Contestaţie împotriva deciziei de pensie. Principiul neînrăutăţirii situaţiei în propria cale de atac
| Comentarii |
|
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalul Goij - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, reclamantul M. A. a chemat în judecată pârâtele C. C. C. din cadrul C. N. P. P. şi C. J.P. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 6299/18.11.2013 emisă de C. C. C. din cadrul C. N. P. P. şi anularea în parte a deciziei nr. 254112/22.11.2011 emisă de CJP în sensul obligării Casei Judeţene de Pensii Timiş să majoreze cu 50% punctajele lunare realizate în perioada 01.04.2001 - 25.11.2005 când a desfăşurat activităţi încadrate în condiţii speciale conform Legii 226/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1707 din 01.07.2014, pronunţată de Tribunalul Goij, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de modificare a acţiunii invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
A fost respinsă contestaţia.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut pe fond ca reclamantului i-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 01.11.2008 prin decizia nr. 254112 din 24.10.2008, în condiţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin această decizie de acordare a pensiei CJP a valorificat ca stagiu de cotizare realizat de către reclamant ulterior datei de 01.04.2001, în condiţii speciale de muncă potrivit Legii nr. 226/2006.
Prin decizia nr. 254112 din 18.10.2011, începând cu data de 01.01.2011 drepturile de pensie au fost recalculate conform prevederilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de penii publice cu modificările şi completările ulteriore.
Ulterior, prin decizia 254112 din 22.11.2011 au fost revizuite drepturile de pensie acordate prin decizia nr. 254112 din 18.10.2011, prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 31 de ani şi 10 luni începând cu data de 01.01.2011.
Instanţa a reţinut că, pentru perioada în care reclamatul a desfăşurat activitate în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale nu a beneficiat de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective cu 50%, întrucât Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulteriore nu a prevăzut această majorare, iar prevederile art. 100 lit. b din Legea nr. 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile persoanelor înscrise la pensie ulterior datei de 01.01.2011.
Astfel, numai pentru persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite ulterior datei de 01.04.2001 şi care au fost înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 s-a prevăzut expres la alin. 6 art. 169 din Legea nr. 263/2010 majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 01.04.2001.
Aşadar, pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 în care reclamantul a realizat stagiul de cotizare în condiţii speciale de muncă, în mod corect nu s-a acordat perioadă suplimentară la vechimea în muncă, respectiv stagiul de cotizare în condiţii normale de muncă, de 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă, întrucât Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare, nu au prevăzut acest aspect, iar prevederile art. 18 lit. b din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile persoanelor înscrise la pensie ulterior datei de 01.01.2011.
Prin dispoziţiile art. 169 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut şi beneficiul majorării punctajelor anuale aferente perioadelor în care s-au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II a de muncă, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01.04.2001-02.11.2008.
Cu privire la perioada 01.12.1997-01.04.2001 când reclamantul a desfăşurat activitate în funcţia de şef laborator metrologic din cadrul CN R. SA se reţine că această perioadă nu poate fi valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa I de muncă, în procent de 100%, deoarece această activitate nu se regăseşte în activităţile prevăzute la punctul 62 din Anexa nr. 1 la Ordinul MMOS nr. 50/1990.
în ceea ce priveşte perioada 01.09.1982-01.12.1997 când reclamantul a desfăşurat activitate în funcţia de inginer, inginer principal şi şef secţie RA A. A. - U. M. S., raportat la aspectele constatate prin hotărârea nr. 6299/18.11.2013, C. C.C. a dispus CJP să procedeze la valorificarea activităţii desfăşurate de reclamant în perioada 01.09.1982 - 01.12.1997, în grupa I de muncă, numai dacă în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, reclamantul prezintă extrase de pe statele de plată, din perioada menţionată mai sus, din care să rezulte secţia, atelierul, locul de muncă în care se desfăşurau activităţi prevăzute la pct. 62 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 al MMOS şi în care a lucrat în perioada respectivă, extrase care să fie semnate de către conducătorul unităţii şi de şeful serviciului RURS.
