Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 294/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 7639/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.294/AS:
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 6405/28.11.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. C., domiciliată în Medgidia, ., ., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal al părților făcut în ședință publică se prezintă intimata, personal, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Fiind întrebată de către instanță, intimata susține că nu mai are alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere susținerile intimatei, potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în sensul anulării deciziei nr._/14.06.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și restituirea sumelor reținute în baza deciziei anulate. Solicită ca instanța să aibă în vedere întâmpinarea depusă la dosar și faptul că solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care acestea au fost dovedite.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
C. Județeană de Pensii C. a declarat recurs la 30 ianuarie 2013 împotriva sentinței civile nr. 6405/28.11.2012 pronunțate de Tribunalul C. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta S. C. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr._/14.06.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și repunerea în situația anterioară, în sensul restituirii sumelor reținute în perioada 01.05._09.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată i s-a imputat debitul de 1.835 lei, reprezentând pensie de invaliditate gradul III încasată necuvenit, ca urmare a realizării de venituri salariale cu normă întreagă.
Reclamanta a susținut că decizia menționată este nelegală, întrucât în perioada 01.05._09 a lucrat în program de lucru de 4 ore/zi, aspect confirmat prin adeverința de venit nr._/25.06.2012 emisă de ANAF-DGFP-AFP Medgidia.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri:decizia nr._/14.06.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și buletinul de calcul aferent, adeverință de venit pe anul 2009, emisă de Administrația Finanțelor Publice Municipiul Medgidia, fișa fiscală pentru anul 2009.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pe această cale, pârâta a susținut că plata necuvenită în cuantum de 1.835 lei a fost determinată de incompatibilitatea privind cumulul veniturilor de natură salarială cu categoria de prestație de asigurări socială de care beneficia reclamanta, conform art. 114 alin.1, lit. f din Legea 263/2010.Astfel, potrivit Legii 19/2000, persoanele încadrate în gradele I și II de invaliditate nu pot presta o activitate profesională, iar cele din gradul III de invaliditate pot fi integrate în câmpul muncii doar cu jumătate de normă.
A învederat pârâta că din declarațiile privind evidența nominală a asiguraților, depuse la casa de pensii de către angajator, a rezultat că în perioada 01.05._09, reclamanta a prestat activitate în regim normal de muncă.
Prin sentința civilă nr. 6405/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C..
S-a anulat decizia nr._/14.06.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
S-a dispus restituirea către reclamantă a sumelor reținute în baza deciziei anulate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere următoarele:
In perioada 01.05._09 reclamanta a beneficiat de plata pensiei de invaliditate de gradul III, având totodată și calitatea de salariat în baza unui contract individual de muncă.
Prin decizia nr._/14.06.2012, s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei de 1.835 lei, reprezentând pensie încasată în perioada menționată și apreciată de casa de pensii ca fiind necuvenită, în condițiile cumulului pensiei de invaliditate grad III cu venituri salariale realizate pentru o normă întreagă de muncă.
Pentru verificarea legalității și temeiniciei deciziei de debit, trebuie subliniat că deși aceasta a fost emisă sub incidența Legii 263/2010, incidentă sub aspect procedural, reglementează o situație juridică ce și-a produs efectele în perioada de aplicabilitate a Legii 19/2000.Prin urmare, stabilirea eventualului caracter necuvenit al pensiei de invaliditate, trebuie realizată prin raportare la dispozițiile legale aplicabile la momentul respectiv.
Astfel, la art. 54 din Legea nr. 19/2000, legiuitorul a înțeles să definească cele trei grade de invaliditate, gradul III fiind caracterizat prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Din analiza acestui text rezultă că invalidul de gradul III poate să presteze o activitate profesională, fără însă a indica sau stabili în mod distinct durata programului de muncă.Soluția este firească, față de împrejurarea că o persoană având jumătate din capacitatea de muncă păstrată, poate presta o activitate profesională specifică, adecvată capacității sale de muncă, în cadrul unui program de muncă normal.
La art. 94 din Legea 19/2000 a fost acordată posibilitatea cumulării pensiei cu veniturile dintr-o activitate profesională unor categorii de beneficiari, inclusiv pensionarilor de invaliditate de gradul III.
Prin urmare, Legea 19/2000 nu cuprinde nici o dispoziție care să limiteze programul de lucru al pensionarilor încadrați în gradul III de invaliditate, aceștia putând cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională. O astfel de restricție a fost în mod expres prevăzută de art.5 din Decretul nr. 216/1977, în privința pensionarilor de invaliditate gradul III care încheiau contracte individuale de muncă începând de la 01.01.1978 și a fost reluată prin art. 69 lit.c din Legea 263/2010, însă nu s-a regăsit în reglementarea Legii 19/2000.
