Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 05-02-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 2839/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 676
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C. Ț.- Judecător
- M. C.-Președinte Instanță
Grefier D. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, împotriva sentinței civile nr. 2895/02.10.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant B. C., a lipsit apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal;
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, Instanța apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Intimatul reclamant B. C. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței Tribunalului Gorj ca temeinică și legală, depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2895 de la 02 octombrie 2014, Tribunalul Gorj a admis acțiunea formulată de reclamantul B. C., CNP-_, cu domiciliul în Tg-J., Cartier Preajba, nr. 5, județul Gorj împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., a anulat decizia nr. 9/17.04.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească cuantumul compensației pentru atingerea integrității și să plătească această compensație reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 9/17.04.2014, contestată în prezenta cauză, C. Județeană de Pensii Gorj a respins cererea reclamantului privind acordarea compensației pentru atingerea integrității, cu motivarea că boala profesională a fost declarată în 13.04.1997, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 346/2002, respectiv 01.01.2005.
Potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 346/2002 republicată, „au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20-50%”, iar, în conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 346/2002 republicată, „compensația se acordă la solicitarea persoanei îndreptățite, pe baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.42”.
La art. 44 din Legea nr. 346/2002 republicată se prevede:
„(1) Compensația pentru atingerea integrității reprezintă o sumă fixă în bani și se acordă integral, o singură dată, fără a afecta celelalte drepturi sau indemnizații la care este îndreptățit asiguratul, și nu este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.
(2) Cuantumul compensației pentru atingerea integrității se stabilește în funcție de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute, comunicate de Institutul Național de S..
(3) Criteriile și grilele pe baza cărora se acordă compensația pentru atingerea integrității se stabilesc prin decizie a președintelui CNPAS.”
Cu privire la modalitatea concretă de cercetare a cazului de boală profesională și întocmirea actelor necesare în vederea emiterii unei decizii de acordare a compensației pentru atingerea integrității s-a reținut că, în aplicarea prevederilor Legii nr. 346/2002 a fost emis Ordinul nr. 450/2006, care la art. 66 prevede următoarele:
,,(1)În vederea obținerii compensației pentru atingerea integrității, persoana asigurată depune în termenul legal o cerere-tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, conform anexei nr. 13 la prezentele norme metodologice.
(2) Compensația pentru atingerea integrității se acordă de C. Teritorială de Pensii care a înregistrat cererea, urmând ca decontarea să se facă cu C. Teritorială de Pensii care a înregistrat accidentul de muncă/boala profesională, după caz, în baza dosarului în copie, pe care se va menționa "conform cu originalul"”.
Conform art. 67 din Ordinul nr. 450/2006:
,,(1) În termen de 15 zile de la depunerea cererii, medicul expert al asigurătorului stabilește prin decizie procentul de pierdere a capacității de muncă, în funcție de care C. Teritorială de Pensii stabilește cuantumul compensației pentru atingerea integrității.
(2) Compensația pentru atingerea integrității se acordă o singură dată în baza deciziei medicului expert al asigurătorului care efectuează o singură expertiză medicală pentru asigurații care au fost înregistrați cu un FIAM/BP2, după caz.
(3) În cazul asiguraților care, în momentul expertizării au mai multe boli profesionale, medicul expert emite o singură decizie, iar compensația pentru atingerea integrității se acordă o singură dată”.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 346/2002, această lege se completează cu dispozițiile Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2006.
Procedura de semnalare, cercetare și declarare a bolilor profesionale este reglementată de art. 149-164 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, Legea securității și sănătății în muncă, norme aprobate prin H.G nr. 1425/2006.
Raportat la dispozițiile art. 34 alineat 3 din această lege și art. 151 și următoarele din H.G. nr. 1425/2006 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare, în prezența angajatorului sau a reprezentantului acestuia, cercetarea, având drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective și se finalizează cu redactarea și semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. 20.
În speță, reclamantul B. C. a lucrat la fostul Combinat de Lianți și Azbociment Târgu-J. (în prezent S.C Lafarge Romcim S.A), Punct de Lucru Târgu-J., la Secția Azbociment, așa cum a rezultat din carnetul de muncă al reclamantului și adeverința depusă la dosar.
Examinând normele legale mai sus enunțate, s-a reținut că, în cazul reclamantului, s-au parcurs toate etapele prevăzute de lege și s-au emis toate documentele cerute de lege.
