Asigurări sociale. Decizia nr. 2959/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2959/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 1055/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2959/2014
Ședința publică de la 11 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător M. L.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.794/17.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, și a deciziei civile nr.1655/06.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, formulată de revizuent C. D. prin avocat P. C. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 2, ., ., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 3, jud. M., având ca obiect asigurări sociale împotriva dec.dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare de către intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M..
Curtea, pune în discuție competența de soluționare a prezentei cereri de revizuire, astfel cum a fost formulată respectiv în baza art.509 pct.8 Noul Cod proc. civ., apreciind astfel ca fiind competentă pentru soluționarea cererii de revizuire Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire:
Prin decizia civilă nr. 794/17.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul C. D. prin avocat P. C. împotriva deciziei civile nr. 47 din 16.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii M..
Pentru a se pronunța astfel, Curtea, a reținut că, contestația în anulare reprezintă calea extraordinară de atac prin intermediul căreia aceeași instanță își poate retracta propria hotărâre.
Nefiind o cale de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât în cazurile strict prevăzute de lege prin dispozițiile art. 503 Cod. procedură civilă, nefiind posibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ori a unor motive care au fost rezolvate de instanță.
Potrivit art. 503 alin. 1 NCPC „ Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.”
Art. 503 alin. 2 NCPC prevede că „ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Potrivit art. 503 alin. 3 NCPC „ Dispozițiile alin. 2 pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul C. D., Curtea a constatat că, acesta nu invocă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 503 alin. 1 și 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Susținerea contestatorului referitoare la încălcarea normelor de competență nu constituie motiv de admisibilitate a contestației în anulare în temeiul prevederilor art. 503 alin.1 pct. 1 NCPC, nefiind invocată niciuna din situațiile prevăzute de acest text de lege. Mai mult, s-a constatat că excepția de necompetență materială a fost rezolvată de instanța de fond, iar ulterior, soluția acestei instanțe a fost confirmată de instanța de apel, în partea finală a considerentelor hotărârii pronunțate, instanța arătând argumentele pentru care a înlăturat critica apelantului contestator cu privire la acest aspect.
În aceste condiții, contestatorul nu se poate prevala de dispozițiile art. 503 alin.1 pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă.
Susținerile contestatorului referitoare la săvârșirea unei erori materiale de către instanța de apel, respectiv omisiunea acestei instanțe de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate de apelant, nu au fost în nici un fel exemplificate.
Astfel, nu s-a arătat în ce constă greșeala materială săvârșită de instanță, după cum nu se arată care este motivul de apel pe care instanța a omis să-l cerceteze.
Curtea a constatat că, susținerile contestatorului întemeiate pe prevederile art. 503 alin.2 pct.2 și 3 NCPC, sunt în esență susțineri de fond care țin de modalitatea de interpretare a probatoriilor și de aplicare a legii, acesta fiind nemulțumit de faptul că apelul său a fost respins ca nefondat și a fost menținută sentința civilă nr. 105 din 04.10.2013, pronunțată de Tribunalul M..
Aceste aspecte nu au putut fi însă cenzurate în cadrul contestației în anulare de față, întrucât nu se poate trece peste puterea de lucru judecat tranșată de instanțele investite cu soluționarea pe fond a cauzei.
În realitate, prin motivele invocate contestatorul tinde de fapt la modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel, solicitând reanalizarea aspectelor legate de fondul litigiului, aspecte ce au format obiectul judecății în apel, urmărind rejudecarea apelului, ceea ce este inadmisibil față de dispozițiile art.483 alin. 2 teza a II a Noul Cod de Procedură Civilă.
Promovarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri definitive trebuie să se încadreze în dispozițiile restrictive ale legii pentru a nu se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat
Această concluzie se desprinde și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul la o judecată echitabilă în fața unei instanțe, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina părții introductive a Convenției care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante ( cauza Belasin c. României, cererea nr._/04, Hotărârea din 15.02.2008).
Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe nu trebuie să fie rejudecată (cauza Brumărescu împotriva României - hotărârea din 30.09.1999).
În virtutea acestui principiu nici o parte nu este autorizată să solicite controlul unei hotărâri definitive și executorii numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei.
Referitor la solicitarea contestatorului de a fi sesizată ÎCCJ în conformitate cu prevederile art. 519 NCPC, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât potrivit textului de lege citat, ÎCCJ poate fi sesizată numai atunci când este vorba despre o chestiune de drept nouă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia ÎCCJ nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Or, în speță soluționarea pe fond a cauzei s-a făcut în mod definitiv, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.519 NCPC.
Față de considerentele expuse, contestația în anulare a fost nefondată și a fost respinsă.
Prin decizia civilă nr.1655/06.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C. D. prin av.P. C., împotriva deciziei civile nr.794/17.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M., având ca obiect asigurări sociale.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 509 alin.1 Cod pr. civilă, revizuirea se poate exercita doar împotriva unei hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul și numai pentru motivele limitativ și expres prevăzute la pct. 1-11 Cod pr. civilă.
În afara acestor motive stricte, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești irevocabile pentru motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești irevocabile.
Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri. Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R. c. României) iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță ( Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).
În cauza P. contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reținut că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre cu privire la același litigiu.
În speță, revizuentul a invocat faptul că, instanța de recurs a analizat problemele de fond și a interpretat sui generis textele invocate cu raportare la situația de fapt expusă, în urma celor prezentate.
Cu privire la recalificarea căii de atac, instanța invocă art. 155 din Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 76/2012 și constată o stare de accesorialitate între decizia de modificare a pensiei ca act de bază al deciziei de imputație – recuperare și aceasta din urmă, iar în continuare constată autoritatea de lucru judecat al deciziei de modificare a pensiei.
A solicitat instanței să observe comparativ soluția din apel și soluția criticată pentru a putea aprecia asupra motivelor de drept reținute pentru respingerea contestației în anulare, susținând că prin această ultimă cale de atac (contestația în anulare) nu a urmărit o rejudecare pe fond a apelului, ci dacă această soluție conține răspunsul temeinic și legal la criticile formulate.
Motivul invocat de revizuent nu se circumscrie însă nici unuia din cazurile de revizuire prevăzute de textul de lege invocat, ci a reluat critici de fond, care sunt de natura unei alte căi de atac, nicidecum a revizuirii, astfel că cererea de revizuire se va respinge ca inadmisibilă.
Împotriva acestor decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că cele două hotărâri sunt pronunțate de aceeași instanță, existând contradicții între motivările acestora, în temeiul art.509 pct.8 Cod proc.civ.
Cât privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 Cod pr. civilă, competența de soluționare a acesteia, potrivit art. 510 alin. 2 Cod pr. civilă, revine instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Revizuentul a invocat contrarietatea dintre cele două hotărâri,ambele pronunțate de aceeași instanță, Curtea de Apel C..
Instanța mai mare în grad față de Curtea de Apel C. este Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel fiind, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe pct. 8 din art. 509 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi declinată competența de soluționare în favoarea instanței menționate conform art. 510 cpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr.794/17.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, și a deciziei civile nr.1655/06.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, formulată de revizuent C. D. prin avocat P. C. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 2, ., ., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 3, jud. M., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2014
Președinte, I. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M.
4ex/G.L.
J.Apel.B.E.
S.E.
J.F.G.R.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 4400/2014. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4670/2014.... → |
|---|
