Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 24-09-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 5596/83/2013
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II/c apel nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 362/2014-A
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014
Președinte : | F. T. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SATU M., CF_, cu sediul în Municipiul Satu M., ..1, județul Satu M., în contradictoriu cu intimata pârâtă N. E.-H., CNP_, domiciliată în ., județul Satu M. și cu domiciliul procedural ales în Carei, ., județul Satu M.-la Cabinet Avocat Barothi Sarolta, împotriva sentinței civile nr. 64/LMA din 27 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și raportat la excepția invocată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar de partea intimată privind tardivitatea declarării apelului de față, instanța rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 64/LMA din 27 februarie 2014, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta N. E.-H..
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, în contradictoriu cu pârâta N. E.-H., CNP_, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 41.712 lei, reprezentând despăgubiri.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Solicitarea reclamantei S. Județean de Urgență Satu M., constă în obligarea pârâtei (fosta salariată) N. E.-H., la plata sumei de 41.712 lei reprezentând despăgubiri, ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.
Reclamanta a invocat prevederile art.254 din Codul Muncii (fostul art.270 din Codul Muncii) privind răspunderea patrimonială.
Cu ocazia controlului efectuat de Curtea de Conturi – Camera de Conturi Satu M. la S. Orășenesc Tășnad la data de 18.02.2011, s-a constatat existența unui debit în sumă de 41.712 lei.
Prin urmare, s-a promovat prezenta acțiune în răspundere patrimonială.
Tribunalul a mai reținut că potrivit art.268 alin.1 litera „c” din Codul Muncii se prevede faptul că: „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
- în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator”.
Examinând înscrisurile aflate în prezentul dosar, tribunalul a constatat că pârâta N. E.-H. a încheiat contractul individual de muncă cu S. Orășenesc Tășnad la data de 01.03.2001, în funcția de Medic rezident de medicină internă (filele 5-6).
Prin Dispoziția nr.243 emisă de S. Orășenesc Tășnad (fila 17) relațiile contractuale de muncă dintre părți au încetat la data de 31.03.2008, ca urmare a cererii de demisie formulată de pârâta N. E.-H.
Dispozițiile art.268 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la litera „c” – în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, precum și în cazul răspunderii patrimoniale.
Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este prescriptibil extinctiv, astfel că devin incidente dispozițiile art.268 alin.1 litera „c” din Codul Muncii.
Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 31.03.2008, data emiterii Dispoziției nr.243 ca urmare a demisiei formulate de pârâta N. E. -H., și nu la data de 30.03.2011 când a fost încheiat Protocolul de predare-preluare a Spitalului Orășenesc Tășnad de către S. Județean de Urgență Satu M..
Tribunalul a apreciat ca fiind irelevantă sub aspectul curgerii prescripției, constatarea făcută și adusă la cunoștință de organul de control din cadrul Curții de Conturi, care este un terț față de raporturile de muncă ce sau derulat între părțile din prezentul dosar.
Raportat la momentul introducerii acțiunii, respectiv data de 12.12.2013, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, a respins ca fiind prescrisă cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul apelant S. Județean de Urgență Satu M., solicitând anularea sentinței apelate și în consecință admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciind eronat că la data de 12.12.2013 dreptul material la acțiune este prescris, respectiv că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 31.03.2008, data emiterii dispoziției nr. 243 ca urmare a demisiei formulate de pârâtă și nu la data de 30.03.2011, când a fost încheiat Protocolul de predare-preluare a Spitalului Orășenesc Tășnad de către S. Județean de Urgență Satu M..
Solicită respingerea acestei excepții invocate de pârâtă învederând că până în anul 2011 S. Orășenesc Tășnad a fost o unitate sanitară cu personalitate juridică, iar începând cu data de 24.02.2011, prin reorganizare, s-a desființat ca și personalitate juridică și a devenit o secție exterioară a Spitalului Județean de Urgență Satu M., conform HG nr. 130/24.02.2011, menționând totodată că în perioada 01.04._11, S. Județean de Urgență Satu M. nu avea nici calitatea, nici interesul și nici baza legală pentru a promova o astfel de acțiune, contractul de muncă al pârâtei fiind încheiat la data de 01.03.2001 cu S. Orășenesc Tășnad, încetând la data de 31.03.2008.
Mai arată că la data de 18 februarie 2011 -Curtea de Conturi-Camera de Conturi Satu M., în urma controlului efectuat la S. Orășenesc Tășnad a constatat existența debitului în cuantum de 30.366 lei, astfel cum reiese din Raportul de audit încheiat la acea dată.
Subliniază că S. Județean de Urgență Satu M., a aflat de existența acestui debit nerecuperat de către S. Orășenesc Tășnad abia la data încheierii protocolului de predare preluare nr. 4591/30.03.2011, dată la care erau aplicabile prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 republicat, privitor la prescripția extinctivă.
