Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 174/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 5897/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.174/CM
Ședința publică din data de 06 mai 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător – M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.4104 din data de 06 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. S. – domiciliat în localitatea O., ., județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că apelanta pârâtă a solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului C. la data de 17 iunie 2013și înregistrată cu nr._ reclamantul M. S. a chemat în judecată pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.-București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2010, prima de Paști 2010, prima de C. 2010, contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 până la data de 31.12.2011.
Totodată, reclamantul a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajata societății pârâte, iar drepturile bănești pretinse sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006-2011și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011.
A susținut reclamantul că prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Acest salariu suplimentar nu a fost plătit de unitate, deși reclamanta nu s-a aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de anexa 6 pct. 2 din contractul colectiv de muncă și care să determine excluderea sa de la plata acestui drept.
Au fost invocate de asemenea dispozițiile art.71 din același contract colectiv de muncă referitoare la ajutorul social pentru Paști și C., neplătit de către pârâte, precum și obligațiile contractuale de plată a unei prime pentru Ziua Feroviarului și de acordare a câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, potrivit art.81 din CCM menționat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat neregulile procedurale ale cererii de judecată, respectiv lipsa datelor de identificare a reclamantului, lipsa valorii obiectului, lipsa oricăror înscrisuri în susținerea cererii, lipsa unui număr de telefon, fax sau adresa electronică apreciind că este lovită de nulitate.
Cu privire la nulitatea cererii de judecată, tribunalul a reținut că sancțiunea privind anularea cererii în procedura regularizării nu poate fi aplicată după ce s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată ceea ce presupune aprecierea instanței că cererea de chemare în judecată este conformă depășindu-se astfel etapa regularizării.
Instanța a apreciat că nu pot fi incidente nici dispozițiile legale ale art.174 și următoarele Cod procedură civilă referitoare la nulitatea actelor de procedură, neregularitățile invocate nefiind din categoria cerințelor a căror încălcare este sancționată cu nulitatea absolută, iar pârâta nu a făcut dovada vătămării produse prin nerespectarea acestor cerințe ale cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a mai invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune în conformitate cu art. 268 lit. e din Codul muncii, potrivit căruia în termen de 6 luni de zile reclamanții trebuiau sa introducă acțiunea, fiind vorba de neexecutarea contractului colectiv de munca ori "a unor clauze ale acestuia".
S-a mai invocat excepția prescripției prevăzute de art.268 alin.1 lit.c și d din Codul muncii .
De asemenea, prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 9.10.2013, pârâta a mai invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de acordare a tichetelor de masă, în raport de sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 pronunțată de tribunalul C., în dosarul civil nr._/118/2010.
Pe fondul cererii, în privința celui de-al 13-lea salariu, s-a învederat în cuprinsul întâmpinării că prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu obligă societatea să plătească salariaților un salariu suplimentar la expirarea anului calendaristic, ci părțile sunt de acord cu posibilitatea ca salariații să beneficieze de acest salariu, în funcție de veniturile realizate de societate. Or, în perioada 2008-2009, exercițiile financiare au fost încheiate cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, în vederea plății celui de-al 13-lea salariu. Cu referire la anul 2010, s-a precizat că părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art. 30 din CCM la nivel de unitate să nu se aplice.
Cu privire la premierea de Ziua Feroviarului, pârâta a menționat că începând cu anul 2010 nu s-au mai aplicat prevederile art. 64 alin.2 din CCM la nivel de unitate, iar în CCM valabil în anul 2011, nu mai este reglementată acordarea acestei premieri.
În privința primelor de Paști și C. s-a arătat că acestea au fost acordate în perioada 2006-2008, iar în anul 2009 reprezentanții salariaților, prin federațiile sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă, au renunțat la executarea acestor drepturi.
Pentru anul 2010, părțile au stabilit să nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în anul 2011 acestea nu au mai fost reglementate.
A mai arătat pârâta că tichetele de masă au fost acordate integral în perioada ianuarie 2006-martie 2009, iar din aprilie 2009 nu s-a prevăzut alocare bugetară pentru aceste cheltuieli, conform HG 28/2010. Mai mult, prin art.1 din Legea 142/1998 nu se stabilește în sarcina angajatorului obligația acordării tichetelor de masă, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli. Totodată, prin contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2011, nu s-a mai reglementat posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Prin sentința civilă nr.4104 din data de 06 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acordarea primei pentru Ziua feroviarului pentru anul 2010, ajutorul material pentru Paști 2010 și respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata acestor drepturi ca fiind prescrisă.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiat pe dispozițiile art.268 alin.1 lit.e Codul muncii și excepția autorității de lucru judecat ca nefondate.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. S., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,CFR MARFA S.A..
