Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 330/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 6545/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 330/AS
Ședința publică din 28 mai 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant D. I., membru în Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul procesual ales în C., . bis, județul C., la Cabinet de avocat „S. S. I.”, în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, și M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 6360/26.11.2012, pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, reprezentat de d-na avocat S. S. I., și intimații pârâți, reprezentați de dl. cons.jur. Lt.col. P. M., potrivit delegației pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând următoarele: recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru; la data de 11.03.2014 intimații pârâți au depus la dosarul cauzei întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentului reclamant în aceeași zi.
După referatul grefierului de ședință:
Reținând că nu sunt cereri de formulat ori chestiuni prealabile de discutat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurentul reclamant avocatul acestuia solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.6360/26.11.2012 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D. I..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul a beneficiat de pensie de serviciu stabilita in baza legii 164/2004.
La data de 31.12.2010 s-au recalculat pensiile militare, in baza legii 119/2010 stabilindu-se sume mai mici decât cele acordate în cadrul pensiilor de serviciu iar în baza OUG nr.1/2011 s-au revizuit pensiile militarilor.
Reclamantul solicită anularea deciziei de revizuire nr._/15.12.2011, menținerea în plata a pensiei de serviciu stabilita în temeiul legii nr. 164/2001, și obligarea pârâților M.. Casei Sectoriale a M.. diferențelor actualizate dintre pensia revizuită și cea avută anterior precum și plata dobânzii legale aferenta sumelor datorate și a cheltuielilor de judecată.
Instanța a înlăturat susținerile referitoare la lipsa temeiului juridic al deciziei de recalculare acestea fiind neîntemeiate.
In ceea ce privește cererea de a se constata încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului instanța a apreciat ca și aceasta este nefondata.
Față de cele reținute in decizia in interesul legii 29/2011 a ICCJ, anume că odată realizat controlul obiectiv, in abstracto, de către Curtea Constituțională in ceea ce privește compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO nu se exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de a efectua o analiza nemijlocită, directă, de convenționalitate raportată la situația particulară din fiecare speță in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate in fiecare litigiu, instanța urmează sa analizeze susținerea reclamantei.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Reclamantul susține ca in cuprinsul noțiunii de "bun" utilizată de acest text intra si pensia acestuia.
Însă, în referire la acest aspect, Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 873/25.06.2010 a arătat că „Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri”.
Tribunalul s-a raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a arătat ca „…o ampla marja de apreciere este de obicei lăsată statului pentru ca acesta să poată lua masuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorită unei cunoașteri directe a societarii lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt in principiu mai in măsură decât judecătorul internațional să hotărască ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social. Curtea respectă in principiu modul in care statul concepe imperativele de interes public, cu excepția situației in care judecata sa se dovedește « in mod evident lipsită de baza rațională”.
Instanța a considerat ca in determinarea proporționalității, a justului echilibru nu se pot face aprecieri matematice, in funcție de procentul cu care a fost diminuată pensia reclamantei, acest criteriu fiind unul subiectiv, relativ, ci se va avea in vedere substanța dreptului, măsura in care acest drept, văzut ca posibilitate recunoscută de legea civilă unei persoane in virtutea căreia aceasta poate să aibă o anumită conduită și să pretindă o conduita corespunzătoare, a fost afectată de ingerința statului.
Prin aplicarea modalității de calcul prevăzută de legea pensiilor 119/2000 reclamantul și-a pierdut doar statutul „special” și nu a fost afectat, in aspectele sale fundamentale, exercițiul dreptului sau asupra pensiei, cu atât mai mult cu cât noul mod de calcul se aplica tuturor pensiilor din sistemul public de asigurări cu excepția pensiilor magistraților.
Prin urmare dreptul sau fundamental de proprietate nu a fost afectat in substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributivă.
