Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 276/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 3091/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 276 CM
Ședința publică din 15 decembrie 2014
Complet specializat privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR – G. L.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant D. C. R., cu domiciliul în loc. București, ., la SCA L. și Asociații, împotriva sentinței civile nr. 1308/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în loc. București, sector 1, .. 22-24, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 08.12.2014, au fost consemnate în încheierea de la acea dată și fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la data de 15.12.2014, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
CU R T E A
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1308/4.07.2014 a Tribunalului Tulcea a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, dar și acțiunea reclamantului D. C. R., formulată în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI.
Instanța de fond a reținut, în considerente, că salarizarea reclamantului a fost reglementată începând cu data de 01 ianuarie 2010 de prevederile Legii nr. 330/2009, lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în 2011 de Legea nr. 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011.
Conform Ordinului Președintelui Curții de C. a României nr. 2982/2011, începând cu data de 01 iunie 2011, personalul nominalizat în anexă (între care și reclamantul) a beneficiat de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15 % din indemnizația brută de încadrare/salariul de bază brut corespunzător funcției îndeplinite în luna decembrie 2009. În conformitate cu prevederile Hotărârii Plenului Curții de C. a României nr. 11/2011 și ale Legii nr. 284/2010 au fost emise pentru reclamant ordinele privind acordarea sporului pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate de 15 % din salariul de bază de încadrare/ indemnizația de bază de încadrare, prevăzută de lege la data de 31 decembrie 2009.
Tribunalul a arătat că nu sunt întemeiate aprecierile potrivit cu care indemnizația brută lunară la care s-au aplicat procentele corespunzătoare celor două sporuri a fost stabilită eronat, pentru că dispozițiile art.7 din Legea nr. 284/2010 au prevăzut că aplicarea legii se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, iar valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice.
Astfel, potrivit art.1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011:
„(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009*), cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.
Art.16 din aceeași lege prevede expres că: „majorarea totală a salariului brut, soldei brute lunare/salariului lunar brut, a indemnizației lunare brute nu poate fi mai mare de 15% față de nivelul acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul D. C. R., care a solicitat în prealabil clarificarea căii de atac căreia i se supune soluție primei instanțe, în raport de data sesizării instanței – 21.12.2012 și de dispozițiile art. 25 din Noul cod de procedură civilă, intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
Asupra fondului, recurentul reclamant a solicitat să se constate că în mod neîntemeiat judecătorul fondului a stabilit că sporul ORNIS și sporul pentru condiții vătămătoare au fost corect calculate, când în realitate aceste elemente au fost raportate la o bază greșită.
S-a reiterat faptul că aceste pretenții au fost fundamentate pe dispozițiile art. 12 alin. 3 coroborat cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, precum și pe cele ale Legii cadru nr. 284/2010, prevederi care atestă fără echivoc că începând cu 01.01.2010, indemnizația lunară de bază urma a fi cea avută la nivelul lunii decembrie 2009, compusă din salariul de bază, sporul pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de C. și sporul pentru vechime în muncă.
Recurentul a făcut trimitere la prevederile pct. 3 din Notele Anexei VII/1, care stabilesc că pentru membrii Curții de C. și personalul de specialitate, coeficienții de ierarhizare includ sporul pentru vechimea în muncă, majorarea indemnizației de bază, precum și sporul pentru vechimea în cadrul Curții de C., prevăzute de O.G. nr. 27/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2007; în egală măsură s-a trimis la dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
S-a arătat că la data de 31.12.2009, indemnizația reclamantului era compusă din salariul de încadrare la care se adăuga sporul pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de C. și sporul pentru vechime în muncă; că potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 coroborat cu anexa VII1 din legea-cadru, de la 1 ianuarie 2010 indemnizația lunară de încadrare trebuie să cuprinsă valoarea salariului și acelor două sporuri încasate la 31.12.2009, rezultând o sumă nedivizibilă ulterior.
