, dacă realiza venituri din indemnizația acordată conform Lg. 189/2000.
S-a arătat și că, din adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare nr. 2275/11.06.2012 rezultă că, contestatorul realizează și alte venituri decât cele din pensie și indemnizația prevăzută de Lg. 189/2000 și, întrucât nu se mai încadra în prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Lg. nr. 95/2006, pentru veniturile din pensie trebuia să se rețină și să se vireze contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Intimata a mai susținut și că, pentru perioadele 01.10._08, 01.07._10, 01.03.2010 – 30.04.2010, 01.06.2010 – 30.06.2010, 01.09.2010 – 31.10.2010, contestatorul datorează suma de 2252 lei ce reprezintă contribuție de asigurări de sănătate. Această sumă nu constituie debit din pensie încasată necuvenit pentru nerespectarea prevederilor Lg. 263/2010, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 179 alin. (1) din aceeași lege în ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 279/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a respins în totalitate ca nefondată contestația formulată de contestatorul S. N., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană De Pensii Tulcea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr._/18.09.2002 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, contestatorului S. N. i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale în cuantum de 3.500.017 lei vechi, cumulat cu o indemnizație conform Lg. 189/2000 în cuantum de 1.647.848 lei vechi (stabilită anterior în baza Hotărârii nr. 34/24.05.2002 a Comisiei de aplicare a Lg. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tulcea).
Potrivit art. 213 alin. (1) lit. c) din Lg. 95/2006, beneficiază de asigurare fără plata contribuției, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul -Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, prin O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Lg. nr. 189/2000 cu modificările și completările următoare (…) dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii.
Acest text de lege s-a modificat începând cu data de 01.01.2011 prin O.U.G. nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Lg. 95/2006 în sensul că, beneficiază de asigurare fără plata contribuției, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-Lege nr. 118/1990, Lg. nr. 51/1993, O.G. nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Lg. nr. 189/2000, Lg. nr. 44/1994, Lg. nr. 44/1994, Lg. nr. 309/2002, precum și persoanele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.
Prin urmare, anterior acestei modificări legislative, beneficiau de asigurare fără plata contribuției de asigurări sociale, persoanele care realizau venituri numai din pensii și din legile speciale prevăzute expres de actul normativ menționat.
În speță, contestatorul a realizat venituri atât din pensia pentru limită de vârstă, din indemnizația acordată în baza Legii nr. 189/2000, însă și venituri din muncă.
Astfel, din analiza adeverinței nr. 2275/11.06.2012 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei, rezultă că, contestatorul a realizat venituri din muncă în perioadele 01.10._08, 01.07._10, 01.03._10, 01.06._10 și 01.09._10, datorând astfel pentru aceste perioade de timp, contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată de intimată la suma de 2252 lei.
Prin urmare, în perioadele de timp menționate, contestatorul a încasat un cuantum mai mare al pensiei și indemnizației cuvenite conform Lg. 189/2000, ca urmare a nereținerii contribuției de asigurări sociale de sănătate, astfel că, în mod legal intimata a procedat la emiterea unei notificări către contestator cu privire la sumele plătite necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Față de toate aceste considerente, rezultă că, în mod corect, contestatorul a fost înștiințat de plată cu notificarea mai sus menționată, fiind necesar să restituie sumele de bani încasate nelegal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă de 100.000 euro, acesta este privit ca neîntemeiat, atâta vreme cât nu s-a constatat o încălcare a drepturilor contestatorului cuvenite cu titlu de pensie sau alte indemnizații și nicio atingere adusă valorilor sociale care ocrotesc demnitatea, onoarea sau reputația unei persoane.
Pe cale de consecință, față de temeiurile de fapt și de drept mai sus expuse, contestația a fost respinsă în totalitate ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 279/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea a declarat recurs reclamantul S. N., criticând-o pentru nelegalitate având în vedere următoarele motive:
Necunoașterea legii de către președintele completului de judecată de la Tribunalul Tulcea, judecător L. D. P., prin mențiunea din sentința 279/2013 „cu recurs în 15 zile de la comunicare”, atrage după sine nulitatea actului de procedură întocmit prin încălcarea art. 485 cod procedură civilă precum și nesemnarea sentinței de către președinte L. D. P. și asistenți judiciari G. T. și C. T..
Sentința a fost întocmită cu nerespectarea formelor legale, actul de procedură a produs recurentului o vătămare, încălcându-i-se dreptul de apărare, vătămarea recurentului neputând fi înlăturată decât prin anularea sentinței.
Deși recurentul a depus la dosarul cauzei adeverința nr.191/07.01.2013 eliberată de C. de Asigurări de Sănătate Tulcea din care rezultă că s-a reținut și virat contribuția lunară de asigurări de sănătate în conformitate cu art. 257 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, instanța nu s-a pronunțat în nici un mod legal asupra acestei dovezi indubitabile care dovedește plata sigură și clară a contribuției de asigurări de sănătate asupra veniturilor menționate în finalul art.213 al.1lit.c din Legea nr.95/2006.
Mai mult instanța de judecată prin neluarea în considerare a acestei probe a plății contribuției de asigurări de sănătate de către recurent, s-a transformat în părtinitorul apărătorul si avocatul Casei Județene de Pensii Tulcea, depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești.
Sentința civila nr.279/2013 nu conține nici o referire cu privire la capătul de cerere al recurentului in legătura cu constatarea nulității notificării emisa de C. Județeană de Pensii Tulcea, notificarea neconstituind titlu de creanță în cauză, intimata încălcând prevederile art. 110 și 141 din Codul de procedură fiscală.
