Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1434/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/CM
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. S. S.
Judecător M. P.
Grefier M. G.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. A., domiciliat în C., .. 2, . A, etaj 8, apt.30, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1407 din 04.06.2014 pronunțate de Tribunalul C.-secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. C. S.-BY S.R.L. (fostă IFN M. C. S.R.L.), cu sediul în C., . nr. 4, județul C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant S. A., personal, care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de SCLEP C. la data de 07.02.2014, lipsind intimata pârâtă M. C. S.-BY S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. C.pr.civ.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Fiind depășită problema cu privire la calitatea de reprezentant al intimatei pârâte având în vedere că d-na consilier Memet Leila nu s-a mai prezentat la acest termen, Curtea acordă cuvântul apelantului reclamant asupra excepției tardivității formulării apelului, excepție invocată din oficiu la termenul din 14.10.2014, având în vedere că în cauză ne aflăm în materia conflictelor de muncă, iar termenul de declarare a căii de atac este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Cu privire la excepție, apelantul reclamant S. A. solicită repunerea în termenul de apel arătând că atât în codul de procedură civilă coroborat cu Legea nr.62/2011, cât și în sentința instanței de fond este menționat faptul că termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Or, apelul a fost formulat înlăuntrul termenului de 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile instanței de fond. Mai mult, Legea nr.62/2011 nu prevede abrogări ale Codului Muncii cu privire la acest aspect. În acest act normativ se arată că, deciziile de concediere/sancționare se contestă la instanțele judecătorești competente în termenul de 30 de zile de la data comunicării. În condițiile în care procesul avansează din fond în apel termenul rămâne același, de la contestarea deciziei. Consideră că este o problemă neunitară în ceea ce privește acest termen pentru că există hotărârii ale instanțelor care sunt în neconcordanță cu specificațiile Legii nr. 62/2011, dar prevăzute în același timp și în Codul de procedură civilă.
Totodată solicită respingerea excepției tardivității.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate a formulării apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul S. A. a chemat în judecată pe pârâta S.I.F.N. M. C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 7/03.02.2014, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de concediere în baza art. 65, 66 și 67 Codul muncii.
Totodată, reclamantul a solicitat anularea deciziilor nr. 161/24.01.2014 și nr. 164/31.01.2014 privind suspendarea/încetarea suspendării contractului individual de muncă și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data de 16.01.2014 și până la data reîncadrării efective.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la plata orelor de muncă efectuate în zilele de 25.12.2013 și 02.01.2014, precum și acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei, pentru desfacerea ilegală a contractului individual de muncă.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii, pentru neparcurgerea de către reclamant a procedurii de informare asupra avantajelor medierii, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului.
Tribunalul a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii prin încheierea interlocutorie din 07.05.2014.
Prin sentința civilă nr. 1407 din 4.06.2014, Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâtul M. C. S.-BY SRL.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamantul S. A.a formulat apel la data de 31.07.2014, pe care l-a motivat.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub același număr –_ .
La termenul de judecată din data de 14.10.2014, instanța – din oficiu – a invocat excepția tardivității formulării apelului, în raport de data comunicării hotărârii apelate către reclamantul S. A. și de dispozițiile art. 185 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 468 Cod procedură civilă și 215 din Legea nr. 62/2011.
Apelantul reclamant S. A. a solicitat repunerea în termenul de apel, motivând că a formulat apelul în termenul de 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile instanței de fond și cu prevederile Codului de procedură civilă. A solicitat, totodată, și respingerea excepției tardivității declarării apelului, invocată din oficiu de către instanță.
În raport cu dispozițiile art. 248 alin.(1) Cod procedură civilă„instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Analizând cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul reclamant S. A. constată următoarele:
Potrivit art.186 alin.(1) Cod procedură civilă „Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.”
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol „În acest scop partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.”
Instanța are în vedere dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă, raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 215 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond. Aceste prevederi au un caracter special și sunt derogatorii de la prevederile art. 468 Cod procedură civilă.
În speță, se constată că sentința apelată a fost comunicată reclamantului la data de 02 iulie 2014, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila 65 din dosarul de fond, iar cererea de apel a fost depusă la Tribunalul C. la data de 31 iulie 2014 – fila 11 verso dosar apel, reprezentând plicul care poartă ștampila poștei.
Raportând data depunerii cererii de apel la Tribunalul C. la data comunicării sentinței apelate, se constată că termenul de 10 zile prevăzut de art. 215 din Legea nr. 62/2011, a fost depășit, astfel că ultima zi în care se putea formula apel a fost 13.07.2014 (duminică), termenul prelungindu-se până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv 14.07.2014 (luni), conform art. 181 alin. 1 pc. 2 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. 1 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.
Ca urmare, menționarea greșită în cuprinsul hotărârii supuse apelului a unui termen de apel mai lung decât cel prelungit de lege nu este de natură să prelungească termenul legal de apel, care în materia conflictelor de muncă rămâne de 10 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011.
În cauză, reclamantul S. A. a formulat verbal cerere de repunere în termenul de apel, însă nu a dovedit că au existat motive justificate care nu i-au permis să formuleze apelul în termen și cu atât mai puțin că aceste motive au încetat cu cel mult 15 zile înaintea formulării apelului, după cum stipulează expres dispozițiile art. 186 alin.(1) Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în raport și de dispozițiile art. 186 alin.(2) din Noul cod de procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea de repunere în termenul de apel ca tardiv formulată.
Pe cale de consecință, având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 02 iulie 2014, iar acesta a declarat calea de atac la data de 31 iulie 2014, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va respinge apelul ca tardiv formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge cererea de repunere în termenul de apel ca nefondată.
Respinge apelul ca tardiv formulat de apelantul reclamant S. A., domiciliat în C., .. 2, . A, etaj 8, apt.30, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1407 din 04.06.2014 pronunțate de Tribunalul C.-secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. C. S.-BY S.R.L. (fostă IFN M. C. S.R.L.), cu sediul în C., . nr. 4, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
Președinte, Judecător,
M. S.-S. M. P.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – A.C.
Thred.gref.G.M./09.12.2014
Emis 2 .>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 459/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 250/2014.... → |
|---|