Invocă și prevederile art. 2528 din Codul Civil, învederând că nu se poate aprecia că S. Județean de Urgență Satu M. a cunoscut din anul 2008 persoana responsabilă de prejudiciul suferit atâta timp cât în evidența sa contabilă nu existau și nici nu aveau cum să existe indicii privind atât persoana vinovată de producerea unui prejudiciu cât și date cu privire la caracterul ilicit al faptelor săvârșite, respectiv a pagubei suferite de către o altă entitate juridică -S. Orășenesc Tășnad.
Pe fond, referitor la motivele invocate de pârâtă arată că aceasta, cu bună știință a acceptat să prezinte angajatorului -S. Orășenesc Tășnad, în formă autentică, angajamentul de plată, asumându-și în mod expres și neechivoc obligația din acest act conform art. 969 Cod civil, o obligație neinterzisă de legea specială în vigoare la acel moment. De asemenea, OG nr. 259/2000 stipulează obligația conform căreia medicii rezidenți, care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat, în condițiile art. 2, încheie contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea care a solicitat postul respectiv. După obținerea titlului de medic specialist aceștia sunt obligați să lucreze cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs, astfel cum se prevede în art. 3 din acest act normativ.
Subliniază în concluzie că termenul de cinci ani se calculează de la data obținerii titlului de medic specialist și nu de la data încheierii contractului individual de muncă. Astfel, întrucât prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 557/26.03.2007, intimata a fost confirmată medic specialist în specialitatea internă, rezultă că perioada de cinci ani este cuprinsă între 01.04._12, perioadă în care avea obligația să desfășoare activitate medicală în cadrul Spitalului Orășenesc Tășnad.
Cu toate acestea, deși intimata cunoștea clauzele contractuale, aceasta a solicitat încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 31.03.2008, iar prin adresa nr. 243/18.03.2009 a adus la cunoștința conducerii spitalului că își dă demisia, astfel că prin dispoziția nr. 243/31.03.2008 s-a dispus desfacerea contractului de muncă începând cu 31 martie 2008.
Astfel, în condițiile în care pârâta avea obligația să desfășoare activitate medicală în cadrul Spitalului Orășenesc Tășnad o perioadă de 5 ani, cuprinsă între 01.04._12, conducerea spitalului a decis că aceasta trebuie să plătească spitalului suma de 41.712 lei ca urmare a desfacerii contractului de muncă începând cu data de 31.03.2008, sumă ce reprezintă costul tuturor cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat proporțional cu perioada nelucrată, astfel cum reiese din adresa nr._/15.11.2013 a Serviciului RUNOS S. Județean de Urgență Satu M.. Menționează totodată că acest debit a fost constatat de către Curtea de Conturi-Camera de Conturi Satu M. la data de 18.02.2011, așa cum reiese din Raportul de Audit încheiat la această dată.
În ceea ce privește afirmația pârâtei în sensul că nu și-a putut desfășura activitatea în cadrul spitalului datorită unor așa-zise deficiențe care au determinat-o să-și dea demisia, menționează, prin raportare la dispozițiile art. 81 din Legea nr. 53/2003, că acest fapt este strict un act unilateral de voință care nu o absolvă de obligațiile asumate atât prin angajamentul dat cât și prin contractul individual de muncă, precizând totodată că nici în cadrul contractului individual de muncă, nici în angajamentul dat și nici în vreun act adițional părțile nu au inserat vreo clauză de exonerare privind obligațiile de plată a cheltuielilor cu pregătirea de specialitate a pârâtei, astfel încât, chiar dacă ar fi reală susținerea pârâtei în sensul că nu i s-au asigurat condițiile necesare desfășurării activității, această împrejurare nu are nici o relevanță în situația de față.
Învederează că S. Orășenesc Tășnad și-a îndeplinit obligația asumată, aceea de a suporta cheltuielile pentru pregătirea în specialitate a pârâtei și să-i mențină postul vacant pe perioada specializării, obligația corelativă a pârâtei, ce decurge din contract și angajamentul dat, fiind aceea de a lucra ca medic specialist pe o perioadă de minim cinci ani de la obținerea specializării, în caz contrar de a achita o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Subliniază că pârâta a cunoscut condițiile impuse asumându-și și riscul ca în situația în care nu se achită de obligația impusă prin lege și asumată prin angajamentul de plată dat, anexat contractului de muncă, respectiv aceea de a lucra cinci ani ulterior obținerii specialității, va fi obligată la plata unor despăgubiri.
