Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 114/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 5099/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 114/CM
Ședința publică din 25 Martie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă S. A. L., cu domiciliul procesual ales la avocat Saftincu I., în C., . nr.28, ., împotriva sentinței civile nr.3948/23.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Ilfov, . nr.1 A, . sediul ales la S. de avocați M. & Asociații S.P.A.R.L. din București, ., sector 1, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta reclamantă dl. avocat Saftincu I., care depune la dosar chitanța . nr. 611/29.11.2013 reprezentând contravaloarea onorariu avocat, fără împuternicire avocațială, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na avocat D. P., care depune împuternicirea avocațială ./_/24.03.2014 și factura . nr.246/14.02.2014 reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată.
Procedura este legal îndeplinită conform art.153 și urm cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul apelantei reclamante solicită administrarea probei cu înscrisurile existe la dosarul cauzei, referitoare la modalitatea abuzivă de semnare a notificărilor, precum și suplimentarea probei cu martori, solicitând audierea martorului A. L. – pentru a demonstra împrejurarea constatării faptei reținute în sarcina reclamantei.
Apărătorul intimatei pârâte, solicită respingerea probei solicitate de către apărătorul apelantei reclamante, întrucât la instanța de fond a fost administrată această probă de către ambele părți, suplimentarea probatoriului bazat pe aceeași teză probatorie,cu audierea unui alt martor nu este concludentă și utilă cauzei.
Instanța deliberând, asupra probei cu martori solicitată de apelanta reclamantă prin apărător, o respinge ca neutilă, având în vedere că obiectul cauzei de față nu este o cercetare disciplinară, ci este vorba de o contestație la o decizie prin care s-a luat act de demisia părții.
Întrebate fiind părțile, susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile părților, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorul apelantei reclamante solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelante și pe fond admiterea contestației și anularea deciziei emisă de intimata pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Susține apărătorul că instanța de fond în baza probatoriilor administrate nu a dat conotație acestora în favoarea reclamantei pentru faptul că există o manifestare de voință a reclamantei.
Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care printr-o notificare scrisă comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, însă reclamanta doar a semnat acel formular tipizat neluând cunoștință de rubricile tipizate ale acestuia, practic impunându-i-se semnarea acestuia profitând de starea de temere creată prin comportamentul salariaților cu funcții de conducere ai pârâtei care prin tonul folosit și vocabularul folosit au intimidat-o. Apreciază că prin semnarea acelui formular tipizat, care s-a constatat ulterior a fi o cerere de demisie, au fost încălcate prevederile art. 1206, 1207, 1211, 1214 și 1216 cod pr.civilă, consimțământul reclamantei a fost viciat, fiind întrunite astfel condițiile viciilor de consimțământ, ce atrag anularea actului juridic și anume nulitatea deciziei.
Arată că acest comportament abuziv a fost aplicat și celorlalți salariați, considerați că nu au făcut îmbăierea, aspect ce rezultă din declarația martorului audiat în cauză, care personal a declarat că a semnat doar un formulat tipizat completat de un salariat al pârâtei.
Pentru motivele mai sus expuse solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte având cuvântul solicită respingerea apelului formulat de reclamantă, conform motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar. Susține că în mod corect a apreciat instanța cu privire la consimțământul reclamantei, nu a fost influențată în nici un fel și a recunoscut la interogatoriu că nu a fost amenințată.
Totodată solicită acordarea cheltuielilor de judecată conform înscrisurilor depuse la dosar.
Apărătorul apelantei reclamante susține cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata pârâtă că sunt exagerate, impunându-se micșorarea acestora.
Apărătorul intimatei pârâte susține că cheltuielile de judecată solicitate sunt pe deplin justificate, solicitând respingerea susținerilor apărătorului reclamantei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta S. A.-L. a chemat în judecată pe pârâta .., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 235/10.04.2013 de încetare a contractului individual de muncă prin demisie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost obligată de pârâtă, sub amenințare, să semneze o coală de hârtie care ulterior s-a dovedit a fi o cerere de demisie.
A mai susținut reclamanta că la emiterea deciziei contestate, pârâta nu a avut în vedere cererile sale de a nu se proceda la desfacerea contractului individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 3948/23.10.2013, Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea reclamantei S. A. L. în contradictoriu cu pârâta .. În temeiul art. 451 alin. 2 cod pr.civilă a redus onorariul avocatului ales al pârâtei de la 26.618,45 lei la 2.000 lei și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte ca muncitor necalificat în agricultură, desfășurându-și în concret activitatea în cadrul fermei de păsări din satul D., .>
Prin cererea înregistrată în evidențele societății pârâte sub nr. 234/10.04.2013, reclamanta a solicitat încetarea contractului individual de muncă prin demisie, iar prin decizia nr. 235/10.04.2013 pârâta a luat act de demisie, dispunând încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta cu începere din data de 10.04.2013 și renunțând astfel la termenul de preaviz de 20 de zile stabilit prin contract în favoarea sa.
