Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 1783/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1783/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 8120/101/2011***
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1783
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 04 decembrie 2014, privind judecarea acțiunii formulată de reclamanta AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE în insolvență reprezentată prin administrator judiciar S.C.P T. & ASOCIAȚII SPRL în contradictoriu cu pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M., reținută spre rejudecare ca urmare a casării sentinței civile numărul 98 din data de 05 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, prin decizia nr. 328 din data de 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat depunerea la dosarul cauzei de concluzii scrise formulate de reclamanta ACTIVITĂȚI NUCLEARE în insolvență reprezentată prin administrator judiciar S.C.P T. & ASOCIAȚII SPRL, înregistrate sub nr._/08.12.2014 și de către pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M., înregistrate sub nr._/10.12.2014.
Dezbaterile din ședința publică de la 04 decembrie 2014 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care alături de încheierea de la 11 decembrie 2014, face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.274/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul M. s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Tr.S., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 190.630 lei reprezentând indemnizații pentru concediile medicale achitate în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 și suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr._/05.12.2012 Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. împotriva Sentinței civile nr. 274/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta Regia Autonimă pentru Activități Nucleare, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, pentru următoarele considerente:
La pronunțarea soluției instanța de fond a avut în vedere exclusiv concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert contabil U. N.. La stabilirea obiectivelor, instanța de fond a solicitat expertului să determine cuantumul prejudiciului produs prin nerestituirea sumei de către pârâtă și să verifice dacă cererile pentru recuperarea sumelor au fost formulate în termen legal raportat la data solicitării pentru fiecare dintre solicitări.
După depunerea raportului de expertiză, recurenta – pârâtă a formulat obiecțiuni concrete cu privire la cuantumul sumei a cărei decontare s-a solicitat. A precizat pârâta că, din totalul de 1135 certificate de concediu medical pentru perioada octombrie 2008-noiembrie 2010 s-a constatat că un număr de 435 de concedii medicale prezintă erori de completare din punct de vedere medical sau economic.
Recurenta-pârâtă în apărarea sa a contestat astfel întregul mod de calcul prezentat de expert în ce privește cuantumul sumei. Deși au fost depuse la dosar înscrisuri: note de constatare pentru avizarea medicală, anexe la notele de constatare, din care rezultă că există certificate de concediu medical completate eronat, instanța de fond nu le-a analizat în niciun fel și nu a făcut nicio mențiune în cuprinsul sentinței cu privire la valoarea sumei solicitate spre decontare.
Procedând în acest fel prin preluarea necritică a concluziilor expertului contabil, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 din codul de procedură civilă și casarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond urma a proceda la administrarea completă a probei cu expertiză contabilă, care va examina toate înscrisurile depuse la dosar, va verifica din punct de vedere contabil corectitudinea întocmirii certificatelor de concediu medical. În acest fel, dacă se vor constat erori, expertul va trebui sa determine în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, sumele datorate calculate la nivelul cuvenit pentru perioada prevăzută în concediul medical.
S-a dispus a fi verificate de asemenea situațiile depunerilor certificatelor de concedii medicale, respectiv dacă toate concediile medicale din perioada octombrie 2008 - noiembrie 2010 au fost sau nu depuse la Casa de Asigurări de Sănătate M., verificându-se astfel susținerea recurentei din obiecțiuni privind suma de 10 669 de lei care reprezintă concedii medicale care lipsesc.
În ce privește erorile medicale de completare, instanța a dispus solicitarea pârâtei de dovezi concrete și explicații în ceea ce privește această susținere, urmând a se pronunța și asupra acestor aspecte și a stabili dacă refuzul de decontare este legal sau nu.
Primind cauza spre rejudecare aceasta a fost înregistrată sub nr._ la data de 28.12.2012.