Față de cele arătate, instanța a apreciat că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, nu au fost încălcate principiul neretroactivității legii si cel al nediscriminării având în vedere că prin decizia dată in interesul legii nr. 29/2011, obligatorie potrivit art. 3307 alin 4 din c.pr.civ, ICCJ a arătat că instanțele nu mai sunt in drept sa facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate a legii 119/2010, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii si nediscriminării, atâta timp cât Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestor aspecte prin decizia 873/2010, decizie obligatorie la rândul său.
Acest lucru a fost in mod judicios stabilit de către Curtea Constituțională care a arătat prin Decizia 873/25._ că pensia de serviciu avea două componente si anume o parte din ea era pensie contributivă, iar cea de-a doua parte era un supliment, cele două componente având finanțare diferită, bugetul de asigurări sociale de stat si respectiv bugetul consolidat de stat.
Prin urmare instanța a apreciat că nu există nici un temei juridic pentru a se dispune anularea deciziei de revizuire, sau pentru plata diferențelor atâta vreme cât aceste diferențe nu există.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. I. prin Sindicatul cadrelor militare disponibilizate și în retragere formulând următoarele critici:
Prin decizia nr. 956/13.11.2012 Curtea Constituțională a României a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 151 alin.2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de SCMD în dosarul nr._ și altele, prin care a decis că aceste dispoziții „ sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție”.
Din interpretarea per a contrario a celor reținute de CCR rezultă că dispozițiile art. 151 alin.2 din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale atunci când împiedică accesul la justiție.
Privind nelegalitatea revizuirii din prisma normelor de drept intern:
Decizia de revizuire a cărei nelegalitate o reclamă reclamantul, atât în privința inaplicării în persoana reclamantului a actelor normative specifice, legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011, cât și sub aspectul încălcării normelor de drept intern edictate la momentul emiterii acestor decizii, au fost emise sub imperiului noului Cod civil, în vigoare în luna decembrie 2011, data emiterii acestora.
Constatarea anterioară a constituționalității Legii nr. 119/2010 nu împiedica instanța națională să verifice aplicarea legii, în concret, produce încălcări ale dreptului intern sau chiar Convenției, cu atât mai mult cu cât, între momentul pronunțării deciziei Curții Constituționale asupra legalității Legii 119/2010 și data emiterii deciziei de revizuire contestată au intervenit acte normative noi, de imediată aplicare, respectiv Noul Cod Civil.
Este cu atât mai justă aplicarea noului cod civil în contextul în care, prin emiterea deciziilor de revizuire, are loc și o novație obiectivă – schimbarea pensiei de serviciu în pensie de drept comun, ceea ce presupune încetarea unor raporturi (născute din pensia de serviciu) și nașterea altora (născute din pensia de drept comun). Situația novației este evidentă în contextul în care deciziile de recalculare emise pentru reclamanți în decembrie 2010 în temeiul Legii nr. 119/2010, și prin care s-a încercat realizarea novației, au fost la rândul lor supuse revizuirii prin prevederile O.U.G. nr. 1/2011 iar pensiile de serviciu au continuat să subziste până la emiterea acestor decizii de revizuire.
Aceste acte normative prin care încetează pensiile de serviciu și se nasc pensiile de drept comun, cu consecința aplicării metodologiei din Legea 19/2000 și a calculației speciale prevăzute în O.U.G. 1/2011, nu se mai putea aplica raporturilor juridice născute anterior emiterii O.U.G. 1/2011.
În cazul de față, prin supunerea pensiei de serviciu născută anterior lunii iunie 2010 și menținută în plată chiar de către emitentul actului data intrării emiterii deciziei de revizuire, la o procedură de revizuire aplicabilă situațiilor juridice născute după 31.01.2011, printr-un act (decizie de revizuire) s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 20 din Constituție și principiul neretroactivității.
