Recalculare pensie. Decizia nr. 608/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 526/36/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.608/AS
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul I. G. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat N. M. B. cu sediul în municipiul C., ., ..B, . împotriva deciziei civile nr.267/AS din data de 14 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare se constată lipsa părților.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua apelare pentru a da posibilitatea prezentării tuturor părților din proces.
La a doua apelare a cauzei se prezintă pentru revizuent – avocat N. B. – în baza împuterniciri avocațiale nr.50/13.06.2013 depusă la dosar, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea este declarată în termen, motivată și scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, învederează apărătorului revizuentului împrejurarea că invocă în drept dispozițiile art.318 pct.1 Cod procedură civilă referitoare la contestație în anulare dar o intitulează revizuire.
Avocat N. B. având cuvântul, precizează că este revizuire calea extraordinară de atac exercitată, urmând ca instanța să o califice.
Curtea, învederează apărătorului revizuentului să precizeze care este temeiul juridic al revizuirii, care este motivul de revizuire.
Avocat N. B. având cuvântul, precizează că motivul de revizuire este încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă raportat la art.318 pct.1 Cod procedură civilă.
Curtea, învederează apărătorului revizuentului că dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă privesc calea de atac a recursului iar art.318 pct.1 Cod procedură civilă privesc contestația în anulare.
Avocat N. B. având cuvântul, precizează că a intitulat greșit calea de atac ca fiind revizuire de fapt trebuia intitulată contestație în anulare.
Curtea ia act că se precizează faptul că așa cum s-a indicat, motivul de drept privește contestația în anulare, calificând-o ca atare, ea fiind în mod greșit formulată ca fiind revizuire.
Întrebat fiind apărătorul contestatorului, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, luând concluziile apărătorului contestatorului potrivit cu care nu mai are cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul contestatorului având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare întrucât instanța de recurs în mod greșit s-a pronunțat având în vedere că în ceea ce-l privește pe clientul său, nu i s-a emis o decizie de pensionare bază pe Legea nr.263/2010, nefăcându-se dovada emiterii unei astfel de decizii care să fi dus pe cale de consecință la mărirea punctajului de pensie pentru ca ulterior, instanța să constate acest aspect.
Precizează că în momentul de față nu solicită o dublă plată a unor beneficii care ar fi fost anterior acordate.
Curtea învederează apărătorului contestatorului că are în vedere producerea unei greșeli materiale nu neanalizarea unui motiv de recurs.
Apărătorul contestatorului având cuvântul precizează că are în vedere neanalizarea unui motiv de recurs întrucât prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada emiterii de către intimată a unei decizii de pensionare în favoarea clientului său, neexistând în materialitatea ei nicio confirmare de primire și nici o semnătură de primire a acesteia.
Nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea rămâne în pronunțarea asupra contestației în anulare formulată în cauză.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul I. G., a chemat in judecata pe parata C. Județeana de Pensii Constanta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligata parata sa emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani cu plata diferențelor ce vor rezulta in urma acestei recalculări, pe ultimii trei ani înaintea introducerii acțiunii (termenul general de prescripție).
Prin sentința civilă nr. 1042, pronunțată de Tribunalul C. la data de 25 februarie 2013, în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulata de reclamantul I. G., în contradictoriu cu pârâta C. Teritorială De Pensii C..
Reclamantul I. G. a declarat recurs, la data de 27 martie 2013, împotriva sentinței civile nr. 1042, pronunțată de Tribunalul C. la data de 25 februarie 2013, în dosarul nr._, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, nelegalitatea acesteia din următoarea perspectivă:
Recurentul învederează că a fost pensionat până în data de 01.04.2001 ca și moment de începere a aplicabilității Legii nr. 19/2000, până în acel moment fiind în vigoare Legea nr. 3/1977 căreia se subordonează, respectiv pensionat în data de 01.12.1999, drepturile fiind stabilite începând cu data de 01.01.2000.
A îndeplinit condiția de a lucra în grupa a II-a o perioadă mai mare de 25 de ani, în cauză recurentul reclamant desfășurând 27 de ani și 12 zile de muncă în această grupă.
Arată că, deși a înțeles să probeze toate aceste afirmații, instanța de fond, în mod nelegal și netemeinic a înțeles să îi respingă acțiunea.
Instanța de fond face o eronată înșiruire, cât și interpretare a normelor legale aplicabile în cauză, omițând un aspect esențial, și anume, acela că recurentul reclamant a ieșit la pensie în temeiul Legii nr. 3/1977, aceasta fiindu-i și legea aplicabilă, iar nu Legea nr. 19/2000 sau celelalte acte normative interpretate în mod greșit de către instanța de fond.
