Obligaţie de a face. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 9775/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/AS
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 787 din 04 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. I., cu domiciliul în C., .. 1A, .. A, . și cu domiciliul procesual ales în ., ., județul D..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20 ianuarie 2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr._ reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, având în vedere și drepturile salariale atestate prin adeverințele nr.340/28.10.2008 și nr.642/23.04.2009 emise de . pârâtei la plata diferențelor de pensie cuvenite si neachitate începând cu data de 30.11.2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a depus la instituția pârâtă o cerere de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a adeverințelor menționate în cerere și pentru că nu a primit nici un răspuns, în anul 2013 a făcut o nouă cerere de recalculare înregistrată sub nr._/14.05.2013. S-a mai arătat că la data de 04.06.2013, C. Județeană de Pensii C. a comunicat reclamantului o adresă, prin care refuză recalcularea pensiei, cu motivarea că adeverințele depuse au fost valorificate.
În drept au fost invocate dispozițiile din Legea nr.263/2010.
C. Județeană de Pensii C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că adeverințele depuse au fost valorificate, iar adeverința nr.2035/10.02.2009 emisă de . depusă de reclamant înlocuiește toate adeverințele de venit eliberate de angajator și depuse la dosarul de pensionare, dreptul de pensie fiind corect stabilit.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 14.03.2014, instanța, având în vedere capătul de cerere privind plata diferențelor, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 30.11._10, raportat la data depunerii cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 787 din 04 aprilie 2014 Tribunalul C. a admis acțiunea în parte formulată de reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii; a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 30.11.2005 – 18.11.2010; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea tuturor drepturilor salariale realizate de reclamant și atestate prin adeverința nr.2035/10.02.2009 emisă de . cu data de 19.11.2010; a obligat pârâta, către reclamantă, la plata diferențelor de pensie cuvenite și neachitate aferente perioadei cuprinsă între 19.11.2010 și data emiterii deciziei de recalculare, în considerarea deciziei de recalculare, actualizate cu rata inflației; a respins ca prescrise pretențiile aferente perioadei cuprinse între 30.11.2005 – 18.11.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr._ emisă de C. Județeană de Pensii C., reclamantului i-a fost stabilit dreptul la pensia pentru limită de vârstă în baza Legii nr.3/1977, începând cu data de 01.02.2001. Ulterior, acestuia i-a fost recalculat dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin deciziile emise la 01.10.2004, 01.06.2006 și 26.01.2009 în baza OUG nr.4/2005.
Reclamantul a solicitat recalcularea pensiei la data de 23.04.2009, prin valorificarea adeverinței nr.2035/10.02.2009, cu mențiunea că acest act înlocuiește toate adeverințele de venit eliberate de angajator și depuse la dosarul de pensionare.
Ulterior, ca urmare a cererilor reclamantului prin care a solicitat recalcularea pensiei, pârâta a emis adresa nr._/04.06.2013, prin care s-a adus la cunoștința acestuia că drepturile salariale atestate prin adeverințele nr.340/28.10.2008 și nr.642/23.04.2009 emise de . fost fructificate prin decizii anterioare, motiv pentru care nu pot fi valorificate.
La data de 20.06.2013 pârâta a comunicat reclamantului un nou răspuns prin care s-a solicitat ca acesta să se prezinte pentru a depune o cerere.
Conform adeverinței nr.2035/10.02.2009 emisă de . 28 – 33 din dosar), reclamantul a fost salariat al acestei societăți, în perioada 22.01.1985 – 01.07.2001, a avut funcția de maistru sistem siguranță și a beneficiat, conform CCM de mai multe sporuri.
Analizând buletinul de calcul și datele privitoare la activitatea în muncă, din data de 06.06.2009, pe baza cărora pârâta a recalculat drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului, instanța a constatat că dreptul de pensie nu a fost stabilit în mod corect, întrucât nu au fost valorificate drepturile salariale atestate prin adeverințele nr.340/28.10.2008 și nr.642/23.04.2009 emise de ., implicit din adeverința nr.2035/10.02.2009, care înlocuiește toate adeverințele de venit eliberate de angajator și depuse la dosarul de pensionare.
Potrivit principiul contributivității reglementat de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Conform art. 165 alin 2 din Legea nr.263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariul prevăzut la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
În Anexa 15 din HG nr.257/2011 privind Normele de punere în aplicare a legii nr.263/2010, care prevede sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, la pct.V sunt prevăzute „alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă”, dispoziții legale care sunt incidente în cauză.
Din interpretarea textelor legale invocate, rezultă că perioadele lucrate de reclamant au fost dovedite cu adeverințe și trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiei.
