Recalculare pensie. Decizia nr. 648/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 10038/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 648/2014-R
Ședința publică din 13 mai 2014
PREȘEDINTE: P. A. – judecător
JUDECĂTOR: Popoivici C.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarate de recurenta contestatoare R. I. din Oradea, .. 10/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE PENSII BIHOR – ORADEA cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 605/LM din 01 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentantul recurentei av. O. M. în substuituirea av. D. C. în baza împuternicirii de substituire nr. 26/13.05.2014, emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezentul recurs este scutit de taxă timbru și timbru judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
La întrebarea instanței reprezentanta recurentei arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și reanalizând materialul probator să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei contestate și obligarea intimatei la plata pensiei cuvenite în cuantum de 5017 lei stabilită prin decizia anterior emisă la data de 19 februarie 2009 și obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia efectiv plătită urmare a emiterii contestației și suma de 5017 lei cuvenită potrivit deciziei nr._ din 19.02.2009, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 605/LM din 1 iunie 2012 Tribunalul Bihor a respins contestația precizată formulată de contestatoarea R. I. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Bihor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța examinând cu precădere în temeiul art.137 din codul de procedură civilă excepția lipsei calității procesuale invocate de Ministerul Finanțelor Publice urmează a o respinge ca neîntemeiată întrucât acesta este singurul subiect care poate suporta despăgubiri determinate de o eventuală stabilire a unui prejudiciu cauzat contestatoarei care urmare a aplicării Legii nr. 119/2010 si ale OUG nr.59/2010 cu consecința eliminării complete a unei componente a pensiei care era reglementată la data la care s-a născut dreptul la pensie al acesteia. În nici un caz o astfel de obligație nu poate reveni în totalitate sau poate nici măcar parțial Casei Județene de Pensii Bihor.
Prin decizia de pensie contestata au fost aplicate dispozițiile OUG nr.59/2010, in sensul recalculării drepturilor de pensie conform principiilor Legii nr.19/2000, începând cu data de 01.08.2011.
Instanța a reținut că în temeiul art.3 alin.3 din Legea nr.119/2010 Guvernul României a emis H.G.nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c-h din Legea nr.119/2010 adoptata in temeiul art.108 din Constituție si al art.3 alin.3 din Legea nr.119/2010 și că emiterea H.G.nr.737/2010 a avut ca scop executarea Legii nr.119/2010 in conformitate cu dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislative, cu modificările si completările ulterioare si in conformitate cu Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative in vederea aprobării prin HG nr.561/2009.
Odată cu . Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la data de 01.01.2011, s-au abrogat dispozițiile care reglementau acordarea pensiilor de serviciu.
H.G.nr.737/2010 a fost abrogata de art.4 din OUG nr.59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevăzute de art.1 lit.c-h din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. Astfel, conform prevederilor art.4 din OUG nr.59/2011 “ La data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se abroga H.G.nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art.1 lit.c-h din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.528 din 29.06.2010”.
Recalcularea pensiilor de serviciu a fost prevăzuta la art.3 alin.1 din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000.Actul normativ ce califica pensiile speciale ca pensii in interesul Legii nr.19/2000 este Legea nr.119/2010, reglementându-se in mod expres faptul ca următoarele categorii de pensii pe baza legislației anterioare, devin pensii in înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare si anume :pensiile militare de stat;pensiile de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea; pensiile de serviciu ale personalului diplomatic si consular; pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;pensiile de serviciu ale deputaților si senatorilor;pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civila; pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.
Instanța a reținut că, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871, 873/25.06.2010, publicate în Monitorul Oficial nr. 433/28.06.2010, a făcut controlul de constituționalitate a Legii nr. 119/2010 constatând conformitatea acesteia cu dispozițiile cuprinse în Constituția României, dispozițiile acestor decizii, conform art. 147 alin. 4 din Constituție fiind obligatorii tuturor subiecților de drept, fiind efectuată o verificare atât a dispozițiilor acestei legi cât și compatibilitatea cu legea noastră fundamentală, respectiv cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel cum a statuat chiar Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin decizia nr. 29/12.12.2011, chiar dacă s-a efectuat un control de constituționalitate a unei legi, acest aspect nu împiedică judecătorul, ci dimpotrivă, să verifice efectele concrete ale unei norme juridice asupra părților care invocă încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute și garantate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, neexistând o prevedere legală expresă care să atribuie Curții Constituționale exclusivitatea unui control de constituționalitate.
Instanța a mai reținut că, Curtea Constituțională de altfel, potrivit deciziei nr. 1344/09.12.2009 a apreciat că instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta, astfel că se va face o analiză în acest sens.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-adevăr, în cauza „Buchen / Republicii Cehe” din anul 2000 a statuat că noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că, dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun, proprietate privată.
