Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2443/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2443/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 7485/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2443/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantele C. Județeană de Pensii D. cu sediul în .. 14, C., jud. D. și C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în București, ., Sector 2, împotriva sentinței civile nr.6701/21.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. D., domiciliat în C., .. 1, . 3, ..
La apelul nominal a răspuns consilier juridic L. V. pentru apelantele C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice, și intimatul M. D. asistat de avocat M. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a acordat termen în vederea observării înscrisurilor și a considerentelor din încheierea de repunere pe rol.
Având în vedere că nu mai sunt probe de administrat Curtea declară închise dezbaterile si acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic L. V. pentru apelantele C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat iar pe fond modificarea sentinței Tribunalului D. în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerii ca temeinică și legală adeciziei CJP D..
Avocat M. V. pentru intimatul M. D. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că prin adeverința 418/08.06.2009 rezultă că adaosurile au reprezentat venituri suplimentare, fiind reținute și virate contribuții pentru care în mod normal așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție cu trimite exactă la o teză similară prin care s-a stabilit că în măsura în care aceste sume suplimentare au fost reținute chiar dacă pentru acestea au fost plătite contribuțiile sociale este normal ca instanțele să reține acest aspect și vor obliga să se țină cont de aceste contribuții, nu solicită cheltuieli de judecată.
La interpelarea Curții cu privire la sumele reprezentând contribuția pentru pensia suplimentară, avocat M. V. pentru intimatul M. D., arată că rămâne la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.6701/21.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de contestatorul M. D., CNP_, domiciliat în C., .. 1, . 3, ., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D. cu sediul în .. 14, C., jud. D. și C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în București, ., Sector 2.
A anulat Hotărârea 8902/20.10.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și anulează în parte Decizia 32 6987/05.02.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D..
A obligat C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a tuturor sumelor plătite de angajator și angajat cu titlu de contribuție pentru pensie (sume suplimentare intitulate adaosuri - diferențe de manoperă - și contribuția pentru pensia suplimentară) conform adeverinței nr.418/2009 emisă de ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 5 februarie 2014, intimata C. Județeană de Pensii D. a emis decizia nr._ privind acordarea în favoarea contestatorului a pensiei pentru limita de vârstă.
Împotriva acestei hotărâri contestatorul a formulat contestație, iar în lipsa unui răspuns din partea Casei Națioanle de Pensii – Comisia Centrală de Contestații – contestatorul a inițiat prezentul demers judiciar, prin care invocă nelegalitatea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Analizând criticile invocate de contestator, instanța a reținut că acestea vizează faptul că intimata a încălcat principiul contributivității atunci când, la calcularea drepturilor de pensie, nu a luat în considerare veniturile menționate în adeverința nr. 418 din 18.06.2009 emisă de ..
Din cuprinsul adeverinței menționate, s-a reținut faptul că pe perioadele 15.01.1968 – 15.01.1970 și 15.01._92, în afară de drepturile salariale menționate în carnetul de muncă, contestatorul a beneficiat de adaosuri (diferențe de manoperă), acestea având caracter permanent și fiind acordate în funcție de manopera repartizată pe lucrare și în funcție de realizarea productivității muncii.
Totodată, aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat, pentru care angajatorul a calculat și virat CAS-ul.
Analizând decizia contestată în cauză, tribunalul a reținut că elementele din adeverința nr. 418/18.06.2009 eliberată de . au fost valorificate de către intimată, motivat de faptul că, sumele menționate, reprezentând diferențe de manoperă, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Referitor la acest aspect, tribunalul a arătat că, potrivit prevederilor art.165 alin.2 din legea 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare”.
Aceste dispoziții sunt întărite prin reglementările articolului 127 alin.1 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, ce statuează asupra categoriilor de sporuri cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, respectiv cele enumerate în Anexa 15.
O situație aparte o reprezintă însă situația în care salariatul a fost salarizat în acord global, primind un adaos pentru munca prestată, care, cu toate că nu se regăsește printre cele menționate în Anexa 15 trebuie luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie pentru a se asigura respectarea principiului contributivității, principiu consacrat în cuprinsul articolului 2 lit.c din Legea 263/2010.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr.736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior adoptării legislației speciale a pensiilor începând cu anul 2000.
