Condiţii prevăzute de actuala legislaţie a pensiilor pentru valorificarea adeverinţelor de grupă întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Muncii nr. 590/2008.
| Comentarii |
|
In acele situaţii în care asiguratul sau pensionarul deţine o adeverinţă nevalorificată, emisă înainte de septembrie 2008, nu există obligativitatea de a întreprinde demersuri pentru eliberarea unei noi adeverinţe care să respecte strict formal modelul din anexa 14 la HG 257/2011, actul putând fi primit cu condiţia ca, pe fond să conţină aceleaşi elemente (date de identificare a solicitantului, denumirea angajatorului, durata contractului de muncă, meseria, grupa de muncă, perioada si procentul lucrat în grupă, actul de nominalizare, temeiul juridic al încadrării în grupă, semnătură emitent, etc).
La data de 16.07.2012, contestatorul L.Ş. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi a deciziei de pensie nr. 314821/23.08.2011 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, prin care a solicitat obligarea intimatei să-i recalculeze şi să-i plătească drepturile de pensie prin valorificarea adeverinţei nr. 463/06.09.1994 emisă de SC COMMECHIM SA CRAIOVA.
Prin contestaţia dedusă judecăţii, a solicitat anularea atât a hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii cât şi a deciziei de pensie menţionate şi obligarea intimatei Casa Judeţeană de Pensii Dolj la valorificare şi luarea în calcul la stabilirea pensiei, a perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă în perioada 20.09.1975-25.05.1994, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. SC COMMECHIM SA CRAIOVA, obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie de la data depunerii dosarului de pensie, respectiv 01.07.2011, cu actualizarea sumei până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă 4861/31.01.2013 instanţa a respins contestaţia formulată de contestator.
împotriva acestei sentinţe declarat recurs contestatorul criticând-o pentru neegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia 7323/03.07.2013 Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de recurentul contestator, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond
In rejudecare, Tribunalul Dolj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale prin sentinţa civilă nr. 1181 din 07.03.2014 a admis contestaţia formulată de L.Ş. în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
A anulat Hotărârea nr. 1762/07.06.2012 a CNPP - Comisia Centrală de Contestaţii şi Decizia nr. 314821/23 august 2011 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
A obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a Adeverinţei 463/06.11.200 emisă de S.C COMMECHIM S.A. Craiova.
A obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului şi achitarea acestora de la data de 01.07.2011
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că adeverinţa 463/06.11.2000 este în fiinţă şi produce efecte juridice.
Pe de altă parte, a reţinut că nu este legală condiţionarea menţiunilor din adeverinţă de prevederile unui act normativ ulterior, respectiv HG Nr. 257 pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii nr. 263/2010, în ceea ce priveşte procentul activităţilor desfăşurate în grupa de muncă recunoscută de angajator, deoarece la data emiterii adeverinţei aceste norme nu existau.
Nu în ultimul rând tribunalul a constatat că Ordinul 50/1990 prin art. 7 condiţiona încadrarea în grupa a II-a de muncă de prestarea activităţii în condiţiile ce impun încadrarea în procent de "cel puţin 70% din programul de lucru. Activitatea de tractorist pe tractoare cu remorcă cu capacitatea de transport mai mare de 4 tone, se prezumă că s-a desfăşurat pe parcursul timpului de lucru consemnat în contractul individual de muncă respectiv 8 ore, deci în procent de 100%, deoarece necesitatea încadrării postului de tractorist circumstanţiat la trebuinţele societăţii a făcut posibilă încheierea contractului individual de muncă
Practica judecătorească a consacrat ideea că adeverinţa care îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond, condiţii impuse de actele normative în vigoare la dat solicitării şi emiterii adeverinţei, poate fi valorificată
întreaga răspundere pentru menţiunile cuprinse în adeverinţa eliberată revine exclusiv unităţii emitente iar dacă intimata Casa de Pensii are dubii cu privire la faptele şi împrejurările adeverite sau certificate are posibilitatea ca prin mijloacele prevăzute de lege să obţină desfiinţarea acesteia prin anulare sau constatare a nulităţii absolute.