În speță însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acesteia, pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000. Pensia de serviciu a cuprins însă două componente, una contributivă și una necontributivă, ultima fiind supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le-a nominalizat expres.
Ca urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă CEDO a interpretat-o în noțiunea de bun, reprezintă un drept câștigat doar cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea pentru viitor nu echivalează cu o privare de un bun.
Legea, potrivit art. 1 din vechiul Cod civil, art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, art. 15 din Constituție, se aplică doar pentru viitor, ori, în speță, pensia contestatoarei nu a fost afectată decât pentru viitor referitor la cuantumul acesteia, deci aceste dispoziții legale nu au fost încălcate. Prin măsurile luate nu s-a adus atingere dreptului la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. M. Frimm, E. T., M. M. L. Gheta, F. M., A. G. C. / României a constatat că reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, constituie o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. A mai reținut Curtea că, motivele pentru care s-a procedat astfel, nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, reforma în sistemul de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale în perioada de cotizare.
Referitor la existența unei discriminări în sensul art. 14 al Convenției, Curtea a reținut că o diferență este discriminatorie doar când nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Ca urmare, invocarea de către contestatoare a faptului că magistrații se bucură în continuare de pensia de serviciu, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale expuse câtă vreme statul se bucură de o marjă de apreciere, diferența nefiind una lipsită de o justificare obiectivă, rezonabilă, natura profesiei fiind în accepțiunea Curții un motiv pentru acordarea anumitor privilegii.
Autoritățile naționale sunt în principiu cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice pentru că se bucură de o cunoaștere directă a nevoilor propriei societăți, iar Curtea a reținut că respectă alegerea lor exceptând situațiile în care mijloacele se dovedesc a fi evident lipsite de un temei rezonabil. Reforma prin Legea nr. 119/2010 s-a bazat pe contextul economic actual, corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
Ca urmare, Curtea a concluzionat că, reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, nu a afectat contribuția plătită de asigurat și a constituit o modalitate de integrare a pensiilor speciale în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 119/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele, motive ce nu pot fi calificate ca fiind nerezonabile, disproporționate.
Față de aceste hotărâri, criticile contestatoarei apar ca fiind nefondate, nefiind vorba de o aplicare retroactivă a legii, de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, a art. 14 al Convenției, neexistând neconcordanțe între legislația internă și cea comunitară, a tratatelor internaționale în materie pentru ca instanța să facă aplicarea directă a acestora și să înlăture legislația internă.
Referitor la încălcarea principiului proporționalității, se impune a se arăta faptul că drepturile contestatoarei chiar dacă au fost reduse, nu au suportat o diminuare excesivă, beneficiind de o pensie în prezent peste cea medie la nivel național, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Kjarten Asmundsson / Islandei a reținut că se poate vorbi de o măsură excesivă și disproporțională, în ipoteza în care reclamanta a fost privată în întregime de pensie, însă a apreciat că, dacă în discuție se află doar o reducere a pensiei, măsura ar fi fost rezonabilă, proporțională, – cauza Jankovics / Croației fiind relevantă și conformă celor arătate mai sus pronunțate împotriva României.
Nu în ultimul rând, este important a se preciza că, față de Decizia nr.873/25 iunie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că sunt neconstituționale dispozițiile art.1 lit.c din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin care se elimină, „pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, respectiv magistraților asistenți ai Curții Constituționale”, criticile axate pe asimilarea regimului juridic al funcției ocupate de recurentă înainte de pensionare cu cel al magistraților, nu pot fi acceptate, dispozițiile enunțate neputând fi extinse la alte categorii profesionale, neavute în vedere de instanța constituțională.
Raportat la toate considerentele expuse, instanța a respins ca nefondată contestația precizată și extinsă formulată de contestatoare, constatând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamanta R. I. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și reanalizând materialul probator să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei contestate și obligarea intimatei la plata pensiei cuvenite în cuantum de 5017 lei stabilită prin decizia anterior emisă la data de 19 februarie 2009 și obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia efectiv plătită urmare a emiterii contestației și suma de 5017 lei cuvenită potrivit deciziei nr._ din 19.02.2009, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinice.
În susținerea motivelor aceasta arată că în orice societate normală există o ierarhizare a funcțiilor și ocupațiilor dintr-un stat, fiind consacrată în majoritatea statelor comunitare compatibilitatea existenței unui sistem de pensii speciale și de serviciu pentru anumite categorii de funcționari, sistem fundamentat pe valoarea socială a muncii prestate și pe gradul înalt de prohibiții pe care le presupune exercitarea acestor funcții. Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de România prin Legea nr. 74/03.05.1999, în anexa intitulată „Câmpul de aplicare a Cartei sociale europene revizuite în privința persoanelor protejate" prevede că ,,o diferență de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată discriminatorie".