În consecință, instanța a apreciat că interpretarea dată de către pârâtă în sensul că invalidul de gradul III poate fi încadrat în muncă doar cu jumătate de normă contravine prevederilor art.54 și art. 94 din Legea nr. 19/2000, care nu instituie interdicția cumulului veniturilor realizate din pensia de invaliditate cu cele aferente unui contract individual de muncă cu normă întreagă.
Față de aceste aspecte instanța a se reținut că decizia de debit nr._/14.06.2012 este nelegală, motiv pentru care contestația reclamantei va fi admisă, cu consecința anulării deciziei.
Pentru recuperarea prejudiciului suferit de reclamantă prin punerea în executare a unei decizii nelegale, pârâta a fost obligată să restituie sumele reținute în baza actului anulat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență nelegalitatea acesteia din următoarea perspectivă:
Debitul reprezintă pensia încasata necuvenit de către reclamanta, pentru perioada 01.05._09 și se recuperează conform art. 179
din Legea 263/2010:
Plata necuvenita in suma de 1835 lei a fost generata de incompatibilitatea privind cumulul veniturilor de natura salariata cu categoria de prestație de asigurări sociale, conform art.114 alin.1, lit.f din Legea nr.263/2010:
„pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (I) pct. I sau II, depășind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv".
Potrivit Legii 19/2000 persoanele de gradul I si II de invaliditate nu pot presta activitate in munca, iar cele cu gradul III de invaliditate pot fi integrate in câmpul muncii doar cu jumătate de norma.
Asa cum dispune art.54 lit c Legea 19/2000 privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, persoanele încadrate în gradul III de invaliditate se caracterizează prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de munca, prin urmare este posibila incadrarea doar cu jumătate de norma.
Începând cu 01.04.2001 potrivit art.6 din Legea 19/2000, angajatorii sunt obligați sa depună in fiecare luna la casele teritoriale de pensii declarațiile privind evidenta nominala a asiguraților si a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat.
In consecința, potrivit adeverinței din data de 10.05.2012, privind datele necesare determinării stagiului de cotizare si a punctajului mediu, s-a constatat ca intimata, in perioada 01.05._09 a prestat activitate in regim normal de munca.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate va respinge recursul ca nefundat, având în vedere următoarele considerente de fapt și drept:
Aspectul principal care trebuie dezlegat în cauză este acela referitor la legislația aplicabilă la momentul la care se apreciază de către recurentă că pensia a fost încasată necuvenit, motiv pentru care a fost constituită ca debit aferent perioadei 01.05.2009 – 01.10.2009.
Potrivit principiului „tempus regit actum” orice debite pe care C. Județeană de Pensii le consideră cuvenite în perioada 01.05.2009 – 01.10.2009 se supun Legii 19/2000 și se recuperează potrivit dispozițiilor acestui act normativ.
D. urmare criticile formulate în considerarea art.114 alin.1 lit.f din Legea 263/2010 nu pot fi primite întrucât acest act normativ a devenit aplicabil începând cu anul 2011, iar suma apreciată ca debit este aferentă perioadei 01.05.2009 – 01.10.2009.
Așadar curtea va analiza legalitatea sentinței din prisma dispozițiilor art.54 lit.c Legea 19/2000, actul normativ în vigoare contemporan cu debitul pretins.
Art.54 lit.c din Legea 19/2000 următoarele: „În raport cu cerințele locului de muncă și cu gradul de reducere a capacității de muncă invaliditatea este: c) de gradul III, caracterizată prin prinderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Din economia textului rezultă că legiuitorul a creat o legislație permisivă în privința persoanelor încadrate în gradul III de invaliditate, în sensul că le-a permis acestora să desfășoare o activitate profesională.
În această ipoteză s-a aflat intimata, care cu înscrisurile depuse în fața instanței de fond, fișa fiscală din 23.02.2010 face dovada că a desfășurat activitate cu jumătate de normă, respectiv 4 ore pe zi (și nu 8 ore cum susține C. Județeană de Pensii C.), încadrându-se în ipoteza configurată de legiuitor în textul de lege mai sus redat. Textul de lege poate crea interpretări, nefiind inserată o dispoziție explicită referitoare la programul de muncă pe care îl poate desfășura persoana încadrată în gradul III de invaliditate atunci când realizează un cumul al acestor venituri deși atât anterior Legii 19/2000, prin art.5 din Decretul 216/1977 cât și ulterior legii 19/2000 prin art. 69 lit.c din Legea 263/2010 s-a prevăzut în mod expres această limitare.
În consecință Curtea apreciază că hotărârea pronunțată este rezultatul unei interpretări corecte a legislației aplicabile corespunzător situației de fapt pe care a dezlegat-o în mod corect.
D. urmare, în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă acest recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 6405/28.11.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. C., domiciliată în Medgidia, ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. B. R. A.
Grefier,
C. D.
Jud.fond: A.C.
Red.dec.-jud.M.A./28.05.2013
Tehnored.dec.gref.C.D./03.06.2013
2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 415/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 416/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
