Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 264/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 4113/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.264/AS
Ședința publică din data de 13 mai 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - R. A.
Judecător - M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta contestatoare C. T., domiciliată în T., .. 101, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 280/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII T., cu sediul în ., județul T. și intimata chemată în garanție S.C. „A.” S.A. T., cu sediul în ., județul T., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la datele de 29 aprilie 2013, 09 mai 2013 și 13 mai 2013, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Reclamanta C. T. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/19.07.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emisă de C. Județeană de Pensii T., solicitând anularea deciziei și a formelor de executare, precum și restituirea sumelor executate silit în baza acestora.
Totodată, contestatoarea a solicitat și suspendarea executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a contestației.
C. Județeană de Pensii T. a formulat întâmpinare, arătând că, potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 18 alin. (1) din Lg. nr. 329/2009, contestatoarea avea obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a capitolului IV să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă.
S-a mai arătat și că, contestatoarea avea obligația să opteze între pensia de asigurări sociale și salariu pentru că, nivelul pensiei nete aflate în plată depășea nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
La termenul de judecată din data de 03 octombrie 2012, contestatoarea C. T. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva S.C. A. S.A. T., solicitând obligarea acesteia la plata de daune interese în sumă de 58.647 lei.
S-a susținut și că, S.C. A. S.A. în mod deliberat nu a făcut aplicarea art. 20 din Lg. 329/2009, deși conform art. 23 avea o obligație legală în acest sens, considerând probabil că, sancțiunea contravențională este un risc mai mic decât acela de a nu furniza apa potabilă la standardele de calitate impuse de lege.
Față de această cerere, în apărare chemata în garanție S.C. A. S.A. T. a formulat întâmpinare, invocând excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. A. S.A. T. în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, precum și respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.280 din data de 16 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul T. a respins contestația - litigiu de muncă privind pe contestatoarea C. T., pe intimata C. Teritorială de Pensii T. și pe chemata în garanție S.C. A. S.A. T., având ca obiect contestație act + anulare forme executare + suspendare decizie - ca nefondată.
A respins excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și lipsei calității procesuale pasive a S.C. A. S.A. T., ca nefondate.
A respins cererea de chemare în garanție, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/16.12.1994, Direcția de Muncă și Protecție Socială T. – Oficiul de Pensii – a stabilit în favoarea contestatoarei o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în cuantum total de 140.868 lei vechi.
Pensia contestatoarei a fost recalculată la cererea acesteia prin decizia nr._/24.08.2010 la suma de 2272 lei (începând cu data de 01.09.2010) și ulterior prin decizia nr._/01.01.2011 stabilindu-se un cuantum al pensiei de 2488 lei (începând cu 01.01.2011).
Începând cu data de 01.04.2012, intimata a stabilit în favoarea contestatoarei o pensie în cuantum de 2532 lei calculată în baza deciziei nr._/12.03.2012.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 435/01.03.2005 între contestatoare și chemata în garanție S.C. A. S.A. T. s-au stabilit raporturi de muncă, contestatoarea prestând activități specifice meseriei de microbiolog în schimbul unui salariu stabilit inițial la suma de 430 lei.
Raporturile de muncă s-au derulat între părți în perioada 01.03._12.
La data de 09 decembrie 2009, contestatoarea avea obligația de a-și exprima în scris opțiunea prevăzută de art. 18 alin. (2) din Lg. 329/2009, respectiv între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă întrucât la data indicată nivelul pensiei nete aflate în plată depășea nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie, potrivit art. 20 din Lg. 329/2009 cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.
În fapt, neoperând o încetare a raporturilor de muncă ale contestatoarei rezultă că, în mod nelegal aceasta a încasat contravaloarea pensiei în perioada 01.01._12, în cuantum de 58.067 lei (pensie netă) și suma de 580 lei reprezentând taxe poștale aferente.
Ca urmare, în mod legal și temeinic, în baza art. 179 alin. (1) din Lg. 263/2010, s-a emis decizia nr._/19.07.2012 de către C. Teritorială de Pensii T., prin care s-a constituit în sarcina contestatoarei un debit în sumă totală de 58.067 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.01._12, respectiv 580 lei taxe poștale pentru aceeași perioadă.
În ceea ce privește suma de 580 lei reprezentând taxele poștale aferente trimiterii pensiei contestatoarei în intervalul 01.01._12, aceasta este datorată în temeiul prevederilor art. 110 alin. (1) din Lg. 263/2010, conform cărora cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor prevăzute de art. 109 alin. (1) și alin. (2) precum și cele cu transmiterea taloanelor de plată la domiciliul beneficiarilor din România se suportă din bugetele din care se finanțează drepturile respective.