Unul din cele mai importante motive pentru care solicită menținerea în plată a vechii decizii emise potrivit Legii 164/2001 îl constituie împrejurarea că, prin această decizie se menține calitatea de militar în rezervă, fiind pensie militară de stat. Pensiile militare de stat – așa cum este cea a cărei menținere o solicită la pct. 2 al acțiunii – beneficiază de dispoziții speciale în ceea ce privește procedura lor de actualizare.
Astfel, potrivit art. 48 din legea 164/2001 „Cuantumul pensiilor militare se actualizează după cum urmează:
a) ori de câte ori se majorează solda de grad și/sau solda funcției maxime ale cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar avut la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în condițiile prevăzute la art. 22-24;
b) în cursul execuției bugetului de stat, în funcție de posibilitățile financiare, la o creștere a ratei inflației de cel puțin 10% față de ultima lună când s-a efectuat o corecție a pensiilor, cuantumul pensiilor se majorează cu rata inflației, prin hotărâre a Guvernului”.
Or dreptul reclamantului asupra acestui „bun” – pensia de serviciu cu toate privilegiile ce decurg din ea, s-a născut la momentul la care s-a stabilit inițial pensia de serviciu potrivit Legii nr. 164/2001 și orice imixtiune a puterii statului, fără o justă și prealabilă despăgubire, reprezintă o încălcare a Convenției și deschide calea unei acțiuni în anulare.
Un alt aspect de nelegalitate a deciziei de revizuire, bineînțeles atât ca încălcare a principiului neretroactivității cât și edictat ca normă de drept în art. 6 din Codul civil, o reprezintă includerea în cuprinsul deciziilor de revizuire a faptului că „prezenta decizie de revizuire intră în vigoare începând cu data de 01.01.2011”.
Aspectul de nelegalitate rezidă în acest caz din interpretarea sistematică a art. 1 și 2 din O.U.G. 1/2011 care prevede două cazuri de revizuire – art. 1 reglementează revizuirile din oficiu, cum este cazul de față, iar art. 2 reglementează revizuirile la cerere, făcute de petiționarii care ar avea de încasat drepturi suplimentare ce li se „cuvin”. Numai în acest caz din urmă, prevăzut de art. 2 alin.2 lit.a din O.U.G. 1/2001, se prevede împrejurarea că drepturile revizuite se cuvin „de la data de 01. ianuarie 2011”.
Este firesc ca aceste revizuiri să retroactiveze numai la cerere, și nu atunci când revizuirile au loc din oficiu, și în contextul în care se crește cuantumul pensiei.
Pe cale de consecință trecerea în așa-zisul sistem public de pensii, ca și cum ar fi contribuit la fondul de pensii reprezintă un abuz al Guvernului prin M. Administrației și Internelor și C. de pensii sectorială a acestui minister, o tulburare gravă a dreptului său de proprietate, un atentat la siguranța sa financiară și o nedreptate față de persoanele care au contribuit la acest fond de-a lungul timpului.
De asemenea, comparația cu pensiile speciale care nu au nicio legătură cu pensiile militare de stat, deosebire făcută inclusiv de Legea 119/2010.
Prin aceasta dorește să sublinieze că nu încearcă să obțină bani în plus ci dorește să i se păstreze drepturile câștigate prin legea în vigoare la data pensionării.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
In conformitate cu dispozițiile art.1 al Legii nr.119/2010 pensiile speciale ale militarilor, polițiștilor si altor categorii de persoane, au devenit pensii in ințelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, de la data intrării in vigoare a legii.
Integrarea in sistemul public de pensii a atras după sine și recalcularea pensiilor speciale, art. 3 al Legii nr.119/2010 stipulând că pensiile stabilite conform prevederilor legilor cu caracter special se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000.
Prin O.U.G. nr.1/2011 Guvernul României a instituit o procedură de revizuire, din oficiu a pensiilor stabilite in conformitate cu Legea nr.119/2010, pana la data de 31.12.2011 recunoscând erorile in procedura de recalculare a drepturilor la pensie cuvenite beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare națională, ordine publică si siguranță națională, erori ce au avut ca efect prejudicierea drepturilor acestei categorii de persoane.