Prin contestația de față, reclamanta a susținut că a semnat demisia fără a fi în cunoștință de cauză asupra conținutului actului semnat, astfel că, deși nu a indicat în mod expres motivul de nulitate incident în cauză, se poate aprecia că a înțeles să se prevaleze de vicierea consimțământului său la momentul la care a semnat cererea din data de 10.04.2013.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a indicat însă împrejurările de fapt ce au condus către încetarea raporturilor de muncă, inducând ideea unui comportament abuziv al pârâtei, care în mod absolut nejustificat i-ar fi pretins demisia, împotriva voinței sale de a-și păstra calitatea de salariat.
Prin apărările formulate, pârâta a susținut însă că încetarea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit ca urmare a constatării comportamentului acesteia, contrar normelor interne ale unității. Afirmațiile pârâtei au fost confirmate de martorii audiați în instanță la propunerea ambelor părți, din declarațiile acestora rezultând că la data de 10.04.2013 reclamantei i-a fost imputată nerespectarea regulilor de igienă ce impuneau efectuarea unui duș înainte de accesul în hala de păsări.
În consecință, instanța a reținut că reclamanta a semnat o cerere scrisă prin care a solicitat încetarea contractului individual de muncă, fiind în deplină cunoștință de cauză asupra efectelor juridice pe care le presupunea respectiva cerere, ceea ce implică manifestarea sa de voință în sensul încetării raporturilor de muncă. Câtă vreme reclamanta a cunoscut conținutul actului și l-a acceptat prin semnătură, este lipsit de relevanță faptul că mențiunile referitoare la datele sale identificare au fost completate de un reprezentant al societății, nefiind vorba despre mențiuni care să țină de esența actului de voință privind încetarea raporturilor de muncă.
Totodată, împrejurarea că semnarea demisie ar constitui eventual rezultatul imediat al cererii șefului ierarhic superior, nu constituie un motiv de invalidare a consimțământului salariatei, nefiind întrunite nici una dintre condițiile viciilor de consimțământ care pot atrage anularea unui act juridic, respectiv eroarea, dolul sau violența.
Pe de altă parte, data indicată de către salariat nu poate fi apreciată ca un element de certitudine în derularea ulterioară a raporturilor de muncă, din moment ce, potrivit art. 81alin. 7 Codul muncii, angajatorul poate renunța oricând la termenul de preaviz reglementat ca un termen de favoare pentru el, care să îi asigure posibilitatea înlocuirii salariatului demisionar.
În consecință, prin probele propuse reclamanta nu a dovedit inexistența intenției sale de a demisiona, astfel încât decizia emisă de angajator să fie lovită de nulitate.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a reținut că decizia nr. 235/10.04.2013 a fost emisă cu respectarea condițiilor de legalitate și temeinicie, motiv pentru care contestația reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu, constând în onorariu avocat ales.Față de dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ., prin raportare la natura cauzei (litigiu de muncă în care părțile sunt angajatorul persoană juridică și fostul angajat, disproporția dintre posibilitățile materiale ale acestora fiind evidentă), la complexitatea probatoriului administrat, precum și la numărul redus al termenelor de judecată, instanța a dispus reducerea onorariului avocatului ales al pârâtei de la 26.618,45 lei, la 2.000 lei, sumă la plata căreia a fost obligată reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. A. L., care a formulat următoarele critici:
Instanța de fond nu a dat conotație probatoriilor administrate, astfel încât motivările din practicaua sentinței apelate fiind nelămuritoare, într-o totală contradicție cu realitatea așa cum a fost prezentată și dovedită, pe cale de consecință conducând la aprecierea că nu ar fi făcut dovada inexistenței intenției sale de a demisiona, însă prin probele administrate a susținut și dovedit faptul că decizia contestată a fost nelegal și abuziv emisă, întrucât la data de 10.04.2013 la controlul efectuat cu privire la respectarea regulamentului intern de muncă, împreună cu alți salariați, au fost verificați la începerea programului de lucru asupra respectării condiției de îmbăiere personală, apreciindu-se că nu au efectuat acest lucru, motiv pentru care fiind chemați în biroul șefei de fermă, i s-a impus semnarea unui înscris tipizat, motivându-i-se că a reprezentat cererea sa de demisie, în baza ei fiind emisă decizia contestată.