Acest raționament juridic a fost expus și a constituit fundamentul Deciziilor nr.19/17.10.2011 și 19/10.12.2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care, interpretându-se dispozițiile art.2 lit.e, art.78 și art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat s-a stabilit că „ formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
„Sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Este adevărat că această decizie rezolvă aspecte de interpretare a Legii 19/2000 și OUG 4/2005, acte normative abrogate în prezent, însă, argumentele juridice referitoare la aplicarea „principiului contributivității” în sistemul asigurărilor sociale de stat sunt pe deplin valabile și în contextul legislativ actual.
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Normele Metodologice de aplicare, adoptate prin HG nr.257 din 20 martie 2011 reiau o parte din vechile reglementări (Legea 19/2000 și OUG 4/2005) ridicând și statuând la nivel de principiu contribuția la sistemul asigurărilor sociale de stat calculată inclusiv în raport de veniturile suplimentare obținute din munca în acord și incluse în salariul de bază brut (art.164 alin.3 din Legea 19/2000 reluat în art.165 alin.2 din Legea 263/2010 și anexa 6 din OUG 4/2005 reluat în art.127 Anexa 15 din HG 257/2011).
Așadar, prin raportare la înscrisurile prezentate de contestator, instanța a constatat că toate sumele încasate de acesta în calitatea sa de salariat al . au inclus și adaosuri (diferență manoperă) reprezentând un plus la salariu acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare și productivitatea muncii, reprezentând venituri conform Legii 57/1974, pentru care s-au achitat cotele CAS prevăzute de dispozițiile art.1 din Decretul 389/1972, dispozițiile art. 49/1992.
Prin urmare, intimata C. Județeană de Pensii D. trebuia să ia în considerare adeverința nr.418 din 18.06.2009 eliberată de fostul angajator, care a confirmat faptul că a plătit lunar cotele de contribuție de asigurări sociale și contribuția la pensia suplimentară de 2 % și în funcție de veniturile suplimentare realizate de contestator, pe perioadele 15.01._70 și 15.10._92. Angajatorul a arătat că adaosul plătit a avut caracter permanent, constituind sume plătite în plus față de retribuția tarifară și a precizat temeiul legal al acordării acestuia
În acest mod, pentru respectarea si aplicarea principiului contributivității, C. Județeană de Pensii D. urmează să includă în calculul drepturilor la pensie cuvenite contestatorului, toate veniturile pentru care, în condițiile legii s-a făcut dovada plătii contribuțiilor de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelagalitate și netemeinicie.
Arată că instanța de fond, in pronunțarea sentinței atacate, a dat o greșita interpretare dispozițiilor legale in vigoare si probelor depuse la dosarul cauzei si invocate de C.J.P. D. in apărarea sa.
l.Un prim aspect al criticilor pe care le formulează prin prezentul apel privește conținutul adeverinței nr.418/2009, precum si mențiunile din cuprinsul ei la care instanța de fond s-a raportat selectiv in motivarea sentinței atacate.
In acest sens, instanța de fond arata ca sumele menționate in adeverința cu numărul de mai sus incasate in acord de către reclamant, au caracter permanet datorita faptului ca unitatea angajatoare a plătit contribuția de asigurări sociale la fondul de salarii si in conformitate cu principiul contributivitatatii aceste sume de bani trebuiau avute in vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Principiul contributivității, este reglementat de art.2 lit c din Legea 263/2010
conform căruia „ fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Din această definiție legala se poate observa ca aceste principiu implica contribuția la fondul de pensii nu numai din partea angajatorului, cum eronat a reținut si motivat instanța de fond ci si din partea angajatului;
- in expunerea de motive instanța de fond, face abstracție de faptul ca in cuprinsul adeverinței, angajatorul precizează in mod expres faptul sumele incasate in plus fata de retribuția tarifara au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat si virat CAS, dar salariatului ,conform legislației in vigoare de la acea data nu i s-a calculat,reținut si virat contribuția pentru pensie suplimentara
- cererea a fost depusa sub imperiul Legii nr.263/2010, legea care prevede in normele de aplicare, ia anexa nr. 15 sporurile cu caracter permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual din acestea nefăcând parte sumele încasate in acord sau in regie;
- susținerea instanței de fond că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale nu poate fi avută în vedere deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent așa cum prevăd dipozitiile art.10 și art. 64 din Legea nr.3/1977, cităm ;,.,Contributia de 3% pentru pensia suplimentară se plătește, în condițiile legii, de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de baza, la care se adaugă:
-sporul de vechime în munca;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de munca;
-sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; - sporul pentru exercitarea
unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca, potrivit legii."