La termenul de judecată din data de 14.02.2013 față de dispozițiile Deciziei de casare nr._/05.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, precum și în baza art.212 Cod procedură civilă, considerând utilă soluționării cauzei s-a dispus efectuarea unei contraexpertize contabile judiciare cu următoarele obiective: să se stabilească cuantumul indemnizațiilor pentru concediile medicale plătite de Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Dr. Tr. S. în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 și care au depășit suma contribuțiilor datorate la Fondul național unic de asigurări de sănătate; să se verifice din punct de vedere contabil corectitudinea întocmirii certificatelor de concediu medical și în consecință să se determine sumele datorate, calculate la nivelul cuvenit pentru perioadele prevăzute în concediile medicale; să se verifice dacă toate concediile medicale din perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010, care fac obiectul litigiului au fost sau nu depuse la Casa de Asigurări de Sănătate M., în caz contrar cele lipsă să fie excluse de la stabilirea cuantumului sumelor pretins datorate; se vor verifica și concediile medicale refuzate la plată de către pârâtă în ceea ce privește erorile medicale de completare, se va menționa în ce constau acestea și după caz vor fi avute în vedere la stabilirea cuantumului sumelor pretins datorate; să se verifice dacă reclamanta a depus la Casa de Asigurări de Sănătate cereri pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații pentru concediile medicale plătite pe baza actelor justificative în termen legal raportat la data solicitării și dispozițiile legale incidente în materie; să se verifice dacă certificatele de concediu medical eliberate anterior datei de 26.04.2010 (data intrării în vigoare a O.U.G nr.36/2010 au fost depuse la Casa de Asigurări de Sănătate M. în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.36/2010; să se stabilească, având în vedere toatele cele de mai sus, cuantumul indemnizațiilor pentru concediile medicale plătite și solicitate de R.A.A.N care fac obiectul litigiului separat pentru perioadele octombrie 2008 – 26.04.2010 și respectiv 27.04.2010 – noiembrie 2010;
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert D. N. se află depus la dosar.
La raportul de expertiză astfel întocmit a formulat obiecțiuni pârâta arătând că în mod eronat expertul a arătat că reclamanta a depus la CAS M. declarațiile lunare privind obligațiile de plată către bugetul FNUASS pentru concedii și indemnizații la care a anexat și exemplarul 2 al concediilor medicale întrucât nu toate aceste declarații au avut anexate și aceste documente. În luna mai 2012 CAS M. prin compartimentele de specialitate a verificat și întocmit note de constatare și centralizatoare pe fiecare Cod fiscal al angajatorului în conformitate cu fiecare cerere de restituire întocmită lunar pentru perioada invocată în cauză. Suma de_ lei amânată la validare nu a fost verificată de către expert și în mod eronat susține că aceasta este calculată corect și se cuvine angajatorului. De asemenea suma de_ lei nu este corectă, aceasta trebuind coroborată cu răspunsurile de la punctul 6 obiecțiuni și anume că în această sumă sunt incluse și sumele reprezentând concedii medicale depuse peste termenul legal. S-a mai susținut că expertul ignoră tardivitatea solicitării de restituire a indemnizațiilor corespunzătoare concediilor medicale aferente perioadei octombrie 2008 – iunie 2010. Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară anexat la dosar expertul a răspuns punctual fiecărei obiecțiuni, în ședința publică din data de 27.06.2013 pârâta contestând din nou conținutul suplimentului întocmit, apreciind că răspunsul la obiecțiuni nu este în concordanță cu solicitările sale. S-a reiterat faptul că nu pot fi onorate la plată concediile medicale incorect întocmite.
Cu privire la aceste din urmă obiecțiuni instanța s-a pronunțat în sensul respingerii lor, apreciindu-se că aceste pot fi analizate cu ocazia cercetării pe fond a cauzei.
Prin sentința numărul 98 din data de 05 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de munsă și asiguări sociale în dosarul numărul_ s-a respins excepția tardivității acțiunii.
S-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, cu sediul în Dr. Tr. S., ..1, jud. M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M..
S-a respins petitul referitor la anularea actului administrativ.
S-a dispus obligarea pârâtei să-i plătească reclamantei suma de 103 944 lei cu titlul de indemnizații achitate ce depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații suportată în calitate de angajator.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei 2200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta în calitate de angajator, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2010 a completat și a depus la CAS M. formulare de Declarații lunare privind existența obligațiilor de plată către bugetul FNUASS pentru concediile și indemnizațiile achitate de R. Dr.Tr.S. și Sucursala de Cercetări Nucleare (SCN) Pitești din cadrul R. și Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare (SITON) București.