Prin urmare, refuzul casei de pensii de valorificare a menţiunilor cuprinse în adeverinţă este abuziv şi lipsit de temei legal, întrucât înscrisul original supus valorificării se bucură de prezumţia de validitate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Naţională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, că instanţa de fond, în pronunţarea sentinţei atacate, a dat o greşită interpretare normelor de drept si probelor depuse la dosarul cauzei si invocate de CJP Dolj în apărare.
Prin decizia 997 pronunţată la 19 Iunie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 1181 din 07.03.2014, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosar nr. 12597/63/2012*, în contradictoriu cu intimatul contestator L.Ş., a modificat sentinţa în sensul că a respins contestaţia.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Pentru luarea în calcul a grupei superioare de muncă, asiguratul sau pensionarul trebuie să prezinte casei teritoriale de pensii unde se află dosarul de pensie, carnetul de muncă ori adeverinţa eliberată de unitatea la care a lucrat care să ateste că a desfăşurat activitatea în grupă superioară de muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Solicitarea de valorificare a adeverinţei nr.463/06.11.2000 emisă de SC COMMECHIM SA Craiova fiind formulată la data de 22.09.2011, respectarea cerinţelor legale de valabilitate a acesteia va fi verificată din perspectiva dispoziţiilor Legii 263/2010 (în vigoare începând cu 01.01.2011) si HG 257/2011 ce aprobă normele de aplicare a acestei legi.
Potrivit art. 126 al.l din Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a Ii-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.
Alineatul 2 al textului prevede că adeverinţele nevalorificate la stabilirea şi/ sau recalcularea pensiilor, întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului Ministrului Muncii nr. 590/2008, prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grapele I şi/sau a Ii-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin.(l).
Din conţinutul acestor dispoziţii rezultă că în acele situaţii în care asiguratul sau pensionarul deţine o adeverinţă nevalorificată emisă înainte de septembrie 2008, nu există obligativitatea de a întreprinde demersuri pentru eliberarea unei noi adeverinţe care să respecte strict formal modelul din anexa 14 la HG 257/2011, actul putând fi primit cu condiţia ca, pe fond să conţină aceleaşi elemente (date de identificare a solicitantului, denumirea angajatorului, durata contractului de muncă, meseria, grupa de muncă, perioada si procentul lucrat în grupă, actul de nominalizare, temeiul juridic al încadrării în grupă, semnătură emitent, etc.).
Adeverinţa în discuţie nu respectă cerinţele prevăzute imperativ de normele legale anterior evocate, din conţinutul acesteia lipsind procentul de încadrare în grupa a II a de muncă, astfel că nu putea fi valorificată.
Cerinţa privind procentul de încadrare în grupa superioară de muncă nu a fost instituită, cu caracter de noutate, de Ordinului Ministrului Muncii nr. 590/2008 ci, era prevăzută de legislaţia în vigoare la momentul emiterii adeverinţei 463/06.11.2000.
Astfel, din economia dispoziţiilor art. 15 din Ordinului 50/1990 si Ordinul nr. 136/1976, rezultă, cu claritate, că valorificarea înscrierilor din carnetul de muncă privitoare la perioadele ce se încadrează în gr. I si II pentru pensie se face sub condiţia respectării metodologiei de completare a carnetului de muncă, în sensul de a fi indicate locul şi grupa de muncă, punctul din tabelul anexă la ordinul ministrului muncii si ministrului sănătăţii la care figurează acest loc, timpul cât cel în cauză s-a aflat în această situaţie, în raport cu programul de lucra.
Prin urmare, cerinţa instituită de al. 2 al art. 126 al.l din Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 are rolul de a reedita reguli imperative instituite încă din anul 1976.
Faptul că angajatorul contestatoralui a ales să emită o adeverinţă în loc să completeze carnetul de muncă cu menţiuni privind activitatea prestată în grapa a II a de muncă (deşi la acea dată carnetul de muncă era considerat actul oficial ce proba vechimea în muncă) nu înseamnă că era dispensat de obligaţia de a menţiona procentul de încadrare în grapa allade muncă, la pensie neputând fi valorificat decât timpul efectiv lucrat în grapă, acesta fiind, de altfel, sensul neechivoc al prevederilor art. 7 al. 1 si 8 al. 2 ale Ordinului 50/1990, act normativ în temeiul căruia s-a emis adeverinţa 463/06.11.2000.