Întemeierea pe punctul 7 al art. 304 Cod procedură civilă rezidă din motivarea sentinței, spre finalul acesteia, când instanța reține totuși aplicabilitatea Legii nr. 3/1977, dar refuză și aplicarea acesteia, deoarece s-ar ajunge la o înrăutățire a situație reclamantului.
Această infimă scădere a fost asumată de parte, în contrapartidei diferendelor ce urmează a fi plătite pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii de la fond.
Mai arată că, potrivit principiului disponibilității părții, a înțeles să uziteze la momentul concluziilor pe fondul cauzei, de prevederile art. 296 Cod procedură civilă, întrucât, deși s-a ajuns la o minoră diminuare a punctului de pensie, pentru perioada reclamată anterior de diferența, reclamantului recurent i-ar profita acest aspect.
Prin decizia civilă nr.267/AS/14.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a respins ca nefondat recursul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele:
Recurentul nu poate avea atât beneficiul art.169 din Legea 263/2010 întrucât se află în ipoteza II din OUG 100/2008, cât și beneficiul unui stagiu special de cotizare redus conform art.14 din Legea 3/1977.
Astfel art.782, alin.2 din Legea 19/2000 introdus prin OUG 100/2008 dispune fără echivoc că numărul suplimentar de puncte se acordă numai în situația în care potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii drepturilor de pensie.
Aceleași restricții în privința acordării numărului suplimentar de puncte sunt cuprinse de legiuitor în cuprinsul art. 169 din Legea 263/2010.
Din analiza acestui temei legal, se poate constata că la aliniatul 2, legiuitorul dispune: „Prevederile alin.(1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Art.100 din Legea 263/2010 este corespondentul fostului art.782 din Legea 19/2000, astfel cum a fost introdus prin Legea 218/2008 și OUG 209/2008 și se aplică de regulă drepturilor de pensie stabilite după 01.01.2011 când a intrat în vigoare Legea 263/2010.
Prin excepție, potrivit art. 169(6) se aplică prevederile art.100 lit.a pentru condiții deosebite de muncă dar și pentru acestea numai în privința perioadei 01.04.2001 – 02.11.2008 și cum recurentul nu se află nici în această ipoteză, el fiind pensionat înainte chiar de . Legii 19/2000, respectiv sub imperiul Legii 3/1977, rezultă că nu îi este aplicabilă nici această majorare de punctaj.
Ca urmare, în mod corect a statuat Tribunalul că reclamantul, fiind beneficiarul unui mod de calcul stabilit printr-o lege specială – O.U.G. nr. 100/2008 și Legea nr. 263/2010 nu mai poate fi beneficiarul unui stagiu de cotizare în conformitate cu art.4 din OUG 4/2005 cu aplicarea HG 1550/2004 și a Legii 3/1977 care implică folosirea unui stagiu complet de cotizare redus, ce determină creșterea punctajului mediu anual.
Este de necontestat că Legea nr. 3/1977 este o lege cu caracter general însă în corpul legii au fost inserate și dispoziții cu caracter special cum sunt cele cuprinse în art. 14, aspect evidențiat în mod expres și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată într-un Recurs în interesul legii, dar câtă vreme recurentul a beneficiat de aplicarea O.U.G. nr.100/2008 și Legea nr. 263/2010 și nu dovedește că ar fi fost mai avantajos punctajul mediu calculat cu stagiul de cotizare redus, acțiunea și implicit recursul, apar nu numai ca nefondate, dar chiar ca lipsite de interes.
Împotriva acestei soluții reclamantul a formulat contestație în anulare. În motivarea acesteia a arătat următoarele: consideră nelegală și netemeinică sentința instanței de recurs, necercetându-se în opinia sa motivele invocate în recurs, cu precădere în ceea ce privește ansamblul probator; consideră că în mod eronat a înțeles instanța de recurs să dea eficacitate prevederilor Legii nr.263/2010 în referire la emiterea unei presupuse decizii de pensionare care ar fi dus la creșterea pensiei contestatorului, atâta timp cât la dosarul cauzei nu a fost depusă de către partea adversă dovada emiterii și comunicării unei astfel de decizii care ar fi putut contestată de către contestator; apreciază că în acest fel, nefăcându-se totuși dovada emiterii acestei presupuse decizii în baza Legii nr.263/2010, instanța de recurs a înțeles să considere că această decizie a fost emisă pentru contestator și automat i-a fost majorată pensia, fapt nereal; având în vedere aceste considerente de apreciere greșită a probatoriului în cauză precum și a nelegalei soluții pronunțate în speța de față prin luarea în considerare a unor afirmații neprobate în nici un fel, consideră că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de modificare sau de casare astfel cum sunt acestea menționate în art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă la care face trimitere art.319 pct.1; consideră de asemenea că acreditarea ideii false cum că recurentul ar fi încercat să beneficieze de două ori de o majorare de drepturi decurgând din asigurările sociale nu este reală atâta timp cât nu se face dovada că ar fi beneficiat inițial de vreo majorare prevăzută în Legea nr. 263/2010, ca apoi să se ia în considerare și solicitările de la fondul cauzei și, comparându-le, să se constate o dublă solicitare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate alte probe.