Acest aspect abuziv a fost aplicat și celorlalți salariați, aspect ce rezultă din declarația martorului C. C. care a declarat că și în condiția în care a fost de acord cu demisia, a semnat doar un formular tipizat completat de un salariat al pârâtei.
Instanța de fond nu a apreciat că din probatoriile administrate rezultă cu claritate că încălcând prev. art. 81 alin. 1 din Codul muncii, pârâta nu a ținut cont de faptul că, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, recunoscând că a completat rubricile formularului tipizat printr-un salariat al acesteia, ea doar a semnat anterior formularul, necompletat și nedându-i posibilitatea de a lua la cunoștință de rubricile tipizate ale acestuia, practic impunându-i-se semnarea acestuia.
Consideră că s-au încălcat prevederile art. 1206, art. 1207, art. 1211, art. 1214 și art. 1216 cod civil, aspecte ce constituie un motiv întemeiat de invalidare a consimțământului, fiind întrunite astfel condițiile viciilor de consimțământ ce atrag anularea actului juridic reprezentat de decizia nr. 235/10.04.2013 ce face parte din contestația introductivă.
Față de considerentele menționate, precum și reaprecierea probatoriilor administrate în cauză, solicită instanței să rețină că decizia nr. 235/10.04.2013 a fost emisă cu nerespectarea condițiilor de legalitate și temeinicie, motiv pentru care apreciază că se impune admiterea contestației și anularea deciziei ca nelegală, cu restabilirea situației inițiale și despăgubiri reprezentând salarii de care ar fi beneficiat, precum și celelalte drepturi acordate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată ca apelul este nefondat.
În ceea ce privește prima critică în care se invocă neanalizarea probelor administrate, Curtea constată ca dimpotrivă, instanța de fond a analizat atât probele administrate de reclamantă cât și pe cele ale pârâtei stabilind corect situația de fapt.
Prin decizia contestată angajatorul a constatat încetat contractual de munca al reclamantei în temeiul art. 81 alin. 7 Codul muncii care prevede:
“ Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.”
În luarea acestei decizii, angajatorul a avut în vedere cererea de demisie a salariatului începând cu data de 10.04.2013.
Prin urmare nici nu era nevoie a se analiza alte aspect în afara celor ce tin de cererea de demisie a reclamantei deoarece nu s-a facut nici-o cercetare disciplinara și nici decizia nu a fost emisa pentru abateri disciplinare.
La fila 97 a dosarului de fond s-a depus copia cererii de demisie semnata de reclamanta, datată 10.04.2013 și aprobată de angajtor în aceeași data cu mențiunea “fara preaviz”.
Asadar nu are niciun fel de legatura aceasta decizie cu controlul facut în unitate în legătură cu respectarea de catre salariați a normelor de igienă.
Nu s-a dovedit în niciun fel vicierea consimțământului la intocmirea cererii de demisie deoarece reclamanta cunoștea consecințele nerespectarii Regulamentului intern al societății.
Prin urmare, în deplină cunoștință de cauză a ales sa-și dea demisia în loc sa fie cercetată disciplinar nefiind vorba de o eroare asupra demisiei.
Instanța de fond a analizat toate aceste aspecte și a concluzionat în sensul ca nu a intervenit niciun factor de viciere a consimțământului reclamantei, pronunțând hotărârea în baza tuturor probelor administrate.
Martorii audiați de instanța la cererea părților nu au facut decât să confirme aceste aspecte, astfel ca nu se poate reține critica potrivit cu care instanța de fond nu a analizat aceste declaratii care ar dovedii faptul ca directorul unității a obligat-o sa-și dea demisia.
Întrucât apelanta reclamanta nu a facut dovada vicierii consimțământului său la semnarea cererii de demisie, în mod corect instanța a menținut ca legală și temeinică decizia contestată, astfel că, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins că nefondat.
În baza art. 451 Cod procedură civilă va obliga apelanta către intimată pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat, redus la suma de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă S. A. L., cu domiciliul procesual ales la avocat Saftincu I., în C., . nr.28, ., împotriva sentinței civile nr.3948/23.10.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Ilfov, . nr.1 A, . sediul ales la S. de avocați M. & Asociații S.P.A.R.L. din București, ., sector 1, ca nefondat.
Obligă apelanta către intimată la 300 lei cheltuieli de judecată cu titlul de onorariu avocat redus conform art. 451(2) cod pr.civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: A. C.
Red.dec.jud. M.B.
2 ex. – 15.04.2014
Emis 2 comunicări/
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 118/2014.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 437/2014.... → |
|---|
