Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2462/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2462/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 7425/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2462
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Președinte - D. V.
Judecători - G. M.
- P. C.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul București, .. 43, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 488 pronunțată la data de 21 februarie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. D. - C., cu domiciliul procesual ales în municipiul Târgoviște, Bulevardul Unirii, ., parter, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale reprezentată de consilier juridic E. L. R., astfel cum rezultă din delegația nr.408 din 11.06.2013, și intimata-reclamantă C. D. - C., reprezentată de avocat V. F. din cadrul Baroului Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr._ din 3 octombrie 2012.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, este motivat, iar recurenta a fost citată cu mențiunea achitării cauțiunii în sumă de 339 lei în vederea discutării cererii de suspendare.
Consilier juridic E. L. R. pentru recurenta-pârâtă arată că înțelege să renunțe la cererea de suspendare. Susține că nu mai are alte cereri.
Avocat V. F. pentru intimata-reclamantă, arată de asemenea că nu mai are alt cereri de formulat.
Curtea ia act de cererea de renunțare la suspendare a pricinii, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în dezbateri.
Consilier juridic E. L. R. având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că instanța de fond a pronunțată o hotărâre lipsită de temei legal, cu greșita aplicare a legii, fiind încălcate prevederile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Totodată, având în vedere că sentința nu poate fi atacată cu apel, solicită rejudecarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 Cod pr.civilă.
Arată recurenta-pârâtă că decizia de sancționare nr. 879/3 septembrie 2012 conține toate elementele legale prevăzute de dispozițiile art. 248 alin.1 lit.d din Legea nr.53/2003 – Cod muncii, fiind comunicată personal salariatei, intimata-reclamantă în prezenta cauză, care a semnat de primire, cu respectarea dispozițiilor art. 268 alin.3 și 4 din aceeași lege.
Solicită recursului pentru motivele pe larg expuse, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat V. F. pentru intimata-reclamantă C. D. - C., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Susține intimata-reclamantă că a fost pusa în situația de a alege între a respecta termenul legal de 90 zile prevazut de art. 21 alin. 23 din OUG nr. 66/2011 sau de a respecta termenul legal de 5 zile prevazut de art. 21 din OUG nr. 66/2011 referitor la exprimarea punctulului de vedere de catre beneficiarul controlat.
Or, intimata-reclamanta a depus diligențe și a solicitat superiorului prelungirea termenului de 90 zile de verificare, în scopul obținerii de informații de la Primaria Topoloveni, solicitarea fiind înregistrata la APDRP, răspuns fără de care nu putea finaliza controlul, însă superiorul ierarhic a respins aceasta solicitare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat astfel cum a argumentat prin concluziile scrise. Fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise.
Consilier juridic E. L. R. pentru recurenta-pârâtă, având din nou cuvântul, arată că la filele 3 și 4 din motivele de recurs se regăsesc toate argumentele aduse de recurentă sentinței atacate.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._ /04.10.2012 reclamanta C. D. – C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale anularea deciziei de sancționare nr. 879/03.09.2012.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin decizia contestată i s-a aplicat sancțiunea reducerii salariului brut lunar cu 10% pentru o lună și că această măsură este tardivă, întrucât potrivit art. 268 alin. 1 Codul muncii angajatorul trebuia să aplice sancțiunea disciplinară în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii.
A mai arătat că în cuprinsul deciziei nu sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, din cadrul cercetării disciplinare, și că în realitate abaterea disciplinară nu există, întrucât a solicitat o prelungire a termenului de 5 zile, datorită lipsei răspunsului la două solicitări adresate autorității locale.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului muncii și a fost depusă la dosar, în copie, decizia contestată.
Pârâta a formulat întâmpinare, precizând că reclamanta a fost sancționată pentru neîndeplinirea cu profesionalism și responsabilitate a atribuțiilor de serviciu privind organizarea și coordonarea defectuoasă a activității din cadrul Biroului Control Proiecte Finalizate – C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia.