Analizând decizia contestată prin prisma susținerilor contestatorului și a prevederilor legale aplicabile Curtea constată că este nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Din motivarea contestației în anulare rezultă că se invocă în temeiul art. 318 al.1 Cod.pr.civ. atât o greșeală materială a instanței de recurs cât și omisiunea de a cerceta un motiv de recurs. Cu toate acestea, contestatorul nu indică în concret nici în ce ar consta greșeala materială a instanței de recurs și nici care ar fi motivele de recurs care nu ar fi fost analizate.
Potrivit art.318(1) Cod.pr.civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În cauză, din motivarea contestației în anulare rezultă că în opinia contestatorului greșeala materială a instanței de recurs ar viza modul în care Curtea a analizat probatoriul și modul de interpretare și aplicare a prevederilor unor legi.
Or, susținerile contestatorului privind omisiunea de a lua în considerare anumite probe, greșita apreciere a situației de fapt sau greșita aplicare a unor reguli de drept sau norme juridice concrete, nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială iar o eventuală eroare de judecată nu poate fi îndreptată pe această cale întrucât contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru că fondul pricinii nu ar fi fost corect soluționat, ci pentru că instanța de recurs a comis greșeli materiale. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare și neputând fi valorificate pe această cale eventuale greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale întrucât a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
Aceasta ar constitui și o încălcare a principiului securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului. Acest principiu a cărui încălcare echivalează cu încălcarea art.6§1 din Convenție, impune ca o soluție definitivă a oricărui litigiu pronunțată de o instanță judecătorească să nu mai fie repusă în discuție.
De altfel, în motivarea contestației în anulare, contestatorul exprimă în realitate nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată în recurs urmărind o nouă judecare a recursului, o nouă apreciere a probatoriului prin prisma prevederilor legale aplicabile, ceea ce este inadmisibil, aceste nemulțumiri neputând fi încadrate nici în noțiunea de greșeală materială.
De asemenea, potrivit art.318(1) Cod.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Raportat la cuprinsul cererii de recurs formulate în cauză, se constată că în considerentele deciziei prin care a fost soluționat recursul, astfel cum au fost expuse anterior, au fost analizate toate motivele de recurs invocate.
În acest sens trebuie avut în vedere că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Albina contra României, paragraful 33). Așa cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale implică în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (paragraful 30).
Așadar, prin prisma art. 6 din Convenție, instanța poate și trebuie să analizeze mai întâi pertinența motivelor invocate de părți și dacă le consideră pertinente să le analizeze în fond. Dacă constată însă că anumite motive nu sunt pertinente în cauză, analiza pertinenței acestora este suficientă și nu există nici o obligație pentru instanță de a analiza motive care a constatat că nu sunt pertinente cauzei.
În cauză, din cele expuse anterior, rezultă că în considerentele deciziei contestate instanța de recurs a analizat în mod efectiv susținerile recurentului privind dreptul său la recalcularea pensiei prin raportare la un stagiu redus de cotizare reținând că acesta nu poate cumula acest beneficiu cu beneficiul stabilit prin OUG nr. 100/2008 și Legea nr. 263/2010, menținând soluția pronunțată de Tribunalul C. care a avut în vedere că, în aceste condiții, recalcularea pensie prin folosirea unui stagiu complet de cotizare redus ar conduce la scăderea pensiei reclamantului prin pierderea beneficiului stabilit în baza OUG nr. 100/2008 și Legea nr. 263/2010.
Potrivit art. 3041 Cod.pr.civ. Curtea a analizat cauza sub toate aspectele, nu doar din perspectiva motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 304.
Ca urmare nu se poate reține că în recurs s-a omis analiza vreunui motiv de recurs.
Față de aceste considerente, se va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul I. G. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat N. M. B. cu sediul în municipiul C., ., ..B, . împotriva deciziei civile nr.267/AS din data de 14 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2013.
Președinte, Pt.Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
aflat în C.O. semnează
conf.art.261 alin.2 C.p.civ.
Președinte instanță,
A. I.
Grefier,
G. I.
Red.dec. jud. A. R. /2 ex.
Data: 12.11.2013
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 79/2013. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 213/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