Prin adresa nr.1855/23.06.2011, reclamanta a înaintat pârâtei cererile de restituire a sumelor plătite pentru concediile medicale ce au depășit contribuțiile datorate pentru R. și sucursale.
Prin adresa nr._/05.07.2011 pârâta a comunicat reclamantei că decontarea sumelor solicitate nu se poate realiza întrucât a fost depășit termenul de solicitare de 3 ani prevăzut de OUG 158/2005, termen ce a fost redus la 90 zile astfel încât, la data de 23.06.2011 nu se mai puteau depune și înregistra cereri de reținere aferente concediilor medicale din 2009. S-a mai comunicat faptul că în declarația – inventar privind obligațiile de plată depusă de reclamantă la 17.02.2011 la sumele solicitate și neachitate s-a trecut „ 0 ” lei întrucât nu existau cereri de restituire depuse la CAS M. conform ordinului MS/CNAJ nr._ .
La data de 28.05.2013 pârâta a procedat la verificarea borderoului centralizator cu declarațiile depuse de angajatori și s-a procedat la avizarea unui număr de 277 concedii medicale dintr-un număr de 367 depuse și eliberate în perioada iunie 2009 – septembrie 2010, fiind neavizate un număr de 90 evidențiate în anexa la nota de constatare de avizare medicală, aflate în copie la dosar.
La data de 29.05.2012 s-a verificat borderoul centralizator prezentat de reclamantă cu declarațiile depuse pentru perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 și dintr-un număr de 232 concedii medicale depuse au fost avizate un număr de 211, nefiind avizate un număr de 21 concedii medicale conform anexei la nota de constatare anexată de asemenea la dosar.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert Dârpeș N. a rezultat că pe perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 reclamanta nu a anexat la declarațiile lunare certificate de concedii medicale (exemplarul 2) în sumă de 10.669 lei, sumă ce a fost redusă în totalul sumei nevalidate la plată de către pârâtă. Nedepunerea acestor concedii medicale a fost invocată și de către pârâtă cu ocazia apărărilor formulate.
Ținând cont că prin apărările formulate, pârâta a înțeles să invoce prescripția dreptului la acțiune, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra acestei chestiuni.
Astfel, art.38 al.2 din OUG nr. 158/2005 astfel cum a fost modificată care arată că sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului Național Unic de A. Sociale de Sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, nu prevede un termen special de prescripție în care angajatorul poate solicita restituirea acestor sume, de unde rezultă aplicabilitatea termenului general de prescripție de 3 ani prev. de art.3 al.1 din Decretul nr. 167/1958.
In ceea ce privește termenul de 90 de zile prevăzut de art.40 din actul normativ indicat, acesta este termenul în care beneficiarul indemnizației poate solicita angajatorului plata acesteia, concluzie care rezultă din topografia textelor de lege.
Astfel, art.39 se referă la persoanele cărora li se achită indemnizația: beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului, iar în cazul asiguratului decedat, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților, sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că l-a îngrijit până la data decesului. După ce sunt stabilite persoanele care sunt îndreptățite să solicite plata indemnizației, în art.40 se prevede termenul în care aceste persoane pot să o solicite. Indemnizațiile por fi solicitate pe baza actelor justificative în termen de 90 zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Așadar, termenul de 90 zile nu privește termenul în care angajatorul poate solicita restituirea sumelor achitate în plus față de suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, în această situație fiind aplicabil termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani.
Pentru aceste considerente pentru care excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a achitat salariaților săi indemnizații de asigurări sociale, conform certificatelor medicale invocate și evidențiate atât în rapoartele de expertiză întocmite în cauză de cei experți, cât și rezultate din documentația depusă în apărare de către pârâtă.
In perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010, reclamanta a plătit indemnizații de concediu medical atât pentru salariații R. Executiv, cât și pentru salariații Sucursalei de Cercetări Nucleare Pitești din cadrul R. și pentru salariații sucursalei de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare SITON București, declarațiile privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului Național Unic de A. de Sănătate pentru concedii și indemnizații în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 fiind depuse în mod corespunzător.
Reclamanta a făcut dovada depunerii la registratura Casei de A. de Sănătate M. a solicitării scrise conform modelului prevăzut în Anexa nr. 12, Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în Anexa 18, precum și dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații pentru perioada pentru care se solicită restituirea conform art.77 din Ord._, potrivit art.80 din Or.60/2006, toate operațiunile legate de înregistrarea și evidența declarațiilor și a contractelor de asigurare pentru concedii de indemnizații, a comunicărilor de modificare și a solicitărilor de retragere a declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații fiind în sarcina Caselor de asigurări de sănătate care au primit în înregistrat documentele respective.
Casele de asigurări de sănătate au obligația de verifica și valida datele cuprinse în declarațiile angajatorilor și în cazul în dare după validarea datelor se constată neconcordanțe care implică rectificarea datelor sau a sumelor cuprinse în declarația inițială, acestea vor transmite angajatorilor o notificare.
In maxim 5 zile lucrătoare de la data confirmării de primire a notificării, angajatorii au obligația de a transmite declarația rectificativă. Or, din acrele depuse la dosar nu rezultă că pârâta și-a îndeplinit această obligație, analiza și returnarea concediilor medicale incorect acordate sau solicitarea de rectificare a formularelor ce conțineau erori materiale nu s-a făcut în termen util, la dosar nefiind depuse notificările înaintate reclamantei, în condițiile în care analiza și avizarea medicală a concediilor depuse de reclamantă ca angajator s-a făcut chiar și după 2 ani de la data depunerii declarațiilor.
Așa cum a rezultat din ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză, în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 reclamanta a plătit salariaților indemnizații pentru concedii medicale care au depășit suma contribuțiilor datorate la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate, sume care până la data pronunțării hotărârii de față nu au fost recuperate.
Așa cum a rezultat din actele anexate la dosar pentru suma de 10.669 lei reprezentând indemnizație de concediu medical calculată de angajator și achitată asiguraților din fonduri proprii de către reclamantă, nu există atașate exemplarul nr. 2 al concediului medical, situație în care această sumă a fost exclusă de la plată de către pârâtă și în mod legal nu poate fi onorată către reclamantă. Din lucrarea întocmită de către expert D. N. rezultă că în baza documentelor analizate până la data de 31.05.2013, s-a constat ca fiind validă suma de 103.944 lei, sumă ce trebuie să fie achitată din bugetul FNUASS. Pentru a considera ca validă această sumă, expertul a avut în vedere și faptul că pentru suma de 10.669 lei susmenționată, actele justificative nu au fost corect depuse și din suma totală de 190.630 lei solicitată de R. s-a procedat la scăderea sumei certificatelor medicale nevalidate de Casă în valoare de 86.686 lei.
S-a apreciat astfel că obiecțiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză sub acest aspect au fost neîntemeiate, calculul detaliat al expertului arătând că, în lucrarea efectuată, în suma cuvenită reclamantei, nu au fost incluse și sumele neaprobate de pârâtă, constând în solicitările ce nu au anexate exemplarul 2 al concediului medical.
Este adevărat că în cursul anului 2012, pârâta prin compartimentele de specialitate a verificat și a întocmit notele de constatare și centralizatoare pe fiecare cod fiscal al angajatorului în conformitate cu fiecare cerere de restituire întocmită lunar pentru perioada invocată și s-a verificat legalitatea concediilor medicale atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere economic. Însă, ambii experți ce au efectuat lucrări de specialitate în cauză, au analizat fiecare solicitare în parte și s-au pronunțat documentat asupra cuantumului sumelor pretinse de către reclamantă, în urma verificării datelor cuprinse în certificatele medicale și notele de constatare, constatându-se că reclamantei i se cuvine în cele din urmă doar suma de 103.944 lei cu ti9tlul de indemnizații achitate ce depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații spo9rtate în calitate de angajator, pentru fiecare din cele 3 filiale, sumele nevalidate la plată de către pârâtă fiind însușite de către expert și înlăturate din suma totală solicitată de către reclamantă. Așa cum arată și pârâta cu ocazia apărărilor formulate a fost amânată la plată suma de 195.781 lei până la momentul la care R., în calitate de angajator rectifică declarațiile referitoare la concediile medicale inform completate.