S-a arătat că beneficiarul proiectului „înființarea unei sere în orașul Topoloveni, jud. Argeș”, respectiv ., a formulat contestație împotriva titlului de creanță nr._/04.07.2012 deoarece nu i s-a dat posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la neregulile constatate prin procesul verbal nr._/29.05.2012. Direcția de Control și Antifraudă a constatat că, datorită faptului că membrii echipei de verificare nu au respectat prevederile legale privind recuperarea fondurilor nerambursabile, în sensul de a acorda beneficiarului dreptul de a-și exprima punctul de vedere cu privire la proiectul procesului verbal de constatare a neregulilor în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării proiectului, a fost admisă contestația depusă de beneficiar împotriva titlului de creanță.
Pârâta a mai arătat că din cauza modului defectuos în care a fost instrumentat procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/29.05.2012 Direcția de Control și Antifraudă a propus cercetarea disciplinară a celor trei membrii din cadrul echipei de control, reclamanta fiind sancționată cu reducerea salariului brut pentru o lună.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, pârâta a arătat că din interpretarea normelor legale rezultă că termenul maxim pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este de 6 luni de la data săvârșirii abaterii.
A mai menționat că decizia de sancționare cuprinde toate elementele care, sub sancțiunea nulității, sunt prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul muncii.
Au fost depuse la dosar, în copie, contractul individual de muncă, raportul Comisiei e disciplină, procesul verbal de cercetare disciplinară, raportul nr._/14.08.2012 al Direcției Control și Antifraudă, nota explicativă dată de reclamantă, nota nr._/28.05.2012, proces verbal din 24.05.2012, proces verbal de constatare nr._/29.05.2012, contestația formulată de . și decizia de soluționare a contestației nr._/02.08.2012.
Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri în favoarea ambelor părți și proba cu interogatoriu în favoarea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 488 din 21 februarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația formulată de reclamantă și a anulat decizia nr. 879/3.09.2012 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta C. D. C. a fost angajata a intimatei Agenția de Plăti pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în funcția de Sef birou control proiecte finalizate (consilier gr. IA), astfel cum a rezultat din contractul individual de muncă nr. 1754/20.10.2009.
Prin decizia nr. 879/03.09.2012 emisa de intimata s-a dispus sancționarea contestatoarei cu reducerea salariului brut lunar cu 10% pentru 1 luna, conform art. 248 alin. 1 lit. d) Codul muncii republicat, întrucât a săvârșit abaterea disciplinară constând în „modul defectuos de instrumentare a Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.504/29.05.2012 – beneficiar INDAGRO SERVCROM SRL Topoloveni, precum și deficiențele în instrumentarea actului de control privind monitorizarea proiectului, cu încălcarea prevederilor legale privind recuperarea fondurilor nerambursabile, fapt ce a condus la admiterea contestației depusă de beneficiar împotriva titlului de creanță”.
S-a mai reținut în cuprinsul deciziei sancționatorii ca doamna D. C. C. a încălcat prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, prevăzut în Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 228/17.11.2011, prevederile Regulamentului Intern al Agenției de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, aprobat prin Decizia Directorului General al Agenției nr. 248/13.03.2012, prevederile din fișa postului.
Contestatoarea a susținut ca decizia de sancționare a fost emisă tardiv, încălcându-se prevederile art. 268 alin. 1 Codul muncii, potrivit cu care sancțiunea disciplinară trebuie să fie aplicată în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Tribunalul a reținut însă că Directorul general al Agenției a luat cunoștință de abaterea disciplinara în data de 16.08.2012, când a fost înregistrata la cabinetul sau Nota Direcției Control și Antifrauda nr._/14.08.2012, prin care s-a propus cercetarea disciplinara a membrilor echipei de control, care au întocmit Procesul Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.504/29.05.2012.
