Decizie de pensie. Caracterul definitiv al acesteia. Motive de revizuire.
| Comentarii |
|
Pot şi trebuie să fie contestate pe calea contestaţiei împotriva deciziei de pensie toate elementele care sunt menţionate în aceasta /respectiv în buletinul de calcul comunicat şi care permit constatarea, cu o minimă diligenţă, a nelegalităţii şi/sau netemeiniciei deciziei.
Elementele ce au stat la baza stabilirii drepturilor de pensie, a căror constatare nu este posibilă prin verificarea, cu o minimă diligenţă, a datelor inserate in decizia de pensie şi, eventual, in buletinul de calcul al acesteia (dacă a fost comunicat titularului dreptului de pensie), eventualele greşeli pot fi remediate ulterior pe calea revizuirii, fără a se putea opune caracterul definitiv al deciziei de pensie.
Prin acţiunea înregistrată la data de 5.04.2013, reclamantul P.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dolj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform depoziţiilor OUG 4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; la plata diferenţei de drepturi de pensie, dintre pensia încasată efectiv şi pensia cuvenită pe ultimii 3 ani, anterior introducerii cererii de chemare în judecată în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, actualizată cu rata inflaţiei la data plătii efective.
In motivarea acţiunii a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă iar drepturile sale de pensie i-au fost stabilite potrivit Legii nr. 3/1977 cu o vechie în grupa I de muncă de 25 de ani, 6 luni şi 5 zile.
Potrivit art. 14 din Legii nr. 3/1997 se impunea o recalculare a pensiei sale în temeiul OUG 4/2005 şi HG 1550/2004, în care să fie utilizat ca stagiu obligatoriu 20 de ani şi nu 30 de ani, aşa cum s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deicizii de recurs în interesul legii nr. 40/2008.
Pentru a dovedi acţiunea, reclamantul P.I. a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: decizia de pensie nr.79833/11.09.1985, carte de identitate,certificat fiscal.
In drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 14 din Legea 3/1977, HG 1550/2005, OUG 4/205, cu modificările şi completările ulterioare precum şi Legii 197/2000.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, întrucât" în materia drepturilor de pensie nu poate să subziste obligaţia de a face,deoarece drepturile de pensie sunt reglementate prin legislaţie specială, care prevede că aceste drepturi sau recalcularea lor se acordă sau nu prin decizie emisă de Casa Teritorială de Pensii, decizie care poate fi contestată mai întâi la Comisia Centrală de Contestaţii, hotărârea Comisiei putând fi contestată la instanţa de judecată şi decizia nr. 4072008 a ICCJ este obligatorie numai pentru instanţe şi nu produce efecte asupra cauzei de faţă: " efectele deciziilor pronunţate în cadrul recursului în interesul legii nu se pot opune cu autoritate de lucru judecat legilor promulgate ulterior pronunţării acestuia".
Pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii întrucât calcularea drepturilor de pensie ale reclamantului s-a făcut cu respectarea art. 14 din Legea 3/1977, iar art. 77 alin 2, art. 43 alin 1 şi 2 din Legea 19/2000 actualizată în decizia nr. 40/2008 a ICCJ se referă la persoanele care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de lucra.
Prin sentinţa nr.6145 din 1 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.7526/63/2013, s-a respins acţiunea formulată de contestator P.I. în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSE DOU.
S-a reţinut că reclamantul P.I. are drepturile de pensie pentru hmită de vârstă în baza deciziei de pensie 79833/11.09.1985 cu o vechime totală în muncă de 39 ani 3 luni şi 4 zile din care 25 de ani, 5 luni şi 6 zile în grapa I de muncă.
Prin decizia de recalculare nr. 249269/11.09.2008, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, s-au stabilit drepturile de pensie în conformitate cu prevederile OUG 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005 coroborate cu prevederile HG 1550/2004 şi HG 550/2005.
Excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă în întâmpinare, instanţa a cabficat-o drept apărare de fond,motiv pentru care ea a fost analizată în considerentele hotărârii.
Din analiza art. 14 din Legea nr. 3/1977 rezultă că se referă la reducerea vârstei de pensionare în raport de vechimea în grapa de muncă şi nu la stagiul de cotizare, care în condiţiile legii 3/1977 s-a prevăzut în art. 10, fiind respectat la emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă a reclamantului.