A obligat pârâta la plata către reclamant a următoarelor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective:
- salariul suplimentar aferent anului 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2010;
- prima de C. 2010, echivalente cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare;
- contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 17.06._11.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt iar în temeiul art.248 alin.1 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării.
Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune:
Potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, pârâta a susținut că prestațiile solicitate de reclamant nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către reclamant) sunt invocate ca drepturi salariale ale acestuia, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă, cum a susținut pârâta, că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) Codul muncii, care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 25.06.2013, instanța a constatat că termenul prescripției extinctive de 3 ani, este îndeplinit în speță, în ceea ce privește prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010 și ajutorul material de Paști pentru anul 2010, reținând că Ziua Feroviarului s-a sărbătorit la data de 23.04.2010, iar în anul 2010 s-a stabilit ca Paștele să se serbeze la data de 04.04.2010.
În consecință, instanța a respins cererea având ca obiect acordarea primei pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, ajutorul material pentru Paști 2010, ca prescrisă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere de acordare a tichetelor de masă:
Prin sentința civilă nr.5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010 s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la plata salariului suplimentar pentru anii 2007,2008, 2009, la plata primei de ziua Feroviarului pentru anul 2009, prima de Paști și de C. pe anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04._10, actualizate cu indicele de inflație.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsură exista autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate cu privire la părți, obiect si cauza.
Sub aspectul identității de părți, s-a constatat că reclamantul care a formulat prezenta acțiune, se regăsește în aceeași calitate și în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/118/2010 soluționată prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 .
Cu privire la identitatea de obiect și cauză, s-a reținut că în dosarul de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, prima de C. 2010 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iulie_11, precum și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective
În cauza înregistrată sub nr._/118/2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anii 2007,2008, 2009, la plata primei de ziua Feroviarului pentru anul 2009, prima de Paști și de C. pe anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04._10, actualizate cu indicele de inflație.
Astfel, în ceea ce privesc tichetele de masă, în prima acțiune, pârâta a fost obligată la contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie_10, iar în cauza de față, se solicită contravaloarea acestora pentru perioada iulie_11.
Prin urmare nu există identitate de obiect, s-a respins această excepție ca nefondată.
Asupra fondului acțiunii, tribunalul a constatat următoarele:
1.Cu privire la al 13-lea salariu pentru anul 2010
În analiza acestui capăt de cerere, instanța a avut în vedere prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, text nemodificat în perioada 2007-2010 și potrivit cu care pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Criteriile care au condiționat acordarea salariului suplimentar au fost enumerate prin Anexa nr.6 la contractul colectiv de muncă.
În consecință, art.30 din CCM la nivel de unitate a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului .Sintagma „poate primi”- folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Totodată, textul art.30 alin.1 din CCM trebuie interpretat sistematic, avându-se în vedere și art.31 alin.1 care configurează ipoteza în care se poate acorda acest salariu, prin inserarea criteriilor care condiționează acordarea dreptului.
În aceste condiții, angajatorul poate exprima în mod valabil opțiunea de a nu acorda acest drept salarial numai pentru acei salariați care nu respectă criteriile prevăzute în anexa 6 și cum asemenea dovezi nu s-au făcut în privința reclamantei, rezultă că dreptul salarial analizat se cuvine acesteia.
Cu referire la anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin.1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS. Or, la art. 30 alin.1 din CCM menționat, s-a prevăzut în mod expres că pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În consecință, în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamantul este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
3. Cu privire la prima de C. pentru anul 2010:
Potrivit art.64 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în perioada 2007-2008, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
În anul 2009, în privința acelorași prime s-au aplicat dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2984/04.06.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, care au reglementat acordarea celor două categorii de prime începând cu data de 01.01.2010.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea acestor prime, au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
Prin urmare, s-a admis cererea reclamantului privind acordarea primei de C. pentru anul 2010.
5.Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iunie_11.