De asemenea, afirmația că OUG nr.4/2005 nu ar respecta principiul ierarhiei actelor normative statuat de Legea nr.24/2000 întrucât modifică principiile Legii nr. 19/2000 este eronată deoarece prevederea expresă din OUG 4/2005 privind acordul global este în deplină concordanță cu Legea nr. 19/2000 întrucât la acordul global nu se reținea contribuția salariatului la bugetul asigurărilor sociale iar potrivit art.37 din Legea nr. 19/2000 stagiul de cotizare este definit astfel:
«In sistemul public stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator si asigurat."
De asemenea, în normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 aprobate prin Ordinul nr.340/2001 se prevede in mod clar faptul că stagiul de cotizare se constituie dinînsumarea perioadelor în care s-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de asigurat cat și de angajator. Învederează faptul că potrivit principiului contributivității,, care constituie unul din motivele pentru care instanța de fond a admis acțiunea reclamantului așa cum este definit de art.2 lit.e din Legea nr. 19/2000 presupune contribuirea la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de angajator cât și de angajat iar drepturile de asigurări sociale cuvenite în funcție de perioada de contribuție, dispoziții legale care sunt in consonanta cu dispozițiile Legii 263/2010, fara a exista o contradicție intre aceste acte juridice. - un alt argument referitor la faptul ca, un spor are caracter permanent, este cel 1 prevăzut de art 71 alin.l și 2 din Legea 27/1966 conform căruia "Fondurile necesare j pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2 la suta din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, Ia Banca Naționala a Republicii Socialiste România. (2) Contribuția nu se retine pe timpul cît angajatul se afla în incapacitate temporară de munca, în concediu de studii sau în concediu fără plata, dacă aceste concedii nu depășesc 30 zile într-un an calendaristic. Aceste perioadese considera însă ca perioade de contribuție. Contribuția nu se retine nici pe timpul concediilor fără plata mai mari de 30 zile, însă acest timp nu se considera perioada de contribuție."
Rațiunea pentru care a fost înființată instituția pensiei suplimentare a fost tocmai
aceea de se putea lua în calcul la ieșirea la pensie și alte sume decât cele care reprezentau salariu.
- deși se raportează la Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale, prin prisma acestei decizii, instanța de fond a refuzat ca proba in dosarul cauzei depunerea unor state de plata din partea angajatorului prin care dovedeam faptul ca pentru sumele incasate in acord, salariatului nu i-a fost calculata si virata contribuția individuala, dovada care venea in sprijinul celor menționate in adeverința nr.418/2009, referitor la neplata contribuției salariatului pentru aceste sume de bani.
In Decizia nr. 19/2012 a ICCJ se prevede ca, „Cu titlu de exemplu este de menționat Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza A. M. F. ș.a. împotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și Cauza C. A. ș.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de isigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996."
Solicită a se observa in raport de toate aceste aspecte, principiul contributivității la care face referire instanța de fond implica plata contribuțiilor de asigurări sociale, atât din partea angajatorului, cat si din partea angajatului, in acest sens, CEDO condiționând drepturile de asJRurari sociale de plata contribuției specifice făcuta de reclamant in acest sens.
2. În ceea ce privește motivarea in drept a soluției adoptate de către instanța de fond, apreciază ca aceasta este data cu nerespectarea dispozițiilor legale in vigoare.
In acest sens, in mod corect prin decizia de pensie nr._/05.02.2014, s-a respins valorificarea sumelor in acor menționate prin adeverința nr.418/2009, avându-se in vedere dispozițiile din anexa 15 a HG 257/2011 privind normele de aplicare a Legii 263/2010, conform căruia „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
• formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;"
Referitor la o alta afirmației a instanței de fond cu privire la cadrul legal potrivit căreia, conform art.164 alin 3 din Legea 19/2000 si art.165 alin 2 din Legea 263/2010 ,in salariul brut de baza brut sunt incluse veniturile suplimentare, respectiv sumele încasate in acord, prevăzute de art.12 alin 1 lit. a din Legea 57/1974 si ca atare trebuie luate in calcul la stabilirea si recalcularea drepturilor de pensie, aceasta o apreciem ca fiind eronata având in vedere prevederile legale la care fac referire aceste dispoziții si care reglementează noțiunea de salarii brute sau nete după cum sunt înscrise in carnetul de munca.