Statutul foarte restrictiv și deosebit de sever al unor categorii de personal (bugetar este în mod neîndoielnic un veritabil astfel de motiv, care poate permite menținerea reglementării pensiei acestora în forma inițială. Practic, regimul juridic al funcției ocupată de recurentă înainte de pensionare: controlor/auditor public extern era similar cu cel al magistraților, fiindu-i interzis prin actul normativ ce îi reglementa activitatea Legea nr. 94/1992 să desfășoare orice fel de altă activitate remunerată în sectorul public sau privat. Astfel potrivit art. 107 din Legea nr. 94/1992 - legea ce reglementa activitatea desfășurată de recurentă „membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Aceștia sunt demnitari de stat și sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecitori. Se interzice membrilor Curții de Conturi să facă parte din partide politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic .Membrilor Curții de Conturi le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităților de comerț, participarea la administrarea ori conducerea unor societăți comerciale sau civile. Ei nu pot fi experți sau arbitri desemnați de parte într-un arbitraj. Persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata ținui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în Cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.
Or, cătă vreme regimul juridic al pensiilor ce se plătesc controlorilor financiari sau auditorilor publici externi este similar cu cel al magistraților este evident că față de prevederile deciziei nr.873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind Stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor - publicată în Monitorul Oficial pr.433 din 28.06.2010 - prevederile Legii nr. 119/2010 și ale Hotărârii de Guvern nr. 737/2010 îi sunt inaplicabile astfel că decizia de recalculare a pensiilor contestată este nelegală și abuzivă.
Curtea Constituțională a dezvoltat cu lux de amănunte motivele pentru care recalcularea pensiilor de serviciu a judecătorilor și procurorilor este neconstituțională și prin urmare dispozițiile Legii 119/2010 sunt inaplicabile acestora. Față de prevederile exprese ale Legii nr. 94/1992 care prevedea asimilarea statutului magistraților cu cel al controlorilor financiari și aplicarea aceluiași regim juridic al pensiei de serviciu recalcularea pensiei sale apare ca fiind nelegală motiv pentru care a solicitat anularea ei.
Susține că judecătorul de fond a refuzat să aibă în vedere prevederile comunitare iar aderarea României la Uniunea Europeană a determinat printre altele obligația judecătorilor naționali de a ține cont și a face aplicarea cu prioritate a prevederilor legislației comunitare când aceasta contravine flagrant normelor comunitare.
Astfel, potrivit Directivelor nr. 86/378/CEE si nr. 96/97/CEE "criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt: să se refere la o categorie particulară de lucrători; să fie direct legat de perioada de serviciu, pensia să fie calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului".
Susține că, sistemul de calcul folosit de intimată la emiterea noii decizii de pensionare nu respectă nici unul din criteriile mai sus arătate, criterii pe care a fost însă fundamentată decizia anterioară.
De altfel, Guvernul român a beneficiat de un Raport al Reuniunii de consultare, din 31.01.2007 la Comisia Europeană, cu experții comunitari, în care s-a atras atenția asupra faptului că, pentru legislația neconformă Directivelor comunitare, . scrisori de notificare oficială, declanșând, astfel, acțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de Stat membru al UE ".
Prioritatea normelor comunitare și aplicabilitatea lor imediată si directă în dreptul nostru intern își are temei constituțional în art. 20 (2) și în art. 148 (2) din Constituția revizuită ("Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozițiile contrare din leșile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ").
Susține că, judecătorul de fond a înțeles să invoce anumite decizii ale C.E.D.O. ignorând să analizeze măcar deciziile invocate de contestator.
Practica C.e.d.o. - care reprezintă un element ce trebuie avut în vedere de instanțele judecătorești din România - s-a pronunțat în mod constant cu privire la această problemă statuând că limitarea nejustificată a unui drept, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior fără a exista o justificare rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul Protocol 1 al Convenției cât și o discriminare în sensul art.14 și art. 1 Protocolul adițional nr. 12.
Curtea a reținut că dreptul la pensie stabilit de autoritățile publice sub imperiul unei legi este un „bun" în sensul convenției.
Curtea a mai apreciat că dreptul său la pensie/alocație de pensionare, astfel cum a fost stabilit, constituie un drept patrimonial, în sensul art. 1 dinProtocolul 1 (Gaygusuz v. Autriche, hotărârea din 16 septembrie 1996, Recueil des arrets ., p. 1142, § 41), fiind suficient stabilit de autoritățile naționale, pe baza legislației în vigoare.
