Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 4400/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4400/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1496/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4400/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător O. C. G.
Grefier G. D. L.
Pe rol, judecarea apelului declarat de C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în ., sector 2, București și C. Județeană de Pensii O. cu sediul în localitatea Slatina, .. 1A, județul O., împotriva sentinței civile nr. 383/07.04.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata G. L., cu domiciliul în localitatea Caracal, ., județul O., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. D. P., pentru intimata G. L., lipsă fiind apelantele.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat și motivat în termenul legal.
Având în vedere că prin cererea de apel nu s-au propus probe noi, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea judecătorească în fața instanței de apel, motiv pentru care în baza art.482 raportat la 244 Noul Cod de proc.civ., și respectiv art.394 Noul Cod de proc.civ., constată terminată cercetarea judecătorească, și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat B. D. P., pentru intimata G. L., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței Tribunalului O. ca fiind legală și temeinică, susținând că raportat la motivele de apel legate de nelegalitate, solicită respingerea, considerând că au fost încălcate prevederile dispoz. art.159 alin.1 din Legea nr.263, mai mult arată că s-a făcut dovada cu carnetul de muncă și înscrisurile necontestate de apelante, considerând că a făcut dovada vechimii în muncă și potrivit dispoz. art.451 NCPC, solicită obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată, depunând chitanța privind onorariul de avocat.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința nr.383/07.04.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a respins excepția tardivității și a inadmisibilității, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea G. L., cu domiciliul în localitatea Caracal, ., județul O., în contradictoriu cu intimata C. Teritorială de Pensii O., cu sediul în localitatea Slatina, ., județul O..
S-a dispus anularea deciziei nr._ din data de 29.10.2012 și obligă pârâta să emită o nouă decizie cu valorificarea perioadei 01.01._80 conform mențiunilor din carnetul de muncă și fișelor anuale de decontare între membrii cooperatori.
S-a respins în rest cererea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin decizia nr._/29.10.2012 C. Județeană de Pensii a admis cererea de acordare a pensiei anticipate parțiale reținând un stagiu de cotizare realizat de 35 ani și 4 luni din care în condiții normale 31 ani 3 luni și 8 zile și 4 ani în sistemul agricol, stabilindu-se în favoarea acesteia o pensie de 673 lei.
În ceea ce privește excepția tardivității contestației și a prematurității s-au reținut următoarele:
Legiuitorul a reglementat prin dispozițiile art.149 din Legea nr.263/2010, o procedură prealabilă obligatorie potrivit cu care:
(1)Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
(2)Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
(3)Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP.
(4)Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că petenta contestatoare a formulat la data de 29.11.2912 o cerere adresată Casei de Pensii O. prin care a solicitat reanalizarea deciziei contestate în cauză, ca urmare a faptului că nu a fost luată în calcul la stabilirea pensiei anticipate perioada 1978-1980, cerere ca a fost înregistrată sub nr._ (fila 96 din dosar).
Deși cererea nu a fost intitulată explicit contestație și nu s-a solicitat înaintarea acesteia către Comisia de Contestații, instanța a constatat că intenția petentei a fost clară și anume aceea de a se reanaliza cele stabilite prin decizia emisă de C. Județeană de Pensii O., care la rândul ei prin funcționarii săi, avea obligația de a o califica ca fiind contestație și a o înainta la Comisia Centrală de Contestații.
Or, din înscrisurile depuse la dosarul de fond s-a reținut că intimata a ales să soluționeze ea însăși această contestație pe cale administrativă prin răspunsul înaintat contestatoarei nr.5239/24.01.2013 (aflat la fila 7 din dosar).
Într-o atare situație nu s-a reținut nicio culpă în sarcina contestatoarei privind neurmarea procedurii prealabile instituite prin dispozițiile art.149 și următoarele din legea 263/2010, ci aceasta a aparținut intimatei, care nu a înaintat cererea înregistrată sub nr._, către Comisia de Contestații, obligație care îi revenea în exclusivitate, astfel că instanța a apreciat că nu s-a putut invoca nici excepția tardivității și nici cea a inadmisibilității/prematurității.
De astfel așa cum s-a observat petenta contestatoare a sesizat instanța de judecată cu contestație în termen de 30 de zile de la data primirii răspunsului mai sus indicat, rațiuni pentru care nu s-a putut reține ca fiind întemeiată excepția tardivității.
În consecință pentru argumentele expuse instanța a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității/prematurității ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Din analiza deciziei nr._/29.10.2012 s-a constatat că intimata C. Județeană de Pensii nu a valorificat la stabilirea pensiei perioada 1978-1980, întrucât contestatoarea nu a avut calitatea de persoană angajată și nici cea de membru cooperator, iar perioada 1980-2001 nu a fost valorificată în grupa II -a de muncă întrucât nu a rezultat numărul de abonați, nefiind valorificate nici orele festive întrucât acestea nu făceau parte din baza de calcul a pensiilor.