Arată că pârâta a cauzat un prejudiciu Spitalului Orășenesc Tășnad prin cheltuielile ocazionate cu pregătirea în rezidențiat, cheltuieli de care a știut (că le va avea de achitat dacă nu va desfășura activitate medicală în S. Orășenesc Tășnad după dobândirea specializării) încă de la încheierea contractului individual de muncă și a angajamentului dat.
În consecință, raportat la aspectele invocate solicită anularea sentinței apelate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Intimata N. E. H. a depus la dosar întâmpinare solicitând admiterea excepției tardivității apelului declarat, iar pe fond respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței apelate ca fiind întemeiată și legală, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune arată că reclamanta apelantă recunoaște faptul că la data de 31.03.2008 a încetat contractul de muncă dintre S. Orășenesc Tășnad și aceasta, iar în ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că nu i se poate reține pasivitatea în promovarea prezentei acțiuni deoarece prin HG nr. 130/24.02.2011 S. Orășenesc Tășnad s-a reorganizat în S. Județean de Urgență Satu M., învederează că S. Orășenesc Tășnad a avut la dispoziție peste doi ani și zece luni să promoveze acțiunea, dar nu a făcut-o; raportul de audit a fost încheiat la data de 18.02.2011, ca atare când încă exista S. Orășenesc Tășnad iar S. Județean de Urgență Satu M. a preluat patrimoniul, drepturile și obligațiile, personalul Spitalului Orășenesc Tășnad, astfel cum recunoaște și reclamanta apelantă și cum reiese și din art. 4 și art. 5 din HG nr. 130/24.02.2011.
Astfel, S. Județean de Urgență Satu M. este succesoarea în drepturi a Spitalului Orășenesc Tășnad, iar creanța ce face obiectul prezentei cauze putea fi solicitată a fi restituită atât de către S. Orășenesc Tășnad până în data de 24.02.2011, iar mai apoi de către S. Județean de Urgență Satu M., începând cu această dată și până la data de 01.04.2011, când termenul de prescripție pentru exercitarea acțiunii s-a împlinit, arătând totodată că afirmațiile în sensul că o entitate de stat nu cunoaște timp de 5 ani și 8 luni un prejudiciu de peste 30.000 lei sunt lipsite de efect, cel puțin anual realizându-se bilanțuri contabile la orice entitate cu personalitate juridică.
În continuare susține că protocolul de preluare de către S. Județean de Urgențe Satu M. nu suspendă și nici nu întrerupe curgerea termenului de prescripție, iar faptul că S. de Urgență nu a cunoscut existența eventualei pagube nu are relevanță în cauză, deoarece persoana îndreptățită să solicite un eventual prejudiciu a fost S. Orășenesc Tășnad.
Pe fondul cauzei arată că exercită și la ora actuală activitatea de medic tot la o instituție de stat, ori Statul a fost cel care a avansat cheltuielile solicitate a fi restituite și nu S. Tășnad și nici S. de Urgență.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă.
Apelantul S. Județean de Urgență Satu M. nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma excepției de tardivitate invocată de intimată, excepție absolută, ce împiedică cercetarea fondului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Conform dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011, aplicabile în cauză raportat la obiectul litigiului dedus judecății, termenul de apel în cazul conflictelor de muncă este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, această cale de atac și termenul în care poate fi exercitată fiind indicată și de instanța de fond în dispozitivul hotărârii apelate.
Astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă la dosarul de fond la fila 43 hotărârea apelată a fost comunicată cu reclamantul apelant la data de 28.03.2014, termenul legal de apel de 10 zile, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă împlinindu-se astfel la data de 8 aprilie 2014.
Prin urmare, cum apelul declarat de apelanta reclamantă a fost înregistrat la instanță la data de 10.04.2014, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii, având în vedere dispozițiile legale anterior reținute, în temeiul art. 480 alin 1 Cod procedură civilă instanța va respinge apelul ca tardiv.
Nu vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate de intimată în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, intimata nefăcând dovada acestora potrivit dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca tardiv apelul civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SATU M., CF_, cu sediul în Municipiul Satu M., ..1, județul Satu M., în contradictoriu cu intimata pârâtă N. E.-H., CNP_, domiciliată în ., județul Satu M. și cu domiciliul procedural ales în Carei, ., județul Satu M.-la Cabinet Avocat Barothi Sarolta, împotriva sentinței civile nr. 64/LMA din 27 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
F. T. D. M. A. B.
- judecător fond – T. B.
- redactat decizie – judecător F. T. – 09.10.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 13.10.2014 –4 ex.
-comunicat 2 exemplare
- S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SATU M., CF_, cu sediul în Municipiul Satu M., ..1, județul Satu M.
-N. E.-H., CNP_, domiciliată în ., județul Satu M. și cu domiciliul procedural ales în Carei, ., județul Satu M.-la Cabinet Avocat Barothi Sarolta
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 954/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 359/2014. Curtea... → |
|---|