Prin urmare, între data de 16.08.2012, când Directorul Agentiei a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare și 03.09.2012 – data întocmirii deciziei sancționatorii nu au trecut 30 zile calendaristice. Nici între data săvârșirii abaterii disciplinare – 29.05.2012, când a fost întocmit procesul verbal de către contestatoarea, și data întocmirii deciziei sancționatorii nu au trecut 6 luni, astfel ca tribunalul nu va retine ca fiind întemeiata susținerea contestatoarei privitoare la tardivitatea emiterii deciziei sancționatorii.
In ceea susținerea contestatoarei ca decizia de sancționare disciplinara nu cuprinde motivele, pentru care au fost înlăturate apărările din cadrul cercetării disciplinare, tribunalul le găsește neîntemeiate. Astfel, la fila 4 a deciziei sunt consemnate susținerile contestatoarei, precum și opinia intimatei cu privire la acestea, astfel cum au fost preluate din Nota Direcției Control și Antifrauda nr._/14.08.2012, nota ce conține și notele explicative – 2 la număr date de reclamanta.
Cat privește faptul ca cercetarea disciplinara a vizat altceva decât fapta pentru care contestatoarea a fost sancționata, așa cum susține reclamanta, se observa ca notele și explicațiile, pe care contestatoarea le-a dat au vizat modul de instrumentare a Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.504/29.05.2012, adică exact același lucru pentru care s-a luat măsura sancționării disciplinare.
Pe de alta parte, tribunalul a reținut că decizia sancționatorie contestată în speța de față prezintă un conținut stufos, este lipsita de claritate, conține extrase din acte întocmite în procedura disciplinara, repeta idei, fără a arata în concret ce anume atribuții de serviciu au fost încălcate, prezintă enumerarea generica a unor texte din regulamente și fisa postului, astfel ca practic acesteia îi lipsește o descriere concreta a faptei ce constituie o abatere disciplinara, încălcându-se prevederile art. 252 alin. 2 Codul muncii.
In ceea ce privește temeinicia luării măsurii sancționatorii, tribunalul a constatat că, așa cum a rezultat din decizia contestata, reclamanta avea obligații atât legale, cât și prevăzute de regulamentul intern și fisa postului de a instrumenta a în mod corect, legal și în termen Procesul Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.504/29.05.2012 – beneficiar INDAGRO SERVCROM SRL Topoloveni.
Reclamanta nu a lăsat posibilitatea celui instrumentat de a-și exprima în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 21 din OUG nr. 66/2011 punctul de vedere referitor la cele controlate, motiv pentru care a fost admisa contestația societății și a fost anulat un titlu de creanța cu valoare de 693.481,18 lei.
Astfel, așa cum se arata în decizia sancționatorie contestatoarea a întocmit procesul verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în data de 29.05.2012, în vreme ce proiectul acestuia s-a comunicat beneficiarului INDAGRO SERVCROM SRL Topoloveni în data de 25.05.2012, aspect invocat de beneficiar în susținerea contestației formulate împotriva actului de control și cu care de altfel a și avut câștig de cauza.
Contestatoarea susține că a fost nevoita să emite titlul de creanță mai devreme, întrucât altfel expira termenul legal de 90 zile de la data finalizării activității de organizare a verificării prevăzuta de art. 21 alin. 23 din OUG nr. 66/2011. Pentru a evita insa aceasta situație, contestatoarea s-a adresat cu cerere superiorului ierahic de prelungire a termenului de 90 zile, cerere ce a fost insa respinsa. A precizat intimata ca cererea a fost respinsa întrucât reclamanta nu a solicitat Primariei Topoloveni situația financiara a beneficiarului decât foarte târziu, adică la 79 zile de la prima solicitare rămasa fără rezultat.