Critica contestatoarei a vizat însă faptul că nu i-a fost luată în considerare perioada 1978-1980 în care a lucrat în cadrul CAP “Viața Nouă” din .> Din înscrisurile depuse la dosarul de fond respectiv borderouri, fișe anuale pentru evidența muncii și a decontărilor cu cooperatorii s-a constatat că în perioada mai sus menționată, precum și adeverința nr.925/_ contestatoarea a lucrat în cadrul CAP-ului “Viața Nouă” Brastavățu în funcția de contabil începând cu octombrie_80, pentru activitatea prestată aceasta obținând o retribuție lunară.
Totodată din adeverințele eliberate de Primăria Comunei Brastavățu, fila 19 din dosar fond, a reieșit că petenta a obținut în anul 1978 un venit anual în cuantum de 14.380 lei, în anul 1979 un venit anual în cuantum de_ lei și în anul 1980 un venit anual în cuantum de 14.741 lei.
Este adevărat că din fișele anuale pentru activitatea muncii și a decontărilor cu cooperatorii mai reiese că pe lângă plata în bani se acordau și produse respectiv grâu și porumb, însă acest aspect nu poate conduce la concluzia că petenta contestatoare a lucrat ca membru cooperator și astfel trebuie să facă dovada volumului de muncă exprimat în norme.
Pe de altă parte în perioada care nu a fost valorificată la calculul pensiei, nu se întocmeau carnete de muncă, iar lipsa unui contract de muncă în formă scrisă nu a condus la concluzia lipsei raporturilor de muncă dintre contestatoare și CAP „Viața Nouă” cu atât mai mult cu cât din înscrisurile atașate la dosar se constată că aceasta a lucrat în aparatul T., pentru care s-au întocmit evidențe separate de cele ale celorlalți membrii cooperatori, care prestau muncile agricole.
Prin prisma celor expuse s-a constatat că refuzul intimatei de a valorifica perioada în care contestatoarea a îndeplinit activitatea de contabil CAP “Viața Nouă” Brastavățu, nu are fundament atâta timp cât din actele depuse, și necontestate cât si din carnetul de muncă a reieșit existenta raportului de muncă, veniturile obținute pentru munca prestată, neaflându-ne pe tărâmul legii 82/1992, preluate de legiuitor prin dispozițiile art.163 din legea 263/2010 și HG 257/2011.
În consecință instanța a dispus anularea deciziei nr._ din data de 29.10.2012 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie cu valorificarea perioadei 01.01._80 conform mențiunilor din carnetul de muncă și fișelor anuale de decontare între membrii cooperatori.
Instanța a respins cererea privind actualizarea cu indicele de inflație și dobândă, atâta timp cât nu are competenta de a stabili cuantumul pensiei, fără o revizuire prealabilă a acesteia de intimata C. Județeană de Pensii O..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că prin hotărârea apelată, instanța de fond a admis în parte contestația formulată de reclamanta contestatoare G. L., a dispus anularea deciziei nr._ din data de 29.10.2012 emisă de casa teritorială și a obligat pârâta C.J.P. O. să recalculeze drepturile de pensie prin valorificarea perioadei 01.01._80 conform mențiunilor din carnetul de muncă și fișelor anuale de decontare între membrii cooperatori.
Instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății pronunțând o hotărâre nelegală.
Astfel, nu a arăta și modalitatea în care urma a se face recalcularea, întrucât reclamanta se afla într-o situație atipică, în condițiile în care nu există reglementări cu privire la venitul minim garantat - ce nu reprezintă nici timp util în sectorul agricol, dar nici salariu în baza unui contract de muncă – fapt ce face dificilă stabilirea de către apelanta –pârâtă a drepturilor de pensie pentru perioada litigiului.
Se arată că potrivit legii pensiilor, modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie și a punctajului este diferită, în funcție de faptul că o persoană a lucrat în sistemul de stat realizând venit pe baza unui contract de muncă sau a lucrat în sectorul agricol ca membru cooperator, realizând un timp util la pensie, reclamanta neaflându-se în niciuna din cele două situații.
Astfel, prin decizia nr._/29.10.2012 i s-a acordat petentei pensie anticipata parțiala fiind valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 35 ani, 4 luni din care 31 ani, 3 luni, 8 zile lucrați in condiții normale de munca si 4 ani in sectorul agricol, iar din analiza datelor înscrise în carnetul de muncă se observă că, la poz.1-2 este înscrisă perioada 01.01.1981—01.01.1982 lucrată la CAP “Viața Nouă” Brastavățu, în funcția de contabil cu o retribuție tarifară lunară de 1770 conform schemei de încadrare aprobată de DGAIA, această unitate fiind emitentul carnetului de muncă.
În acest sens se apreciază a fi neîntemeiată susținerea instanței de fond cu privire la faptul că, în perioada 1978-1980 nu se întocmea carnet de muncă, dat fiind faptul că Decr. 92/1976 privind carnetul de muncă era deja în vigoare la data la care își desfășura activitate reclamanta.