În ceea ce privește tichetele de masă, potrivit art.81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, începând cu data de 1.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Se face astfel trimitere doar la art.7 din Legea nr.142/1998, în sensul stabilirii modalității practice de angajare a serviciilor de tipărire a tichetelor de masă, însă acordarea tichetelor este obligatorie, nefiind supusă nici unei condiții.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități se impune în detrimentul reglementărilor contractuale stabilite la un nivel inferior, potrivit prevederilor citate ale art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011 și art.8 alin.2 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, în baza art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iunie_11, în echivalentul zilelor lucrătoare prestate înmulțit cu valoarea nominală, actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate și actualizarea în funcție de rata inflației a acestor sume tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
În acest sens tribunalul a reținut că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 vechiul cod civil combinat cu art.1082 vechiul cod civil, iar cealaltă art.998 vechiul cod civil(vechiul cod civil este aplicabil raportului juridic dedus judecății față de prevederile art.6 din noul cod civil).
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței sale din cauza inflației după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoare sa reală la data executării.
Actualizarea cu rata inflației este fundamentată față de natura și scopurile diferite ale celor două instituții. Astfel, dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ce privește data de la care începe să curgă dobânda legală aferentă despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul, tribunalul a apreciat că acesta este data punerii în întârziere a debitorului, astfel cum prevede art.1081 cod civil, care în cazul de față este data formulării cererii de chemare în judecată a pârâtei pentru plata acestor despăgubiri, respectiv data de 17 iunie 2013.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Hotărârea pronunțata in primă instanță este nelegala întrucât au fost interpretate greșit dovezile administrate, fiind nesocotite prevederile Contractelor Colective de Munca încheiate la nivel de unitate, probe ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii si pentru pronunțarea unei hotărâri legale si temeinice.
Prin hotărârea apelata, in mod greșit a fost antrenata răspunderea angajatorului parat, ce a fost obligat la plata unor drepturi bănești ce nu au fost prevăzute in convenția încheiată de părți, respectiv Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate in vigoare in perioada analizata 2009/2010 si 2011.
Cum prima instanța a nesocotit dovezile administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, apreciază ca s-a încălcat flagrant dreptul paratei la un proces echitabil.
În conformitate cu dispozițiile art.229 din Legea nr.53/2003 republicată:
1) Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
(2) Negocierea colectivă la nivel de unitate este obligatorie, cu excepția cazului în care angajatorul are încadrați mai puțin de 21 de salariați.
(3) La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere.
(4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Prin urmare, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractuale colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Astfel, în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, cum de altfel legiuitorul a stipulat în art.247 Codul muncii, prevedere abrogată prin art.I pct.90 din Legea nr.40/2011.
În acest context, urmează să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate valabilitatea Contractelor Colective de Muncă încheiate la nivel de unitate, modificarea legală a acestor contracte prin acte adiționale înregistrate la Ministerul Muncii, conform legii.
Invocă excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de acordare a tichetelor de masă, în raport cu hotărârea pronunțată în dosarul nr._/118/2010 al Tribunalului C..
În temeiul dispozițiilor art.430, 431 Cod procedură civilă, solicită instanței de apel să constate că reclamantul, prin reprezentant, a chemat în judecată pârâta CFR Marfă S.A., de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, urmând să se respingă cererea privind tichete de masă, pentru existența autorității de lucru judecat.
În susținerea excepției, a anexat în extras sentința civilă nr.5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.268 alin.1 lit. „e” Codul muncii, referitor la capetele de cerere privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în contractul colectiv de muncă și acordarea retroactivă a unor drepturi bănești stipulate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de angajator.
Potrivit art.268 alin.1 lit. „e” din Codul muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Ajutorul material cu ocazia Paștelui, Crăciunului și prima Ziua Feroviarului sunt reglementate de art.64 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă 2009/2010, modificat prin act adițional pentru aplicarea Contractului colectiv de muncă în anul 2010.
Conform actului adițional la CCM 2009/2010 înregistrat la Direcția de Muncă București sub nr.1713/21.04.2010, se prevede modificarea art.30, 64 alin.1 și 2 și art.74 ce reglementa acordarea salariului suplimentar, ajutorului material de Paști și C. și Prima de Ziua Feroviarului, tichete de masă, în sensul că prevederile art. 30, 64 alin.1 și 2 și art.74 să nu se aplice în anul 2010.