Punctul de vedere exprimat de către expert în raportul de expertiză depus la dosar a fost însușit de către reclamantă care prin concluziile scrise din data de 10.06.2013, și-a redus câtimea pretenții la suma de 103. 944 lei.
Obiecțiunile formulate de pârâtă cu privire la constatările expertului potrivit cărora solicitările de restituire au fost formulate în termen legal și pentru perioada octombrie 2008 – iunie 2010 sunt de asemenea neîntemeiate, excepția prescripției dreptului material la acțiune neintervenind în situația de față, considerente pentru care raportul de expertiză a fost apreciat ca fiind valid sub aceste aspect.
Cum reclamanta a achitat salariaților săi indemnizații de asigurări sociale conform certificatelor medicale la care s-a făcut mai sus referire și având în vedere refuzul pârâtei de a-i restitui sumele cuvenite din fondul constituit special în acest sens, deși demersurile legale au fost efectuate la timp, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă, astfel cum a fost precizată, a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert D. N. și a dispus obligarea pârâtei să-i plătească reclamantei suma de 103 944 lei cu titlul de indemnizații achitate ce depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații suportată în calitate de angajator pe perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010.
A fost considerată neîntemeiată solicitarea reclamantei de anulare a actului administrativ adresa la care se face referire și a cărei anulare se solicită nefiind de natură a produce consecințe în sensul arătat de către reclamantă.
Văzând și disp. art 274 C.p.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2200 lei cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite cu actele depuse la dosar.
Împotrivaacestei sentințe a declarat recurs pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a invocat tardivitatea cererii de restituire a indemnizațiilor corespunzătoare concediilor medicale aferente perioadei oct. 2008-iunie 2010, având în vedere că intimata nu a depus cerere de restituire în termenul legal pentru această perioadă.
Al doilea motiv de recurs a vizat dispozițiile OUG 36/14.04.2010 prin care recurenta a arătat că s-a modificat termenul de solicitare de la 3 ani la 90 de zile, prevăzut de art. 40 alin.1 din OUG 158/2005. Se invocă dispoz. art. II din OUG 36/2010 care precizează tot un termen de 90 de zile în care casele de asigurări de sănătate trebuie să depună certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Recurenta a mai arătat că la data de 23 iunie 2011 nu se mai puteau depune și înregistra cereri de restituire aferente concediilor medicale din anul 2009, deoarece s-a depășit termenul de 90 de zile, depunându-se în acest sens practică judiciară, declarațiile inventar privind obligațiile de plată au fost depuse de intimată la 17.02.2011, iar sumele solicitate și nedecontate a fost trecut zero lei, întrucât nu existau cereri de restituire depuse la CAS M., conform ord._ .
S-a concluzionat că obligarea recurentei la acordarea unei sume de bani cu titlu de indemnizații pentru concedii medicale achitate în perioada oct. 2008-noiembrie 2010, cu ignorarea prevederilor legale, care impun verificarea acestor concedii medicale, atât din punct de vedere medical cât și economic echivalează cu o supralegiferare.
Ultima critică a vizat faptul că în obiecțiunile depuse la raportul de expertiză, în suma de 103.944 lei expertul a inclus și sumele considerate de recurentă ca fiind corespondentele unor solicitări de restituire formulate tardiv, dar și suma aferentă concediilor medicale amânate la plată și nevalidate nici până la data de 10 iunie 2013.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în teză subsidiară, admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.
La data de 30.01.2014 pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M. depune concluzii scrise prin care a solicitat, într-o primă teză admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și pe fond respingerea acțiunii formulate de către reclamanta R., iar într-o a doua teză admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în urma rejudecării respingerea acțiunii.