Tribunalul a reținut astfel ca reclamanta a fost pusă în situația de a alege între: a respecta termenul legal de 90 zile prevăzut de art. 21 alin. 23 din OUG nr. 66/2011 și care prevede ca „Termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării” sau de a respecta termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 21 din OUG nr. 66/2011 referitor la exprimarea punctului de vedere de către beneficiarul controlat. Reclamanta a depus diligente și a solicitat superiorului prelungirea termenului de 90 zile de verificare, în scopul obținerii de informații de la Primaria Topoloveni, solicitarea fiind înregistrata sub nr._/28.05.2012 la APDRP – fila 89, insa superiorul ierarhic a respins aceasta solicitare.
Intimata reproșează astfel reclamantei ca din cauza nerespectării termenului de 5 zile, beneficiarul INDAGRO SERVCROM SRL Topoloveni a obținut anularea unui titlu de creanța cu valoarea de 693.481,18 lei prin admiterea contestației acestuia. Tribunalul a constatat însă ca aceasta conduita se datorează tocmai superiorului sau, care, prin rezoluția dată, nu i-a permis reclamantei sa prelungească durata de verificare.
In realitate, ceea ce este reproșat reclamantei este aspectul că aceasta a lăsat să treacă un interval de timp de 79 zile între două solicitări de informații de la primăria Topoloveni, la care aceasta nu a dat curs, așa cum reiese din răspunsurile la interogatoriu date de intimata. A precizat intimata la întrebarea nr. 4 ca răspunsul Primăriei Topoloveni era necesar în vederea stabilirii eligibilității proiectului privind existenta/lipsa datoriilor la bugetul local, insa acest aspect echipa de control putea sa îl constate și din verificarea situațiilor financiare ale beneficiarului. Pe de alta parte, se reproșează reclamantei ca revenirea cu adresa către primărie se putea face după 40 zile, iar nu după 79 zile.
Tribunalul a constatat însă că exista o contradicție între cele ce i se imputa cu adevărat reclamantei și ceea ce s-a reținut ca fiind abatere disciplinara. Astfel, în decizia sancționatorie reclamanta este sancționata pentru ca beneficiarul a câștigat o contestație ca urmare a nerespectării unui termen de 5 zile de a lua la cunoștința de proiectul procesului verbal de control, iar în realitate este sancționata pentru ca nu a depus diligente în vederea obținerii unor informații de la o instituție publica, fapt ce a condus la întocmirea incorecta a procesului verbal de control.
Reținând cele de mai sus, tribunalul a constatat că întreaga procedura sancționatorie a vizat fapte ce nu ii sunt de imputat reclamantei. Astfel, pe de o parte, situația putea fi evitata daca prin rezoluție superiorul ierarhic aproba cererea de prelungire a termenului de verificare, iar pe de alta parte, beneficiarul putea sta în pasivitate, fără a mai promova o contestație, iar astfel titlul de creanța nu ar mai fi fost anulat și nimic nu ar mai fost de reproșat reclamantei în maniera de lucru. în mod egal, daca intimata ar fi luat măsura sancționării disciplinare în termen și pentru ca reclamanta nu și-a îndeplinit atribuțiile de verificare în mod corect, atunci nici procesul verbal de control nu ar fi fost întocmit în mod nelegal.
Reținând cele de mai sus, tribunalul a admis contestația formulată și a anulat decizia nr. 879/03.09.2012 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, apreciind că, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și pronunțată cu greșita aplicare a legii în cauză fiind incidente dispozițiile art. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Totodată, având în vedere faptul că prezenta hotărâre nu poate fi atacată cu apel, se solicită rejudecarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C.proc.civ.
Se susține de recurentă că sancțiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, cu un pronunțat caracter educativ, având ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conștiincioasă a îndatoririlor de serviciu și respectarea normelor de comportare, precum și prevenirea producerii unor acte de indisciplină. Ele sunt măsuri specifice dreptului muncii, în legătură cu executarea contractului individual de muncă, reflectându-se, prin consecințele lor, numai asupra raportului juridic de muncă, fără a afecta celelalte drepturi personale și patrimoniale ale salariaților.