Decizia nr. 40/22.09.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu-i poate fi aplicată pentru stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, întrucât din analiza menţiunilor din carnetul său de muncă rezultă fără dubiu că acesta nu a desfăşurat activităţi în subteran cel puţin 50% din timpul normal de lucru.
Or, dispoziţiile art. 77 alin 2, art. 43 alin 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 analizate în cuprinsul acestei hotărâri se referă la această categorie de personal, iar instanţa în situaţia în care aprecia că cererea este întemeiată putea face aplicare ei şi faţă de părţile din cauza de faţă.
Susţinerea pârâtei că nu-i este opozabilă, întrucât deciziile pronunţate în interesul legii ale ICCJ sunt obligatorii numai pentru instanţă, este înlăturată cu motivarea că prin hotărârea pronunţată prin aplicarea acestor dispoziţii în temeiul art. 329 alin 3 Codul muncii devine obligatorie şi pentru părţi ca urmare a pronunţării sentinţei instanţei de fond sau deciziei instanţei de control judiciar.
Mai mult decât atât recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului P.I. a fost efectuată şi în temeiul OUG 100/2008, iar decizia emisă nu a fost contestată, întrucât din calcul deşi a rezultat o sumă mai mică, potrivit acestei legi i-a fost menţinută în plată pensia de 416 lei, în loc de 384 lei.
Acţiunea promovată de către reclamant nu este inadmisibilă nici în condiţiile Legii 197/2000 cu modificări în temeiul căreia şi-a motivat cererea şi nici în temeiul Legii 263/2010 în baza căreia s-a invocat această apărare de către pârâtă.
Astfel, art. 169 din Legea 10/2000 şi art. 107 din Legea 263/2010 permit promovarea unei asemenea acţiuni de recalculare a pensiei, astfel încât şi această apărare a pârâtei a fost respinsă.
împotriva sentinţei a declarat apel contestatorul P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A precizat că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condiţiile de stagiu si vârsta, prevăzute de Legea nr.3 /1977, acest aspect rezultând şi din prevederile HG nr. 1550/2004, actele normative invocate confirmând principiul potrivit căruia condiţiile de pensionare de la data ieşirii la pensie rămân si la data recalculărilor pensiilor.
Recalcularea pensiei conf. OUG nr. 4/2005 se face în raport de prevederile HG nr. 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operaţiunii de recalculare.
Având în vedere ca drepturile la pensie pentru limita de vârsta ale reclamantului au fost deschise în baza legii nr. 3/1977, rezultă că orice recalculare a pensiei realizată în baza Legii nr. 19/2000, chiar si până la data aplicării OUG nr. 4/2005, trebuia sa ia în considerare stagiul complet de cotizare şi vârstele de pensionare stabilite de actul normativ în baza căruia s-a făcut ieşirea la pensie, în cazul de faţă, Legea nr. 3/1977, criteriile prevăzute de Anexa nr.3 a Legii nr. 19/2000, urmând a fi avute în vedere numai în cazul pensiilor deschise în baza acestui act normativ. Că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condiţiile de stagiu si vârsta prevăzute de Legea nr. 3/1977, rezultă şi din prevederile art.2, alin 1 si 2 din HG nr. 1550/2004, care deşi se aplică pentru viitor, confirmă principiul potrivit căruia, condiţiile de pensionare stabilite la data ieşirii la pensie, rămân şi pe perioada recalculărilor.
Instanţa fondului nu a analizat acţiunea si probele administrate in cauza, motivarea sentinţei fiind lapidară, în două fraze, la propriu si nu la figurat, prin care se arată într-o manieră nelămuritoare considerentele pentru care a fost pronunţată hotărârea, fără a se face nici o referire expresă la motivul pentru care instanţa fondului a respins acţiunea.
Din dispoziţiile art. 425 alin. 1 CPC rezulta elementele pe care trebuie sa le cuprindă orice hotărâre judecătoreasca pentru exercitarea unui control judiciar. In acest sens, punctul lit.b al textului menţionat se refera la necesitatea, arătării motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instanţei, precum si a celor pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor. Motivarea clară, convingătoare si pertinentă a hotărârii constituie o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
S-a solicitat admiterea apelului, pe fond admiterea acţiunea şi obligarea pârâtei să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum si la plata diferenţelor de drepturi de pensie rezultate, actualizate cu rata inflaţiei la data plaţii efective.