în mod corect această perioadă nu a fost valorificată ca stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă în procent de 100%, deoarece încadrarea activităţii în grupa I de muncă s-a efectuat în baza adeverinţei nr. 4538/14.03.2002, dată la care actele normative care reglementau încadrarea în grupa I şi a II a de muncă erau abrogate.
De asemenea, se reţine că memoriul explicativ nr. 11860/06.12.2005 eliberat de UM S. în care se invocă nota de constare nr. 832/18.02.2004 încheiată între reprezentanţii CJP şi UM S., supervizată de CNP nu este susţinut de extrase din perioadele în discuţie, de state de plată din care să rezulte secţia, atelierul şi locul de muncă în care s-au desfăşurat activităţi prevăzute la punctul 62 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990.
Obligaţia prezentării documentelor verificabile revenea reclamantului în conformitate cu art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, care prevede că:,, Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M. A. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică..
Analizând sentinţa apelata prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Pentru început, trebuie precizat ca, deşi intimata invoca inadmisibilitatea formulării unor critici cu privire la perioada desfăşurată în condiţii de grupa I de muncă, apelantul-reclamant solicitând, în aprecierea sa, pentru prima data în aceasta cale de atac anularea în parte a hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, nu sunt aplicabiledispoziţiile ort. 478 alin. 3 NCPC.
Astfel, din întreg conţinutul cererii introductive de instanţa rezulta faptul ca acesta a înţeles sa deducă judecaţii şi partea din dispozitivul hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii care priveşte aceste aspecte, nemulţumirile contestatorului fiind structurate pe mai multe puncte.
Pe de alta parte, prima instanţa a analizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii prin prisma tuturor motivelor invocate de către contestator, inclusiv prin prisma indreptatirii sale la valorificarea perioadelor în care activitatea s-a desfasurat în condiţii de grupa I, apreciind asupra corectitudinii soluţiei pronunţate de către Comisie, asa incat este admisibila formularea unor critici care sa vizeze soluţia pronunţata asupra condiţiilor de munca în care activitatea contestatorului s-a desfasurat.
Pe fond, se constata ca impotriva deciziei nr. 254112/22.11.2011 emisă de CJP, contestatorul a formulat contestaţie, fiind nemulţumit de faptul ca la emiterea acesteia nu au fost majorate cu 50% punctajele realizate în perioada în care a desfasurat activitate în locuri de munca incadrate în condiţii speciale de munca şi nu s-a acordat un stagiu suplimentar aferent condiţiilor speciale de munca.
Prin Hotărârea nr. 6299/18.11.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii a fost respinsa contestaţia formulata, dispunandu-se totodată CJP revizuirea deciziei nr.254112/24.10.2008 şi a celei emisă ulterior sub aspectul valorificării în condiţii normale, respectiv grupa I de munca, a activitatii desfăşurate în anumite perioade indicate în cuprinsul Hotărârii.
Aceasta din urma Hotarare, precum şi decizia nr. 254112/22.11.2011 au fost atacate la tribunal, fiind pronunţata sentinţa ce face obiectul prezentei cai de atac, contestata doar sub aspectul indreptatirii Comisiei Centrale de Contestaţii de a se pronunţa asupra unor aspecte ce nu au făcut obiectul contestaţiei.
Analizând Hotararea nr. 6299/18.11.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii, se constata ca dispoziţia de revizuire a unor decizii de pensie anterioare celei contestate a fost intemeiata în drept pe disp. art. 13 din Regulamentul Comisiei.
Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei centrale de contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice este prevăzut în anexa nr. 1 a ORDINULUI nr. M.34 din 4 mai 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei centrale de contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, precum şi pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi structura comisiilor de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.
Potrivit art. 1 (1), în cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice se înfiinţează Comisia centrală de contestaţii, denumită în continuare comisia, ca organism de verificare creat la nivel naţional care examinează şi hotărăşte asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, contestate de către titulari, şi care urmăreşte aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile publice.