Potrivit celor doua dispoziții legale menționate la paragraful anterior „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare."
Instanța de fond trebuia sa aibă in vedere faptul ca legiuitorul a prevăzut luarea in calcul numai a veniturilor asupra cărora s-a reținut contribuție individuala de asigurări sociale (pensie suplimentara) făcându-se astfel distincție intre salariul brut si salariul brut realizat in care sunt incluse si venituri cu caracter nepermanent asupra cărora angajații nu au plătit contribuție individuala.
In acest sens, solicită a se reține că, prin art.l din Decretul 196/1977 pentru stabilirea unor măsuri ce decurg din desființarea impozitului pe retribuțiile individuale, s -a stabilit că" (1) începând cu 01.07.1977, retribuția tarifară și indemnizațiile prevăzute de Legea 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii si anexele acesteia se stabilesc fără impozit, potrivit anexelor nr. 1 - 4 la prezentul decret, și se aplică până la data majorării generale a retribuțiilor din etapa I, 1977 - 1978." (2)Orice alte drepturi de retribuire ce se acordă, potrivit legii, personalului muncitor se stabilesc, după data de 01.07.1977, fără impozit."9, cu alte cuvinte retribuția tarifară sau salariu tarifar înscris în carnetul de muncă era brut sau net după cum s-a stabilit cu sau fără impozit, de la acesta calculându - se celelalte drepturi salariale stabilite în funcție de retribuția tarifară și care însumate cu această retribuție formau salariul sau retribuția brută sau netă realizată.
De asemenea, mai există Decretul 188/1977, prin care s - a menținut retribuția
tarifară netă, această retribuție tarifară netă fiind menținută până la data când a intrat în
vigoare HG nr.1/23.01.1991 privind salariile tarifare și indemnizațiile de conducere
brute corespunzătoare nivelului net al acestora existent până la data intrării în vigoare a HG 52/1991 privind impozitul pe salariu, prin care se revine la salariul tarifar brut.
Conform HG 1/1991, în aplicarea prevederilor art.23 din HG 52/1991 se stabilesc salariile tarifare și indemnizațiile de conducere brute corespunzătoare sumelor nete prevăzute până la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, potrivit tabelului anexă, noile salarii tarifare brute fiind înscrise în carnetele de muncă ale salariaților începând cu 01.01.1991.
Astfel, salariul înscris în carnetul de muncă până la data de 01.04.2001, cunoscut sub denumirea de retribuție/salariu tarifar sau retributie/salariu de încadrare, în funcție de cum era stabilit cu sau fără impozit, reprezenta retribuție/salariu tarifar/ă brut/ă sau net/ă.
Așadar, solicită a se reține că prevederile legale în baza cărora instanța de fond a obligat C.J.P. D. la recalcularea drepturilor de pensie sunt cele care impun că la stabilirea drepturilor de pensie se au în vedere salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, și nu salariile brute sau nete realizate, la care eronat se raportează instanța de fond
Un alt argument in sensul celor susținute de noi sunt prevederile Legii 57/1974, act normativ ce reglementeza noțiunea de retribuție tarifara cat si componentele acesteia.
In acest sens art.193 alin 1 din Legea 57/1974 prevede ca „(1) Prin retribuție tarifară de încadrare se înțelege retribuția stabilită pe baza rețelelor tarifare sau a listelor de funcții pentru muncitori și personal operativ și prin nomenclatoarele de funcții pentru personalul de execuție tehnic, economic, de alta specialitate, pentru personalul de conducere, precum și pentru cel administrativ, de deservire și de paza, la care se adaugă majorările, indemnizațiile și sporurile care, potrivit dispozițiilor legale, se includ în retribuția tarifară de încadrare.
3.Un al treilea aspect din sentința instanței de fond pe care înțeleg a-1
critica si care dovedește eroarea de drept si de fapt a instanței de fond priveșteobligarea C.J.P. D. la valorificarea contribuției pentru pensie suplimentara.
