Obligaţie de a face. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 10580/118/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.64/AS
Ședința publică din data de 4 Martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul reclamant V. C. – domiciliat în municipiul C., Șoseaua Mangaliei nr.71, ., . împotriva sentinței civile nr.1318 din data de 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – obligația de a face.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2015 și data de 04 martie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul V. C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 1318/28.05.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 19.12.2013 de reclamantul V. C. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care acesta a solicitat anularea popririlor din indemnizați specială conform Legii nr. 341/2004 și obligarea pârâtei să-i restituie toate reținerile din indemnizație cu titlu de pensie de întreținere, iar în caz de refuz să plătească daune cominatorii de 10 lei pe zi de întârziere.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/30.06.2011 a fost admisă contestația formulată de reclamantul V. C. și s-a dispus anularea popririi înființate prin ordonanța emisă în data de 14.11.2007 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ asupra veniturilor obținute de reclamant conform dispozițiilor legii nr.341/2004.
Prin sentința civilă nr._/15.12.2011 pronunțată în dosarul civil nr._/212/2011 al Judecătoriei C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. C., s-a dispus desfacerea căsătoriei, s-a dispus obligarea reclamantului la plata lunară către pârâta V. C. a unei pensii de întreținere în cotă de 25% din venitul net lunar efectiv realizat în favoarea minorei V. M.–C. cu titlu de obligație de întreținere începând cu data pronunțării și până la majorat.
În considerentele hotărârii s-a arătat cu privire la veniturile realizate de reclamant, instanța a reținut că obligația de plată a pensei de întreținere se raportează la totalul veniturilor realizate, inclusiv cele de provin din indemnizații cu caracter special atâta vreme cât acestea au caracter permanent și privesc capacitatea financiară a reclamantului.
Această a doua sentință, necontestată de reclamant prin exercitarea apelului, a constituit temeiul juridic al reținerilor operate de pârâta C. Județeană de Pensii C., așa cum rezultă din înscrisul de la fila 32 al dosarului. Atât timp cât pârâta a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă, tribunalul nu poate reaprecia asupra temeiniciei măsurii dispuse în mod irevocabil de către o instanță de judecată.
Pentru aceste motive, instanța a constatat caracterul nefondat al cererii reclamantului, atât timp cât pârâta a făcut dovada sistării pensiei de întreținere conform sentinței civile_/2011 la data de 1.02.2012 la care a făcut referire reclamantul și totodată a reînființării acesteia conform sentinței civile_/15.12.2011 .
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul V. C., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, reclamantul a arătat că dispozitivul sentinței civile nr._/15.12.2011 se referă la venitul net lunar fără nicio referire la drepturile (nu indemnizațiile) ce se acordă în baza Legii nr. 341/2004, considerentele hotărârii neputând fi puse în executare. Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, drepturile bănești acordate persoanelor care beneficiază de prevederile acestei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi, astfel că nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.
Intimata pârâtă nu a formulat apărări față de cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Prima instanță a reținut corect că poprirea aflată în prezent în vigoare este aceea înființată prin adresa Judecătoriei C. înregistrată sub nr. 4215/8.03.2012, în baza sentinței civile nr._/15.12.2011, prin care reclamantul din dosarul de față a fost obligat la plata lunară către pârâta V. C. (care a revenit la numele de V. în baza aceleiași sentințe) a unei pensii de întreținere de 25% din venitul lunar net efectiv realizat, în favoarea minorei V. M.-C., cu titlu de obligație de întreținere, începând cu data pronunțării hotărârii, respectiv 15.12.2011, și până la majorat.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, cu privire la veniturile realizate de reclamant, că obligația de plată a pensiei de întreținere se raportează la totalul veniturilor realizate, inclusiv cele ce provin din indemnizații cu caracter special, atâta vreme cât acestea au caracter permanent și sporesc capacitatea financiară a reclamantului.
Autoritatea de lucru judecat, chiar în sistemul vechiului cod de procedură civilă sub imperiul căruia a fost pronunțată sentința civilă nr._/15.12.2011, este atașată nu doar dispozitivului hotărârii, ci și acelor considerente care îl explică. Câtă vreme dispozitivul utilizează o noțiune generică – „venitul lunar net efectiv realizat”, această noțiune este explicată în considerente ca reprezentând „totalul veniturilor realizate, inclusiv cele care provin din indemnizații cu caracter special”.