Astfel, a fost completată de către medicul de medicina muncii fișa de semnalare a bolii profesionale-azbestoză(BP1), medicul de medicina muncii din cadrul Direcției de Sănătate Publică Gorj l-a examinat pe reclamant, a stabilit diagnosticul de boală profesională-azbestoză și a completat fișa de semnalare a bolii profesionale (BP2).
Reclamantul a înaintat Casei Județene de Pensii Gorj anexa 13 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii 346/2002, împreună cu documentele care sa vină în sprijinul evaluării incapacității de muncă, iar Serviciul de expertiză medicală a capacității din cadrul Casei Județene de Pensii Gorj a emis decizia asupra capacității de muncă nr. 6788/23.10.2012 (fila nr.14 din dosar) prin care s-a stabilit pentru reclamant procentul de pierdere a capacității de muncă de 25-35% .
Instanța a reținut că, în mod corect, cercetarea bolii profesionale nu s-a făcut în prezența angajatorului, în aplicarea prevederilor art. 161 din HG nr. 1425/2006, întrucât unitatea la care a lucrat reclamantul Secția Azbociment a fostului Combinat de Lianți și Azbociment Târgu-J. (ulterior Romcim S.A, respectiv Lafarge Ciment S.A. nu mai există, fiind preluată de o altă societate S.C. Fibrocim S.A., din 1999(fila nr.65 din dosar), în prezent, Lafarge Ciment S.A. –Punct de Lucru Târgu-J. nemaiavând ca obiect de activitate prelucrarea și manipularea fibrelor de azbest, după cum a rezultat din certificatul constatator din data de 14.08.2013 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București(fila nr.109 din dosar).
Conform art.161 din H.G. nr.1425/2006, ,,În cazul in care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desființată sau nu mai exista la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fișa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la art. 159, cu excepția procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională.”
Totodată, s-a retinut că, potrivit art. 162 din H.G. nr.1425/2006: ,,Toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul și unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidențiați prin documente oficiale de la direcția de sănătate publică; ele se declară și se păstrează în evidență de către direcția de sănătate publică din județul sau din municipiul București în care se află angajatorul respective,,.
Cum Lafarge Ciment S.A., succesorul fostului angajator al reclamantului, nu mai are în obiectul de activitate prelucrarea și manipularea fibrelor de azbociment, nu s-a putut susține că această societate este ultimul angajator unde a lucrat reclamantul și unde există factorii de risc ai bolii profesionale, pentru a fi aplicabile prevederile art. 162 din H.G. nr.1425/2006.
În concluzie, nu era necesar procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, neexistând un angajator care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 162 din HG nr.1452/2006, și, în consecință, nici semnarea anexei nr. 13 de către angajator nu era necesară.
Pe de altă parte, anexa 13 era un act premergător emiterii deciziei asupra capacitătii de muncă, conform art. 67 alin. 2 din Legea nr. 346/2002, compensația pentru atingerea integrității acordându-se în baza deciziei medicului expert al asigurătorului. Deci, ca urmare a emiterii deciziei asupra capacității de muncă, pârâta trebuia să acorde compensatia, fără a mai putea invoca documentația incompletă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 9/17.04.2014 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să se stabilească cuantumul compensației pentru atingerea integrității și să plătească această compensație reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Județeană de Pensii Gorj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critică sentința menționată întrucât instanța își motivează admiterea pe dispozițiile Legii 346/2002, dar petentul nu se încadrează în aceste dispoziții întrucât a declarat boala profesională în anul 1997, iar legea a intrat in vigoare începând cu 01.01.2005 si, deci, nu se încadrează în dispozițiile art. 18 din această lege.
În fapt, petentul prin cererea înregistrată la nr. 1953/04.12.2013, a solicitat acordarea compensației pentru atingerea integrității. Învederează instanței de judecata faptul că această cerere nu îndeplinește condițiile impuse de lege, respectiv anexa 13 din Ordinul 450/2006, semnată și ștampilata de unitatea angajatoare unde a dobândit boala profesionala .
Având în vedere actele medicale anexate de petent la cererea depusa, CJP Gorj, prin compartimentul accidente de muncă și boli profesionale solicita un punct de vedere CNPP, C. Medicina Muncii, pentru a le face cunoscut data când a fost declarată boala profesională dobândită de petent.
Prin adresa nr. 328/2011, INEMRCM, C. de Medicina Muncii are evidențiat faptul că petentul B. C. a declarat boala profesională la data de 13.04.1997, la Clinica de Medicina Muncii București.