Ca și sancțiunile de drept penal sau administrativ sancțiunile disciplinare sunt prevăzute expres și limitativ în lege, iar aplicarea lor sub aspectul duratei și cuantumului trebuie să se facă cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale (principiul legalității sancțiunii). Ținându-se seama că sancțiunile sunt enumerate de lege în mod gradat, de la cea mai blândă la cea mai severă, urmează ca la alegerea dintre ele, pentru a corespunde abaterii săvârșite, trebuie să se recurgă la criteriile generale pe care tot legea le prevede: împrejurările în care a fost săvârșită; gradul de vinovăție; urmările abaterii; comportarea generală în serviciu; antecedentele.
Referitor la aprecierea instanței de fond potrivit căreia: „(...) decizia de sancționare contestată în speța de față prezintă un conținut stufos, este lipsită de claritate, conține extrase de acte întocmite în procedura disciplinară, repetă idei, fără a arăta în concret ce anume atribuții de serviciu au fost încălcate, prezintă enumerarea generică a unor texte din regulamente și fișa postului, astfel că acesteia îi lipsește o descriere concretă a faptei de constituie abatere disciplinară, încălcându-se prevederile ari. 252 alin. 2 Codul muncii", precizează următoarele:
Decizia nr. 879/03.09.2012 cuprinde toate elementele care, prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității, faptul că respectiva decizie are un caracter stufos și că este lipsită de claritate nefiind motiv de anulare a aceste decizii. De altfel, instanța nu a înțeles să anuleze decizia de sancționare pentru aspecte de formă, motiv pentru care această apreciere este lipsită de fundament și total neîntemeiată.
De asemenea, descrierea abaterii disciplinare este clar evidențiată în decizia contestată, aceasta constând în: „modul defectuos de instrumentare a Procesului Verbal de Constatare a neregulilor șl de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.504/29.05.2012 -beneficiar . Topoloveni, precum și deficiențele în Instrumentarea actului de control privind monitorizarea proiectului, cu încălcarea prevederilor legale privind recuperarea fondurilor nerambursabile, fapt ce a condus la admiterea contestației depusă de beneficiar împotriva titlului de creanță".
Referitor la considerente avute în vedere de instanța de fond, potrivit cărora nerespectarea procedurii de emitere a titlului de creanță este culpa conducătorului instituției, care nu a aprobat prelungirea termenului de emitere a procesului verbal de constatare și nu a intimatei-reclamante (!!!), se poate observa că
în vederea instrumentării Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare deschis împotriva beneficiarului S.C. INDAGRO SERVCOM S.R.L., echipa de control a solicitat în scris către Primăria comunei Topoloveni prin două adrese să comunice dacă beneficiarul, înregistrează datorii restante la bugetul local, astfel: adresa C.R.D.R.P. 3 Sud Târgoviște nr. 2967/ 06.03.2012 la care Primăria Topoloveni nu a răspuns; adresa de revenire C.R.D.R.P. 3 Sud Târgoviște nr. 7240/ 24.05.2012.
Se poate observa că între cele 2 adrese formulate de C.R.D.R.P. 3 Sud Târgoviște a trecut un interval de 79 de zile. Având în vedere că Primăria Topoloveni nu a răspuns în intervalul legal de 30 de zile, adică până la data de 06.04.2012, echipa de control putea reveni cu o nouă adresă în intervalul de timp imediat următor, fără a aștepta tip de 79 de zile în vederea reformulării adresei de revenire. Se precizează că procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil s-a declanșat în data de 29.02.2012, prin întocmirea IKU 0.1 - Nota de descoperire a unei nereguli și de fundamentare a unui control înregistrată la A.P.D.R.P. cu nr. 4.896, iar termenul de finalizare al Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare era de 90 de zile, adică până la data de 29.05.2012.