Prin urmare, a susținut recurentul, instanța urma să constate că angajatorul a calculat greșit aplicarea sporului ORNIS și pentru condiții vătămătoare, pentru că în loc să le aplice la indemnizația rezultată din cumulul salariului, a sporului pentru activitatea neîntreruptă în cadrul Curții de C. și a sporului pentru vechime în muncă, le-a aplicat incorect doar la salariul de încadrare avut la 31.12.2009.
S-a relevat, printr-un calcul concret depus de recurent, care a fost indemnizația de încadrare brută lunară la 31.12.2009 (6.816 lei stabilită potrivit ordinului 840/26.01.2010), pentru a se arăta cum ar fi fost stabilită aceeași indemnizație la 01.01.2010.
S-a susținut că după . Legii nr. 118/2010, salariul brut a fost diminuat cu 25% și ulterior majorat cu 15% conform Legii nr. 285/2010.
Ordinul Curții de C. nr. 2401/24.02.2011, prin care s-a acordat sporul ORNIS de 15%, nu a pornit de la cuantumul de la acea dată a indemnizației lunare de încadrare, de 5.880 lei, ci de la indemnizația avută la 31.12.2009, diminuată cu 25% și majorată cu 15% (de 3.920 lei).
Recurentul a arătat că aceeași greșeală a fost făcută și în cazul sporului pentru condiții vătămătoare, acordat conform Ordinului nr. 93/2012, instanța de fond nefăcând distincția dintre indemnizația de încadrare la 01.01.2010 și cea avută în vedere de către pârâtă la calculul sporurilor ORNIS și cel pentru condiții vătămătoare de muncă.
De asemenea, instanța de fond a greșit atunci când a arătat că majorarea pentru vechime în activitate și sporul pentru vechime în muncă nu sunt sporuri tranzitorii, ci cu caracter permanent (sporul pentru vechime în muncă fiind prevăzut în art. 13 alin. 3 și art. 16 din legea cadru nr. 330/200, precum și în Anexa VII/1 pct. 3 din Note).
Recurentul a criticat deopotrivă considerentele instanței de fond referitoare la aplicabilitatea art. 16 din Legea nr. 285/2010, câtă vreme în speță nu s-a cerut o majorare salarială, ci doar îndreptarea unei erori de calcul asupra indemnizației lunare.
Prin Legea nr. 285/2010, majorarea salarială nu mai are în vedere indemnizația care a fost calculată inițial prin Legea nr. 330/2009, ci cuantumul brut al ,,salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/ salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010’’. Prin urmare, arată recurentul, salariul/ indemnizația stabilită prin Legea nr. 330/2009, aflat în plată în luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod proc. civilă, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, solicitându-se în calea de atac, admiterea recursului și modificarea soluției primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la recalcularea sporului ORNIS și a celui pentru condiții vătămătoare începând cu data de 01.02.2011 la zi, prin introducerea în indemnizația de bază a sporurilor pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de C. și a sporului pentru vechime în muncă, precum și la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele cuvenite prin acest calcul.
Intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI a solicitat respingerea recursului, cu menținerea soluției primei instanțe. S-a prezentat punctul de vedere al unității angajatoare cu privire la modul în care se interpretează și se aplică normele evocate, opinie dezvoltată și prin concluziile scrise.
Analizând criticile formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă vor fi avute în vedere următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantului recurent a urmărit modificarea nivelului indemnizației de bază în plată la data de 01.02.2011 (când s-a acordat sporul pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate) și, respectiv, la 01.06.2011 (când a început acordarea și a sporului pentru condiții vătămătoare), prin introducerea în baza de calcul a sporului pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de C. și a sporului pentru vechimea în muncă.
Urmare reevaluării, în acest mod, a indemnizației lunare de încadrare, procentul cuvenit fiecăruia din cele două noi sporuri (ORNIS și condiții vătămătoare) generau – în opinia reclamantului – un cuantum majorat al acestora și, implicit, diferențe de drepturi neachitate.