Așa cum au arătat și la fond această data de declarare a bolii profesionale este menționată și în fișa de declarare a cazului de boala nr. 13/23.02.2011, pe care medicul primar de medicina muncii scrie <>
In conformitate cu dispozițiile Legii 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cazurile asigurate sunt accidentele de muncă si bolile profesionale declarate după data intrării în vigoare a legii, respectiv 01.01.2005.
Conform art.22, alin.2 din Legea 346/2002, pentru bolile profesionale confirmate anterior datei de 1 ianuarie 2005 și pentru care se continuă reabilitarea medicală ulterior acestei date ca urmare exclusivă a cauzei profesionale, se decontează următoarele prestații și servicii:
- tratament medical ambulatoriu, analize medicale și medicamente; servicii medicale în spitale, în secții sau unități sanitare cu personalitate juridică, specializate pentru boli profesionale; tratament de recuperare a capacității de muncă în unități de specialitate; servicii de chirurgie reparatorie; cure balneoclimaterice; dispozitive medicale în vederea corectării și recuperării deficiențelor organice, funcționale sau fizice.
Solicită să se observe că în această situație cei cu boli declarate anterior datei 01.01.2005, nu beneficiază de compensații pentru atingerea integrității.
În conformitate cu art.18 din Legea 346/2002, « asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale au dreptul la următoarele prestații și servicii: reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă; reabilitare și reconversie profesională; indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă; indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizație pentru reducerea timpului de muncă; . atingerea integrității; despăgubiri în caz de deces; rambursări de cheltuieli.
Întrucât petentul a declarat boala profesională în anul 1997, CJP Gorj în mod corect si legal a emis decizia nr. 9/17.04.2014 prin care a respins cererea privind solicitarea petentului pentru acordarea compensației pentru atingerea integrității.
În acest sens au depus si adresa nr. 120/11.04.2014, prin care INEMRCM, C. de Medicina Muncii ne arata ca petentul a avut declarată boala profesională prin fisa BP2 nr.13/13.04.1997, iar legislația in vigoare nu permite declararea aceleiași boli profesionale decât o singură dată.
Un alt aspect pentru care critică sentința constă în faptul că petentul nu este îndreptățit a beneficia de compensația asupra integrității, deoarece este pensionar la limita de vârsta prin decizia nr._/1998 si nu se încadrează în dispozițiile art.5 din Legea 346/2002, care dispune: „Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:
a)persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum și funcționarii publici;
b)persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);
-șomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii; ucenicii, elevii și studenții, pe toată durata efectuării practicii profesionale”.
Întrucât Legea 346/2002 este guvernată de principiul constituirii fondului inițial de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, conform art.113, arată că petentul nu a contribuit niciodată la acest fond de risc întrucât este pensionar din anul 1998 și nu a avut calitatea de asigurat așa cum dispune art.5 din legea menționată mai sus.
Precizează că acest fond a fost constituit începând cu 01.01.2003, conform art.113 din Legea 346/2002.
În conformitate cu art.12 din Legea 346/2002 „dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale ase naște de la data stabilirii raporturilor de asigurare și încetează odată cu aceste raporturi”.
Invocă ca practică recentă a Curții de Apel C. decizia nr.3531/26.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ .
Față de cele precizate, solicită admiterea apelului, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
La data de 05.01.2015 intimatul B. C. a depus ÎNTÂMPINARE solicitând respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de C. Județeană de Pensii Gorj, motivele invocate de CJP Gorj nefiind întemeiate.
Așa cum, în mod corect a reținut instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de compensația pentru atingerea integrității.
În fapt, în baza Legii nr.346/2002, R, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Ordinul nr._, a solicitat Casei Județene de Pensii Gorj stabilirea și plata compensației pentru atingerea integrității, motivate de faptul că a fost diagnosticat cu „azbestoza”, boala cu caracter profesional, pe care a dobândit-o ca urmare a activității pe care a desfășurat-o la Combinatul de Lianți si Azbociment Tg-J., Județul Gorj, actual Lafarge Ciment (România) SA - Punct de Lucru Tg-J., Județul Gorj, respectiv excavatorist si lăcătuș la fabrica de azbociment, in perioadele 07.07._83 si 02.03._98, așa cum rezultă din Adeverința nr.792/04.04.2014, eliberata de . SA - Punct de Lucru Tg-J., Județul Gorj si carnetul de muncă depus, in copie, la dosar.
În dovedirea celor susținute, au fost înaintate CJP Gorj documente medicale care atestă boala profesională, adeverința nr. 792/04.04.2014, precum si procesul verbal de cercetare a cazului de boala profesionala nr. 45/27.03.2014, Fisa de semnalare BP1 si fișa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 nr.46/27.03.2014, întocmite de Direcția de Sănătate Publica Gorj.