Sub acest aspect solicită a se observa ca deși in dispozitivul sentinței apelate, se instituie aceasta obligație in sarcina C.J.P. D., in considerentele
hotărârii nu se precizează motivele pe care se sprijină aceasta obligație.
|De asemenea, in aceleași considerente nu se face vorbire de faptul daca prin decizia de pensie anulata s-a valorificat aceasta contribuție sau daca nu s-a valorificat contribuția la pensie suplimentara si motivele ce au determinat nevalorificarea ei, precum si motivele pe care se întemeiază soluția de obligarea a instituției noastre in a o valorifica.
Aceasta critica o formulează având in vedere următoarele date si dispoziții
legale:
- in desfășurătorul buletinului de calcul, la coloana contribuție PS ,apar procentele de 2%,3% si %5%;
-in buletinul de calcul, anexa la decizia de pensie, pct.A.3, apar aceste procente si punctajul suplimentar acordat pentru aceasta contribuție in procentele prevăzute de adeverința;
-valorificarea contribuției pentru pensie suplimentara a fost făcut de C.J.P. D. chiar prin decizia anulata si in conformitate cu prevederile art. 168 din Legea 263/2010, aspecte pe care instanța de fond nu le-a verificat si nici nu le-a pus in discuția pârtilor, dovedind o necunoaștere a legii.
In baza celor menționate, solicita admiterea apelului, iar pe fond modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii reclamantului si menținerii ca temeinica si legala a deciziei de pensie nr._/05.02.2014 si Hotărârii nr. 8902/20.10.2014, emisa de Comisia Centrala de Contestații din cadrul CNPP
In drept, își întemeiază prezenta pe prevederile art.466 si următoarele din C..
Apelul este fondat.
Instanța, analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, constată următoarele:
Prin contestația înaintată, contestatorul M. D. a solicitat obligarea pârâtului la anularea în parte a deciziei de pensionare nr._/5.02.2014, cu luarea în considerare a contribuției la asigurările sociale rezultate din diferența de manoperă, aferentă perioadelor menționate în cerere, conform adeverinței nr.418/2009.
Tribunalul D. prin hotărârea ce face obiectul prezentului apel, a admis contestația, a anulat hotărârea nr.8962/20.10.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații din C. CNPP și a anulat în parte decizia nr._ din 15.02.2014, obligând CJP D. să emită o altă decizie cu luarea în considerare a tuturor sumelor plătite de angajator și angajat cu titlu de contribuție pentru pensie (sume suplimentare intitulate adaosuri – diferență de manoperă și contribuția pentru pensia suplimentară) conform adeverinței nr.418/2009.
Așa cum rezultă din cele de mai sus reiese că nu s-a solicitat obligarea la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare și a contribuției pentru pensie suplimentară, astfel instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Conform art.397 alin.1 NCPC, instanța este obligată să facă aplicarea normelor de drept la situația de fapt reținută, în baza materialului probator administrat în cauză, pronunțându-se asupra tuturor cererilor deduse judecății (omnia petita), fără a putea acorda mai mult (plus petita), sau altceva decât ceea ce s-a cerut (plus petita), dacă legea nu prevede altfel. Pe tot parcursul soluționării cauzei instanța va urmări respectarea principiilor și garanțiilor procesuale.
Principiul disponibilității reprezintă posibilitatea legală oferită părții de a dispune atât de obiectul procesului cât și de mijloacele de apărare ale acestuia ce presupune dreptul părții de a stabili pretențiile sale prin intermediul cererii promovate (art.9 alin.2 NCPC).
Pe de altă parte se constată că a fost valorificată contribuția la pensia suplimentară cuvenită ,în buletinul de calcul,anexă la decizia de pensie la pct.A.3 fiind evidențiate procentele de2%.3% și 5% precum și punctajul suplimentar acordat pentru această contribuție în procentele prevăzute în adeverință.
În virtutea drepturilor conferite de art.482 și art.494 NCPC, instanța de apel a solicitat fostei instituții angajatoare . comunice dacă adaosurile (diferențe de manoperă) menționate în adeverința nr.418/18.06.2009 au reprezentat venituri suplimentare pentru munca în acord, care a fost temeiul acordării acestor sume anterior intrării în vigoare a Legii nr.57/1974 și pentru a înainta extrase din contractul colectiv de muncă. cuprinzând dispozițiile în baza cărora s-au acordat aceste adaosuri începând cu anul 1972.
Prin adresa nr.174/15.04.2015, aceasta a comunicat faptul că adaosurile au reprezentat venituri suplimentare pentru munca în acord și nu a fost reținută contribuția pentru pensie suplimentară angajatului.