Față de toate aceste considerente, contestația formulată va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție S.C. A. S.A. T. ca nefondată, motivat de faptul că această cale este prevăzută de dispozițiile art. 60 și 61 Cod procedură civilă, fiind posibil ca reclamanta contestatoare să cadă în pretenții și neexistând nicio condiție prealabilă care să împiedice exercitarea dreptului la acțiune.
Tot ca nefondată a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție întrucât cererea a fost formulată de contestatoare în baza raporturilor de muncă existente în perioada 01.03._12 între ea și S.C. A. S.A. T..
Pe fondul cererii de chemare în garanție, instanța a constatat că, angajatorul S.C. A. S.A. T. nu poate fi obligat la plata de daune-interese în sumă de 58.647 lei reprezentând pensie încasată nelegal de contestatoare în perioada 01.01._12, întrucât pentru aceeași perioadă, acesta i-a plătit salarii contestatoarei pentru munca prestată.
Întrucât culpa în neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut de lege aparține în totalitate contestatoarei, acesta nu poate să își invoce propria culpă și să obțină repararea pagubei produse în condițiile în care nu a respectat nici dispozițiile legale mai sus citate (încetarea de drept a raporturilor de muncă) și a încasat și drepturile salariale.
Față de toate aceste considerente, și cererea de chemare în garanție este privită ca neîntemeiată și a fost respinsă în acest mod.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea C. T. care a formulat următoarele critici:
Deși cererea de suspendare este o cerere separată față de cererea principală, taxată corespunzător legii taxelor judiciare de timbru, instanța o menționează în dispozitiv ca făcând parte din cererea principală. De altfel, această cerere de suspendare, pentru a avea eficiență, trebuia soluționată cu prioritate încă de la prima zi de înfățișare.
De asemenea, instanța de fond a ignorat motivele invocate de contestatoare în cererea principală și aici făcând referire la consemnarea în decizia atacată a numelui Cavasniuc T. și nu C. T., fapt ce atrage nulitatea ei. Deși face referire și la anul 2010, în decizia atacată intimata invocă prevederile Legii nr.263/2010, lege care a intrat în vigoare la 01.01.2011. Instanța nu a arătat motivul pentru care s-a înlăturat aceste temeiuri ale contestației.
Prin urmare, în speță sunt întrunite astfel, dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, privind nemotivarea hotărârii. Potrivit art.312 alin.3 Cod procedură civilă, această împrejurare constituie motiv de modificare a hotărârii.
Mai arată recurenta că deși suntem într-o contestație la executare în materie fiscală, decizia atacată fiind un titlu executoriu fiscal, instanța de fond a apreciat că suntem în materia unui litigiu de muncă și a judecat după regulile în materie.
În fapt, prin decizia mai sus rubricată s-a dispus constituirea în sarcina sa a debitului în sumă totală de 58.067 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.01.2010 – 30.04.2012, respectiv 580 taxe poștale pentru aceeași perioadă.
Intimata C. Teritorială de Pensii T. reține în decizia atacată că în perioada 01.01.2010 – 30.04.2012 a avut calitatea de asigurat conform art.6 alin.1 pct.I din Legea nr.263/2010, așa cum rezultă din adeverința nr._/14.05.2012, fără a respecta prevederile art.18 din Legea nr.329/2009.
Recurenta invocă dispozițiile Legii nr.329/2009 în care prevede că:
(1) Pensionarii prevăzuți la art.17 alin.(2) lit.a care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate la plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”.
Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art.18 și la art.19 alin.(3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza Contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.
Recurenta mai invocă faptul că deși în august 2010, la recalcularea pensiei, intimata a cunoscut faptul că pensia este cumulată cu acest venit salarial, nu a înțeles să emită la acel moment decizia de restituire și a acceptat că această situație să continue încă aproape 2 ani.
În aplicarea art.7 din Legea nr.263/2010, încă din ianuarie 2010, S.C. „A.” S.A., așa cum a probat și prin actele depuse la dosar, a depus la intimată lunar declarația nominală de asigurare, în care este inclusă și recurenta.
Se invocă și practica Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg care a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere, în cauza Buchen versus Cehia (2006), Curtea Europeană a decis că „limitarea nejustificată a unui drept recunoscut magistratului, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior, fără a exista vreo justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul articolului 1, din Protocolul 1 al CEDO, dar și o discriminare în sensul articolului 1 din Protocolul 12”.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, admiterea contestației, anularea deciziei, anularea formelor de executare și restituirea sumelor executate silit în baza acesteia.