Urmează să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate că Contractul colectiv de muncă 2007/2008, 2009/2010 stabilit de părți prevede la art.30 următoarele:
„ (1) Pentru munca depusă în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Așa cum este prevăzută în Contractele Colective de Muncă, această clauză nu are caracter obligatoriu, deci angajatorul nu s-a obligat să acorde și nici nu s-a prevăzut că salariatul ca primi, clauza neavând caracter imperativ, în mod nelegal a fost dispusă angajarea răspunderii contractuale specifică raporturilor de muncă.
În mod similar, prin interpretarea greșită a Contractelor Colective de Muncă ale CFR Marfă S.A. și a dispozițiilor Legii nr.142/1998, ce reglementează acordarea alocației zilnice de hrană sub forma tichetelor de masă, instanța a schimbat în mod nelegal înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferită, eronată a dispozițiilor cu privire la alocația zilnică de hrană, obligând pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
În condițiile art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații…pot primi o alocație de hrană acordată sub forma tichetelor de masă…”.
Aceste tichete de masă se pot acorda în limita prevederilor bugetului societății, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.2 din același act normativ, conform căruia „tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii….”.
Au fost nesocotite prevederile Contractului colectiv de muncă și dispozițiile legale, care reglementează posibilitatea și modalitatea de acordare a tichetelor de masă, obligând angajatorul la plata contravalorii tichetelor de masă, neexistând prevederi legale în acest sens, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, prin încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.142/1998.
Mai mult, prin hotărârea apelată, interpretând greșit contractele colective de muncă încheiate pe anii 2009/2010 și actul adițional la Contractul colectiv de muncă aferent anului 2010, în care părțile dialogului social au stabilit drepturile și obligațiile părților aplicabile anului 2010, prin care s-a stabilit că pentru anul 2010 nu se aplică prevederile art.74, deci pentru anul 2010 nu se acordă tichete de masă.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acordarea contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 – 31.12.2010.
Potrivit art.431 al.(1) Cod procedură civilă: „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect”.
Prin sentința civilă nr.5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010 s-au respins ca nefondate pretențiile reclamantului I. C. privind plata contravalorii tichetelor de masă după 22.04.2010.
În conformitate cu prevederile art.432 Cod procedură civilă excepția autorități de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
Având în vedere faptul că prin prezenta acțiune reclamantul solicită printre altele contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din iunie 2010, Curtea a admis excepția invocată de apelanta pârâtă și a respins cererea reclamantului privind plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 – 31.12.2010 pentru autoritate de lucru judecat.
Cu privire la salariul suplimentar și primele pentru Ziua Feroviarului și de C. aferente anului 2010.
În conformitate cu prevederile art.236 al.1 din Codul muncii: „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă”.
Prin alin.(4) din același articol se prevede: „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2009-2010 a fost modificat prin actul adițional nr.1713/21.04.2010.
Astfel prin actul adițional menționat s-a modificat art.30 al.(1) din Contractul colectiv de muncă prin care era reglementat salariul suplimentar, prevăzându-se faptul că acesta nu se acordă pe anul 2010.
Prin același act adițional s-a modificat art.64 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prin care erau reglementate ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorii de Ziua Feroviarului și de C., prevăzându-se că aceste ajutoare nu se acordă pe anul 2010.
Părțile dialogului social au stabilit de comun acord cu reprezentanți salariaților – federațiilor semnatare ca prevederile menționate mai sus să nu se aplice pe anul 2010.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Conform art.160 din Codul muncii salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Drepturile solicitate de reclamanți au caracterul unor drepturi salariale, chiar dacă acestea sunt intitulate - ajutoare sau premii.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art.268 al.1 lit.”c” din codul muncii, potrivit cărora: „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul Contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat…”.
Dispozițiile cuprinse în art.268 al.1 lit.”c” din codul muncii reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă ce vizează alte drepturi decât cele salariale.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al.2 Cod procedură civilă Curtea a admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința apelată conform celor dispuse prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.4104 din data de 06 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. S. – domiciliat în localitatea O., ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 17.06.2010 – 31.12.2010 întrucât există autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea având ca obiect prima de C. și salariul suplimentar aferente anului 2010, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 mai 2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – D.I.F.
Red.dec.Jud.J.Z./22.05.2014
Tehnored.Gref.G.I./5 ex.
Data: 22.05.2014
Emis 2 comunicări/26.05.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 256/2014.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 4/2014. Curtea... → |
|---|