Apelul este nefondat.
Susţinerea apelantului în sensul că sentinţa este nemotivată este neîntemeiată. în sentinţă au fost expuse relativ detaliat argumentele pentru care prima instanţă a apreciat că cererea formulată nu poate fi admisă.
Cât priveşte procedura ce trebuie urmată pentru susţinerea unui litigiu ce are ca scop final modificarea cuantumului pensiei stabilită în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat, aceasta este în prezent reglementată prin art. 107 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2011, prin care s-a stipulat că „în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi /sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.l se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.”
Rezultă din norma legală menţionată că ori de câte ori sumele stabilite şi/sau plătite ca reprezentând drepturi de pensie nu corespund cu cele legal cuvenite este posibilă revizuirea deciziei de pensie. Legea nu distinge în legătură cu elementele care au fost eronat reţinute şi au dus la stabilirea greşită a cuantumului pensiei.
Prin art. 149 alin. (4) din aceeaşi lege s-a prevăzut însă că „deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive”.
în raport de conţinutul celor două norme legale, expus mai sus, se pune problema care elemente avute în vedere cu ocazia emiterii deciziei de pensie rămân definitive şi nu pot fi supuse reanalizării pe calea revizuirii deciziei de pensionare.
în lipsa unor elemente în conţinutul legii sub aspectul menţionat Curtea apreciază că pot şi trebuie să fie contestate pe calea contestaţiei împotriva deciziei de pensie toate elementele care sunt menţionate în aceasta/respectiv în buletinul de calcul anexat comunicat şi care permit constatarea, cu o minimă diligenţă, a nelegalităţii şi/sau netemeiniciei deciziei.
Cât priveşte elementele ce au stat la baza stabilirii drepturilor de pensie, a căror constatare nu este posibilă prin verificarea, cu o minimă diligenţă, a datelor înserate în decizia de pensie şi, eventual, în buletinul de calcul al acesteia (dacă a fost comunicat titularului dreptului de pensie), eventualele greşeli pot fi remediate ulterior pe calea revizuirii, fără a se putea opune caracterul definitiv al deciziei de pensie.
în speţă, observându-se decizia de pensie nr. 249269/11.09.2008 şi buletinul de calcul ataşat acesteia se constată că a fost menţionat expres faptul că „stagiul complet de cotizare, (conform Legii nr. 19/2000) 30 ani, 0 luni.” Astfel fiind, apelantul reclamant a cunoscut, încă de la comunicarea acestei decizii, faptul că la stabilirea cuantumului pensiei s-a avut în vedere un stagiu complet de 30 ani, nu 25 cum solicită prin cererea de dusă judecăţii, situaţie în care putea şi trebuia să-şi valorifice pretenţiile pe calea contestaţiei împotriva deciziei respective. Neprocedând astfel, decizia a rămas definitivă iar revizuirea acesteia nu este posibilă sub acest aspect, al stagiului complet de cotizare.
Pe de altă parte, orice cerere de revizuire trebuie adresată casei de pensii şi numai în urma soluţionării acesteia de către casa de pensii se poate contesta, urmându-se procedura prevăzută de art. 149 din Legea nr. 263/2010.
în raport de considerentele menţionate mai sus rezultă indiscutabil că sunt întemeiate apărările formulate de intimata pârâtă la fond şi prin întâmpinarea depusă în apel, în sensul că cererea nu putea fi promovată direct la instanţă, pe de o parte, şi că aspectele sesizate prin cerere nu pot fi analizate întrucât acestea sunt stabilite definitiv (câtă vreme nu s-a contestat decizia de pensionare), pe de altă parte. Aceste elemente ale litigiului constituie chestiuni de ordine publică, ce pot fi invocate în orice stadiu al litigiului precum şi de instanţă din oficiu.
Sentinţa pronunţată în cauză este deci legală, însă pentru argumentele expuse mai sus. Analizarea aspectelor de fond ale litigiului, reiterate prin cererea de apel, nu este posibilă în cauză, fiind de prisos, pentru motivele arătate. (Decizia nr. 190 din 29 ianuarie 2014 - Secţia 1 Civilă, rezumat judecător Paraschiva Belulescu)
| ← ASIGURĂRI SOCIALE. DREPTUL LA PENSIE | Pensie anticipată parţial. Suspendare. Venituri din... → |
|---|