Din context rezultă că adresa de revenire nr. 7240 către Primăria Topoloveni a fost întocmită în data de 24.05.2012, iar titlul de creanță trebuia finalizat până cel târziu în data de 29.05.2012. Având în vedere că adresa de revenire nr. 7240 către Primăria Topoloveni din data de 24.05. 2012, iar termenul de finalizare a titlului de creanță expira în data de 29.05. 2012, rezultă că beneficiarul nu a mai avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere asupra Proiectului Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, conform prevederilor OUG nr. 66/ 2011.
Proiectul Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost transmis beneficiarului prin poștă în data de 25.05.2012, fără ca echipa de control să cunoască data la care s-a comunicat acest document beneficiarului, iar titlul de creanță s-a întocmit în data de 29.05.2012, deci la 4 zile calendaristice de Ia transmiterea proiectului titlului de creanță, fapt ce a condus la neacordarea beneficiarului dreptul de transmite punctul de vedere asupra proiectului titlului de creanță în termen de 5 zile lucrătoare, conform prevederilor legale.
În mod evident, acest lucru se datorează faptului că echipa de control a transmis cele două adrese către primăria Topoloveni la un interval de 79 de zile.
Răspunsul Primăriei Topoloveni era necesar în vederea stabilirii eligibilității proiectului privind lipsa/ existența datoriilor la bugetul local, însă acest aspect echipa de control putea să îl constate și din verificarea situațiilor financiare ale beneficiarului.
Prin Nota nr. 14.320/ 28.05.2012 doamna C. D. a solicitat prelungirea termenului de finalizare a titlului de creanță motivând faptul că Primăria Topoloveni nu a răspuns la adresa nr. 2967/06.03.2012 și s-a revenit cu adresa nr. 7240/24.05.2012, adică cu 5 zile calendaristice înainte de finalizare a titlului de creanță, fără a se justifica motivul pentru care în Intervalul de 79 de zile dintre cele două adrese, nu s-a întreprins nicio măsură, care să conducă la finalizarea titlului de creanță în termen de 90 de zile adică până la data de 29.05.2012.
Pe Nota nr. 14.320/ 28.05.2012 s-a aplicat rezoluția „nu se aprobă - finalizare PVC în termen", deoarece solicitarea de prelungire a termenului de finalizare a titlului de creanță nu se justifica conform celor precizate anterior.
Conform O.U.G. nr. 66/2012 art. 21 alin. 24, se poate acorda prelungirea termenului de finalizare a titlului de creanță, în cazuri justificate în care - în scopul verificării - este necesară colaborarea cu alte instituții. Având în vedere faptul că între cele două adrese formulate către Primăria Topoloveni au fost formulate la un interval de 79 de zile, corelat și cu faptul că situația datoriilor către bugetul local putea fi identificată și din situațiile financiare ale beneficiarului, precum și faptul că în titlul de creanță au fost menționate și alte nereguli, considerăm că solicitarea de prelungire a termenului de finalizare a titlului de creanță nu se justifică.
În acest context, susține recurenta, aprecierea instanței potrivit căreia emiterea titlului de creanță fără respectarea procedurii legale este culpa conducătorului instituției și nu a intimatei-reclamante este cât se poate de părtinitoare și lipsită de temei legal, posibilitatea prelungirii termenului de emitere a titlului de creanță fiind o situație de excepție și nu o obligație a conducătorului instituției, astfel cum în mod greșit interpretează instanța de fond. Practic, în motivarea hotărârii, instanța nu face altceva decât să analizeze conduita altor persoane (directorul general, beneficiarul al cărui proiect a făcut obiectul controlului etc.) prin raportate la diverse situații ipotetice dar nu și a intimatei- reclamante, a cărei stare de pasivitate a condus la emiterea nelegală a unui titlu de creanță.
Referitor la aprecierea instanței de fond potrivit căreia există o contradicție între ce i se impută cu adevărat reclamantei și ceea ce s-a reținut ca abatere discipinară, este de natura evidenței că întârzierea cu care echipa de control a formulat revenire către Primăria Topoloveni, deși aceasta putea obține informațiile respective și pe alte căi (cauza), a condus la neacordarea posibilității beneficiarului de a exprima punctul de vedere asupra proiectului titlului de creanță în termen de 5 zile de la data comunicării în termenul de 90 de zile de întocmire a titlului de creanță (efectul).