Prin urmare, ceea ce are de analizat instanța de recurs este modul în care au fost interpretate și aplicate în speță normele incidente, ipoteză reglementată prin art. 304 pct. 9 cod proc. civilă – iar nu chestiuni de temeinicie din perspectiva art. 3041 cod proc. civilă.
Fiind drepturi acordate sub imperiul Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, instanța de fond trebuia să pornească de la teza prevăzută de art. 1 al acestui act normativ, cu privire la modul în care se stabilește pentru anul menționat indemnizația lunară de încadrare, dar și cuantumul sporurilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care compun (în cazul reclamantului) indemnizația brută de încadrare, cât și excepțiile pe care le prevedea această lege.
Legea nr. 285/2010 a constituit un act normativ special, cu aplicabilitate pentru anul 2011, fiind emis în urma stabilirii prin art. 1 alin. 2 din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a regulii conform căreia ,,Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut în alin. 1 (n.n. personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege’’.
Unul din principiile pe care s-a fundamentat adoptarea Legii cadru nr. 284/2010 este indicat în art. 3 lit. d – sustenabilitatea financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale. Art. 7 alin. 1 din legea cadru a dispus, astfel, că aplicarea prevederilor sale se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.
A.. 2 a stabilit că valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (care a fost Legea nr. 285/2010).
O primă evaluare a dispozițiilor legale sus-citate relevă voința legiuitorului de a reașeza algoritmul de calcul pentru drepturile salariale ale personalului bugetar, inclusiv printr-o aplicare etapizată a regulilor stabilite prin Legea cadru nr. 284/2010. Astfel fiind, atât sub aspectul determinării salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizației lunare de încadrare, cât și al calculării sporurilor, primelor, ajutoarelor, compensațiilor, legiuitorul a dat prevalență acestor legi speciale anuale de salarizare.
În egală măsură, drepturile salariale calculate și plătite acestui personal, în baza actelor normative anterioare, pot să nu-și mai păstreze structura anterioară, care nu mai poate fi privită ca fundament al viitoarelor majorări salariale ori al aplicării succesive a sporurilor.
Evaluând în continuare raționamentul recurentului reclamant, C. constată că potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în alin. 3 se arată că ,,personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și gradele prevăzute de legea cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31.12.2010.
Modul în care se aplică în cursul anului 2011 indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, ajutoarele, plățile compensatorii este relevat însă de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 – acestea urmând a fi stabilite în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora pentru luna octombrie 2010, majorat cu 15%.
Baza de calcul la care face trimitere textul menționat este cea dată prin Legea cadru nr. 330/2009.
Art. 12 alin. 3 din acest act normativ a stabilit că ,,În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5, fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege’’, iar art. 30 alin. 1 a dispus că ,,Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere’’.
Art. 30 alin. 5 din Legea cadru nr. 330/2009 a stabilit că ,,În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
A.. 6 al acestui text a arătat că pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.’’
Prin urmare, trimiterea făcută de recurentul reclamant la coeficienții de ierarhizare prevăzuți prin Anexa VII/1 din Legea nr. 330/2009 (care, potrivit pct. 3 din nota Anexei, includeau sporul pentru vechime în muncă și sporul pentru vechime la C. de C.) nu este în consens cu voința legiuitorului. Sporurile acordate de la 01.02.2011 și, respectiv, de la 01.06.2011 nu puteau fi raportate de către angajator la salariul de bază din data de 1 ianuarie 2010, compus în modalitatea arătată de către reclamant.
Față de toate aceste considerente, constatând că tribunalul a pronunțat o soluție cu corecta aplicare a legii, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod proc. civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant D. C. R., cu domiciliul în loc. București, ., la SCA L. și Asociații, împotriva sentinței civile nr. 1308/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în loc. București, sector 1, .. 22-24.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR, aflat în c.m.
M. G. Vanghelița T. G. L.
Semnează în cond.art. 261al.2 C.p.c.
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S.
Grefier
C. I.
Jud.fond: Ș.R.
Red.dec.jud.M.G./30.01.2015/2ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 299/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 413/2014.... → |
|---|