Prin O.U.G. nr.93 din iunie 2008 de modificare si completare a Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, s-a instituit obligativitatea perceperii si încasării contribuției de asigurare de sănătate asupra tuturor veniturilor realizate, in consecința si asupra veniturilor menționate in finalul art.213 al. 1 lit.c din Legea nr.95/2006.
In consecința, de la data aplicării O.U.G. nr.93 din iunie 2008 restricția menționata in art.213 al.1 lit.c din Legea 95/2006 cu privire la " alte venituri" a fost înlăturata si deci calculul întocmit de C. Județeană de Pensii Tulcea pentru perioada septembrie 2007 - 31 decembrie 2007, iulie 2008 -31 decembrie 2010 nu are nici un fundament legal.
Daca s-ar interpreta ca O.U.G. nr.93/2008 nu produce efecte juridice cu privire la litigiul in cauza, s-ar ajunge la situația inadmisibila de pierderea dreptului de asigurat in baza unei legi speciale, deși se plătește contribuția de asigurări de sănătate calculată asupra veniturilor realizate si menționate in finalul art.213 al.1 iit.c din Legea nr. 95/2006, ceea ce ar însemna o plata dubla ( o dată prin pierderea dreptului de a fi asigurat si încă o data prin plata contribuției de asigurări de sănătate calculate asupra veniturilor suplimentar realizate).
În realitate, toți beneficiarii legilor speciale enumerate în art.213 al.1 lit.c din Legea 95/2006 (care realizează venituri din pensii sau/și alte venituri) beneficiază de asigurări sociale de sănătate, numărul legii respective fiind menționat atât în rețetele medicale eliberate de medici, cât și trimiterile la policlinici, spitale și orice alt prestator de servicii medicale.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/18.09.2002 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, contestatorului S. N. i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale în cuantum de 3.500.017 lei vechi, cumulat cu o indemnizație conform Legii 189/2000 în cuantum de 1.647.848 lei vechi stabilită în baza hotărârii nr. 34/24.05.2002 a Comisiei de aplicare a legii 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tulcea.
Prin Notificarea emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea i s-a adus la cunoștință contestatorului că în perioadele 01.10._08; 01.07._10; 01.03._10; 01.06._10; 01.09._10 s-a plătit și încasat necuvenit un cuantum mai mare al pensiei, ca urmare a nereținerii contribuției de asigurări sociale de sănătate.
În motivarea acestei notificări s-a arătat faptul că în perioadele menționate mai sus, contestatorul a realizat venituri conform adeverinței nr.2275/11.06.2012 și nu i s-a reținut contribuția de asigurări de sănătate conform art. 213 al.1 lit.c) din legea 95/2006 modificată prin OUG 107/2010, ceea ce a dus la plata necuvenită a sumei de 2.252 lei.
Conform art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 în forma inițială: „ beneficiază de asigurare fără plata contribuției, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin (….) Legea nr. 189/2000(…), dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii.”
Ulterior, prin art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 pentru modificarea și completarea Lg. 95/2006 astfel cum a fost modificat prin OUG 170/2008 s-a prevăzut: „beneficiază de asigurare fără plata contribuției, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin (…) legea nr. 189/2000, (…), dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii.”
Ulterior, prin art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 pentru modificarea și completarea Lg. 95/2006 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 107/2010: „beneficiază de asigurare fără plata contribuției, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin (…) legea nr. 189/2000, (…), dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.”
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, incidente pe perioada de referință, în mod corect prima instanță a apreciat că recurentul contestator nu era scutit de plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Fiind beneficiar al indemnizației prevăzute de legea nr.189/2000 contestatorul putea beneficia de scutire de la plata contribuției de asigurări de sănătate cu condiția să nu beneficieze de alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate în baza legii nr.189/2000, precum și cele provenite din pensii, iar începând cu data de 01.01.2011, dacă nu realiza alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate în baza legii nr.189/2000.
Din adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare nr.2275/11.06.212, rezultă că începând cu luna august 2007, recurentul a realizat și alte venituri, decât cele din pensie și indemnizația prevăzută de legea nr.189/2000.
Întrucât nu se încadra în prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, încasând și alte venituri decât cele din pensie și indemnizația prevăzută de legea nr. 189/2000, pentru veniturile din pensie trebuia să se rețină și să se vireze contribuția de asigurări sociale de sănătate, astfel că, în mod corect prin notificarea comunicată de C.J.P. Tulcea s-a reținut că recurentul datorează suma de 2.252 lei.
Susținerea recurentului că notificarea comunicată de C.J.P. Tulcea nu constituie titlu executoriu nu poate fi reținută având în vedere prevederile art. 110 al.3 din OG 92/2003 potrivit cărora: titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii, iar enumerarea de la acest articol a titlurilor nu este limitativă.
În ceea ce privește nulitatea sentinței invocată de recurent ca urmare a nesemnării sentinței de către judecător și asistenții judiciari și ca urmare a neindicării corecte a termenului de recurs nici aceasta nu poate fi reținută întrucât sentința civilă nr.279/06.01.2013 este semnată de către judecător și cei doi asistenți judiciari, iar termenul de recurs de 15 zile a fost corect menționat având în vedere dispozițiile art. 156 din legea 263/2010 coroborate cu art. 301 Cod procedură civilă, acțiunea fiind promovată înaintea intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă 134/2010.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 al.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant S. N., domiciliat în Tulcea, . A, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 279/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: l.D.P.
Red.decizie jud.J.Z./31.10.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./31.10.2013
2 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 14/2013. Curtea... | Asigurări sociale. Sentința nr. 279/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