Referitor la aprecierea instanței de fond potrivit căreia: „tribunalul constată că întreaga procedură sancționatorie a vizat fapte ce nu îi sunt de imputat reclamantei. Astfel, pe de o parte, situația putea fi evitată dacă prin rezoluție superiorul ierarhic aproba cererea de prelungire a termenului de verificare, iar pe de altă parte, beneficiarul putea sta în pasivitate, fără a mal promova contestație, iar astfel titlu de creanță nu ar mal fi fost anulat șl nimic nu ar mal fi fost reproșat reclamantei în manierea de lucru. În mod legal, dacă intimata ar fi luat măsura sancționării disciplinare în termen și pentru că reclamanta nu și-a îndeplinit atribuțiile de verificare în mod corect, atunci nici procesul verbal de control nu ar fi fost întocmit în mod nelegal, se poate observa co potrivit OUG nr. 66/2011, . de a exprima punctul de vedere asupra Proiectului Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea acestuia, cu condiția ca titlul de creanță să se finalizeze în termenul de 90 de zile de la declanșarea procedurii de recuperare. Prin neacordarea posibilității beneficiarului de a formula punctul de vedere asupra proiectului titlului de creanță, nu au fost respectate prevederile OUG nr. 66/ 2011, ceea ce a permis beneficiarului prin Contestație să se prevaleze de acest fapt și să invoce faptul că la întocmirea titlului de creanță, nu au fost respectate prevederile legale în vigoare, fapt ce a condus ca prin Decizia de soluționare a contestației membrii echipei de soluționare a contestației să admită contestația, deoarece nu a fost respectată procedura legală în cea ce privește întocmirea titlului de creanță.
În mod evident, la întocmirea și instrumentarea unui titlu de creanță, membrii echipei de control au obligația de respecta prevederile legale stipulate prin O.U.G. nr. 66/2011, în caz contrar debitul constituit poate fi anulat în instanță, fapt ce ar afecta în mod nejustificat atât bugetul național, cât și bugetul Uniunii Europene, ceea ce ar avea ca efect aplicarea de corecții financiare de către UE.
Comisia de soluționare a contestației a analizat contestația beneficiarului în baza motivelor în care s-a constituit titlul de creanță, a contestației depusă de beneficiar împotriva titlului de creanță, a documentelor administrative aferente proiectului finanțat prin Program SAPARD, cu respectarea prevederilor OUG nr. 66/2012 precum și a Codului de Procedură Fiscală, care prevăd că membrii comisiei de soluționare a contestației nu pot crea contestatarului o situație mai grea în propria sa cale de atac. Prin decizia de soluționare a contestației s-a decis admiterea contestației și reluarea procedurii de recuperare, cu respectarea prevederilor OUG 66/ 2012, astfel încât titlul de creanță să nu poată fi anulat în instanță pentru erori de fond și cu obligarea subscrisei la cheltuieli de judecată, are ar greva nejustificat Bugetul Statului.
Prin urmare, situația care a condus la sancționarea intimatei-reclamante ar fi putut fi evitată dacă aceasta și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu în mod corespunzător, prin depunerea diligentelor necesare emiterii unui titlu de creanță valabil șl nu dacă conducătorul instituției ar fi aprobat prelungirea controlului sau dacă beneficiarul nu ar fi contestat procesul verbal de constatare.
De altfel, aceasta este singura contestație admisă de către reprezentanții Direcției Control și Antifraudă din cadrul APDRP pentru nerespectarea termenului de 5 zile în care beneficiarul avea dreptul de a exprima un punct de vedere față de proiectul de proces verbal, drept garantat de prevederile art. 21, alin. (15) din OUG nr. 66/2011 potrivit cărora: „Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare".