La data de 12.12.2013 REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtă și pe fond menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Prin decizia nr. 328 din data de 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă s-a admis recursul declarat de pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M. împotriva sentinței numărul 98 din data de 05 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de munsă și asiguări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE în insolvență reprezentată prin administrator judiciar S.C.P. T. & ASOCIAȚII SPRL.
S-a dispus casarea sentinței civile și s-a reținut cauza spre rejudecare.
S-a fixat termen la data de 27 martie 2013.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
În ceea ce privește prima critică ce a vizat tardivitatea solicitării de restituire a indemnizațiilor corespunzătoare concediilor medicale aferente perioadei octombrie 2008-iunie 2010 s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 38 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. În conformitate cu dispozițiile alin. 2 sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate..
Referitor la situația din această cauză ce a vizat sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în perioada respectivă devin aplicabile dispoz. art. 38 alin. 2 din OUG 158/2005, expuse in precedent.
Întrucât din conținutul OUG 158/2005 și al Normelor din 2006 nu se regăsește nicio dispoziție prin care să se stabilească un termen special de prescripție în care angajatorul să poată solicita restituirea acestor sume, rezultă că devine aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decr.167/1958.
Nu au fost apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a termenului de 90 de zile prevăzut de art. II din OUG 36/2010. Potrivit art. II din OUG 36/14.04.2010, „ certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la Casele de A. de sănătate în termen de 90 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență”.
Prin urmare, ceea ce se reglementează prin dispoz. art. II din OUG 36/2010 este obligația angajatorilor de a depune certificatele de concediu medical eliberate până la . acestei ordonanțe la Casele de A. de sănătate în termen de 90 de zile . Ori, acțiunea a vizat dreptul angajatorului de recuperare a sumelor plătite asiguraților care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în lunile menționate. În aceste condiții, nu a existat nicio legătură între obligația de depunere a certificatelor de concediu medical și cererea de restituire a acestor sume plătite, astfel că se apreciază că dispoz. art. II din OUG 36/2010 nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Din acest punct de vedere art. II nu se referă la exercitarea unui drept de restituire, prin urmare nu instituie un termen pentru restituire, ci reprezintă o dispoziție legală de sine stătătoare.
În ceea ce privește obligația angajatorului de depunere a certificatelor medicale, aceasta a fost reglementată prin Ord. 233/14.03.2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical și a instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizații asiguraților din sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Potrivit art.3 alin. 5 din Ordinul 233/14.03.2006, exemplarul 2 al tuturor certificatelor de concediu medical pe baza cărora au fost înregistrate indemnizațiile trebuie depus lunar de către angajator la Casa de Asigurări de Sănătate în a cărei rază administrativ teritorială își are sediul sau domiciliul, odată cu declarația nominală rectificativă corespunzătoare lunii pentru care au fost acordate.
Această obligație a angajatorului nu are nicio legătură cu cererea pe care acesta poate s-o facă privind restituirea sumelor plătite, conform celor expuse în precedent, astfel că, în condițiile în care nu există prevăzut un alt termen special de prescripție pentru restituirea acestor sume, termenul în care poate să formuleze cererea de restituire este termenul general de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 alin. 1 din Dcr. 167/1958.
Referitor la fondul cauzei, criticile au fost însă apreciate ca întemeiate, având însă în vedere următoarele:
Potrivit art.261 pct.5 cod procedură civilă hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă ,ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței ,cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Prin urmare motivarea hotărârii, înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au dus la convingerea judecătorului pentru admiterea sau respingerea cererilor părților.
În acest sens au fost aplicabile și prevederile art.6 CEDO, o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță trebuind să fie motivată ,în fapt și în drept ,sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată ,în caz contrar fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
În cauză în obiecțiunile depuse la raportul de expertiză, recurenta a arătat că în raportul de expertiză s-a inclus de către expert suma de 103.944 lei, reprezentând sumele considerate de recurentă ca fiind corespondentele unor solicitări de restituire formulate tardiv, dar și suma aferentă concediilor medicale amânate la plată și nevalidate nici până la data de 10 iunie 2013.