Astfel, apreciind asupra încălcării art. 14 din Convenție și implicit a unei discriminări, Curtea a reținut că „există o diferențiere discriminatorie în sensul art. 14 dacă lipsește justificarea obiectivă și rezonabilă", cu alte cuvinte, dacă lipsește „ un scop legitim" sau „ dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit".
Curtea reamintește că nu orice diferență de tratament presupune încălcarea automată a art. 14 al Convenției. Trebuie sa se stabilească că persoane în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial față de altele și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (Stubbings .-Uni, arret du 22 octobre 1996, Recueil 1996-IV, § 72).
Curtea observă că statul nu justifică suficient diferența de tratament între diferite categorii de foști militari, care și-au încetat cariera în armată.
Mai mult, Curtea apreciază că diferența de tratament în ceea ce privește plata pensiei/alocației între diverse categorii de militari și a fortiori între foști judecători militari, la care a fost supus reclamantul nu corespunde niciunei ,,Justificări obiective și rezonabile", constatând astfel o încălcare a art. 14 al Convenției raportat la art. 1 din Protocolul 1.
în CAUZA AKDEEJEVA v. LETTONIE, (2007) Curtea a constatat că există o încălcare a art. 14 raportat Ia art. 1 din Protocolul 1 și a art. 6 din Convenție și a obligat statul să plătească despăgubiri reținând că în cazul în care se procedează Ia recalcularea pensiei în minus, se afectează un drept câștigat. Totodată în speța Muller v. Austria, cauza nr. 5849/1972, Curtea a reținut că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe".
De altfel atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și Curtea de Justiție a UE au clarificat conceptele de „bun patrimonial" și de „speranță legitimă".
Arată că, în conformitate cu articolul 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării și articolul 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut ca noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie și, evident, dreptul la salariul sunt asimilate dreptului proprietate (cauza Buchen versus Cehia). Din această perspectivă, apare evident că pensia de serviciu a unor categorii de bugetari, așa cum este în prezent reglementată și având cuantumul stabilit prin lege, constituie un „drept de proprietate" în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale, iar reducerea prin recalculare a acestui drept ar echivala cu o expropriere.
Referitor la înțelesul noțiunii de „speranță legitimă" s-a statuat în numeroase soluții de speță că această noțiune trebuie înțeleasă și interpretată ca avându-și temeiul în dreptul cetățeanului la coerență și siguranță legislativă, astfel ca, în temeiul legii, acesta să își poată valorifica, păstra și apăra drepturile. Cu alte cuvinte este vorba de concretizarea principiului constituțional, propriu oricărui stat de drept, privind supremația legii.
Consideră că, nu trebuie neglijată împrejurarea că oricare persoană a cărei activitate este reglementată de o lege care cuprinde reglementări referitoare la dreptul la o pensie specială de serviciu, în funcție ori deja pensionar, are o firească „speranță legitimă" privind stabilitatea și coerența legislativă, astfel încât, să poată beneficia neîngrădit de drepturile legal dobândite privind indemnizația, respectiv pensia cuvenită, cu precizarea că acestea țin intrinsec de însăși carierea sa. Optând pentru funcția respectivă, acceptând și asumându-și de bună voie multitudinea de riscuri, restricții și interdicții incumbate de respectiva carieră,: persoana respectivă are în parțială compensare, „speranța legitimă" izvorâtă din lege, că va fi remunerat la un nivel corespunzător rolului, dificultății și ; importanței sociale a muncii sale, precum și că la finalul unei cariere de, statul, a cărei forță a reprezentat-o, îi va asigura o pensie de asemenea stabilă și corespunzătoare.
Susține că, pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și s-o ocrotească, potrivit dispozițiilor art. 44 din Constituția României.
Întrucât, practic, prin diminuarea brutală, abuzivă si retroactivă a cuantumului pensiilor legal stabilite pentru anumite categorii de bugetari, proprietatea nu este apărată, ci este pur și simplu expropriată de însuși S. R..
În drept a invocat art. 107 din Legea nr. 94/1992, Decizia nr. 873/2010 și Decizia nr. 297/27.03.2012 a Curții Constituționale, Constituția României, Tratatul T.C.E.E., Legea nr. 19/2000.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor invocate instanța constată a fi nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Recurenta a fost beneficiara unei pensii de serviciu, stabilită prin decizia nr._/19.02.2009 emisă de C. Județeană de Pensii Bihor, devenită pensie în înțelesul Legii nr.19/2000, urmare a adoptării Legii nr. 119/2010.
Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871, 873/25.06.2010, publicate în Monitorul Oficial nr. 433/28.06.2010, a făcut controlul de constituționalitate a Legii nr. 119/2010 reținând conformitatea acestuia cu dispozițiile cuprinse în Constituția României, dispozițiile acestor decizii, conform art. 147 alin. 4 din Constituție fiind obligatorii tuturor subiecților de drept, fiind efectuată o verificare atât a dispozițiilor acestei legi cât și compatibilitatea cu legea noastră fundamentală, respectiv cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel cum a statuat chiar Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii prin decizia nr. 29/12.12.2011, chiar dacă s-a efectuat un control de constituționalitate a unei legi, acest aspect nu împiedică, ci dimpotrivă, judecătorul, instanțele judecătorești să verifice efectele concrete ale unei norme juridice asupra părților care invocă încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute și garantate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, neexistând o prevedere leală expresă care să atribuie Curții Constituționale exclusivitatea unui control de constituționalitate.
Curtea Constituțională de altfel, potrivit deciziei nr. 1344/09.12.2009 a reținut că instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta, astfel că se va face o analiză în acest sens.
Instanța de fond nu s-a limitat în speță la soluționarea cauzei doar raportat la decizia Curții Constituționale ci a analizat dacă există o incidență, o încălcare a vreunei dispoziții din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, faptul că s-a răspuns succint la argumentele contestatorului nu echivalează cu o neverificare a acestora.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-adevăr, în cauza „Buchen / Republicii Cehe” din anul 2000 a statuat că noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că, dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun, proprietate privată.
În speță însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acesteia, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor….., au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000. Pensia de serviciu a cuprins însă două componente, una contributivă și una necontributivă, ultima fiind supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le-a nominalizat expres.
Ca urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă CEDO a interpretat-o în noțiunea de bun, reprezintă un drept câștigat doar cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea pentru viitor nu echivalează cu o privare de un bun.
Legea, potrivit art. 1 din vechiul Cod civil, art. 6 alin. 2 din noul cod civil, art. 15 din Constituție, se aplică doar pentru viitor, ori, în speță, pensia recurentei nu a fost afectată decât pentru viitor referitor la cuantumul acesteia, deci aceste dispoziții legale nu au fost încălcate. Prin măsurile luate nu s-a adus atingere dreptului la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. M. Frimm, E. T., M. M. L. Gheta, F. M., A. G. C. / României a constatat că reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, constituie o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. A mai reținut Curtea că, motivele pentru care s-a procedat astfel, nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, reforma în sistemul de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale în perioada de cotizare.
Referitor la existența unei discriminări în sensul art. 14 al Convenției, Curtea a reținut că o diferență este discriminatorie doar când nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Ca urmare, invocarea de către recurentă a faptului că este discriminată în raport cu alte categorii profesionale, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale expuse câtă vreme statul se bucură de o marjă de apreciere, diferența nefiind una lipsită de o justificare obiectivă, rezonabilă, natura profesiei fiind în accepțiunea Curții un motiv pentru acordarea anumitor privilegii.
Autoritățile naționale sunt în principiu cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice pentru că se bucură de o cunoaștere directă a nevoilor propriei societăți, iar Curtea a reținut că respectă alegerea lor exceptând situațiile în care mijloacele se dovedesc a fi evident lipsite de un temei rezonabil. Reforma prin Legea nr. 119/2010 s-a bazat pe contextul economic actual, corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
Ca urmare, Curtea a concluzionat că, reducerea pensiilor speciale, deși substanțială, nu a afectat contribuția plătită de asigurat și a constituit o modalitate de integrare a pensiilor speciale în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 119/2000 pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele, motive ce nu pot fi calificate ca fiind nerezonabile, disproporționate.
Față de aceste hotărâri, criticile recurentei apar ca fiind nefondate, nefiind vorba de o aplicare retroactivă a legii, de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, a art. 14 al Convenției, neexistând neconcordanțe între legislația internă și cea comunitară, a tratatelor internaționale în materie pentru ca instanța să facă aplicarea directă a acestora și să înlăture legislația internă.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare R. I. din Oradea, .. 10/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți C. Județeană de Pensii Bihor – Oradea cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București cu sediul în București, sector 5, ., împotriva sentinței civile nr. 605/LM din 01 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
P. A. P. C. G. M. I. F.
Red. decizie: G. M./22.05.2014
Jud. fond:A. L.F.
Tehnored. IF/22.05.2014 – 2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 477/2014. Curtea de Apel ORADEA | Recalculare pensie. Decizia nr. 456/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