Art. 2.Comisia are următoarele atribuţii principale:
a) examinează şi soluţionează contestaţiile depuse împotriva deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare;
b) în soluţionarea contestaţiilor, comisia urmăreşte aplicarea corectă şi unitară a prevederilor legale din domeniul pensiilor publice;
c) în vederea aplicării corecte şi unitare a legislaţiei privind pensiile publice, comisia poate transmite caselor teritoriale de pensii acele hotărâri care sunt considerate relevante pentru practica administrativă de stabilire a dreptului la pensie în sistemul public.
Art. 7. (l)Comisia examinează deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii în condiţiile Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit legii.
(2) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii în condiţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, se supun căilor de atac prevăzute de legea în baza cărora au fost emise.
Art. 13.(1) Comisia soluţionează contestaţiile pe baza documentelor existente în dosarul de pensie.
(2) La soluţionarea contestaţiilor, comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii contestate de către titulari şi urmăreşte aplicarea unitară a dispoziţiilor legale în vigoare, precum şi stabilirea corectă a drepturilor de pensie.
Art. 16. Prin hotărârile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, comisia poate decide:
a) admiterea totală sau parţială a contestaţiei, având drept consecinţă obligatorie revizuirea în mod corespunzător a deciziei de pensie de către casa teritorială de pensii emitentă, potrivit legii;
b) respingerea contestaţiei.
In examinarea dispoziţiilor legale precitate, ce constituie fundament al organizării şi funcţionarii Comisiei, se constata ca activitatea acestui organism este circumscrisa anumitor scopuri, delimitate prin dispoziţiile art. 1, acestea determinând şi atribuţiile pe care le are, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 precitat.
Pe de alta parte, activitatea de soluţionare a contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii conform Legii nr. 263/2010 este, la rândul sau, guvernata de anumite principii desprinse din ansamblul reglementarii, acestea constituind tot atatea limite în care Comisia actioneaza în vederea aplicării corecte şi unitare a prevederilor legale din domeniul pensiilor publice.
Astfel, soluţionarea contestaţiilor se realizează doar pe baza documentelor existente în dosarul de pensie. La soluţionarea contestaţiilor, comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii contestate de către titulari.
Nu mai puţin, Comisia nu poate pronunţa o soluţie prin care situaţia contestatorului sa fie inrautatita.
Deşi neprevăzut expres, acest principiu se desprinde din interpretarea coroborata a dispoziţiilor art. 7 care prevăd obiectul examinării pe care Comisia o efectuează şi anume doar deciziile ce au fost contestate, precum şi din interpretarea disp. art. 16 care prevăd soluţiile pe care Comisia le poate pronunţa, acestea putând fi doar de admitere, totala sau parţiala, sau de respingere a contestaţiei.
Cu alte cuvinte, chiar daca aceasta sesizează anumite aspecte care ar putea atrage o soluţie de modificare a unei decizii emisa anterior celei contestate, nu poate proceda în aceasta maniera, căci aceasta ar insemna atat o depăşire a limitelor investirii prin raportare la obiectul contestaţiei, cat şi pronunţarea unei alte soluţii decât cele prevăzute de legislaţia specifica, intr-o procedura declansata la iniţiativa persoanei nemulţumite de decizia contestata.
Pe cale de consecinţa, o soluţie contrara echivalează cu incalcarea principiului neinrautatirii situaţiei în propria cale de atac, situaţie nepermisa nici chiar în aceasta procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.
Astfel fiind, se constata ca atat Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, cat şi prima instanţa care a menţinut Hotararea pronunţata de aceasta au făcut o apreciere greşita a dispoziţiilor legale, considerent pentru care, în temeiul art. 480 Noul Cod procedură civilă, urmează a fi admis apelul, schimbata sentinţa în sensul că se va admite în parte contestaţia şi se va anula în parte hotărârea nr.6299/18.11.2013 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul C.N.P.P, în ceea ce priveşte dispoziţia privind revizuirea deciziei nr.254112/24.10.2008 şi a celei emisă ulterior. (Decizia civila nr. 4066/03 Noiembrie 2014 - Secţia I Civilă, rezumat judecător Roxana Mitrache)
| ← Asigurări sociale. Ignorarea efectelor unei hotărâri... | Condiţii prevăzute de actuala legislaţie a pensiilor pentru... → |
|---|