Observând considerentele sentinței atacate s-a constatat că instanța a avut în vedere în mod exclusiv doar opinia expertului cu privire la acest aspect, arătând că punctul de vedere exprimat de către expert în raportul de expertiză depus la dosar a fost însușit de către reclamantă, care prin concluziile scrise de la 10 iunie 2013 și-a redus câtimea pretenției la suma de 103.944 lei . Ori, în obiecțiunile formulate de către recurentă la termenul din 27 iunie 2013 ( fila 83, fond) aceasta arată că nici în suplimentul de expertiză întocmit de expertul D. N., acesta nu a răspuns obiectivelor recurentei, ci a preluat răspunsurile formulate în raportul de expertiză contabilă inițială.
Recurenta a arătat că certificatele de concediu medical - exemplarul 2- au fost depuse după termenul legal și au fost anexate la cererile și declarațiile menționate în anexele 1/1; 2/2; 3/3, anexe întocmite chiar de expertul contabil în cauză. De asemenea, concediile medicale amânate la plată în sumă totală de 195.3781 lei sunt nerezolvate până la momentul formulării obiecțiunilor de către intimată, astfel că aceste concedii medicale amânate la plată pentru rectificate nu se poate stabili dacă pot fi considerate corecte și decontate.
Instanța de fond a precizat că sumele nevalidate la plată de către recurenta pârâtă au fost înlăturate din suma totală solicitată de către intimata reclamantă, dar fără a se aduce nici un argument în acest sens. Dimpotrivă, recurenta a susținut că aceste sume ar fi fost incluse la plată. În această situație, Curtea a apreciat că instanța de fond nu a avut o motivare corespunzătoare cu privire la acest aspect ce vizează o parte din sumele solicitate de reclamantă.
Nemotivarea hotărârii, a făcut imposibilă analiza în cadrul recursului a legalității sentinței atacate, în raport cu soluția pronunțată . Prin urmare, s-a apreciat că nu a fost cercetat fondul cauzei, astfel că soluția care s-a impus în raport de prev. art. 304 pct. 5 C.pr.civilă a fost aceea de admitere a recursului și casarea sentinței nr. 98/05.07.2013 a Tribunalului M.. Având în vedere că în cauză a mai fost dispusă casarea cu trimitere pentru necercetarea fondului, în raport de dispoz. art. 312 alin. 6 ind. 1 C.pr.civilă, Curtea a dispus admiterea recursului, casarea sentinței și a reținut cauza spre rejudecare în fond.
În judecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Reclamanta în calitate de angajator, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2010 a completat și a depus la CAS M. formulare de Declarații lunare privind existența obligațiilor de plată către bugetul FNUASS pentru concediile și indemnizațiile achitate de R. Dr.Tr.S. și Sucursala de Cercetări Nucleare (SCN) Pitești din cadrul R. și Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare (SITON) București.
Prin adresa nr.1855/23.06.2011, reclamanta a înaintat pârâtei cererile de restituire a sumelor plătite pentru concediile medicale ce au depășit contribuțiile datorate pentru R. și sucursale.
Prin adresa nr._/05.07.2011 pârâta a comunicat reclamantei că decontarea sumelor solicitate nu se poate realiza întrucât a fost depășit termenul de solicitare de 3 ani prevăzut de OUG 158/2005, termen ce a fost redus la 90 zile astfel încât, la data de 23.06.2011 nu se mai puteau depune și înregistra cereri de reținere aferente concediilor medicale din 2009. S-a mai comunicat faptul că în declarația – inventar privind obligațiile de plată depusă de reclamantă la 17.02.2011 la sumele solicitate și neachitate s-a trecut „ 0 ” lei întrucât nu existau cereri de restituire depuse la CAS M. conform ordinului MS/CNAJ nr._ .