Aşadar, era obligatoriu să fie inserat în adeverinţă procentul de încadrare în grapa alia de muncă, lipsa acestei menţiuni neputând să conducă, în nici o situaţie, la interpretarea potrivit căreia condiţiile aferente gr. a II a de muncă ar putea fi extinse la întreaga perioadă înscrisă în adeverinţă si valorificate, ca atare.
Respectarea condiţiilor impuse de actele normative evocate este esenţială deoarece stabilirea /recalcularea pensiei trebuie să aibă la bază documente clar întocmite, care prezintă date certe, complete, instituţiei administrative nerevenindu-i atribuţia de a interpreta documentele sau de a face înscrieri pe bază de prezumţii, cum greşit a reţinut instanţa fondului.
Contrar celor reţinute de instanţa fondului, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor HG 257/2011 rezultă că rolul casei de pensii nu se rezumă la primirea si valorificarea în mod automat a adeverinţelor ce îi sunt prezentate ci, aceasta are obligaţia de a verifica completarea adeverinţei cu toate elementele prevăzute de lege, dacă menţiunile pe care le atestă au susţinere în documente întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, fiind abilitată să refuze valorificarea acelor adeverinţe care nu pot constitui temeiul acordării unor drepturi de pensie, fără să aştepte pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de anulare a adeverinţelor nelegal întocmite.
Mai mult, Curtea a constatat că deşi instanţa a fost investită cu un litigiu de asigurări sociale, în care avea de verificat exclusiv aspectele de legalitate si temeinicie ale deciziei casei de pensii si hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, din punct de vedere al condiţiilor si înscrisurilor probante existente la momentul formulării cererii de înscriere la pensie, instanţa anterioară a tratat demersul judiciar al contestatoralui ca pe o acţiune în constatarea grapei a II a de muncă în procent de 100%, caz în care CJP nu are calitate procesual pasivă, sub un dublu aspect si anume nu este fost angajator si nici deţinător legal al arhivei acestuia.
De altfel, Curtea a constatat că dispoziţiile Hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii au fost greşit interpretate.
Pe de o parte Comisia a considerat că adeverinţa nr.463/06.11.2000 fiind lacunar întocmită nu poate fi valorificată, motivele invocate de aceasta fiind corecte, potrivit celor arătate anterior. Pe de altă, aceeaşi hotărâre îl îndrumă pe contestator să obţină o altă adeverinţă conformă modelului din anexa 14 la HG 257/2011, în termen de 30 de zile de la comunicare, trimiterile la această anexă a hotărârii de guvern fiind perfect valabile, de vreme ce noua adeverinţă urma să fie emisă sub imperiul acestui act normativ.
Din acest punct de vedere se impune a fi subliniat că Hotărirea Comisiei Centrale nu încalcă principiul neretroactivităţii legii. Mai mult, obţinerea adeverinţei în termenul acordat de Comisia Centrală de Contestaţii i-ar fi creat un avantaj contestatorului în sensul că, potrivit dispozitivului hotărârii pronunţate de aceasta, noua adeverinţă ar fi fost valorificată cu data cererii iniţiale de pensionare şi nu cu luna imediat următoare depunerii, cum prevede art. 107 al. 3 si 5 din Legea 263/2010.
Curtea a constat că, obţinerea acestei adeverinţe potrivit anexei 14 la HG 257/2011 nu a fost posibilă, cu toate că instanţele anterioare au dat dovadă de rol activ si au efectuat demersuri pentru a identifica situaţia juridică actuală a fostului angajator cât si pe deţinătorul legal al arhivei acestuia. Insă, a retinut că existenţa acestor circumstanţe nu obligă instanţa la valorificarea actului lacunar, reprezentat de adeverinţa iniţială. Niciunde în legislaţia asigurărilor sociale nu s-a prevăzut că radierea societăţii angajatoare ca si neidentificarea deţinătorului legal de arhivă ar modifica condiţiile de valorificare a înscrisurilor necesare pensionării, instanţa având obligaţia să aplice legea, nu să o creeze. (Decizia nr. 997/19 iunie 2014 - Secţia 1 Civilă, rezumat judecător Emilia Bălteanu)
| ← Contestaţie împotriva deciziei de pensie. Principiul... | Regimul probator al timpului util → |
|---|