Fiind ținută să-și respecte obligațiile specifice calității de terț poprit o dată ce a fost înființată poprirea, potrivit cuprinsului sentinței puse în executare, intimata pârâtă a executat poprirea inclusiv asupra indemnizației de care reclamantul beneficiază în baza Legii nr. 341/2004, punând în acest fel în executare sentința civilă nr._/15.12.2011, în care s-a reținut textual că „obligația de plată a pensiei de întreținere se raportează la totalul veniturilor realizate, inclusiv cele ce provin din indemnizații cu caracter special”, deci inclusiv la cele cuvenite reclamantului în baza Legii nr. 341/2004.
2. Anularea popririi înființate prin ordonanța Judecătoriei Ploiești din 14.11.2007 în dosarul nr._ a fost deja dispusă prin sentința civilă nr._/30.06.2011, astfel că nu se pune problema unei a doua anulări a acesteia în cauza de față.
Sub un alt aspect, efectele sentinței civile nr._/30.06.2011 nu pot fi extinse și în privința popririi înființate în baza sentinței nr._/15.12.2011 a Judecătoriei C., care a fost pronunțată ulterior și nu a fost desființată în urma exercitării vreunei căi de atac, după cum nici nu a fost lămurită în sensul dorit de reclamant, dar contrar considerentelor acesteia, potrivit cărora obligația de plată a pensiei de întreținere se raportează la totalul veniturilor realizate, inclusiv cele de provin din indemnizații cu caracter special.
3. În ceea ce privește cererea de restituire a sumelor reținute, în afara considerentelor expuse mai sus, se are în vedere și că reținerile au fost făcute de intimată în calitate de terț poprit, iar nu de creditor.
Pentru cazul desființării executării silite înseși ori a titlului executoriu, art. 4041C. proc. civ. vechi, precum și art. 722 C. proc. civ. nou prevăd posibilitatea întoarcerii executării, ceea ce ar presupune restituirea de către creditor a sumelor încasate, iar nu de către terțul poprit care a virat acele sume creditorului.
Astfel, chiar și în cazul anulării executării silite, restituirea sumelor reținute ar fi în sarcina creditorului care le-a încasat, iar nu a terțului poprit, în patrimoniul căruia aceste sume nu au intrat.
4. Indemnizația de care beneficiază reclamantul în baza Legii nr. 341/2004 nu are o destinație specială în sensul art. 409 alin. 7 C. proc. civ. vechi, sub imperiul căruia poprirea a fost înființată, întrucât legea nu îi alocă expres sau implicit o asemenea destinație, precum în cazul alocațiilor de stat și indemnizațiilor pentru copii, ajutoarelor pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarelor de maternitate, celor acordate în caz de deces, burselor de studii acordate de stat sau al diurnelor, prevăzute de textul legal menționat.
În ceea ce privește art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, potrivit căruia „drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi”, curtea constată că acesta exista la data pronunțării sentinței civile nr._/15.12.2011 a Judecătoriei C., iar această sentință, cuprinzând precizarea includerii în veniturile realizate de reclamant și a celor din indemnizații cu caracter special, nu poate fi invalidată într-o procedură ulterioară precum cea de față, străină sistemului căilor de atac împotriva acestei sentințe, cu atât mai mult cu cât creditorul obligației de întreținere, care a încasat sumele de bani aflate în discuție, nici nu este parte în această procedură.
De altfel, în cuprinsul sentinței civile nr._/15.12.2011, intrată în puterea lucrului judecat inclusiv în privința considerentelor care explică dispozitivul, instanța a menționat motivele pentru care a reținut că obligația de plată a pensiei de întreținere se raportează la totalul veniturilor realizate, inclusiv cele ce provin din indemnizații cu caracter special, anume pentru că „acestea au caracter permanent și sporesc capacitatea financiară a reclamantului”, ceea ce, după cum s-a arătat mai sus, nu s-a infirmat în cadrul căilor de atac prevăzute de lege împotriva acestei hotărâri.
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant V. C. – domiciliat în municipiul C., Șoseaua Mangaliei nr.71, ., . împotriva sentinței civile nr.1318 din data de 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. S.-S. J. Z.
Grefier,
ptr.G. I.
aflată în C.O.,conf.
art.426 al.4 C.pr.civ., semnează
Grefier șef,
M. D.
Jud. fond – D.I.F.
Red.dec.-jud.M.SS/31.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 190/2015. Curtea... → |
|---|