În baza OUG nr. 1/2011 s-au revizuit deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și aceste decizii isi produc efectele de la data de 01.01.2011 iar eventualele diferențe de pensie care au apărut în luna decembrie 2010 în baza deciziei contestate, au fost achitate deja, în luna februarie 2011.
Din expunerea de motive a O.U.G.nr.1/2011 rezultă că măsura revizuirii pensiilor s-a datorat imposibilității identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie, al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr.119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că cerințele interesului general în adoptarea O.U.G.nr.1/2011 a fost dovedit.
În ceea ce privește raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate, instanța apreciază că s-a păstrat un just echilibru între cele două cerințe.
În determinarea proporționalității, a justului echilibru, Curtea va verifica în ce măsură a fost afectată substanța dreptului.
În cauza de față nu a fost sistată plata pensiei, ci pensia a fost doar revizuită în raport cu sumele cu care s-a contribuit la fondul de pensii, potrivit principiului contributivității.
Prin aplicarea acestei modalități de calcul, reclamanții au pierdut doar partea necontributivă, suplimentul adăugat de la bugetul de stat însă dreptul de pensie nu a fost afectat în aspectele sale fundamentale.
Prin decizia nr.29/12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși s-a respins recursul în interesul legii, Curtea a statuat că este esențial a se constata în privința fiecărui reclamant în parte dacă s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
Făcând o analiză comparativă a nivelului pensiei revizuite cu pensia medie lunară la nivel național, pe anul 2010 și 2011, se observă un nivel superior al pensiei revizuite, astfel încât s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
În ceea ce privește discriminarea invocată, prin raportare la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi reținută, în speță nefiind vorba de persoane aflate în situații similare, fiecare categorie de persoane având drepturi și obligații din prisma statutului profesional.
Reclamantul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situații identice sau comparabile deoarece O.U.G.nr.1/2011 s-a aplicat tuturor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În ce privește respectarea principiului egalității în fața legii și a nediscriminării, chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
S-a solicitat menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită anterior în temeiul Legii nr. 164/2001 – care este abrogata, și s-a invocat încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului însă, chiar în jurisprudența CEDO se reafirma dreptul statului de a reglementa politica sociala deoarece “Statele sunt mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru intre cheltuieli și venituri.”
Astfel chiar și în cauza C. A. s.a contra României, - la care recurentul nu face referire - Curtea Europeană a considerat că “reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu si numai acelei părți din pensie care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezintă un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită profesiei lor”.
Prin urmare, chiar Curtea Europeana a stabilit ca în ceea ce privește recalcularea pensiilor speciale nu se aduce nicio atingere dreptului fundamental de proprietate deoarece nu a fost afectat in substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributiva.
De asemenea, Curtea constată ca nu este incălcat nici principiul neretroactivitatii legii civile deoarece OUG 1/2011 s-a aplicat numai după ., revizuind pensiile pe viitor, fără a se aduce atingere prestațiilor anterioare deja încasate, iar prin aplicarea acestui act normativ nu se poate reține că s-ar fi adus atingere în vreun fel ordinii publice și bunelor moravuri.
Nu poate fi reținută nici susținerea că prin revizuirea pensiilor ar fi intervenit o novație reglementată prin noul cod civil.
Novație este definită ca acea convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, însă în cauza de față nu suntem în prezenta unui contract, prin urmare, nu exista un raport de natură convențională.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate toate criticile formulate de reclamant cu privire la legalitatea deciziilor contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant D. I., membru în Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul procesual ales în C., . bis, județul C., la Cabinet de avocat „S. S. I.”, în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, și M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 6360/26.11.2012, pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
C. M.
Jud.fond V.T.
Tehnored.dec.jud. M.B. 14.06.2013
2 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 264/2013. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 67/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