La data de 28.05.2013 pârâta a procedat la verificarea borderoului centralizator cu declarațiile depuse de angajatori și s-a procedat la avizarea unui număr de 277 concedii medicale dintr-un număr de 367 depuse și eliberate în perioada iunie 2009 – septembrie 2010, fiind neavizate un număr de 90 evidențiate în anexa la nota de constatare de avizare medicală, aflate în copie la dosar.
La data de 29.05.2012 s-a verificat borderoul centralizator prezentat de reclamantă cu declarațiile depuse pentru perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 și dintr-un număr de 232 concedii medicale depuse au fost avizate un număr de 211, nefiind avizate un număr de 21 concedii medicale conform anexei la nota de constatare anexată de asemenea la dosar.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, aceasta a fost dezlegată de Curtea de Apel C., prin decizia de casare nr.328/18.02.2014, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, motivele de fapt și de drept fiind expuse în considerentele deciziei menționate.
Referitor la fondul cauzei, acțiunea este întemeiată în parte, astfel cum a fost precizată.
Se reține că reclamanta a achitat salariaților săi indemnizații de asigurări sociale, conform certificatelor medicale invocate, iar în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010, reclamanta a plătit indemnizații de concediu medical atât pentru salariații R. Executiv, cât și pentru salariații Sucursalei de Cercetări Nucleare Pitești din cadrul R. și pentru salariații sucursalei de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare SITON București, declarațiile privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului Național Unic de A. de Sănătate pentru concedii și indemnizații în perioada octombrie 2008 – noiembrie 2010 fiind depuse în mod corespunzător.
Ulterior deciziei de casare nr. 328 din data de 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în ședința publică de la 26 iunie 2014, 11 sept.2014 și 23 oct.2014 părțile au solicitat amânarea cauzei pentru a prezenta o nouă situație a certificatelor medicale amânate la plată și invalidate.
La data de 28.11.2014 pârâta C. de A. DE Sănătate M. a prezentat note de ședință făcând cunoscută situația definitivă a sumelor corectate rămase de decontat pentru reclamanta R. M. astfel: pentru R. DR. TR. S.- suma de restituit fiind de 28.131 lei, pentru R. SNC Pitești- suma de restituit fiind de 25.268 lei, iar pentru R. SITON – suma de restituit fiind de 49.632 lei. S-a concluzionat că CAS M. poate vira suma totală de_ la R. M..
În concluziile scrise depuse Regia Autonomă Pentru Activități Nucleare Dr.Tr. S. aceasta arată că suma totală de plată pe care o solicită după verificarea finală a concediilor medicale este de_ lei.
Observând concluziile prin care reclamanta își precizează suma finală pe care înțelege să o solicite, Curtea constată că această sumă coincide cu suma pe care pârâta o menționează în notele de ședință de la data de 28.11.2014 și în care s-a precizat că poate vira suma totală de_ lei. De asemenea, în ședința publică de la 04.12.2014 ambele părți prezente au făcut referire la aceeași sumă de_ lei, reprezentând indemnizații achitate ce depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații suportată în calitate de angajator.
Față de faptul că ambele părți sunt de acord cu cuantumul sumei pe care reclamanta o solicită, aceea de_ lei, iar pârâta arată că poate vira această sumă totală, urmează a fi admisă în parte acțiunea precizată și va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 103.031 lei, cu titlu de indemnizații achitate ce depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații suportate în calitate de angajator.
În baza art. 274 C.pr.civilă va fi obligată pârâta către reclamantă la 2200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității acțiunii formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE în insolvență reprezentată prin administrator judiciar S.C.P T. & ASOCIAȚII SPRL în contradictoriu cu pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M., reținută spre rejudecare ca urmare a casării sentinței civile numărul 98 din data de 05 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, prin decizia nr. 328 din data de 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă
Admite în parte acțiunea precizată.
Respinge capătul de cerere privind anularea actului administrativ.
Obligă pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M. să plătească reclamantei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE suma de 103.031 lei, cu titlu de indemnizații achitate ce depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații suportată în calitate de angajator.
Obligă pârâta C. DE A. SĂNĂTATE M. către reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE la 2200 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 decembrie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./Ex.2/16.01.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1051/2014.... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