Cu privire la principiul contributivității, anexa 15 la HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se referă la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție tarifară care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Prin Legea nr.263/2010 este recunoscut principiul contributivității atât prin dispozițiile generale cât și cele tranzitorii conform cărora „dovada stagiului de cotizare, realizat până la . prezentei legi, se face cu adeverința eliberată în baza declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau a contractului de asigurare socială după caz.”
Din actele aflate la dosarul cauzei se constată că pentru sumele salariale reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, de unde rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariat.
Conform prevederilor art.1 pct.7 din Ordinul nr.680/01.08.2007 al MMFES, prin sintagma „venitul brut realizat lunar”, se înțelege venitul brut în bani achitat din fondul de salarii, reprezentând salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de venit, indexările, compensările și alte drepturi care, potrivit actelor normative fac parte din salariul de bază, sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu sau sume fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu, etc.
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Normele Metodologice de aplicare adoptate prin HG nr.257/20.03.2011 reiau o parte din vechile reglementări (Legea nr.19/2000 și OUG nr.4/2005) ridicând și statuând la nivel de principiu contribuția la sistemul asigurărilor sociale de stat calculată inclusiv în raport de veniturile suplimentare obținute din munca în acord și incluse în salariul de bază brut (art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, reluat în art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 și Anexa nr.VI din OUG nr.4/2005 reluat în art.127 Anexa nr.15 din HG nr.257/2011).
Anterior acestor acte normative, prin art.10 și art.23 din Legea nr.3/1977 s-a dispus ca în baza de calcul a pensiilor să se ia în considerare nu câștigul brut ci media retribuțiilor tarifare de încadrare stabilite pe baza retribuției tarifare de încadrare pentru cei retribuiți cu luna și retribuția tarifară de încadrare corespunzătoare pentru 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru cei care lucrează în acord.
Pe de altă parte, în Anexa la pct.IV din OUG nr.4/2005, legiuitorul a optat pentru luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, a oricăror sporuri acordate de ministerele de resort conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile specificate în statele de plată și pentru care s-au plătit contribuții.
Se aduc critici în sensul că s-a dat o interpretare eronată celor din Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale dar se observă că prin această decizie se confirmă faptul că dispozițiile art.VI din Anexa la OUG nr.4/2005 nu exclud de de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod ehaustiv la acest punct și că aplicabilitatea în cazul concret al acestor prevederi legale se stabilește de către instanța de judecată, în funcție de includerea sau nu a altor venituri în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Prin Legea nr.250/2007 s-au modificat prevederile art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000, în sensul că s-a eliminat plafonarea bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Astfel, conform art.1 pct.10 din Ordinul MMFES nr.680/2007, începând cu data de 01.08.2007 punctajul anual al angajatului se determină pe baza venitului brut realizat lunar prevăzut la pct.19. Decizia nr.V/20.09.2010 a ÎCCJ a statuat că în interpretarea dispozițiilor art.2 lit.e, art.78 și art.164 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 și ale art.1 și 2 din OUG nr.4/2005, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit în condițiile art.1 și 2 din HG nr.1546/1992 se au în vedere la stabilirea și recalcularea din sistemul public.
Dispozițiile cu valoare de principiu ce au prioritate sunt cele prevăzute de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 lit.c și d din Legea nr.263/2010 ,întrucât soluția contrară ar însemna încălcarea principiului contributivității cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la editarea acestora.
Cu privire la interpretarea art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 ÎCCJ prin decizia nr.19/17.10.2012, a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global așa cum sunt prevăzute în aceste dispoziții vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit CAS la sistemul public de pensii.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța constată că se impune a admite apelul declarat de intimată și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că obligă C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a sumelor reprezentând diferențe de manoperă, conform adeverinței nr.418/18.06.2009 emisă de ., păstrând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantele C. Județeană de Pensii D. cu sediul în .. 14, C., jud. D. și C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în București, ., Sector 2, împotriva sentinței civile nr.6701/21.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. D., domiciliat în C., .. 1, . 3, ..
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a sumelor reprezentând diferențe de manoperă, conform adeverinței nr.418/18.06.2009 emisă de ..
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
10.06.2015
Red.jud.I.M.
6ex/G.L.
J.F.M.V.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 18-06-2015,... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 48/2015.... → |
|---|