De asemenea, solicită admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea S.C. „A.” S.A. la plata de daune interese în sumă de 58.647 lei.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă și art.304 alin.1 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, dar solicită ca instanța să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.3041 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/16.12.1994, Direcția de Muncă și Protecție Socială T. – Oficiul de Pensii – a stabilit în favoarea contestatoarei o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în cuantum total de 140.868 lei vechi.
Pensia contestatoarei a fost recalculată la cererea acesteia prin decizia nr._/24.08.2010 la suma de 2272 lei (începând cu data de 01.09.2010) și ulterior prin decizia nr._/01.01.2011 stabilindu-se un cuantum al pensiei de 2488 lei (începând cu 01.01.2011).
Începând cu data de 01.04.2012, intimata a stabilit în favoarea contestatoarei o pensie în cuantum de 2532 lei calculată în baza deciziei nr._/12.03.2012.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 435/01.03.2005 între contestatoare și chemata în garanție S.C. A. S.A. T. s-au stabilit raporturi de muncă, contestatoarea prestând activități specifice meseriei de microbiolog în schimbul unui salariu stabilit inițial la suma de 430 lei.
Raporturile de muncă s-au derulat între părți în perioada 01.03._12.
Conform art. 17 alin. (1) din Lg. 329/2009, “beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.”
Totodată, potrivit art. 18 din același act normativ,” pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.”
C. de Pensii a constatat ca deși contestatoarea avea obligația să opteze între pensia de asigurări sociale și salariu, nu și-a îndeplinit această obligație astfel ca în temeiul art. 179 din Lg. 263/2010 a emis decizia nr._/19.07.2012 pentru un debit în cuantum de 58.067 lei ce reprezintă pensia netă încasată necuvenit în perioada 01.01._10 și suma de 580 lei ce reprezintă taxele poștale aferente.
Potrivit prevederilor art. 114 alin. (1) lit. k din Lg. 263/2010, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la cumulul pensiei cu salariul.
Acest text de lege nu poate constitui însă temei al deciziei de imputație deoarece nu exista nicio prevedere legala care să sancționeze în acest fel pe beneficiarul pensiei.
Astfel, potrivit art. 20 din Lg. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.
În raport de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Lg. 329/2009, angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute de art. 18 și art. 19 alin. (3) și (4) iar neîndeplinirea acestei obligații atrage răspunderea contravențională conform art. 23 alin. (2) din Lg. 329/2009, potrivit căruia încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2500 lei la 5000 lei.
Așadar, chiar și în condițiile în care recurenta nu și-a exprimat opțiunea pentru încetarea contractului de muncă și sistarea pensiei pe perioada derulării raporturilor de munca, aceasta nu poate fi sancționată prin imputarea pensiei încasată deoarece pensia este un drept de care beneficiază în calitatea sa de contribuabil la fondul de pensie pe parcursul întregii sale activități și nu s-a făcut în nici un moment dovada ca acest drept este stabilit nelegal.
Dreptul la pensie este de altfel ocrotit atât de legislația internă cât și de art. 1 din protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului iar jurisprudența Curții europene, este constanta în ceea ce privește obligația Statului de ocrotire a acestui drept.
Deși legiuitorul a stabilit o sancțiune contravențională pentru angajatorul care nu și-a îndeplinit obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute de art. 18 și art. 19 alin. (3) și (4), în ceea ce îl privește pe angajatul (care este si beneficiar al pensiei) legiuitorul nu a prevăzut nicio sancțiune pecuniara ci numai cea a “ încetării de drept a raporturilor de muncă”.
Așadar, pârâta nu avea temei legal pentru a proceda la imputarea pensiei încasată de reclamantă pe perioada derulării raporturilor de muncă cu S.C. A. S.A. astfel că decizia nr._/19.07.2012 emisă în acest sens urmează a fi anulata precum și formele de executare emise în baza acestei decizii. De asemenea se va dispune restituirea sumelor executate silit în baza acestei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta contestatoare C. T., domiciliată în T., .. 101, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 280/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII T., cu sediul în ., județul T. și intimata chemată în garanție S.C. „A.” S.A. T., cu sediul în ., județul T..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia nr._/19.07.2012 emisă de pârâtă și formele de executare emise în baza acesteia. Dispune restituirea sumelor executate silit în baza acestei decizii.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – L.D.P.
Red. dec.jud. M.B./20.05.2013
Tehnored.Gref.G.I./3 ex.
23.05.2013
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 389/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 330/2013. Curtea... → |
|---|