Având în vedere că adeverințele reprezintă acte oficiale ce emană de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competența de a cenzura acordarea drepturilor salariale realizate de către reclamant, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele pe care le emite.
Raportat la considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea tuturor drepturilor salariale realizate de reclamant și atestate prin adeverința nr.2035/10.02.2009 emisă de . cu data de 19.11.2010.
Întrucât prin nevalorificarea tuturor drepturilor salariale realizate, pârâta a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie mai mici decât cele care i s-ar fi cuvenit, producând în patrimoniul acestuia un prejudiciu care se impune a fi reparat, instanța a apreciat întemeiat și capătul de cerere referitor la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv achitată reclamantului, pe perioada termenului general de prescripție, de 3 ani dinaintea introducerii acțiunii.
În ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani solicitate, s-a reținut că un creditor poate pretinde și daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reala la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe scopul acestei instituții, respectiv păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Conform art. 1 și art.3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar termenul prescripției este de 3 ani.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt din prezenta cauză, s-a reținut că termenul general de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului de a solicita recalcularea pensiei.
În consecință, pretențiile formulate în prezenta cauză nu pot fi acordate decât pe perioada termenului general de prescripție, de 3 ani dinaintea introducerii acțiunii, respectiv începând cu 19.11.2010.
Raportat la aceste argumente, instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și a constatat ca fiind prescris dreptul de a pretinde și a solicita diferența de drepturi de pensie pentru perioada 30.11.2005 – 18.11.2010.
Raportat la considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare și a petiției nr._/14.05.2013 înregistrată la sediul instituție pârâte, reclamantului i s-a emis răspunsul cu același număr, din data de 04.06.2013 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că cele două adeverințe de care face vorbire prin cererea introductivă, au fost fructificate în deciziile emise anterior; de asemenea, adeverința nr. 2035/10.02.2009 reprezintă și înlocuiește toate adeverințele de venit eliberate de Petromar C., precum și înscrisurile din carnetul de muncă existent la dosarul de pensionare, astfel încât pensia poate fi recalculată numai în condițiile existenței unor sporuri sau stagii nefructificate în decizia inițială.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant V. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că își menține și susține atât probele cu înscrisuri cât și afirmațiile din dosarul de la fond.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerile apelantei în sensul că deja a valorificat veniturile atestate de adeverința nr.2035/10.02.2009 pe baza unor adeverințe anterioare al căror conținut ar fi reluat în această nouă adeverință nu pot reținute, rezultând cu evidență contrariul.
Astfel, de exemplu, în buletinul de calcul prezentat chiar de către pârâtă, în perioada decembrie aprilie 1992 – iunie 2000 nu apare a fi luat în calcul nici un spor. Ulterior nu mai apare calculat punctajul anual.
Or, în adeverința depusă de reclamant sunt atestate în perioada ianuarie 1993 – iunie 2001 apar mai multe sume cu titlu de sporuri respectiv spor de 50%, spor de noapte, spor de vechime, spor pentru muncă în condiții grele, spor de periclitate, spor de șantier, precum și plata orelor pe mare, pentru marea majoritate a lunilor.
Aceste venituri nu apar nici ca sume totale în buletinul de calcul. De exemplu, în luna ianuarie 1993 reclamantul a realizat un venit total de 221.077 lei iar pârâta a avut în vedere doar 195.424 lei.
Aceste constatări sunt suficiente pentru a înlătura susținerile apelantei.
Desigur, în cazul în care în anumite luni venitul a fost avut în vedere în mod corect, nu este cazul recalculării punctajului lunar dar aceasta nu înseamnă că pretențiile reclamantului de valorificare a datelor atestate în adeverința nr.2035/10.02.2009 sunt nefondate.
Desigur, tocmai în aplicarea principiului contributivității, este necesar ca aceste venituri să fie valorificate numai în limita în care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
În acest sens trebuie avută în vedere plafonarea contribuțiilor de asigurări sociale însă, pe de altă parte, veniturile avute în vedere pentru stabilirea pensiei trebuie să fie cele raportat la care s-a reținut contribuția de asigură sociale și care au făcut efectiv parte din baza de calcul a acestora iar nu doar acele venituri care consideră pârâta că ar fi trebuit să facă parte din baza de calcul a contribuțiilor.
Aceste aspecte privesc însă punerea în executare a hotărârii de către pârâtă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 787 din 04 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. I., cu domiciliul în C., .. 1A, .. A, . și cu domiciliul procesual ales în ., ., județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond R.I.S.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./20.02.2015/5 exp.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 30/2015. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