Se susține că reclamanta nu a depus la dosarul de pensie acte din care să rezulte că ar fi avut calitatea de membru cooperator, iar numărul de norme planificate și realizate în această perioadă, necesare pentru stabilirea timpului util la pensie, în funcție de care se stabilesc drepturile la pensie potrivit art. 163 din Lg. 263/2010 – nu rezulta din nici un act.
Se invocă Lg.nr. 1/1982, Lg. 57/1974, Statutul CAP, Codul Muncii, Lg. 263/2010, art. 32, alin. 2 din Lg. 80/1992, art.121, alin. 1)-4) din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Lg. 263/2010.
Se arată că potrivit legislației propriii sectorului asigurărilor sociale pentru agricultori, calculul timpului util la pensie se făcea doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul d e muncă anual exprimat în norme, diferențiate pentru fiecare sector de muncă,- vegetal, pomicol, zootehnic.
Pentru stabilirea corectă și legală a timpului util se folosesc numai datele extrase din evidența timpului util, iar cei ce figurau în această evidență, întrucât au fost omise – se va ține cont de registrele originale cu normele realizate de foștii membrii cooperatori, păstrate în arhiva primăriilor – registre ce au stat la baza eliberării adeverințelor de timp util.
Astfel, întrucât reclamanta nu a făcut dovada cu acte, că ar fi lucrat în baza unui contract de muncă sau în calitate de membru cooperator, acea perioadă nu a putut fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie.
Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, cu respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă dispozițiile. art. Cpr. Civilă, Legi 263/2010.
La data de 08.10. 2014 intimata G. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, iar în drept a invocat dipozițiile. Lg. 263/2010, HG 257/2011 și ale art. 471 C.pr.civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Problema în discuție este recunoașterea ca și stagiu de cotizare al contestatoarei, a perioadei 01 01._80, cât aceasta conform carnetului de muncă a desfășurat activitatea de contabil la fostul C.A.P. Viața Nouă din .> Recurenta-intimată a refuzat să-i ia în calcul această perioadă contestatoarei ca și stagiu de cotizare, motivat de faptul că nu a făcut dovada cu acte că ar fi lucrat în baza unui contract de muncă, sau în calitate de cooperator.
Potrivit art.16 alin. 1 lit.a din legea nr. 263/_, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:
a)vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
Așadar, în reglementarea legiuitorului stagiul de cotizare în sistemul de pensii se constituie din vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 01 aprilie 2001.
Noțiunea de vechime în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 01 04 2001, nu este astfel sinonimă doar cu vechimea în muncă cât o persoană a desfășurat activitate în baza unui contract de muncă, ci este o noțiune cu un conținut mai vast.
Astfel anterior datei de 01. 04. 2001, exista pe lângă sistemul de pensii reglementat de legea nr.3/1977 și sistemul de pensii reglementat de legea nr.4/1977 privind pensiile si alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție.
Potrivit art. 1 din această lege, membrii cooperativelor agricole de producție au dreptul la pensie si alte drepturi de asigurări sociale, in condițiile prezentei legi.
Potrivit art. 3 din această lege, Pensia pentru membrii cooperativelor agricole de producție se stabilește in funcție de următoarele elemente:
a)vechimea in munca in unitatea agricola cooperatista;
b)venitul realizat in unitatea agricola cooperatista;
De asemenea, potrivit art. 13 vechimea in munca, in înțelesul prezentei legi, reprezintă totalul anilor in care cooperatorul a lucrat cel puțin 200 zile calendaristice in unitatea agricola cooperatista.
Reiese din prevederile acestei legi, în vigoare în perioada în discuție că pentru stabilirea dreptului la pensie a membrilor cooperatori se avea în vedere vechimea în muncă a acestora în cadrul cooperativei, vechime ce nu se stabilea având în vedere faptul că aceștia desfășurau activitatea în caza unui contract individual de muncă.
Din actele aflate la dosar și anume carnetul de muncă și adeverințele depuse ca și din borderourile de plată a veniturilor realizate, reiese fără tăgadă că intimata-contestatoare a lucrat în cadrul fostului CAP în perioada respectivă ca și contabil, beneficiind de un venit lunar și anual, astfel că această perioadă conform legii în vigoare la acea dată, constituia vechime ce se lua în calcul la stabilirea pensiei.
Ori potrivit art. 159 alin. 1 din legea nr. 263/2010, pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
În raport de cele reținute, Curtea constată ca fiind nefondate criticile recurentei sentința atacată fiind astfel una legală și temeinică, astfel că în baza art. 480 cod proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în ., sector 2, București și C. Județeană de Pensii O. cu sediul în localitatea Slatina, .. 1A, județul O., împotriva sentinței civile nr.383/07.04.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata G. L., cu domiciliul în localitatea Caracal, ., județul O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Președinte, M. P. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.Jud.M.P.
Tehn.I.C./Ex.5/02.11.2014
Jud.Fond/ A.C. Tițoiu
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3583/2014.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 2959/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