In acest context, prin situațiile ipotetice create artificial, apreciază recurenta că instanța de judecată își depășește atribuțiile, transformându-se într-o veritabilă apărătoare a intimatei-reclamante, fără însă a oferi un singur temei legal al acestor considerente și fără o minimă analiză a conduitei intimatei-reclamante prin raportare la obligațiile asumate de aceasta prin contractul individual de muncă și fișa postului.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea, la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2013, a luat că recurenta-pârâtă a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței civile nr.488 din 21.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În combaterea motivelor de recurs intimata a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în speță va reține că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimata contestatoare a întocmit procesul verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în data de 29.05.2012, în vreme ce proiectul acestuia s-a comunicat beneficiarului INDAGRO SERVCROM SRL Topoloveni în data de 25.05.2012, aspect invocat de beneficiar în susținerea contestației formulate împotriva actului de control și cu care de altfel a și avut câștig de cauza.
Intimata contestatoare susține că a fost nevoita să emite titlul de creanță mai devreme, întrucât altfel expira termenul legal de 90 zile de la data finalizării activității de organizare a verificării prevăzuta de art. 21 alin. 23 din OUG nr. 66/2011. Pentru a evita insa aceasta situație, contestatoarea s-a adresat cu cerere superiorului ierarhic de prelungire a termenului de 90 zile, cerere ce a fost insa respinsa. Nu se poate reține critica recurentei în sensul că cererea a fost respinsa întrucât intimata nu a solicitat Primăriei Topoloveni situația financiara a beneficiarului decât foarte târziu, adică la 79 zile de la prima solicitare rămasa fără rezultat.
Tribunalul în mod corect a reținut astfel ca reclamanta a fost pusă în situația de a alege între: a respecta termenul legal de 90 zile prevăzut de art. 21 alin. 23 din OUG nr. 66/2011 și care prevede ca „Termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării” sau de a respecta termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 21 din OUG nr. 66/2011 referitor la exprimarea punctului de vedere de către beneficiarul controlat. Reclamanta a depus diligente și a solicitat superiorului prelungirea termenului de 90 zile de verificare, în scopul obținerii de informații de la Primaria Topoloveni, solicitarea fiind înregistrată sub nr._/28.05.2012 la APDRP – fila 89, insa superiorul ierarhic a respins aceasta solicitare.
Critica recurentului în sensul că, din cauza nerespectării termenului de 5 zile, beneficiarul INDAGRO SERVCROM SRL Topoloveni a obținut anularea unui titlu de creanța cu valoarea de 693.481,18 lei prin admiterea contestației acestuia, este neîntemeiată deoarece așa cum a reținut și tribunalul, aceasta conduită se datorează tocmai superiorului sau, care, prin rezoluția data, nu i-a permis reclamantei sa prelungească durata de verificare.
În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la intervalul de 79 de zile între cele două adrese, interval care în opinia sa este nejustificabil, precum și la faptul că în mod cu totul părtinitor instanța de judecată a analizat comportamentul celorlalți angajați în detrimentul investigării conduitei contestatoarei, se va reține că și această critică este nejustificată.
Astfel, pentru a analiza temeinicia unei sancțiuni aplicate, instanța are îndatorirea de a examina toate circumstanțele care au condus la comiterea faptei sancționate, în acestea înscriindu-se în mod inevitabil și ansamblul de acțiuni detaliate pe larg de instanța de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea va reține că nu se impune casarea sau modificarea hotărârii, aceasta fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie și cu studierea în detaliu a tuturor probatoriilor administrate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul București, .. 43, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 488 pronunțată la data de 21 februarie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. D. - C., cu domiciliul procesual ales în municipiul Târgoviște, Bulevardul Unirii, ., parter, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. VD
Tehnored.BA
2 ex./10.10.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond R. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 256/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1403/2013.... → |
|---|