C. Județeană de Pensii Gorj a respins cererea sa de acordare a compensației cu motivația ca boala profesională a fost declarată în data de 13.04.1997, data anterioară intrării in vigoare a Legii nr.346/2002. Or, așa cum rezulta din documentele depuse la dosar, respectiv Referatul medical întocmit de Spitalul Clinic C.-Clinica Medicina Muncii si documentele întocmite de către Direcția de Sănătate Publica Gorj, a fost diagnosticat cu boala „azbestoza pulmonara" in data 21.07.2011, data semnalării bolii, data care este înregistrată în toate documentele întocmite și depuse la dosar. Conform aceluiași referat, în anul 1997 a fost diagnosticat cu azbestoză pleurala. Or, față de această situație, apreciază ca este vorba de doua situații diferite, fiind boli diferite. Învederează instanței ca în duplicatul fisei de declarare a bolii profesionale BP2, eliberata la data de 23.02.2011, diagnosticul menționat este azbestoza pleurala, iar in fisa BP2 eliberata in data de 27.03.2014, diagnosticul precizat este azbestoza pulmonara, iar ca data a semnalării acestei boli este menționată data de 21.07.2011. De asemenea, face precizarea că documentele întocmite de către DSP Gorj în anul 2011 și 2014 nu menționează aceleași date înregistrate în duplicatul fișei de declarare a bolii profesionale, document care, de altfel este contrazis și, implicit, anulat de documentele emise în anul 2014. Mai mult, deși CJP Gorj face referire la fisa BP2 nr. 13/13.04.1997, prin care a fost declarata boala profesională, aceasta nu a fost depusa la dosar spre observare, deși a solicitat Direcției de Sănătate Publica Gorj să-i comunice documentele prin care i-a fost constatată si declarată boală profesională în anul 1997, neprimind, însă, nici un răspuns.
Învederează instanței faptul că nu dispune de niciun document în acest sens.
De asemenea, in procesul verbal de cercetare a bolii profesionale se menționează foarte clar cauzele care au determinat îmbolnăvirea sa profesională, respectiv inhalarea fibrelor de azbest care au produs azbestoza. Or, raportat la situația prezentată, apreciază ca este stabilita in mod evident legătura de cauzalitate dintre boala profesionala, respectiv azbestoza si locul de munca care a determinat boala respectivă.
Totodată, consideră ca, întrucât a fost salariatul societății mai sus menționate, fiind asigurat in sensul legii, iar boala profesionala a fost declarata sub incidența Legii nr.346/2002, îi sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, iar fondul de risc constituit este în beneficiul tuturor salariaților societății care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilorprofesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe si reduc capacitatea de muncă între 20-50%.
În speța, Fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 nr.46/27.03.2014 și procesul verbal nr.45/27.03.2014, întocmite de către medicul de medicina muncii, coroborate cu documentele medicale, dovedesc, cu certitudine, caracterul profesional al bolii cu care a fost diagnosticata, urmând a se stabili de către medicul expert din cadrul cabinetului de expertiza medicală procentul de pierdere a capacității sale adaptive și, în consecința, cuantumul compensației, respectiv numărul de salarii medii brute, urmând ca, ulterior, CJP Gorj sa stabilească si sa plătească cuantumul acestora așa cum corect si legal a dispus instanța de fond, Tribunalul Gorj prin sentința nr.2895/02.10.2014.
Față de motivul invocat de CJP Gorj referitor la faptul că cererea sa de acordare a compensației pentru atingerea integrității nu îndeplinește condițiile impuse de lege, respectiv anexa 13 din Ordinul 450/2006 semnată și ștampilată de unitatea angajatoare, face precizarea că aceasta este întocmită, semnată și ștampilată conform cerințelor legii, fapt ce poate fi observat in copia acesteia, depusa la dosar.
Având in vedere motivele invocate, solicită respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de C. Județeană de Pensii Gorj si, pe cale de consecința, menținerea sentinței nr.2895/02.10.2014, pronunțata in Dosarul nr._, ca fiind legală și temeinică.
În apel, ambele părți au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat, față de următoarele considerente.
Prin decizia nr. 9 din 17.04.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, contestată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea intimatului reclamant privind acordarea compensației pentru atingerea integrității prevăzută de art. 42 din Legea nr. 346/2002, motivat de faptul că boala profesională a fost declarată la data de 13.04.1997, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 346/2002, respectiv 01.01.2005.
Motivele pentru care cererea reclamantului a fost respinsă nu au fost analizate de către prima instanță, aceasta reținând în motivarea soluției că în cazul reclamantului s-au parcurs toate etapele prevăzute de lege și normele metodologice.
Ori, demararea procedurii nu este suficientă pentru obținerea respectivelor compensații, fiind necesar și ca reclamantul să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestora..
Astfel, într-adevăr, potrivit adresei nr. 120/11.04.2014 emisă de C. Națională de Pensii Publice – Institutul Național de Expertiza Medicală și Recuperare a capacității de muncă, reclamantul intimat B. C. a fost declarat cu boala „azbestoză” prin fișa BP2 nr. 13/13.04.1997 și transmisă Compartimentului Medicina Muncii din cadrul INEMRCM sub formă de duplicat eliberat de DSP Gorj în data de 23.02.2011, iar „întrucât legislația nu permite declararea aceleași boli profesionale decât o singură dată, fișa BP2 nr. 46/27.03.2014 nu poate fi înregistrată în baza de date și nu poate primi codificări”.
Aceste mențiuni sunt confirmate de împrejurarea că fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr.13/aprilie 1997 poartă mențiunea „duplicat” și, chiar dacă a fost completată la data de 23.02.2011, cuprinde mențiunea că boala profesională a fost declarată la data de 13.04.1997.
Chiar dacă s-ar reține că diagnosticul prezumtiv menționat în această fișă este de azbestoză pleurală, iar în fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr. 28/august eliberată la data de 03.08.2011 și respectiv nr. 46/martie eliberată la 27.03.2014 diagnosticul prezumtiv este azbestoză pulmonară, boala profesională cu care acesta apare declarat din 1997 este azbestoză.
În al doilea rând, dispozițiile art. 42 din Legea nr. 346/2002 prevăd că au dreptul la compensație pentru atingerea adusă integrității „asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20 – 50%”.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 346/2002, dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se naște de la data stabilirii raporturilor de asigurare și încetează odată cu aceste raporturi.
Potrivit art. 9 alin. 1, raporturile de asigurare rezultate în temeiul prezentei legi și din contractele de asigurare, se stabilesc între: a) angajator și asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 și 7; b) asigurați și asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 6, iar potrivit alin. 2 calitatea de asigurat se dobândește, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data: încheierii contractului individual de muncă; stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcționarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care desfășoară activități în funcții elective, numirii în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, depunerii adeziunii în cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru șomeri, ucenici, elevi și studenți sau încheierii contractului individual de asigurare, după caz.
Potrivit art.5 alin. 1 din Legea 346/2002 sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:
a) persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum și funcționarii publici;
b) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);
c) șomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;
d) ucenicii, elevii și studenții, pe toată durata efectuării practicii profesionale”.
Ori, din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că, din anul 1998, acesta a fost pensionat pentru limită de vârstă, prin urmare, de la momentul intrării în vigoare a legii nr. 346/2002, acesta nu a avut calitatea de asigurat în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate.
În aceste condiții, fostul angajator al reclamantului nu a reținut contribuții către fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, constituit începând cu anul 01.01._, potrivit art. 110 din Legea nr. 346/2002, iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. c din lege unul dintre principiile pe care se fundamentează asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale este cel al contributivității, care presupune constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale din contribuții diferențiate în funcție de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurare.
De altfel, acesta este și motivul pentru care, reglementând la art. 22 alin. 2 din Legea nr. 346/2002 prestațiile și serviciile de a căror decontare beneficiază persoanele pentru bolile profesionale confirmate anterior datei de 01.01.2005, legiuitorul a prevăzut expres, la alin. 3 din același articol, că fondurile necesare decontării acestor prestații se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și nu din veniturile pentru asigurările de accidente de muncă și boli profesionale, precum, printre altele, compensațiile pentru atingerea adusă integrității (art. 92 alin. 2 și art. 93 alin. 2 lit. f din Legea nr. 346/2002.
Reținând așadar că reclamantul nu a avut calitatea de asigurat în sensul Legii nr. 346/2002, acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 42 pentru a putea beneficia de compensații pentru atingerea adusă integrității, astfel încât acțiunea formulată de acesta era nefondată.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 2 NCPC, Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința primei instanțe, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J. ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2895/02.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. C., domiciliat în Tg.J., cartier Preajba nr.5, județul Gorj.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. M. |
09.03.2015
Red.jud.M.C.Ț.
6 ex/AS
j.f.T.M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2359/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 18-06-2015,... → |
|---|
